ἅμα δ’ ἠοῖ φαινομένηφι
„împreună cu zorii, când se ivesc”
ἠοῖ „zorii” (dativ singular) · φαινομένηφι „ivindu-se” — Homer, Iliad 9.618
În centrul expresiei stă ἠοῖ, „zorii”. Zorii sunt ei înșiși un moment.
Portret
Predă latină, greacă și sanscrită de aproape douăzeci de ani, a scris manualul de sanscrită apărut la Cambridge University Press și o monografie despre construcția absolută — expresii ca „la răsărit”, care numesc un moment cu ajutorul unui cuvânt care nu are în el nimic temporal: soarele. În monografie cercetează de unde vine construcția; la curs le arată studenților cum se traduce. Știe care dintre cele două îi trebuie omului din fața ei.
Antonia Ruppel a crescut la Frankfurt, a studiat filologia clasică la Cambridge și și-a luat doctoratul acolo, în 2008. A predat nouă ani la Universitatea Cornell, ca Townsend Senior Lecturer în greacă, latină și sanscrită, apoi patru ani la o școală secundară din Surrey. La Oxford a lucrat ca cercetătoare postdoctorală în proiectul Uncovering Sanskrit Syntax. Acum predă la Universitatea Ludwig Maximilian din München și, online, la Yogic Studies. Locuiește la Frankfurt.
A publicat Absolute Constructions in Early Indo-European (2012), The Cambridge Introduction to Sanskrit (2017) și An Introductory Sanskrit Reader (2021) și este coeditoare a volumului Veda-Sätze / Vedic Sentences (2024). Pagina de față se sprijină pe primele două cărți.
La sfârșitul monografiei din 2012, Ruppel povestește cum a predat, în anul dinainte, un curs intensiv de latină. Când a ajuns la ablativul absolut, s-a auzit explicându-l exact așa cum îi fusese explicat ei la unsprezece ani: cum se traduce construcția în limba de azi. Adică exact metoda pe care o critică, pe primele pagini ale aceleiași cărți, atunci când o găsește în studiile de specialitate.
Ea explică de ce predă totuși așa. Un student care se pregătește să citească Criton sau prima Catilinară nu prea are ce face cu istoria construcției. Mai mult, adaugă ea, metoda tradițională s-ar putea să fie chiar corectă din punct de vedere sincronic: în atica literară a secolului al V-lea î.Hr. sau în proza latină a secolului I î.Hr., probabil chiar așa funcționa construcția în mintea unui vorbitor.
„Construcțiile absolute” nu vor fi înlocuite niciodată de „expresii temporale cu termen regent netemporal”.
Absolute Constructions in Early Indo-European, p. 225 (traducere din engleză)
Ce urmează sunt cele două întrebări, luate pe rând: mai întâi cea a cercetătoarei, apoi cea a profesoarei.
Un elev de latină întâlnește ablativul absolut ca pe o regulă de traducere: substantiv și participiu în ablativ, se redau printr-o subordonată. Urbe deleta, „orașul fiind distrus”, adică „după distrugerea orașului”. Ruppel arată că, timp de aproape două secole, cercetarea a produs mai ales descrieri de felul acesta — multe dintre ele descrieri ale traducerii, nu ale construcției — și că definițiile propuse se sprijineau prea mult pe greacă, singura limbă în care construcția apare, încă din primele texte, complet dezvoltată.
Definiția pe care o propune ea are o singură propoziție: construcțiile absolute sunt expresii de timp al căror cuvânt din centru — termenul regent — nu are în el niciun sens temporal. Expresia vedică tradusă „la răsărit” înseamnă, cuvânt cu cuvânt, „la soarele care urcă”: în centrul ei stă soarele, un lucru, nu un moment. Ca să ajungă totuși să numească un moment, soarele are nevoie de atributul de lângă el, „care urcă”. Atributul devine astfel obligatoriu, la fel cum într-o propoziție e obligatoriu predicatul.
Ruppel își încheie argumentul cu două perechi de expresii, una grecească și una vedică. În fiecare pereche, prima expresie are în centru un cuvânt care înseamnă deja „zori”; a doua are în centru soarele. Argumentul ei pornește de la această diferență.
