# Nimeni nu știa ce limbă ascund aceste semne. Cum le citești totuși?

Pe tăblițele de lut găsite la Cnossos în 1900 nu era niciun cuvânt cunoscut. În anii 1940, Alice Kober, profesoară de limbi clasice la Brooklyn College, a arătat cum se leagă unele semne între ele fără să știe ce sunete notează. În 1952, arhitectul Michael Ventris i-a dus metoda până la capăt, într-o grilă a semnelor, iar din grilă a ieșit greaca, deși în 1940 el însuși numise ipoteza greacă o „fantezie”.

*Tăblița PY Aa 62 de la Pylos, sec. al XIII-lea î.Hr., transcrisă în semne tipărite.* Numerele sunt trei: șapte liniuțe verticale, o liniuță orizontală (zece) și șase liniuțe. Semnul care seamănă cu o siluetă e un desen, nu o silabă, și înseamnă „femeie”. Restul sunt trei cuvinte scrise în silabe. În capitolul 6 vei citi singur două dintre ele.

## O mie de tăblițe pe care nu le putea citi nimeni

*Cnossos, Creta · 23 martie – 5 aprilie 1900*

Arthur Evans a început să sape la Cnossos pe 23 martie 1900. Pe 30 martie, lucrătorii au scos din pământ un fragment de tăbliță alungită de lut, iar pe 5 aprilie, scrie Evans, „un întreg depozit de astfel de documente de lut, multe dintre ele intacte”. Până la sfârșitul primului sezon a numărat peste o mie de tăblițe și fragmente.

S-au păstrat din întâmplare. Scribii nu ardeau tăblițele: scriau pe lut moale, îl lăsau să se usuce și îl frământau din nou când nu mai aveau nevoie de el. Le-a întărit focul care a distrus palatul. Cele scăpate de foc erau, în cuvintele lui Evans, simple bucăți de lut uscat la soare; într-o noapte, chiar în timpul săpăturii, o furtună a prefăcut câteva într-o „masă păstoasă”.

În Creta, Evans a deosebit trei scrieri: una alcătuită din desene, pe care a numit-o hieroglifică, și două liniare, clasa A și clasa B. La Cnossos, aproape totul era scris în clasa B. În primul raport a numărat cam 70 de semne folosite des, a bănuit că fiecare notează o silabă și a observat că rândurile se citesc mereu de la stânga la dreapta.

Apoi tăblițele au rămas la el. A publicat o selecție în Scripta Minoa, în 1909. Grosul textelor de la Cnossos a apărut abia în 1952, la unsprezece ani după moartea lui.

> Câte documente în Linear B se cunosc azi, din toate siturile? Alege un număr.
>
> Baza de date DAMOS, de la Universitatea din Oslo, numără sub șase mii de documente în Linear B. Multe sunt fâșii înguste de lut, cu o singură înregistrare.

## Ce se putea afla fără a citi niciun cuvânt

*Oxford, New York, Pylos · anii 1930–1940*

Destul de mult. Numerele erau partea ușoară: o liniuță verticală pentru fiecare unitate, una orizontală pentru fiecare zece unități, un cerc pentru fiecare sută. Desenele se înțelegeau și ele: un cal, un car, un bărbat, o femeie, un vas. Un rând obișnuit avea un cuvânt, un desen și un număr, adică exact forma unui inventar, în orice limbă.

Problema erau cuvintele. Erau scrise cu aproape nouăzeci de semne diferite; lista publicată de Ventris și Chadwick în 1953, în ordinea lui Bennett, are în jur de 88. Nu exista nicio inscripție bilingvă, cum fusese Piatra de la Rosetta pentru hieroglifele egiptene. Nu se știa nici măcar ce limbă se vorbise la Cnossos.

