Banat · de la Coștei la Tisa

# Canalul Bega intră în Serbia cu cinci metri mai sus decât Timișul

Bega și Timișul ies din dealuri la câțiva kilometri unul de altul și trec prin aceeași câmpie. Acolo unde intră în Serbia, la 17 km distanță, serviciul hidrometeorologic sârb măsoară în fiecare zi nivelul apei din fiecare; din citiri reiese la ce înălțime deasupra mării stă apa. Între 2004 și 2025 sunt 8.036 de zile măsurate. În 7.974 dintre ele, adică în 99%, apa Begăi a stat mai sus decât a Timișului, cu o diferență mediană de 5,0 m. În celelalte 62, Timișul era în viitură și, în 56 dintre ele, canalul nu era ținut plin.

La ieșirea din dealuri, la Coștei, e invers: Timișul e mai sus, cu 5 până la 8 m, și îi dă Begăi apă printr-un canal. De acolo în jos, Timișul coboară mult mai repede, iar de la Topolovăț până la graniță Bega e mai sus: cu circa 4 până la 5,5 m (la Topolovăț, o estimare; la Timișoara, față de mira Timișului de la Șag; la graniță, din mire). O parte din diferență se ține la nodul de lângă graniță, de la Srpski Itebej: cât canalul e ținut plin sunt 5,5 m; când e coborât, de obicei din decembrie până în martie, rămân 3,2 m. Harta arată relieful, măsurat din satelit; secțiunea de sub ea taie câmpia de la un râu la celălalt și se mută pe măsură ce derulezi.

Derulează: apa pleacă de la Coștei ↓

Coștei · 48 km în amonte de Timișoara

## La Coștei, Timișul e mai sus și îi dă Begăi apă

**110,1 m** creasta stăvilarului de la Coștei, în cea mai mică dintre cotele publicate; ea ține Timișul la nivelul prizei

Aici râurile sunt la 9,4 km unul de altul. Creasta stăvilarului e dată la 110,1 m, iar apa Timișului stă cel puțin la înălțimea ei. Bega stă la 102,1 m la mira de la Chizătău, la 3 km în aval de locul unde o întâlnește canalul; în acel loc e, deci, cu 5 până la 8 m sub Timiș (secțiunea desenează marginea de jos). O parte din apa Timișului pleacă spre ea pe un canal de 10,1 km. Pe hartă e linia întreruptă portocalie; săgeata arată sensul apei.

Nodul de la Coștei a fost construit între 1758 și 1760 de Maximilian Fremaut, hidrotehnician venit din Țările de Jos. ([Administrația Bazinală de Apă Banat](https://banat.rowater.ro/index.php/despre-noi/istoric/); cota crestei: [Panțu](https://dspace.upt.ro/jspui/bitstream/123456789/874/3/BUPT_TD_Pantu%20Haric.pdf))

Topolovăț · 11,5 km mai jos

## La Topolovăț, al doilea canal curge invers

**6,4 km** are pe hartă canalul Topolovăț–Hitiaș, pe care apa merge de la Bega spre Timiș (7,6 km la Panțu)

De la Coștei până la Hitiaș, unde se termină acest canal, Timișul coboară circa 17 m (estimare). Bega, între mirele de la Chizătău și Topolovăț, coboară 4,7 m. La Hitiaș, Timișul e cu circa 4 m mai jos decât Bega la Topolovăț. Nivelul Begăi e cel de la mira din Topolovăț; al Timișului la Hitiaș e estimat între două mire și poate fi greșit cu 2–3 m. Sensul îl arată și canalul însuși.

De aceea al doilea canal dintre ele duce apa în sens opus. La viituri, pe aici pleacă spre Timiș apa care altfel ar ajunge în Timișoara. Bega primește apă când are prea puțină și scapă de ea când are prea multă.