ἅμα δ’ ἠοῖ φαινομένηφι
„împreună cu zorii, când se ivesc”
ἠοῖ „zorii” (dativ singular) · φαινομένηφι „ivindu-se” — Homer, Iliad 9.618
În centrul expresiei stă ἠοῖ, „zorii”. Zorii sunt ei înșiși un moment.
ἅμα δ’ ἠελίῳ καταδύντι
„împreună cu soarele, când apune”
ἠελίῳ „soarele” (dativ singular) · καταδύντι „apunând” — Homer, Iliad 1.592
În centrul expresiei stă ἠελίῳ, „soarele”. Un soare nu este un moment.
uchántyām uṣási
„în zori, când licăresc”
uṣási „zori” (locativ singular) · uchántyām „licărind” — Rigveda 1.184.1
În centrul expresiei stă uṣási, „zori”. Ca și în greacă, zorii sunt ei înșiși un moment.
sū́rye udyatí
literal „la soarele care urcă”, adică „la răsărit”
sū́rye „soare” (locativ singular) · udyatí „urcând” — Rigveda 8.27.19
În centrul expresiei stă sū́rye, „soarele”. Un lucru, nu un moment.
Expresiile sunt întregi.
Manualul din 2017 își anunță metoda în primul paragraf: să reducă nevoia de memorare mecanică, ajutându-l pe student să înțeleagă structurile și tiparele care produc formele. Capitolele care introduc forme noi alternează cu altele care explică procesele prin care se obțin formele — alternanța vocalică, sandhi-ul, compunerea, formarea substantivelor.
Al doilea principiu este că studentul citește texte sanscrite autentice încă de la început. În multe manuale, cititorul lucrează luni întregi numai cu propoziții alcătuite de autor pentru exerciții. La Ruppel, fragmentele din texte reale apar din capitolul 6; la început sunt scurte și însoțite de multe explicații.
Ce nu promite manualul este scutirea de memorat. Oricât de bine ai înțelege tiparele, scrie ea, sanscrita rămâne o limbă în care ai mult de ținut minte. Sfaturile ei de studiu sunt la fel de concrete: recită paradigma cu voce tare, de sus în jos și de jos în sus; dacă joci șah, parcurge tabelul în saltul calului; dacă ai memorie vizuală, colorează cazurile; când înveți cuvântul pentru un lucru, fă-ți în minte imaginea lucrului; bilețelele lipite pe oglinda din baie funcționează surprinzător de bine; și nu lua mai mult de zece cuvinte odată.
Acesta este primul tabel de substantive din manual: cuvântul देव- deva-, „zeu”. Opt cazuri, trei numere — douăzeci și patru de poziții, acoperite de șaptesprezece forme, fiindcă aceeași formă apare la mai multe cazuri. Tocmai aceste suprapuneri trebuie înțelese, ca să nu fie memorate una câte una.
Substantiv masculin cu tema în -a: देव- „zeu”. După The Cambridge Introduction to Sanskrit, p. 57.
| Caz | Singular | Dual | Plural |
|---|---|---|---|
| Nominativ | देवःdevaḥ | देवौdevau | देवाःdevāḥ |
| Vocativ | देवdeva | ||
| Acuzativ | देवम्devam | देवान्devān | |
| Instrumental | देवेनdevena | देवाभ्याम्devābhyām | देवैःdevaiḥ |
| Dativ | देवायdevāya | देवेभ्यःdevebhyaḥ | |
| Ablativ | देवात्devāt | ||
| Genitiv | देवस्यdevasya | देवयोःdevayoḥ | देवानाम्devānām |
| Locativ | देवेdeve | देवेषुdeveṣu |
Tabelul arată declinarea unui singur substantiv, dintr-o singură clasă de teme. Manualul merge până la capitolul 40.
Manualul cuprinde, printre capitolele de gramatică, note scurte despre stil și despre vocabular. În ele se vede ce anume observă un filolog când citește și sunt, pentru un cititor din afară, partea cea mai bună a cărții.