În primăvara lui 1939, Carl Blegen a început să sape pe un deal la Ano Englianos, lângă Pylos, pe continentul grecesc, și a găsit o cameră plină de tăblițe: inventarul lui provizoriu a ajuns la 618 numere de inventar. Erau scrise în aceeași scriere ca tăblițele de la Cnossos. Blegen le-a datat, cel mai devreme, spre sfârșitul secolului al XIII-lea î.Hr. și a scris că pe continent domnea deja de mult „o ramură timpurie a neamului elen”. Despre limba tăblițelor însă credea că e „aproape sigur” minoica. A venit războiul, iar tăblițele de la Pylos au fost publicate de Emmett Bennett abia în 1951.

> Aproape nouăzeci de semne. Ce fel de scriere poate fi?
>
> Un alfabet are între douăzeci și treizeci de litere; o scriere cu câte un semn pentru fiecare cuvânt are mii. Nouăzeci de semne se potrivesc unei scrieri silabice, în care un semn notează o consoană împreună cu o vocală, ca vechea scriere cipriotă. Evans bănuise asta încă din 1900.

## Alice Kober ordonează semnele fără să le cunoască sunetele

*Brooklyn College, New York · 1945–1948*

Alice Kober preda limbi clasice la Brooklyn College și lucra la semnele de la Cnossos din 1931. În 1945 și-a formulat principiul: dacă o limbă are flexiune, scria ea, anumite semne trebuie să revină mereu în aceleași poziții din cuvinte.

Nu a încercat să ghicească sunete. A căutat cuvinte care apar în același fel de listă și diferă doar la sfârșit. În 1946 a identificat, la două tipuri de substantive, câte trei forme, pe care le-a numit cazuri. Unul dintre aceste cuvinte, transcris cu valorile stabilite mai târziu, se citește ko-no-si-ja, ko-no-si-jo, ko-no-so. Ea nu știa asta. Vedea doar semnele de mai jos.

Pe ea o interesau semnele mai mult decât cuvintele. Într-o scriere silabică, dacă se schimbă doar vocala, se schimbă tot semnul. Când semnul de la final e înlocuit de altul, cele două au probabil aceeași consoană și altă vocală. În 1948 a desenat ce rezultă: zece semne în cinci rânduri și două coloane, notate doar „consoana 1–5” și „vocala 1–2”. A numit desenul „începutul unui tipar fonetic provizoriu” și a scris, într-o notă, că deocamdată nu dovedește nimic.

Mai departe de fapte n-a mers. „Să privim faptele în față”, scria în 1948. „O limbă necunoscută, notată într-o scriere necunoscută, nu poate fi descifrată, cu sau fără o inscripție bilingvă.”

> Trei forme ale aceluiași cuvânt, cum le-a găsit Kober. Atinge, în a treia formă, semnul care ia locul celor două de la final.
>
> Semnul 𐀯 (si) din primele două forme devine 𐀰 (so) în a treia: aceeași consoană, altă vocală. Același lucru se întâmplă cu 𐀴 (ti) și 𐀵 (to) în celălalt tip de cuvânt. Kober a pus fiecare pereche pe câte un rând al tabelului ei.

## Ce a rămas după ea: peste 186.000 de fișe

*Brooklyn · 16 mai 1950*

Alice Kober a murit de cancer pe 16 mai 1950, la 43 de ani. A lucrat până cu câteva zile înainte de moarte.

Ce a lăsat se află la Austin, în Texas, în arhiva Program in Aegean Scripts and Prehistory a Universității din Texas: în jur de 186.000 de note pe bucățele de hârtie, dintre care vreo 117.000 tăiate la cinci pe opt centimetri și puse în cutii de țigări din carton; patruzeci de caiete; peste o sută de tabele. După război hârtia era greu de găsit, așa că tăia fișele din felicitări, anunțuri de conferințe și plicuri.

A făcut și muncă migăloasă pentru alții. Din 1946 l-a ajutat pe John Myres, de la Oxford, să pregătească pentru tipar textele de la Cnossos lăsate de Evans; clasificarea ei a tăblițelor, după ce anume numără fiecare, a intrat în Scripta Minoa II. A fost avansată conferențiar cu patru luni înainte de moarte, după aproape cincisprezece ani de lectorat.