Balinț, Chizătău, Remetea

## A cui e apa de sub podurile Timișoarei

**7 → 29 m³/s** debitul mediu multianual al Begăi la Balinț și la Chizătău, după ce primește canalul de la Coștei

Canalul de la Coștei aduce în medie 18 m³/s: de peste două ori cât are Bega la Balinț și cam 60% din debitul de la Chizătău. Stațiile din aval dau mai puțin: 17,5 m³/s la Topolovățu Mic și 17,3 la Remetea, la intrarea în Timișoara. Tabelul nu spune pe ce ani e calculată fiecare medie. ([Planul de amenajare a teritoriului județean Timiș, tabelul 35](https://www.cjtimis.ro/wp-content/uploads/2020/07/PATJ-Timis-Volumul-II-Cadrul-natural-mediu-zone-de-risc.pdf))

La ape mici, raportul dintre Remetea și Balinț e și mai mare: de 4–6 ori. Debitul minim al fiecărui an din 2015–2020 a fost între 1,6 și 2,7 m³/s la Balinț și între 7,0 și 12,9 m³/s la Remetea. Cele două minime nu cad neapărat în aceeași zi. (debite înregistrate, în [Șmuleac și colab., 2023](https://rjas.ro/download/paper_version.paper_file.b4d6468e3c7114cf.U211bGVhYyBMLnBkZg==.pdf))

Câmpia dintre râuri

## Pe alocuri, Bega curge mai sus decât câmpia de lângă ea

**11–55%** din terenul aflat la cel mult 15 km de Bega, de la Topolovăț la graniță, e sub nivelul apei ei: 39% în estimarea centrală. Marginile arată ce s-ar schimba dacă nivelul apei ar fi cu 3 m mai jos sau mai sus; nu sunt un interval de încredere

Albastrul de pe hartă e terenul care, în estimarea centrală, stă mai jos decât apa Begăi din dreptul lui. Calculul ia fiecare punct al modelului de teren aflat la cel mult 15 km de canal și al cărui cel mai apropiat punct de pe Bega e între Topolovăț și graniță (2.570 km² cu totul) și îl compară cu nivelul apei din acel punct al canalului. Rezultatul se schimbă mult cu nivelul apei, care între mire poate fi greșit cu 2–3 m: 31–45% pentru 1 m în minus sau în plus, 22–50% pentru 2 m, 11–55% pentru 3 m. Intervalul acesta arată numai cât se mișcă rezultatul odată cu nivelul apei; erorile modelului de teren nu intră în el. Modelul măsoară și clădirile și copacii, deci arată terenul mai sus decât e: pe terenul deschis, fără pădure și fără clădiri (75% din fâșie), ponderea e 46%; în păduri, care stau și pe locuri mai înalte, 7%; în zonele construite, 21%. [Ce arată verificarea modelului ↓](#eroare) „Mai jos decât apa” nu înseamnă „ar fi inundat”: între canal și aceste terenuri stau diguri.

O teză de doctorat despre canal spune același lucru, fără numere, despre porțiunea îndiguită din amonte de Timișoara: apele Begăi „curg în prezent deasupra suprafețelor interfluviale”. ([Panțu, p. 151](https://dspace.upt.ro/jspui/bitstream/123456789/874/3/BUPT_TD_Pantu%20Haric.pdf))

Lucrările au început în 1728, pentru secarea mlaștinilor câmpiei și pentru plutăritul lemnului de la Făget la Timișoara. ([Beilicci și Beilicci, 2012](https://aerapa.conference.ubbcluj.ro/2012/pdf/11%20beilicci.pdf)) Albia săpată duce apa dealurilor pe lângă câmpia joasă, în loc s-o lase să se reverse în ea.

Timișoara

## Bega din Timișoara e cu circa 5 metri peste Timișul de la Șag

**85,0 m** nivelul normal de exploatare al Begăi în Timișoara

Timișul ocolește orașul pe la sud. La Șag, la 12 km de centru, mira lui a arătat un nivel median de 80,2 m în cele 148 de zile din 2023–2026 pentru care citirea ei s-a păstrat; în opt zile din zece a stat între 79,9 și 80,6 m. Bega din oraș e ținută la 85,0 m: cu aproape 5 m mai sus. Cele două cote vin din sisteme de referință diferite, care pot muta diferența cu câteva zeci de centimetri. ([Panțu, p. 201](https://dspace.upt.ro/jspui/bitstream/123456789/874/3/BUPT_TD_Pantu%20Haric.pdf); citirile INHGA de pe [hidro.ro](https://www.hidro.ro/), din Arhiva Internet)

De aici drumurile se despart. Până la graniță, Bega are 40,8 km pe un traseu care în linie dreaptă măsoară 39,9 km. Timișul, de la Șag la Jaša Tomić, are 42,2 km de albie pentru 33,7 km în linie dreaptă: e un râu de câmpie, cu meandre. Bega e o albie săpată.