Pentru cuvintele cu sens larg, ea le cere studenților să rețină sensul de bază și să stabilească, de fiecare dată, ce anume face cuvântul în propoziția din față. În adnotările la șase strofe din capitolul 2 al Bhagavadgītei, o singură rădăcină primește trei sensuri diferite.
Rădăcina
√युज् yuj
„a lega”. Este înrudit cu englezescul yoke, „jug”, și poate fi folosit chiar în sensul acesta. Legi lucruri ca să facă împreună ceva ce nu pot face singure; sau legi lucruri care își aparțin — perechi de boi, un arc și o săgeată, mintea și trecutul, adică îți amintești.
Bhagavadgītā 2.45
निर्-योग-क्षेम- nir-yoga-kṣema-
„fără yoga și fără tihnă”, adică neinteresat de ele. Aici, notează ea, yoga înseamnă poate „legătura cu avutul”, adică „agoniseală, avere”.
Bhagavadgītā 2.49
बुद्धि-योग- buddhi-yoga-
„yoga înțelegerii”, spre deosebire de कर्म-योग- karma-yoga-, „yoga faptei”, despre care fusese vorba mai devreme. Al treilea drum din strofă.
Bhagavadgītā 2.50
युक्त- yukta-
participiul aceleiași rădăcini, aici „disciplinat, concentrat”. În același vers, √युज् la diateza medie, cu dativ, înseamnă „leagă-te de”.
Ce le cere studenților
Sensul de bază, apoi contextul
Ține minte că rădăcina înseamnă „a lega”, scrie ea, și, când o întâlnești într-o propoziție, caută să vezi cu ce sens este folosită acolo. Este o tehnică de traducere valabilă oriunde, dar cu atât mai necesară cu cât un cuvânt e folosit mai liber.
Pământul era perceput ca fiind feminin, iar cuvintele pentru el sunt de gen feminin. Multe sunt de fapt adjective la feminin:
Observația ei: în textele literare, o noțiune importantă este numită prin multe cuvinte. Pământul și bătălia au, în epopei, cele mai multe.
Puterea unui războinic este exprimată prin comparații cu animale puternice, mai ales tauri și tigri. पुरुष-व्याघ्र- puruṣa-vyāghra- înseamnă cuvânt cu cuvânt „om-tigru”, adică „un tigru între oameni”, adică „un om nespus de puternic”.
În Mahābhārata, eroii sunt strigați așa: भरत-ऋषभ- bharata-ṛṣabha-, „taur între Bharați”. Cratimele sunt puse de ea, ca să se vadă compunerea; în sanscrită nu există.
Repetarea unui cuvânt arată o acțiune care se repetă sau o stare care durează:
Un verb care înseamnă „a merge”, cu acuzativul, arată de obicei locul spre care mergi. Sanscrita îl folosește însă și cu substantive abstracte, iar atunci nu se mai poate traduce literal:
Manualul din 2017 are, înaintea cuprinsului, o dedicație de trei rânduri.
Cartea aceasta este dedicată studenților mei. Sper că au învățat de la mine tot atât cât am învățat eu de la ei.
The Cambridge Introduction to Sanskrit, dedicație (traducere din engleză)
Pe pagina ei personală, Ruppel scrie că, predând bine, își arată în chipul cel mai direct respectul față de studenți și contribuie la puterea domeniului în care lucrează; și susține că studiul limbilor și al textelor vechi trebuie să fie deschis tuturor.
Se potrivește cu felul în care e făcut manualul: scris astfel încât cineva fără profesor să îl poată folosi singur, cu mai multe exerciții decât încap într-un an de curs, tocmai ca să găsești oricâte îți trebuie când te împotmolești, și cu sfatul dat celui care învață singur — dacă nu-ți poți fixa o temă pentru azi, fixează-ți un timp: patruzeci și cinci de minute sau douăzeci într-o zi aglomerată. Într-un sfert de oră de lucru concentrat, scrie ea, se face mai mult decât ai crede.
Toate formele grecești și sanscrite de pe pagina aceasta sunt copiate din paginile tipărite ale celor două cărți, împreună cu traducerile ei. Expresiile vedice sunt date în transcriere, așa cum le tipărește ea în monografie.