# «Dați un leu pentru Ateneu!» Între 1886 și 1888, Bucureștiul ridică o sală de concerte cu cupolă din subscripție publică, sub sloganul „Dați un leu pentru Ateneu!”. Socotelile campaniei — tipărite în 1887 de Constantin Esarcu — spun exact ce-a plătit leul. Răspuns: Da — cu socoteală ținută leu cu leu. Biletele loteriei au adus brut 467.427,35 lei, donațiile 221.858,65 lei, iar zidăria a costat 513.797,52 lei până în noiembrie 1887. Socotelile din 1887, tipărite de însuși Esarcu, se păstrează și astăzi. ## Apelul (1865–1886) Trei fondatori, un testament și un apel care avea să țină o generație. În 1865, trei oameni pun bazele Societății culturale Ateneul Român: naturalistul Constantin Esarcu, scriitorul V. A. Urechia și medicul Nicolae Kretzulescu. Gândul lor e limpede: Bucureștiul are nevoie de o casă a științei și artelor, iar casa aceasta se va ridica din inițiativă privată, nu din vistieria statului. Primul ban serios vine dintr-un testament. Comitele Scarlat Rosetti lasă prin diata din 9 aprilie 1870 două imobile și biblioteca sa; casa din strada Academiei se vinde la licitația din 1 noiembrie 1873 cu 40.010 lei, iar Esarcu, întors din străinătate, adună și capitalizează totul cu o meticulozitate de naturalist. La 3 (15) noiembrie 1883, Esarcu citește în ședința plenară darea de seamă: fondul a ajuns la 117.300 lei în scrisuri funciare. Și tot el spune răspicat că suma nu ajunge pentru palatul visat. De aici înainte, apelul către public — „Dați un leu pentru Ateneu!” — devine o campanie de douăzeci și opt de ani, cum o socotește istoria. Al doilea chip al apelului e Urechia: istoric, academician, om cu condeiul neobosit, care dă campaniei glasul ei public. În fotografie îl vedem în 1890, când Ateneul era deja deschis. > „…cu suma de care dispunem, nu vom putea construi decât un edificiu vulgar și meschin, nici de cum în raport cu înalta idee ce el reprezintă.” > — C. Esarcu, darea de seamă din 3 (15) noiembrie 1883 (ortografie modernizată) ## Loteria (1886–1887) Contractul, loteria, piatra fundamentală și socotelile de un an mai târziu. La 24 mai 1886 se încheie contractul cu arhitectul francez Albert Galleron: planurile palatului, croite pe fundația deja turnată a manejului început de Societatea Equestră Română, în Grădina Episcopiei — pe pământ ce fusese al Văcăreștilor. Locul li se pare unora prea departe de centru; Esarcu ține morțiș la el. Apoi vine apelul. Biuroul Ateneului tipărește socoteala pe față: palatul cere între cinci și șase sute de mii de lei, iar casa are numai 200.000. Restul trebuie să vină de la „toți amicii culturei naționale”, sub patronajul Regelui și al Reginei. Loteria se organizează în 1886. La 26 octombrie 1886 se pune piatra fundamentală, cu medalii bătute pentru ocazie. Un an mai târziu, în seara de 24 octombrie 1887, casierul Th. Ștefănescu încheie socotelile: bilete de 500.000 de lei emise, 467.427,35 lei încasați, premii de 102.500 plătiți — beneficiu net 352.139,30 lei. Alături, donațiile și moștenirile cresc la 221.858,65 lei. Iar zidăria merge înainte: la 10 noiembrie 1887, contabilul Alex. Zissu totalizează 513.797,52 lei cheltuiți — mai mult de jumătate, zidăria lui Dobre Nicolau. > „Atheneul, dispunând numai de un fond de 200.000 lei, vine, prin loteria de față, de face apel către toți amicii culturei naționale…” > — Apelul Biuroului Ateneului către amicii culturei naționale, 1886 (ortografie modernizată) ## Inaugurarea (14/26 februarie 1888) Palatul se deschide neterminat, iar Odobescu visează friza. La 14 februarie 1888 stil vechi — 26 februarie stil nou — Ateneul își deschide porțile. Clădirea e parțial neterminată, din lipsă de fonduri, dar intră numaidecât în folosință: conferințe, expoziții de pictură și concertele Societății Filarmonice Române. Seara e și una de idei. Alexandru Odobescu ține conferința din ziua inaugurării și visează cu glas tare la friza goală a sălii circulare: o feerie de scene din istoria națională. Visul lui avea să aștepte până în 1939. Arhitectura e a lui Galleron, după recomandarea lui Charles Garnier, omul Operei din Paris — dar nu a lui singur: alături stau Constantin Băicoianu și arhitecții Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, iar după 1888 Leonida Negrescu duce lucrările până în 1897. Programul serii inaugurale — ce s-a cântat, cine a dirijat — nu l-am găsit în sursele consultate. Îl trecem la nedocumentat, nu-l inventăm. > „N-ar fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria națională cu care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului nostru ateneu?” > — Alexandru Odobescu, conferința din 14/26 februarie 1888 ## Ecoul (1897–1939) Clădirea întreagă, sala Unirii și friza care așteaptă cincizeci de ani. Lucrările de extindere se încheie în 