Srpski Itebej și Jaša Tomić · Serbia

## La graniță: 5,5 m cu canalul ținut plin, 3,2 m cu el coborât

**7.974** din 8.036 de zile, 2004–2025: în atâtea a fost Bega, la intrarea în Serbia, mai sus decât Timișul

Între Timișoara și graniță, Bega coboară numai în două trepte, la ecluzele de la Sânmihaiu Român și Sânmartinu Maghiar: circa 5 m cu totul. Timișul, pe drumul lui de la Șag la graniță, coboară circa 6 m. Cum se schimbă diferența pe drum depinde de starea canalului. În cele 132 de zile din 2023–2025 pentru care s-au păstrat citiri și la Șag, și la graniță, diferența a fost la graniță, la mediană, cu 0,8 m mai mare decât la Timișoara când canalul era ținut plin (81 de zile) și cu 1,4 m mai mică atunci când era coborât (40 de zile). Celelalte 11 zile ale eșantionului au avut la nod o treaptă intermediară și nu intră în niciuna dintre cele două grupe. Pentru Bega din Timișoara, calculul ia cota de exploatare, nu o citire a zilei, iar teza care o dă nu numește sistemul de înălțimi. Dacă el diferă de al mirei de la Șag, amândouă valorile se mută cu același decalaj; distanța dintre ele, de 2,2 m, rămâne.

Deasupra ecluzei de la Srpski Itebej, mira arată în jur de 80,0 m cât canalul e ținut plin și în jur de 78,0 m când e coborât. La Jaša Tomić, la 17 km spre sud, Timișul stă de obicei la 74,5 m. Amândouă înălțimile sunt date față de Marea Adriatică. Fiecare râu e măsurat acolo unde intră în Serbia, iar cele două mire nu stau față în față. În celelalte 62 de zile, Timișul venise mare; în 56 dintre ele, nici canalul nu era ținut plin. [Toate zilele, pe un singur grafic ↓](#proba)

De la graniță la Klek

## Apa e ținută în trepte

**1,8 m** treapta de la Srpski Itebej cât canalul e ținut plin, din cele două mire ale nodului

Un canal aproape drept, pe o câmpie aproape plată, ar rămâne vara fără adâncime dacă ar curge liber. Între 1901 și 1916 canalul a fost împărțit în trepte prin noduri cu stăvilare și ecluze; lista lui Olaru are șase: Sânmihaiu Român și Sânmartinu Maghiar în România, Itebej, Klek, Ečka și Titel în Serbia. Patru sunt marcate pe hartă cu pătrate. ([Olaru](https://cbg.uvt.ro/wp-content/uploads/2022/04/11_Olaru.pdf); [Beilicci și Beilicci, 2012](https://aerapa.conference.ubbcluj.ro/2012/pdf/11%20beilicci.pdf))

Transportul de marfă a încetat în 1958, iar navele de pasageri au fost retrase în 1967. ([Primăria Timișoara, 2020](https://assets.primariatm.ro/fe8d9661-3d7c-4980-8a2b-5f7cf074568d)) Ecluza și stăvilarul de la Sânmihaiu Român și nodurile de la Srpski Itebej și Klek au fost reparate printr-un proiect româno-sârb încheiat în aprilie 2022. ([Consiliul Județean Timiș, 2022](https://www.cjtimis.ro/comunicate-de-presa/conferinta-de-inchidere-a-proiectuluirepararea-infrastructurii-de-navigatie-pe-canalul-begacod-ems-rors-15/)) Granița se poate trece pe apă doar la deschideri temporare: pentru vara lui 2026, Consiliul Județean a anunțat una singură pentru ambarcațiuni, între 24 și 26 iulie. ([Consiliul Județean Timiș, iunie 2026](https://www.cjtimis.ro/fara-categorie/unda-verde-spre-zrenjanin-pe-timpul-verii/))

Marfa a dispărut de pe canal, nivelurile au rămas: cât timp canalul e ținut plin la Srpski Itebej, Bega stă la graniță cu 5,5 m peste Timiș; când e coborât, cu 3,2 m.

Titel · 108 km de Timișoara

## Bega ajunge în Tisa, Timișul în Dunăre

**13 m** de la nivelul Begăi din Timișoara la nivelul obișnuit al Tisei la Titel

Lângă Titel, Bega intră în Tisa, la 108 km de centrul Timișoarei pe traseul din OpenStreetMap. Timișul nu se mai întâlnește cu ea: se varsă în Dunăre la Pančevo, la 46,5 km în linie dreaptă de gura Begăi.

