# Cât au costat 102 zile de Budapesta românească? La 4 august 1919 trupele române au intrat în Budapesta și au stat până la 14 noiembrie — au ținut ordinea, au hrănit-o, au taxat-o. Apoi a intrat Horthy călare și a urmat Trianonul. Aceasta este ocupația despre care nu vorbește nimeni, cu registrul pentru care cele două părți se ceartă și azi. Canonical: https://mariuscomper.uk/budapesta-1919/ ## Tisa (20 iulie – 3 august 1919) Armata Roșie a lui Kun lovește peste râu — iar șase zile mai târziu românii îl trec înapoi, 84.000 de oameni. La 20 iulie 1919 Armata Roșie ungară a atacat capetele de pod românești de pe Tisa. Până la 24 iulie gruparea română de nord a contraatacat, reluând Kunhegyes și Fegyvernek; la 26 iulie ungurii au aruncat în aer podul de la Szolnok în urma lor, iar malul de răsărit a redevenit românesc. Apoi, în noaptea de 29 spre 30 iulie, 119 batalioane — 84.000 de oameni cu 392 de tunuri și 60 de escadroane de cavalerie — au trecut prin surprindere pe la Fegyvernek, sub acoperirea unor atacuri de diversiune. La 31 iulie Armata Ungară s-a retras spre Budapesta; la 1 august Consiliul Guvernant Revoluționar a demisionat, iar Béla Kun a fugit spre Austria. Drumul spre capitală era deschis, iar hârtiile de armistițiu nu spuneau unde se termină. > Secvența de la Szolnok, așa cum o dau istoriile: contraatac la 25, podul dărâmat la 26, tot malul de răsărit reluat până la căderea nopții — ofensiva frântă în șase zile. ## Intrarea (3–4 august 1919) 400 de călăreți seara, o armată întreagă la prânz — și o paradă printr-o capitală al cărei guvern tocmai s-a evaporat. În seara de 3 august generalul Gheorghe Rusescu a intrat în Budapesta în fruntea a 400 de călăreți — trei escadroane ale Regimentului 6 Cavalerie. Până la prânzul lui 4 august acei 400 de soldați cu două tunuri au fost singura autoritate dintr-un oraș de aproape un milion de oameni; apoi a sosit grosul, steagul s-a înălțat peste Buda, iar parada a trecut prin fața generalului Moșoiu. Înaintarea costase 123 de ofițeri și 6.434 de soldați, iar până la 8 august prada număra 1.235 de ofițeri și 10.000 de oameni unguri capturați, cu 350 de tunuri și 87 de avioane. Înaintarea s-a oprit la Győr. Budapesta, care schimbase de două ori regimul într-o săptămână, avea acum o garnizoană română și nicio instrucțiune de la Paris ce să facă cu ea. > Relatarea lui Kirițescu, parafrazată: călăreții lui Rusescu intrând în oraș seara, armata ocupându-l a doua zi, steagul pe cetatea Budei și pe marile clădiri. ## Guvernarea (august – noiembrie 1919) Patrule, cote, prețuri fixate — și patru generali aliați care notează fiecare vagon. Generalul Marcel Olteanu, guvernator militar din august până în noiembrie, a trebuit să facă orașul să meargă: patrulele române au ținut străzile, iar birourile românești au dus administrația, până când presiunea aliată le-a înapoiat pe amândouă — cei 3.700 de polițiști budapestani au primit cu totul 600 de carabine. Ca să hrănească trupele și să taxeze războiul, comandamentul a fixat prețuri și a impus cote: la Debrețin grâul s-a fixat la 90 de coroane față de 120–140 pe piață, țăranul își oprea sămânța pe un an plus 120 kg de bucate și 75 kg de cartofi de gură, iar carnea s-a restrâns la trei zile pe săptămână. Deasupra tuturor veghea Misiunea Militară Interaliată — Bandholtz, Gorton, Graziani, Mombelli — în discordie deschisă cu Bucureștiul. La 5 octombrie Bandholtz a oprit pe treptele muzeului ridicarea tezaurului Muzeului Național; la 12 septembrie Brătianu demisionase deja decât să se plece Parisului; la 23 octombrie sosea Sir George Clerk ca să aranjeze ieșirea. > Treptele muzeului, 5 octombrie, așa cum le povestește jurnalul lui Bandholtz: generalul american, cu cravașa în mână, întorcând vagoanele din drum — singura scenă din povestea aceasta a cărei unică sursă este însuși memorialul. ## Ieșirea (14 noiembrie 1919 – 4 iunie 1920) Românii ies în marș la 14, Horthy intră călare la 16 — iar peste șapte luni harta se redesenează la Trianon. În baza acordului Clerk