1897, sub arhitectul Leonida Negrescu. Abia acum palatul lui Galleron e întreg: cupola de 41 de metri, peristilul de 48 de metri, sala de 28,50 de metri cu cele vreo 794 de locuri — 600 la parter și 52 de loji. La 29 decembrie 1919, aceeași sală rotundă găzduiește votul prin care fruntașii țării ratifică unirea Basarabiei, Transilvaniei și Bucovinei cu Vechiul Regat. Ateneul, clădit din subscripție națională, devine sala în care se pecetluiește România Mare. Friza rămâne goală încă patru decenii. În 1901, oferta pictorului Ștefan Popescu — minimum 80.000 de lei — e refuzată ca prea scumpă. Abia în 1933 începe Costin Petrescu (1872–1954) marea frescă, inaugurată în seara de 26 mai 1939: 25 de scene, de 3 metri lățime, lungi de 70 de metri după unele surse și 75 după altele — lungimea rămâne disputată. În același an, 1939, răsună și orga: strânsă din inițiativa lui George Enescu din 1935, construită de firma Walcker și inaugurată la 22 aprilie 1939. Din motive de drepturi de autor, fresca e pomenită doar în poveste: toate imaginile arată arhitectură și documente. > „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor” > — Inscripția cu litere aurite de pe friza goală, după 1888 ## Casa de bani - Donații și moșteniri: 221.858,65 lei - Loterie, beneficiu net: 352.139,30 lei - Total documentat: 573.997,95 lei - Cheltuiți la 10 nov. 1887: 513.797,52 lei ## „Ateneul e clădit din monede de un leu” — În esență adevărat — cu socoteală Socotelile tipărite în 1887 hotărăsc: biletele loteriei au adus brut 467.427,35 lei, iar donațiile și moștenirile 221.858,65 lei — împreună 573.997,95 lei documentați, înăuntrul devizului de 500–600.000. Cheltuielile zidăriei ajunseseră la 513.797,52 lei în noiembrie 1887. Leul publicului a plătit, așadar, clădirea deschisă în 1888. Nuanța: n-a fost numai mărunțiș. Regele a luat bilete de 10.000 de lei, bancheri și cluburi au dat mii, iar o parte din bani veneau din moșteniri și din vânzarea unui loc. Iar costul final al anilor 1888–1897 rămâne nedocumentat. ## „Opera unui singur om” — Fals Esarcu a ținut condeiul și casa, dar palatul e operă de echipă: planurile lui Galleron (recomandat de Garnier) s-au lucrat cu Băicoianu, Cerchez, Olănescu și Mincu, finanțele le-a supravegheat Kretzulescu, iar după 1888 Negrescu a dus lucrările până în 1897. Fără niciunul dintre ei, cupola nu se închidea. ## „Fresca e de la 1888” — Fals — e din 1933–1939 La inaugurare, friza era goală și purta doar inscripția aurită „Loc rezervat…”. Fresca s-a pictat între 1933 și 1939, are 25 de scene și — după surse — 70 sau 75 de metri lungime. Tocmai de aceea, și din motive de drepturi de autor, pagina aceasta îi pomenește doar povestea, fără s-o arate. ## Surse și metodă - Societatea culturală Ateneul Român, fondată în 1865 de Esarcu, Urechia și Kretzulescu; subscripția de 28 de ani și sloganul „Dați un leu pentru Ateneu!” - Esarcu: testamentul lui Scarlat Rosetti (9 aprilie 1870), licitația din 1 noiembrie 1873 (40.010 lei), darea de seamă din 3 (15) noiembrie 1883 (117.300 lei) - Esarcu (1836–1898), naturalist și ministru de externe în 1891; V. A. Urechia (1834–1901) - Războiul de Independență 1877–78; Regatul proclamat în 1881 - Contractul cu Galleron, 24 mai 1886; piatra fundamentală, 26 octombrie 1886; loteria din 1886 - Apelul loteriei: trebuincioși 500–600.000 lei, disponibili 200.000; situația din 24 octombrie 1887 (brut 467.427,35; net 352.139,30; total 519.568,10) - Cheltuielile clădirii la 10 noiembrie 1887: total 513.797,52 lei (zidărie 262.055,65; ferărie 95.614,35; Galleron 11.500 aur) - Statuia Libertății, dezvelită la 28 octombrie 1886, la două zile după piatra fundamentală - Inaugurarea la 14 februarie 1888 (26 februarie stil nou); clădire parțial neterminată, lucrări până în 1897 sub Leonida Negrescu - Conferința lui Odobescu din 14/26 februarie 1888 și inscripția „Loc rezervat marei fresce…” - Turnul Eiffel în construcție (din 28 ianuarie 1887, terminat în 1889) - Ratificarea Unirii la Ateneu, 29 decembrie 1919; Marca patrimoniului european, 2007 - Fresca lui Costin Petrescu (1872–1954): începută 1933, inaugurată 26 mai 1939; 25 scene; oferta refuzată din 1901 (min. 80.000 lei); orga Walcker, 22 aprilie 1939 - Marea Unire, 1 decembrie 1918, Alba Iulia - Sumele casei de bani: donații 221.858,65 + loterie net 352.139,30 = 573.997,95 lei față de devizul de 500–600.000 și cheltuielile de 513.797,52 lei - Tabloul I: Regele 10.000 lei; Tabloul II: plasatori din București („Loco”) până la Severin, plus Berlin, Viena, Bruxelles - Harta: contur Natural Earth 1:50m (domeniu public); punctele sunt schematice, atestarea e documentară - Jocul pornește de la scara documentată (117.300 lei în 1883, ținta 500.000); rundele și sumele sunt reguli de joc, nu istorie