Numerele pistelor de aeroport sunt o hartă a câmpului magnetic al Pământului

#Ce înseamnă numărul de pe pistă

Pista 08R de la Otopeni merge spre 83,94 grade față de nordul geografic, după măsurătorile ROMATSA. Acul busolei nu arată însă spre nordul geografic: la București, în toamna lui 2026, se abate cu 6,4 grade spre est.

Pentru pilot, pista are deci 77,5 grade după busolă. Împărțit la zece și rotunjit, asta dă 8: pista se numește 08, iar capătul opus, la 180 de grade, 26. Nordul se scrie 36, nu 00. Literele L și R deosebesc două piste paralele: cea din stânga și cea din dreapta.

#Direcția a ales-o vântul, numărul vine din miezul Pământului

Pistele se construiesc de obicei în lungul vântului dominant, ca avioanele să decoleze și să aterizeze cu vântul din față; relieful și spațiul aerian impun uneori altceva. Vântul măsurat oră de oră în 2022 și 2023 la 1.226 de aeroporturi confirmă regula: la jumătate dintre ele, pista principală face cel mult 17 grade cu axa vântului. Pentru piste orientate la întâmplare, unghiul median ar fi de 45 de grade.

La cele 378 de aeroporturi unde vântul are o axă dominantă puternică (socotită cu vitezele la pătrat), unghiul median scade la 12 grade. Betonul rămâne pe loc; numărul de pe el depinde de fierul topit care curge la aproape 3.000 de kilometri sub pistă și face câmpul magnetic. Când curgerea se schimbă, acul busolei se rotește, iar pista ajunge să poarte un număr greșit.

#Pistele desenează câmpul magnetic

Numărul fiecărei piste spune cât se abate busola în locul ei, cu o toleranță de cinci grade: direcția geografică minus de zece ori numărul. Colorate după acest calcul, cele 13.389 de piste se adună în benzi: albastre unde acul trage spre vest, portocalii unde trage spre est.

Liniile magenta arată declinația magnetică (cât se abate busola) din modelul internațional IGRF-14, calculat din observatoare și sateliți. Sunt desenate pentru anul ales mai jos și se mută odată cu el.

#Aceleași linii, trase doar din vopsea

Liniile galbene sunt trase numai din numerele și direcțiile măsurate ale pistelor, fără niciun magnetometru: o medie ponderată a pistelor din raza de 350 de kilometri a fiecărui punct. Socotit pe cele 182 de regiuni de cinci pe cinci grade cu cel puțin 15 piste, câmpul citit din piste se abate de la cel din 2003 cu 1,1 grade, la mediană; de la câmpul de azi, cu 2,6 grade.

Dacă fiecare pistă ar primi numărul ideal pentru câmpul din 2003, același calcul ar da 0,57 grade: atât pierde rotunjirea la zece grade. La diferența rămasă contribuie, probabil, numerele vechi și coordonatele greșite din registru.

#Numerele sunt vechi: pistele lumii se potrivesc cel mai bine cu câmpul din 2003

Câmpul de azi se potrivește cu numerele a 73% dintre piste (nordul geografic, cu doar 46%). Dacă dai timpul înapoi, potrivirea crește până la 82% în 2003, apoi scade iar: în 1950 ajunge la 64%.

În Statele Unite, anul care se potrivește cel mai bine este 1997; în Europa, 2015. Unde acul s-a rotit cu peste opt grade din 1950 încoace, la 3.167 de piste, cu busola din 1950 s-ar potrivi doar 36%, iar cu cea de azi, 66%.

#Când câmpul se mută, pistele își schimbă numărul

Registrul din septembrie 2011, păstrat în Internet Archive, poate fi comparat cu cel de azi pistă cu pistă. Dintre cele 12.885 de piste care și-au păstrat numărul sau l-au schimbat cu o unitate, 1.090, la 918 aeroporturi, și-au schimbat numărul cu exact o unitate. 97% s-au mutat în direcția în care s-a rotit câmpul, iar unde câmpul s-a rotit cu cel puțin jumătate de grad, 98%.

În Europa numerele au scăzut, pentru că acul trage tot mai spre est: Luton a trecut din 08 în 07, Geneva din 05 în 04. În Statele Unite au crescut: Las Vegas, din 07 în 08; Tampa, din 18 în 19. Testul arată că schimbările urmează deriva câmpului; nu dovedește singur anul de mai sus.

#În Statele Unite, numerele urmează mai des anul din fișă

Fișele FAA ale aeroporturilor americane trec de obicei abaterea busolei și anul pentru care a fost stabilită. Anul cel mai frecvent este 1985, lucru observat întâi de proiectul magnetic-drift-atlas. Pe 2.162 de piste, fișa păstrează valoarea din 1985.

Acolo unde valoarea din 1985 și câmpul de azi dau numere diferite, pe 839 de piste, 73% poartă numărul din 1985 și 25% pe cel de azi. Numerele urmează mai des valoarea din fișă decât câmpul de azi; comparația nu spune când a fost schimbată ultima oară fișa sau vopseaua.

#Lângă polul magnetic, busola devine greu de folosit

În nordul Canadei, în Groenlanda și în Alaska, acul se abate cu zeci de grade și se rotește repede de la un an la altul. Acolo, 31 de piste au numere care se potrivesc cu nordul geografic și nu cu busola, semn că au fost numerotate probabil după nordul geografic.

Liniile câmpului se strâng spre polul magnetic, care a trecut în ultimii 30 de ani din Arctica canadiană spre Siberia.

#Pistele României: Timișoara a rămas în urmă

Pentru aeroporturile românești, direcțiile vin din publicația aeronautică ROMATSA (AIP) în vigoare din 29 octombrie 2026. În România acul se abate spre est cu șase–șapte grade, iar abaterea crește cu aproape o zecime de grad pe an, așa că numerele pistelor vor scădea, încet.

Pista de la Timișoara se numește 11/29 și are 109,75 grade față de nordul geografic. Cu abaterea de azi, 5,9 grade, busola o arată la 103,8 grade, adică 10. După model și regula rotunjirii, 11 s-a potrivit ultima dată în 2015. Chiar și cu abaterea scrisă în propriul AIP, 5 grade (2017), direcția magnetică iese 104,75 grade: tot 10.

Oradea și Sibiu stau pe prag: busola de azi le arată la 4,94 și 84,98 grade, la câteva sutimi de grad de limita de rotunjire. La această precizie contează magnetismul local al rocilor, pe care modelul nu îl conține, și anul ales de autorități pentru abatere. Clujul ajunge la prag în jurul anului 2032, dacă abaterea crește în ritmul de azi, Suceava pe la 2041, Satu Mare pe la 2045. Otopeni are numere bune până după 2060.