La începutul lui 1950, Michael Ventris trimisese unui grup de cercetători un chestionar despre limba tăblițelor. Au răspuns zece. Kober a refuzat: potrivit lui Chadwick, i-a scris lui Ventris că chestionarul e o pierdere de timp. După moartea ei, unul dintre foștii ei profesori i-a scris lui Myres că Alice ieșea în evidență „prin limpezimea minții, dar și prin curaj și cinste”.

> Câte fișe crezi că a scris în aproape douăzeci de ani?
>
> Inventarul arhivei numără 186.747 de fișe, adică, în medie, peste douăzeci și cinci pe zi din 1931 până în 1950. Mai jos, fiecare dreptunghi înseamnă o mie de fișe.

## Un arhitect așază semnele în tabel, încă fără sunete

*Londra · 1936–1952*

În 1936, un băiat de paisprezece ani a mers cu școala la o expoziție de la Burlington House, din Londra, și l-a auzit pe Arthur Evans vorbind despre Cnossos. Michael Ventris avea optsprezece ani când American Journal of Archaeology i-a tipărit primul articol, „Introducing the Minoan Language”, în 1940.

A studiat arhitectura, a fost navigator în aviația britanică în timpul războiului, apoi s-a întors la tăblițe. În 1950 a trimis chestionarul. Din ianuarie 1951 până în iunie 1952 a scris douăzeci de note de lucru, 176 de pagini, și le-a trimis prin poștă unor colegi, vreo două duzini.

Metoda era a lui Kober, aplicată aproape tuturor semnelor. Lista lui Bennett, publicată în 1951 odată cu tăblițele de la Pylos, i-a dat o numerotare stabilă. Ventris a urmărit în ce poziții apare fiecare semn în cuvintele cu forme variabile și le-a așezat într-o grilă: pe același rând, semnele care par să aibă aceeași consoană; în aceeași coloană, cele cu aceeași vocală. Rândurile și coloanele aveau numere; puținele sunete erau doar încercări. Echipa care a lucrat mai târziu la tăblițe i-a spus pur și simplu „grila”.

> În 1940, ce limbă credea Ventris că e cea mai apropiată de cea a tăblițelor?
>
> Etrusca. În articolul din 1940 numea ipoteza greacă „fantezia cu cei mai mulți adepți” și propunea etrusca drept cea mai apropiată rudă. Grila pe care o vezi acum folosește pozițiile de azi; în grila lui, din februarie 1952, câteva semne stăteau în alte locuri, iar descifrarea le-a mutat.

## Din trei nume de orașe, grila capătă sunete

*Londra · Nota de lucru 20, 1 iunie 1952*

În iunie 1952 era tipărit, în sfârșit, grosul textelor de la Cnossos. Ventris a luat un grup de cuvinte care nu erau nume de oameni, dar deschideau liste foarte diferite și apăreau la Cnossos, nu la Pylos. Printre ele erau și formele lui Kober. Presupunerea lui, pe care Kober nu o făcuse, a fost că sunt nume de orașe, iar formele mai lungi, adjective („din Cnossos”), la fel cum „atenian” vine de la „Atena”.

A mai făcut trei presupuneri mărunte: semnul 08 e a, fiindcă începe foarte multe cuvinte; unul dintre rânduri e al lui n, pentru că un semn de pe el seamănă cu na din scrierea cipriotă; o coloană e a lui i, pentru că semnul 37 seamănă cu ti din aceeași scriere. Dacă 37 e ti, rândul lui e al lui t. Apoi a căutat orașe cretane ale căror nume s-au păstrat până în epoca clasică. Încearcă și tu, în ordinea în care le descrie Chadwick.