Două râuri care la Coștei erau la 9,4 km unul de altul și își împărțeau apa se varsă, așadar, în ape diferite: Bega în Tisa, Timișul direct în Dunăre.

## Proba: fiecare zi măsurată la graniță, 2004–2025

Serviciul hidrometeorologic al Serbiei publică în fiecare an nivelul zilnic al apei la stațiile sale, împreună cu înălțimea la care e așezat zeroul fiecărei mire. Din cele 22 de anuare, 2004–2025, rezultă 8.036 de zile, fără nicio zi lipsă, cu citiri și pentru Bega (Srpski Itebej, deasupra ecluzei), și pentru Timiș (Jaša Tomić). Graficul le arată pe toate. Seria începe în 2004 pentru că volumele mai vechi, 1991–2003, sunt publicate ca pagini scanate, fără strat de text.

Bega, deasupra ecluzei Srpski Itebej · Timiș, la Jaša Tomić · zi în care Timișul a ajuns sau a depășit Bega

[Nivelul zilnic al Begăi și al Timișului la graniță, 2004–2025: linia Begăi stă între 77,3 și 80,4 m, a Timișului în jur de 74,5 m, cu vârfuri de viitură care o ating sau o depășesc pe a Begăi în 62 de zile.]

 Apasă pe un episod din tabelul de mai jos ca să îl vezi marcat pe grafic.
Tabelul cu toate cele 8.036 de zile nu mai e oferit aici spre descărcare din 13 octombrie 2026. Legea sârbă a activității meteorologice și hidrologice îngăduie transmiterea către terți a datelor din fondul serviciului hidrometeorologic numai cu acordul lui, iar anuarele își rezervă reproducerea; acordul nu a fost încă cerut. Din același motiv graficul e o imagine desenată din serie, iar citirile zilnice nu mai sunt trimise odată cu pagina. Valorile se pot citi în anuare, indicate în lista de surse.

Linia Begăi are două trepte pe an. Starea canalului e citită din cele două mire ale nodului de la Srpski Itebej, zi cu zi, nu dintr-un jurnal de exploatare; poziția stăvilarului nu e observată. În 5.036 de zile (63%), între mira din amonte și cea din aval era o treaptă de cel puțin 1 m: canalul era ținut plin. În 2.826, treapta era sub 25 cm. În aceste zile treapta dispare pentru că apa din amonte coboară, nu pentru că urcă cea din aval: mira din amonte arată în jur de 78,0 m în loc de 80,0 m, iar cea din aval, 78,0 m față de 78,2 m. Într-una singură din cele 2.826 de zile a ajuns apa din amonte la nivelul pe care îl depășește în 95% din zilele cu canalul plin. Celelalte 174 de zile au o treaptă intermediară: 55 de perioade, dintre care 44 stau între una cu canalul plin și una cu el coborât. Prima zi cu canalul plin a căzut, de la an la an, între 7 martie și 27 iunie; ultima, de obicei în decembrie. Linia Timișului e a unui râu fără ecluze: stă jos și sare la viituri, cu 7,3 m între citirile zilnice extreme ale perioadei. În 56 din cele 62 de zile în care Timișul a ajuns sau a depășit Bega (într-una au stat la egalitate), canalul era coborât. Cu zerourile din sistemul NVT2, zilele acestea ar fi 49. Celelalte șase sunt două zile ale viiturii din aprilie 2005, o zi din martie 2007 și trei zile ale viiturii din iunie 2020. Mai mult de jumătate din aceste zile sunt din 2005, 2006 și 2023. În toate aceste zile, debitul Timișului la Jaša Tomić a fost de cel puțin 180 m³/s, de zece ori debitul zilnic median (17,9 m³/s); numai 3% din zilele perioadei ajung acolo. Nu orice viitură ajunge însă până la nivelul Begăi: Timișul a trecut de 300 m³/s și în zile în care a rămas sub Bega, pentru că canalul era ținut plin.

Ce e o citire zilnică. La mira Begăi din amonte de ecluză și la cea a Timișului, anuarele dau în toți cei 22 de ani media zilei, din înregistrare continuă: limnigraf, apoi senzor digital (din 2011 la Srpski Itebej, din 2006 la Jaša Tomić). Diferența dintre râuri e, deci, calculată la fel pe toată perioada. Mira din aval de ecluză, folosită numai pentru starea canalului, a fost până în 2010 o miră citită de două ori pe zi, cu media celor două citiri. Zilele cu canalul plin sunt 64% din total în 2004–2010 și 62% în 2011–2025.