din 5 noiembrie, trupele române au evacuat Budapesta la 14 noiembrie; două zile mai târziu amiralul Miklós Horthy a intrat în fruntea Armatei Naționale și a acuzat capitala că a trădat Ungaria sprijinind bolșevismul. Ultimele unități române au părăsit pământul ungar în primăvară — izvoarele nu se înțeleg dacă la 25 februarie sau la 30 martie 1920, iar pagina aceasta nu alege. Apoi, la 4 iunie 1920, în Marele Trianon de la Versailles, Benárd și Drasche-Lázár au semnat tratatul care a redesenat granițele Ungariei; a intrat în vigoare la 26 iulie 1921. Articolul 181 al său a înființat tocmai procedura prin care Budapesta avea să factureze Bucureștiul: înregistrarea pagubelor s-a închis la 30 septembrie 1921, iar nota ungară a plecat la Paris în 1922. Registrul a supraviețuit ocupației cu anii. > Discursul de intrare al lui Horthy, parafrazat: capitala judecată pentru păcatul ei — fraza de temelie a regimului care a urmat. ## Înaintarea, zi cu zi ### 21 martie 1919 — Republica Sovietică Comuniștii lui Béla Kun iau puterea la Budapesta; se proclamă Republica Sovietică Ungară. Președinte de jure: Sándor Garbai; stăpân de facto: Kun, în legătură radio cu Lenin. ### 16 aprilie 1919 — România atacă Armata Română deschide ofensiva de aprilie împotriva Republicii Sovietice; în câteva zile frontul ungar e spart, iar înaintarea se rostogolește spre Tisa. ### 20 iulie 1919 — Kun lovește la Tisa Armata Roșie ungară atacă pozițiile românești de pe râu. Parisul răspunde în aceeași săptămână: niciun tratat de pace pentru Ungaria până nu cade puterea sovietică. ### 29–30 iulie 1919 — Trecerea din noapte 29–30 iulie: 119 batalioane — 84.000 de oameni, 392 de tunuri, 60 de escadroane — trec Tisa pe la Fegyvernek prin surprindere. La 31 iulie ungurii se retrag spre Budapesta. ### 1 august 1919 — Kun cade 1 august: Consiliul Guvernant Revoluționar demisionează; Kun fuge spre Austria. Republica Sovietică de 133 de zile s-a sfârșit, iar Budapesta n-are guvern. ### 3–4 august 1919 — Intrarea Seara de 3 august: cei 400 de călăreți ai lui Rusescu intră călări. 4 august: sosește grosul, steagul se înalță peste Buda, parada trece prin fața lui Moșoiu. Înaintarea se oprește la Győr. ### 5 octombrie 1919 — Treptele muzeului 5 octombrie: generalul Bandholtz, din Misiunea Interaliată, oprește vagoanele românești ce voiau să ridice tezaurul Muzeului Național — piese transilvănene pe care Bucureștiul le numea ale sale. ### 23 octombrie 1919 — Sosește Clerk 23 octombrie: Sir George Clerk ajunge la Budapesta ca să clădească un guvern pe care Parisul să-l recunoască și să negocieze ieșirea românească. ### 14 noiembrie 1919 — Evacuarea 14 noiembrie: în baza acordului din 5 noiembrie și a ultimatumului Parisului din 7 noiembrie, trupele române părăsesc Budapesta spre pozițiile de la răsărit de Tisa. ### 16 noiembrie 1919 — Horthy intră 16 noiembrie: amiralul Miklós Horthy intră călare în Budapesta în fruntea Armatei Naționale și judecă capitala păcătoasă. Începe regența. ### 4 iunie 1920 — Trianonul 4 iunie 1920: Ungaria semnează pacea în Marele Trianon de la Versailles — în vigoare din 26 iulie 1921. Articolul 181 deschide lunga posteritate a registrului. ## Guvernează orașul ### Prima săptămână, 4 august. Budapesta are 3.700 de polițiști și niciun guvern. Cine ține ordinea? - (a) Patrulele române țin orașul până când o forță ungară se poate ridica. - (b) Predă străzile celor 3.700 de polițiști dintr-odată, neînarmați. Correct: (a) Trupele române au ținut mai întâi poliția și administrația orașului ocupat; predarea a venit mai târziu, sub presiunea Aliaților — cu doar 600 de carabine pentru toată poliția. ### Septembrie. Trupele tale trebuie să mănânce, iar Parisul interzice reparațiile pe cont propriu. Cum se hrănește orașul? - (a) Prețuri fixate și cote de rechiziție la ferme, mori și piețe. - (b) Lasă hrana pe seama pieței libere și plătește prețurile pieței. Correct: (a) Comandamentul a fixat prețurile — grâul de Debrețin la 90 de coroane față de 120–140 pe piață — și a impus