- Un cuvânt de la Cnossos care începe cu a, are două semne în coloana i și se termină cu un semn necunoscut. Portul de lângă Cnossos, pomenit de Homer, s-ar fi scris cam așa: a-mi-ni-so. **Amnisos.** Amnisos. Fiindcă mi și ni stau în aceeași coloană, i-ul dintre m și n e o vocală adăugată, cum se întâmplă și în scrierea cipriotă. Semnul 12 devine so, iar coloana lui, o.
- Celălalt nume foarte frecvent: trei semne, dintre care ultimele două se citesc acum no-so. **Cnossos.** Cnossos: ko-no-so. Și prima vocală e adăugată, iar consoana trebuie să fie k. Rândul semnului 70 e k.
- Al treilea nume în -so: un semn rar, încă nepus în grilă, apoi un semn din coloana i, apoi so. **Tylissos.** Tylissos, alt oraș important din centrul Cretei. De aici rezultă doar rândul lui r: semnul 69, rar, nu fusese pus în grilă. Ventris a scris tu-li-so și a socotit citirea mai puțin sigură; azi se transcrie tu-ri-so, pentru că același rând de semne servește și pentru r, și pentru l.

Greaca. to-so e tosos, „atât”; ko-no-si-jo e Knosios, „din Cnossos”; ko-wo și ko-wa se potrivesc cu korwos și korwa, formele vechi pentru „băiat” și „fată”, fără s-ul și r-ul de la finalul silabelor, care nu se scriu. Pe tăblița de la începutul paginii, chiar lângă ele, e desenul femeii.

Lângă listele de femei, pe tăblițe, stau două cuvinte: ko-wo și ko-wa. Greaca veche are kouros, „băiat”, și kore, „fată”; formele lor mai vechi, korwos și korwa, reconstituite de lingviști (korwa e atestată în dialectul arcadian), se potrivesc, dacă admiți că scrierea omite unele consoane. Cuvântul dinaintea unui total se citea to-so, în greacă „atât”. Ventris și-a prezentat nota drept „o digresiune frivolă” și a încheiat-o avertizând că pista asta, dacă ar fi urmată, s-ar putea „pierde în absurdități”.

## O greacă pe care n-o aștepta nimeni și un test neplănuit

*BBC, 1 iulie 1952 · Grecia, 16 mai 1953*

Pe 1 iulie 1952, Ventris a vorbit la BBC, în emisiunile Third Programme. A spus că tăblițele de la Cnossos și Pylos trebuie să fie, „la urma urmei”, în greacă: „o greacă grea și arhaică, de vreme ce e cu 500 de ani mai veche decât Homer”. John Chadwick, filolog la Cambridge, care lucrase la descifrarea codurilor în timpul războiului, a ascultat emisiunea; mai târziu a scris că emisiunea n-a făcut mare impresie, dar că el, unul, a ascultat-o cu nerăbdare. Pe 13 iulie i-a scris lui Ventris și i-a oferit ajutorul. Articolul lor comun a apărut în Journal of Hellenic Studies în 1953.

Colegii au fost prudenți. Bennett spunea în noiembrie 1952: „o posibilitate tentantă; asta e tot ce aș spune deocamdată”.

Apoi a venit un test pe care nu-l pregătise nimeni. În 1952, Blegen scosese la iveală, la Pylos, alte tăblițe; curățate peste iarnă, au putut fi citite în primăvara lui 1953. Pe una dintre ele, valorile lui Ventris dădeau ti-ri-po-de („trepiede”) lângă desenele unor cazane cu trei picioare, iar lângă vasele desenate cu patru toarte, cu trei și fără toarte, cuvinte care înseamnă „cu patru toarte”, „cu trei toarte” și „fără toarte”. Pe 16 mai 1953, Blegen i-a scris lui Ventris: „Totul pare prea frumos ca să fie adevărat. Se poate exclude o coincidență?”

Nu toți s-au lăsat convinși. În 1956, Arthur Beattie a susținut în aceeași revistă că potrivirea dintre cuvinte și desene se datorează întâmplării.