### Cele 22 de episoade în care Timișul a ajuns sau a depășit Bega

| Perioada | Zile | Cea mai mare citire zilnică a Timișului | Cel mai mare debit zilnic | 

| 1–3 martie 2004 | 3 | 78,8 m | 260 m³/s | 

| 18–23 martie 2005 | 6 | 79,3 m | 362 m³/s | 

| 18–20 aprilie 2005 | 3 | 81,1 m | 742 m³/s | 

| 21–22 mai 2005 | 2 | 78,7 m | 248 m³/s | 

| 28 august 2005 | 1 | 77,9 m | 180 m³/s | 

| 30 decembrie 2005 – 2 ianuarie 2006 | 4 | 79,4 m | 382 m³/s | 

| 26 martie 2006 | 1 | 78,7 m | 250 m³/s | 

| 9–10 aprilie 2006 | 2 | 78,5 m | 246 m³/s | 

| 14–20 aprilie 2006 | 7 | 81,0 m | 713 m³/s | 

| 15–17 februarie 2007 | 3 | 78,7 m | 258 m³/s | 

| 6 martie 2007 | 1 | 79,3 m | 356 m³/s | 

| 10–12 martie 2009 | 3 | 79,1 m | 285 m³/s | 

| 3–4 ianuarie 2010 | 2 | 79,5 m | 322 m³/s | 

| 9–10 ianuarie 2010 | 2 | 79,8 m | 352 m³/s | 

| 17 martie 2013 | 1 | 78,7 m | 268 m³/s | 

| 6–7 aprilie 2013 | 2 | 79,5 m | 380 m³/s | 

| 13–15 ianuarie 2015 | 3 | 79,0 m | 301 m³/s | 

| 21–23 iunie 2020 | 3 | 80,8 m | 651 m³/s | 

| 3–4 februarie 2021 | 2 | 78,4 m | 235 m³/s | 

| 14 februarie 2021 | 1 | 78,2 m | 218 m³/s | 

| 1–5 martie 2023 | 5 | 79,7 m | 401 m³/s | 

| 4–8 aprilie 2023 | 5 | 78,4 m | 230 m³/s | 

Diferența mediană e 5,0 m, media 4,4 m; în 90% din zile a fost între 1,6 și 5,9 m. Niciun episod n-a ținut mai mult de șapte zile.

## Unde greșește harta

Relieful e modelul Copernicus GLO-30, măsurat cu radar din satelit în 2011–2015, cu un punct la circa 30 m. Producătorul îi declară o eroare verticală absolută sub 4 m în 90% din puncte și una relativă, între două puncte din același pătrat de un grad, sub 2 m (tot la 90%) pe pante de cel mult 20%. Pe apă e mai puțin precis: pe un canal lat cât un punct, radarul prinde malurile și copacii, iar pe un râu lat valoarea e netezită de producător.

În Timișoara, modelul dă pentru Bega 89,0 m, acolo unde nivelul de exploatare e 85,0 m. La Jaša Tomić dă Timișul la 72,0 m: cu 2,5 m sub nivelul obișnuit al mirei și cu 1,8 m sub cel mai mic nivel măsurat în 22 de ani. La Șag îl dă la 78,5 m, cu 1,7 m sub nivelul median al mirei. Luat ca atare, modelul ar arăta Bega din Timișoara cu 10,5 m deasupra Timișului de la Șag, unde diferența e de 4,9 m, și cu 7,3 m la graniță, unde citirile de la mire dau 5,0 m. Sensul diferenței e cel bun; mărimea ei, nu.

De aceea apa din secțiune și din rezultatele pe localități vine din înălțimi măsurate: nivelul de exploatare al Begăi în Timișoara, cele două ecluze, citirile de la mirele din Serbia și cele de la mirele din România.