cote până la kilogram. A hrănit armata și a golit dughenele. ### 5 octombrie. Vagoanele așteaptă la Muzeul Național piese transilvănene revendicate ca moștenire românească. Șeful misiunii americane se împotrivește. Ordinul tău? - (a) Lasă vagoanele să încarce — piesele sunt moștenire românească ce se întoarce acasă. - (b) Oprește ridicarea pe treptele muzeului. Correct: (b) Bandholtz a oprit ridicarea la 5 octombrie — orice ar adăuga legenda cravașei, niciun tezaur n-a plecat în ziua aceea. Revendicarea Bucureștiului a ajuns pe masa păcii. ### Sfârșit de octombrie. Clerk e la Budapesta, Parisul cere retragerea, Brătianu a demisionat. Ce urmează? - (a) Stai până se strânge și ultimul vagon de reparații. - (b) Negociază ieșirea: mai întâi acordul, apoi evacuarea. Correct: (b) Acordul din 5 noiembrie a făgăduit intrarea lui Horthy fără dictatură și fără pogrom; ultimatumul din 7 noiembrie a pornit ceasul. Trupele au părăsit Budapesta la 14 noiembrie. ### Noiembrie. Parisul spune: nicio rechiziție pe cont propriu; așteptați tratatul. Bucureștiul răspunde? - (a) Oprește cotele și așteaptă ca Parisul să plătească. - (b) Păstrează cotele și prezintă Parisului chitanța. Correct: (b) România și-a păstrat reparațiile ungare, a luat 1% din cele germane la Spa și a semnat Saint-Germain. Cotele au rămas — și cearta odată cu ele. ## Ocupația în șase numere - 133: zile ale Republicii Sovietice: 21 martie – 1 august 1919 - 84000: oameni masați pentru trecerea Tisei, 29–30 iulie 1919 - 400: călăreți intrând în Budapesta, în seara de 3 august 1919 - 102: zile de ocupație: 4 august – 14 noiembrie 1919 - 800: locomotive în sinteza engleză a registrului - 19000: vagoane de cale ferată în aceeași sinteză ## Registrul rechizițiilor Ambele părți și-au ținut socotelile. Fiecare rând dă poziția română, pretenția ungară înregistrată și ce îngăduie arhivele să spunem caz cu caz. | Bunurile | Poziția Bucureștiului | Pretenția ungară | Verdictul arhivei | | --- | --- | --- | --- | | Materialul rulant | Pradă de război și reparații: jumătate din parcul MÁV — 800 de locomotive și 19.000 de vagoane. | Din 100.000 de vagoane de marfă au rămas 17.070; făgăduiala din 26 septembrie 1919 a fost încălcată cu 11.206 vagoane; 3.000 se mai datorau în 1923. | Făgăduiala și încălcarea ei sunt documentate; vagoanele se mai datorau în 1923. Jaf cu cotă, cu chitanță. | | Cerealele și nutrețul | 35.000 de vagoane de cereale și nutreț pentru trupe și pentru restanțe. | 800.000 de chintale de bucate luate de la ferme, peste cote. | Ambele socoteli recunosc că s-au luat; diferă doar prețul. Rechiziție cu cotă, documentată. | | Vitele și uneltele | 30% din vite și 30% din uneltele agricole drept despăgubire de război. | 56,3% din paguba agricolă au fost vitele; târgurile închise, vânzările taxate cu 20% în carne. | Mecanismul e documentat de ambele părți; procentele vin din sinteza engleză. Parțial verificat. | | Tezaurul muzeului | Moștenire transilvăneană ce se întoarce acasă de la Muzeul Național. | Colecția națională gata să fie dusă în România, oprită la 5 octombrie 1919. | Nicio ridicare n-a avut loc — singurul rezultat necontestat, orice ar adăuga legenda cravașei. | | Palatul Regal | Nicio pretenție înregistrată asupra colecțiilor palatului. | Jefuirea oprită doar de ministrul Pékár cu colonelul american Lorce. | Oprit la timp după izvorul ungar; niciun contra-izvor românesc găsit. Tentativă documentată, pagubă evitată. | | Totalul general | Cotele au fost reparații pe care Parisul le datora și nu voia să le acorde — păstrate la masa păcii. | 26,216 miliarde de coroane înregistrate, 93,23% puse în cârca României; doar Budapesta peste 2,5 miliarde. | Pretenții, nu bani gheață: Parisul le-a tăiat cu 25%, iar registrul a mers până în 1922. Certate atunci, certate și azi. | ## Patru fraze pentru care Budapesta se ceartă și azi ### Au jefuit Budapesta — ba nu, au plătit tot Niciun slogan nu rezistă dosarelor. Ridicarea de la muzeu a fost oprită la 5 octombrie 1919, jefuirea palatului a fost