### Citește tăblița care l-a convins pe Blegen

a-no-we: an-, „fără”, și ow-, „ureche”, adică toartă. qe-to-ro-we înseamnă „cu patru toarte”, iar ti-ri-o-we-e, „cu trei”. Valorile semnelor fuseseră fixate cu un an înainte, pe alte tăblițe.

- ti-ri-po-de: două trepiede
- ti-ri-po e-me po-de o-wo-we: un trepied; sensul restului rândului e încă în discuție
- qe-to: trei vase de alt fel, numite qe-to
- di-pa me-zo-e qe-to-ro-we: o cupă mai mare, cu patru toarte
- di-pa-e me-zo-e ti-ri-o-we-e: două cupe mai mari, cu trei toarte
- di-pa me-wi-jo a-no-we: o cupă mai mică, fără toarte

## Ce spun tăblițele, ce nu spun și cui îi datorăm descifrarea

*Cnossos și Pylos · epoca bronzului târziu*

Pe tăblițe e trecută contabilitatea palatelor. Oi și lână, ulei pentru zei, care de luptă și roți, bronz dat meșterilor care îl lucrau, liste cu femeile care macină grâul și cu copiii lor. Nu s-a găsit nicio scrisoare, nicio poezie, nicio cronică: tăblițele erau evidența curentă a palatului, iar focul a salvat doar ce era scris pe lut. Greaca lor e cu vreo cinci sute de ani mai veche decât a lui Homer.

O parte e încă necitită. În tabelul standard al semnelor, paisprezece sunt încă trecute fără valoare. Linear A, scrierea mai veche a Cretei, folosește multe dintre aceleași semne și rămâne nedescifrată, pentru că nu i se cunoaște limba.

Ventris a murit pe 6 septembrie 1956, când mașina lui a lovit un camion pe Great North Road; avea 34 de ani. Cartea Documents in Mycenaean Greek, scrisă împreună cu Chadwick, a apărut câteva săptămâni mai târziu. Cartea numește diagrama lui Kober „de importanță fundamentală”. Articolul din 1953 o citase de cel puțin cinci ori și îi recunoscuse meritul de a fi observat prima formele ko-no-si-jo, ko-no-si-ja, ko-no-so. Chadwick a scris în 1958 că, dintre încercările de dinaintea lui Ventris, a ei a fost „cea mai valoroasă contribuție”. În afara cercului de specialiști, numele ei a fost puțin cunoscut până la cartea lui Margalit Fox, din 2013.

> Ce crezi că NU s-a găsit niciodată pe o tăbliță în Linear B?
>
> O poezie. Oile sunt numărate pe multe tăblițe de la Cnossos, de pildă KN Da 1156, iar uleiul pentru zei apare pe KN Fp 1, lângă numele lui Zeus și al orașului Amnisos.

## Joc: cine a făcut ce

- A găsit, pe 5 aprilie 1900, un întreg depozit de tăblițe. — **Evans**
- A găsit, în 1939, primele tăblițe de pe continentul grecesc. — **Blegen**
- În 1940, a numit ipoteza greacă „fantezia cu cei mai mulți adepți”. — **Ventris**
- A arătat, în 1946, că unele cuvinte își schimbă terminația după reguli. — **Kober**
- A refuzat să răspundă la chestionarul din 1950. — **Kober**
- A publicat, în 1951, lista de semne și numerotarea folosite și azi. — **Bennett**
- Pe 13 iulie 1952 i-a scris lui Ventris și i-a oferit ajutorul unui filolog. — **Chadwick**
- În mai 1953, a întrebat: „Se poate exclude o coincidență?” — **Blegen**