Cât de bun e terenul. Copernicus publică, pe lângă înălțimi, și straturi de calitate pentru fiecare punct. În fâșia numărată în capitolul despre câmpie, 1,3% din celule au peste o zecime din puncte editate, completate din alte modele sau marcate ca apă; fără ele, ponderea terenului aflat sub apa Begăi rămâne 39%. Eroarea de înălțime estimată de producător are, pe celulă, mediana de 0,4 m; ea descrie zgomotul măsurătorii radar, nu și vegetația sau clădirile, și nu e un interval de încredere. Un al doilea set public de înălțimi e EU-DEM, citit din dalele de teren Tilezen, care îl numesc drept sursă în toate cele 162 de dale ale zonei. Și el e un model al suprafeței, nu al solului: e făcut din măsurătorile radar SRTM și din ASTER GDEM. Arată terenul deschis al fâșiei cu 3,3 m mai jos la mediană (între 1,8 și 4,7 m în 90% din celule); cu el, aceeași numărătoare, făcută pe toată fâșia, ar da 56% în loc de 39%, peste capătul de sus (55%) al intervalului din capitolul despre câmpie, calculat tot pe toată fâșia. Cele două seturi nu au aceeași suprafață de referință, iar în comparație înălțimile nu sunt aduse la aceeași suprafață. Care dintre ele e mai aproape de sol nu se poate stabili de aici. Până pe 13 octombrie 2026 comparația era făcută cu un fișier al aceluiași serviciu care nu își numește sursa și dădea 2,3 m și 53%.

De aceea ponderea e dată ca interval, iar pentru o localitate pagina spune care e mai sus numai de la 6 m diferență în sus: 4 m, eroarea declarată a terenului, plus 2,2 m, cea mai mare eroare găsită la nivelul apei; rotunjit, 6 m, fără ca suma să fie o limită garantată. Până pe 13 octombrie 2026 pragul era de 4 m, iar terenul unei localități era citit dintr-un pătrat de vreo 200 m din centrul ei, de cele mai multe ori un loc construit, unde modelul măsoară și acoperișuri. Acum pagina ia cea mai joasă dintre două citiri: acel pătrat și terenul deschis aflat la cel mult 500 m de centru. Cu aceste reguli, pagina spune despre 67 de localități că stau cu 6 până la 15 m peste apa Begăi, despre 248 că stau cu peste 15 m și despre niciuna că stă mai jos; la 193 arată numai estimarea, iar la 15, printre care Timișoara, Lugoj și Zrenjanin, nu e destul teren deschis pentru o citire.

Cât de bun e profilul desenat. La Sečanj, pe Timiș, o miră care nu intrase în calcul arată 74,3 m; profilul dădea acolo 72,4 m, cu 1,9 m mai puțin, și a fost corectat cu ea. Când unul dintre celelalte puncte măsurate e scos din calcul, profilul îl regăsește cu o eroare de cel mult 2,2 m. Cea mai mare eroare găsită în aceste probe e, așadar, de 2,2 m. Nu e o limită garantată; pagina lucrează peste tot cu 2–3 m.

Ce rămâne nesigur. Pentru mirele din România nu există o serie zilnică publică de felul anuarelor sârbești. Institutul de hidrologie (INHGA) afișează însă pe hidro.ro citirea zilei pentru fiecare miră, iar Arhiva Internet a păstrat pagina în 123–149 de zile pentru fiecare dintre cele șapte mire folosite aici, din ianuarie 2023 până în octombrie 2026. Nivelul desenat e mediana acestor citiri, luate numai dacă sunt datate la cel mult două zile de copia paginii, una pe zi: date brute, nevalidate, și un eșantion, nu o serie întreagă. În zilele din 2023–2025 ale eșantionului, mira de la Jaša Tomić a stat cu 18 cm sub mediana ei din 2004–2025, deci eșantionul prinde ape ceva mai mici decât de obicei. Față de anii lui, e echilibrat: în zilele lui comune cu seria de la graniță, fiecare lună are între 8 și 16 citiri la Șag, canalul era ținut plin în 61% din zilele eșantionului și în 61% din toate zilele 2023–2025, iar 2023 e mai slab reprezentat (24 de citiri, față de 54 în 2024). Citirile sunt date față de zeroul fiecărei mire, luat din DanubeHIS. Că e același zero s-a putut verifica numai la Lugoj, unde citirea din 12 octombrie 2026 (−26 cm) e aceeași în ambele locuri; la celelalte mire e o presupunere. La Șag și la Brod apa stă aproape mereu sub zeroul mirei; la mediană, cu 1,3 și 0,9 m; la Chizătău și la Lugoj, în cele mai multe zile, cu 10–20 cm.

Corectură, 13 octombrie 2026: prima versiune a acestei pagini punea la fiecare miră din România un metru de apă peste zero, după modelul mirei de la Jaša Tomić, și arăta Timișul la Șag cu aproape 2 m prea sus. De aceea diferența de la Timișoara era dată atunci ca fiind de circa 3 m.