oprită, făgăduiala feroviară din 26 septembrie a fost încălcată la fel, iar 3.000 de vagoane se mai datorau în 1923. Budapesta a înregistrat peste 2,5 miliarde de coroane pagubă — o pretenție pe care Parisul a tăiat-o cu un sfert. Cote, chitanțe și dispute: arhivele hotărăsc caz cu caz, exact cum face registrul acestei pagini. ### Opinca de pe treptele Parlamentului Povestea e îndrăgită: un soldat român și-ar fi atârnat opinca de Parlament drept semnătură. E repovestită în articolele aniversare — dar nicio fotografie datată și niciun document de arhivă pentru ea n-au fost verificate. Până se ivește unul, e legendă, îngrădită de tot ce e datat pe pagina aceasta. ### Horthy i-a alungat pe români A intrat călare într-un oraș gol. Românii au plecat în baza acordului Clerk din 5 noiembrie și a ultimatumului Parisului din 7 noiembrie, evacuând Budapesta la 14 noiembrie; Horthy a intrat la 16 noiembrie. Nicio bătălie, nicio urmărire — o predare negociată pe care Armata Națională a defilat-o apoi drept eliberare. ### Ocupația a hotărât Trianonul Trianonul s-a desenat la Paris, nu în Budapesta ocupată, și s-a semnat la 4 iunie 1920 — la șapte luni după evacuare. Ce a hotărât ocupația a fost registrul: articolul 181 al tratatului a înființat procedura prin care Ungaria a facturat România până în 1922. Harta a venit de la conferință; chitanța a venit de la ocupație. ## Surse și metodă - Atacul ungar peste Tisa la 20 iulie; contraatacul român de la 24 iulie (Kunhegyes, Fegyvernek); podul de la Szolnok aruncat în aer la 26 iulie - Trecerea Tisei în noaptea de 29 spre 30 iulie, la Fegyvernek: 119 batalioane (84.000 oameni), 392 tunuri, 60 escadroane (12.000 oameni) - Republica Sovietică Ungară, 21 martie – 1 august 1919, 133 de zile; Kun, conducătorul de facto - Declarația Conferinței de Pace din 20 iulie 1919: înlăturarea puterii sovietice, condiție a tratatului cu Ungaria - 3 august: avangarda de cavalerie a generalului Rusescu intră în Budapesta; până la prânzul lui 4 august, 400 de soldați cu 2 tunuri țin orașul; parada din fața generalului Moșoiu - Intrarea descrisă de Kirițescu: 400 de călăreți în seara de 3 august, steagul pe cetatea Budei la 4 august (parafrazat) - Prețul pătrunderii: 123 ofițeri + 6.434 soldați români; capturi la 8 august: 1.235 ofițeri + 10.000 soldați, 350 tunuri, 87 avioane - Generalul Marcel Olteanu, guvernator militar al Budapestei, august–noiembrie 1919 - Poliția și administrația românești, înapoiate sub presiunea Aliaților; 600 de carabine pentru 3.700 de polițiști budapestani - 5 octombrie 1919: Bandholtz oprește ridicarea tezaurului Muzeului Național; memoriile sale sunt singura sursă a scenei cu cravașa - Brătianu demisionează la 12 septembrie 1919; Clerk sosește la 23 octombrie; acordul din 5 noiembrie; ultimatumul de la Paris din 7 noiembrie - Românii părăsesc Budapesta la 14 noiembrie; Horthy intră la 16 noiembrie în fruntea Armatei Naționale - Evacuarea finală, disputată: 25 februarie vs 30 martie 1920; trupele române, franceze și cehoslovace la viitoarea graniță până la 30 martie - Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920 în Marele Trianon; în vigoare la 26 iulie 1921 - Înregistrarea pagubelor se închide la 30 septembrie 1921; nota ungară din 1922 pentru articolul 181 de la Trianon - Datele din cărțile de joc: efectivele, cotele, muzeul, misiunea și reparațiile de mai sus - Oficiul Ungar de Statistică via Csöppös 1991: 26,216 miliarde coroane, 93,23% puse pe seama României; capitala, peste 2,5 miliarde - Pierderile MÁV: 7,2 miliarde coroane; din 100.000 de vagoane de marfă au rămas 17.070; făgăduiala din 26 septembrie 1919, încălcată cu 11.206 vagoane; în 1923 se mai datorau 3.000 - Sinteza articolului englez: 800 locomotive și 19.000 vagoane (50% din parcul rulant), 30% din vite și unelte, 35.000 vagoane de cereale - Trupele române la Budapesta 1919, Béla Kun 1919, fotografia datată 4 august 1919, copiii maghiari, Horthy la 16 noiembrie 1919, Bandholtz (LoC) — toate domeniu public, via Wikimedia Commons