## Ce nu se știe

- Ce nume a citit Ventris mai întâi. Chadwick, care a lucrat cu el, pune Amnisos pe primul loc; Margalit Fox pune Cnossos; Ventris însuși, în 1956, spune că cele cinci nume de orașe au ieșit la iveală împreună. Notele de lucru originale nu au fost consultate direct.
- Ce ar fi crezut Kober despre ipoteza greacă. Nu a publicat nicio părere despre limba tăblițelor în afară de faptul că e alta decât cea din Linear A, și a murit înainte de descifrare.
- Cât a preluat Ventris direct din tabelul ei. Articolul din 1953 nu îi atribuie grila; cartea din 1956 spune că diagrama ei a fost fundamentală pe tot parcursul descifrării.
- Când au fost scrise tăblițele de la Cnossos. Datarea distrugerii palatului se discută de un secol; propunerile se întind pe aproape două sute de ani.
- Ce limbă scrie Linear A. Semnele pot fi citite cu valorile din Linear B, dar cuvintele rezultate nu seamănă cu nicio limbă cunoscută.

## Surse

- Arthur J. Evans, „Knossos. Summary report of the excavations in 1900”, Annual of the British School at Athens 6 (1900). https://archive.org/details/annualathens06brituoft
- Arthur J. Evans, Scripta Minoa I (Oxford, 1909). https://archive.org/details/scriptaminoawrit01evanuoft
- C. W. Blegen și K. Kourouniotis, „Excavations at Pylos, 1939”, American Journal of Archaeology 43 (1939). https://archive.org/details/sim_american-journal-of-archaeology_october-december-1939_43_4
- M. G. F. Ventris, „Introducing the Minoan language”, American Journal of Archaeology 44 (1940), 494–520. https://archive.org/details/sim_american-journal-of-archaeology_october-december-1940_44_4
- Alice E. Kober, „Evidence of inflection in the «chariot» tablets from Knossos”, AJA 49 (1945), 143–151. https://archive.org/details/sim_american-journal-of-archaeology_1945_49
- Alice E. Kober, „Inflection in Linear Class B: 1 — Declension”, AJA 50 (1946), 268–276. https://archive.org/details/sim_american-journal-of-archaeology_1946_50
- Alice E. Kober, „The Minoan scripts: fact and theory”, AJA 52 (1948), 82–103. https://www.jstor.org/stable/500554
- M. Ventris și J. Chadwick, „Evidence for Greek dialect in the Mycenaean archives”, Journal of Hellenic Studies 73 (1953), 84–103. https://doi.org/10.2307/628239
- M. Ventris și J. Chadwick, Documents in Mycenaean Greek (Cambridge, 1956). https://archive.org/details/in.gov.ignca.17617
- A. J. Beattie, „Mr. Ventris’ decipherment of the Minoan Linear B script”, JHS 76 (1956), 1–17. https://doi.org/10.2307/629549
- John Chadwick, The Decipherment of Linear B (Cambridge, 1958). https://archive.org/details/bwb_S0-CCT-175
- Alice E. Kober Papers, inventar, Program in Aegean Scripts and Prehistory, University of Texas at Austin. https://sites.utexas.edu/scripts/files/2016/11/Alice-E.-Kober-Papers-Finding-Aid.pdf
- Michael Ventris Papers, inventar, PASP, University of Texas at Austin. https://sites.utexas.edu/scripts/files/2016/11/Michael-Ventris-Papers-Finding-Aid.pdf
- Cambridge Mycenaean Epigraphy Group, „The decipherment of Linear B”. https://www.classics.cam.ac.uk/research/projects/mycep/decipherment
- DAMOS, Database of Mycenaean at Oslo (textele tăblițelor, CC BY-NC-SA 4.0). https://damos.hf.uio.no/
- Unicode 18.0, blocurile Linear B Syllabary și Aegean Numbers. https://www.unicode.org/charts/PDF/U10000.pdf
- W. W. Briggs, „Kober, Alice Elizabeth”, Database of Classical Scholars, Rutgers. https://dbcs.rutgers.edu/all-scholars/8851-kober-alice-elizabeth

https://mariuscomper.uk/alice-kober-linear-b/