Treapta de la Sânmihaiu Român (2,2 m) e dedusă din nivelul Timișoarei, treapta publicată a ecluzei de la Sânmartinu Maghiar (2,8 m) și mira de la graniță; un tabel al nodurilor canalului dă pentru ea 2,4 m. Același tabel dă 2,5 m la Srpski Itebej, unde cele două mire ale nodului arată, cu canalul plin, 1,8 m; tabelul nu spune pentru ce regim de exploatare sunt valorile lui. La Klek, nivelul (77,4 m) e mediana mirei care a funcționat acolo în 2004–2014, din zilele în care stăvilarul de la Srpski Itebej ținea apa; pagina îl ia drept nivel din amonte de stăvilarul de la Klek, iar treapta (2,4 m) e luată din tabel; de la Klek la Tisa linia e interpolată. ([Șmuleac și colab., 2023, tabelul 1](https://rjas.ro/download/paper_version.paper_file.b4d6468e3c7114cf.U211bGVhYyBMLnBkZg==.pdf))

Pentru stăvilarul de la Coștei, teza lui Panțu dă mai multe cote: 110,10 m, nivelul de captare la creasta deversorului, din datele hidrologice dinaintea actualizării studiului hidrologic; 110,50 m, cota de exploatare la care a fost adus pragul după stricăciunile apelor mari din 2000; și 111,00 m spre amonte, cu 110,75 m spre aval, pentru coronamentul barajului refăcut. Teza nu le pune explicit de acord. Pagina o folosește pe cea mai mică; cu cea mai mare, Timișul ar sta la Coștei cu încă 0,9 m peste Bega. O creastă dă marginea de jos a nivelului apei, nu nivelul ei: la ape mari, apa trece peste ea. ([Panțu, cap. 4.1 și 5.2](https://dspace.upt.ro/jspui/bitstream/123456789/874/3/BUPT_TD_Pantu%20Haric.pdf))

Cotele vin din sisteme de referință diferite: mirele sârbești sunt date față de Marea Adriatică, cele românești față de Marea Baltică (Lugoj: Marea Neagră), nivelul din Timișoara e dat în teză fără sistem, iar modelul de teren e în EGM2008. Decalajele dintre sistemele celor două țări, probabil de câteva zeci de centimetri, nu sunt aplicate: pentru Serbia n-a putut fi găsită o valoare publicată față de sistemul românesc. Ele cad întregi pe treapta dedusă de la Sânmihaiu Român și pe diferența de la Timișoara. Mira de la Lugoj intră neconvertită în profilul Timișului din amonte de Coștei. La graniță, ambele mire sunt în același sistem; trecute în NVT2, diferența s-ar muta cu 8 cm.

Modelul de teren măsoară suprafața, cu tot ce e pe ea: pădurile și cartierele dens construite apar cu câțiva metri mai sus decât solul. Înălțimile din secțiune sunt exagerate de câteva sute de ori față de distanțe; pe teren, câmpia pare plată. Iar albastrul din capitolul despre câmpie înseamnă „mai jos decât apa canalului”, nu „ar fi inundat”: între canal și aceste terenuri stau diguri.

## Surse și metodă

- Niveluri zilnice: [Republički hidrometeorološki zavod Srbije, Hidrološki godišnjak, 1. Površinske vode](https://www.hidmet.gov.rs/latin/hidrologija/povrsinske_godisnjaci.php), edițiile 2004–2025: stațiile Srpski Itebej (amonte și aval de nod, zero la 76,00 m) pe Bega navigabilă (stațiile 44211 și 44212) și Jaša Tomić (zero la 73,46 m; stația 42401) pe Timiș. Nivel = cota zeroului + citirea zilei. Zilele pe care anuarul le marchează cu gheață păstrează citirea tipărită. Zerourile sunt aceleași în toate cele 22 de volume și sunt date față de Marea Adriatică; edițiile din 2020 încoace le dau și în sistemul mai nou NVT2 (75,71 și 73,09 m), în care diferența dintre râuri ar fi cu 8 cm mai mare, iar zilele în care Timișul a ajuns sau a depășit Bega ar fi 49, nu 62. Mediile lunare recalculate din tabelele zilnice se potrivesc, la cel mult 1 cm, cu cele tipărite în toate volumele. Graficul e desenat din valorile zilnice ale mirei din amonte de nod și ale celei de la Jaša Tomić, transcrise din anuare.

- Cote în România: zerourile mirelor de la Balinț, Chizătău, Topolovățu Mic, Remetea (Bega) și Lugoj, Brod, Șag (Timiș), din [DanubeHIS (ICPDR), după INHGA](https://www.danubehis.org/stations); citirile zilnice ale acelorași mire, de pe [hidro.ro (INHGA)](https://www.hidro.ro/), din copiile păstrate de Arhiva Internet (ianuarie 2023 – octombrie 2026); nivelul de exploatare din Timișoara (85,0 m) și creasta stăvilarului de la Coștei (110,1 m), din [Panțu H., teză de doctorat, Universitatea Politehnica Timișoara](https://dspace.upt.ro/jspui/bitstream/123456789/874/3/BUPT_TD_Pantu%20Haric.pdf); căderea de la Sânmartinu Maghiar, din [Olaru M.](https://cbg.uvt.ro/wp-content/uploads/2022/04/11_Olaru.pdf). Între puncte, nivelul urmează forma modelului de teren, corectată cu eroarea lui din punctele măsurate.

- Relief: [Copernicus DEM GLO-30](https://dataspace.copernicus.eu/explore-data/data-collections/copernicus-contributing-missions/collections-description/COP-DEM) (prelucrat din Copernicus WorldDEM-30 © DLR e.V. 2010–2014 și © Airbus Defence and Space GmbH 2014–2018, furnizat prin COPERNICUS de Uniunea Europeană și ESA; toate drepturile rezervate). Organizațiile care răspund de programul Copernicus, prin lege sau prin delegare, nu poartă nicio răspundere pentru vreo utilizare a Copernicus WorldDEM-30. Straturile de calitate (EDM, FLM, WBM, HEM) vin din aceeași livrare. Acoperirea terenului: [ESA WorldCover 10 m 2021 v200](https://esa-worldcover.org/en/data-access) (© ESA WorldCover project, CC BY 4.0; conține date Copernicus Sentinel modificate, 2021). Al doilea set de înălțimi: mozaicul [Tilezen](https://registry.opendata.aws/terrain-tiles/), care folosește SRTM (NASA) și, în Europa, [EU-DEM](https://www.eea.europa.eu/en/datahub/datahubitem-view/d08852bc-7b5f-4835-a776-08362e2fbf4b) (produs cu date și informații Copernicus finanțate de Uniunea Europeană).

- Trasee, canale, ecluze, localități: [© contribuitorii OpenStreetMap](https://www.openstreetmap.org/copyright), extras din 13 octombrie 2026. Lungimile sunt măsurate pe aceste linii.

- Debite: [Consiliul Județean Timiș, Planul de amenajare a teritoriului județean, vol. II, tabelul 35](https://www.cjtimis.ro/wp-content/uploads/2020/07/PATJ-Timis-Volumul-II-Cadrul-natural-mediu-zone-de-risc.pdf); [Șmuleac L. și colab., Research Journal of Agricultural Science 55(2), 2023, tabelele 1 și 2](https://rjas.ro/download/paper_version.paper_file.b4d6468e3c7114cf.U211bGVhYyBMLnBkZg==.pdf).

- Istoric: [Administrația Bazinală de Apă Banat, „Istoric”](https://banat.rowater.ro/index.php/despre-noi/istoric/); [Beilicci E. și Beilicci R., 2012](https://aerapa.conference.ubbcluj.ro/2012/pdf/11%20beilicci.pdf); [Olaru M.](https://cbg.uvt.ro/wp-content/uploads/2022/04/11_Olaru.pdf); [Primăria Municipiului Timișoara, 2020](https://assets.primariatm.ro/fe8d9661-3d7c-4980-8a2b-5f7cf074568d). Sursele dau lungimi diferite pentru canalul navigabil (între 114 și circa 119 km, din care 40–44 în România) și pentru cele două canale de legătură (9,6 și 7,6 km la Panțu, față de 10,1 și 6,4 km pe hartă) și ani ușor diferiți pentru nodul de la Coștei (1757–1761); numerele din pagină sunt măsurate pe hartă, de la centrul Timișoarei.

Despre Timișoara, pe același site: [cetatea și cercul de 948 m în care nu se putea zidi](/timisoara/) · [numele vechi ale străzilor](/numele-strazii-tale-timisoara/) · [iluminatul electric din 1884](/timisoara-1884/).