România · acum 16–2 milioane de ani
Când România era mare
Subcarpații, Bazinul Transilvaniei și Câmpia Română au fost odinioară sub apă. Derulează înapoi 16 milioane de ani, apoi înainte, pe măsură ce apa se retrage. La sfârșit îți cauți comuna.
Derulează ca să te întorci în timp.
România · acum 16–2 milioane de ani
A fost comuna ta sub mare?
Scrie numele unei comune, al unui oraș sau al unui municipiu. Primești etapele în care s-a aflat în apa desenată și cel mai apropiat sit cu fosile datate, cu ce s-a găsit acolo.
Cum a fost desenată apa
Forma apei este o reconstituire. Geologii o deduc din roci și fosile, iar fiecare hartă publicată este o schiță. Aici este desenată pe relieful de azi, fără a inunda modelul digital al terenului: Carpații erau mai joși și bazinele s-au deplasat de atunci, așa că un nivel plat al mării pe harta de azi ar fi greșit.
Trei feluri de linie, fiecare cu eroarea ei declarată.
Bazinul Dacic și țărmul Mării Negre din harta meoțiană: trasate după hărțile tipărite ale lui Jipa și Olariu (2009), după culoare, și așezate pe orașele și râurile tipărite în acele figuri (eroare de poziționare 1–7 km). Eroarea țărmului: 25 km pentru Bazinul Dacic, 40 km pentru Marea Neagră și marginea Lacului Panonic, pentru că hărțile-sursă sunt simplificate.
Bazinul Transilvaniei, câmpia din vest, avanfosa Moldovei, Dobrogea: nicio figură publicată nu a putut fi așezată pe hartă la scara comunei. Sunt poligoane desenate de mână după schițele bazinelor din Palcu și colab. (2023), tăiate la terenul jos de azi. Eroare 60 km. Este stratul cel mai slab.
Vârstele sunt intervale din tabelele publicate. Cronologiile din Jipa și Olariu diferă cu până la un milion de ani pentru Pontian și Dacian; pagina dă intervale rotunjite.
Se potrivesc mările desenate cu fosilele?
Un test a fost scris înainte să existe vreun contur (linkul către fișier e mai jos). Paleobiology Database are 946 de colecții românești, toate datate. 439 aveau coordonate la minut de arc sau mai precise, un interval de vârstă sub patru milioane de ani și un mediu clar. Pe cele șase etape rezultă 60 verificări ale unui sit cu apă și 1 ale unui sit de uscat (un sit poate conta în mai multe etape). Regula: cel puțin 80% dintre siturile cu apă în conturul lărgit cu eroarea declarată și cel puțin 60% dintre siturile de uscat în afara lui.
| Etapa | Situri cu apă în conturul simplu | Toate colecțiile, de orice vârstă sau mediu, în conturul simplu | Situri cu apă în conturul lărgit | Toate colecțiile în conturul lărgit | Rezultat după regula scrisă |
|---|---|---|---|---|---|
| Badenian | 10 / 10 | 35% | 10 / 10 | 95% | trece de regula scrisă |
| Sarmațian | 24 / 31 | 48% | 31 / 31 | 99% | trece de regula scrisă |
| Meoțian și Panonian | – | 9% | – | 47% | prea puține situri |
| Ponțian timpuriu | 2 / 5 | 6% | 3 / 5 | 25% | nu trece |
| Ponțian târziu – Dacian | 2 / 2 | 9% | 2 / 2 | 27% | prea puține situri |
| Romanian | 0 / 12 | 0% | 0 / 12 | 9% | nu trece |
Contururile Badenianului și Sarmațianului trec de regula scrisă, dar regula este slabă: conturul lărgit cuprinde 95% din toate colecțiile precise, de orice vârstă sau mediu, deci aproape orice sit ar trece. Contururile simple oferă o verificare mai precisă, iar coloana de lângă ele arată ce ar da hazardul: Badenian 10 din 10 situri cu apă înăuntru, față de 35% din toate colecțiile; Sarmațian 24 din 31 (77%, sub pragul de 80%), față de 48%. Este un sprijin modest, nu o potrivire. Conturul Ponțianului timpuriu nu trece (3 din 5). Cele două nepotriviri sunt situri pe care baza de date le datează în Messinian și le codifică drept marine, din Transilvania și din vest; cochiliile lor (Mactra, Cardium, Pirenella) și, pentru unul, lucrarea sursă despre limita Tortonian–Sarmațian arată că data din baza de date poate fi greșită, lucru neverificat. Etapa Romanian nu trece (12 situri, niciunul înăuntru): regula înregistrată socotește depunerile de lac drept apă, iar desenul nu are lacuri în acea etapă. Etapele Meoțian și Ponțian târziu – Dacian au prea puține situri, iar siturile de uscat sunt prea puține în toate etapele pentru a testa a doua condiție.
Nepotriviri cunoscute, găsite ulterior și necorectate: Praid și Cacica, ambele pe sau lângă sarea badeniană, se află în afara conturului desenat al Transilvaniei și al avanfosei, pentru că tăierea la terenul jos a scos o parte din fundul acestor bazine.
Hărțile-sursă au fost desenate în parte după aceeași literatură paleontologică din care vine baza de date, deci potrivirea este așteptată și nu confirmă nimic independent. Siturile de fosile se găsesc și mai des unde râurile taie rocile, deci arată unde a fost apă, nu cât de multă. Vârsta unui sit este un interval, iar un sit contează pentru o etapă doar dacă intervalul lui conține vârsta etapei.
Preînregistrarea, cu adăugirile datate și lista tuturor rulărilor
Când a tăiat Dunărea Porțile de Fier?
Studiile nu cad de acord, iar pagina nu alege între ele.
- Acum circa 6–5,3 milioane de ani: Clauzon și colab. (2005) au interpretat o suprafață de eroziune de lângă ieșirea defileului ca mesiniană și au propus o Dunăre timpurie. Jipa și colab. (2011) au contestat identificarea și vârsta depozitelor de deltă pe care se sprijină.
- Pliocen sau Pleistocen: ter Borgh (2013) așază aici cursul actual al Dunării și găsește o legătură separată între bazine în Miocenul târziu.
- Acum circa 2,0–1,8 milioane de ani: Andreescu (2009) propune ca vechea Dunăre să fi intrat atunci în Bazinul Dacic prin Porțile de Fier.
Limite
- Aceasta este o reconstituire. Vârstele sunt intervale, iar țărmurile sunt linii cu o eroare declarată de 25–60 km, deci o comună de lângă un țărm putea fi pe uscat sau sub apă.
- Lacul Panonic este desenat doar la 9 milioane de ani; probabil a durat mai mult în vest, dar nu s-a găsit nicio hartă a lui care să poată fi așezată pe harta de azi.
- Panoul Ponțianului timpuriu este în parte acoperit de panoul următor al figurii-sursă, deci conturul lui este tăiat. Sursa arată și o lărgire spre sud a suprafeței bazinului de la Ponțianul timpuriu la cel târziu (detaliul din fig. 2.11), cât timp bazinul se umple cu sedimente.
- Datele sunt intervale aproximative reprezentate de hărți, nu limitele complete ale fiecărei etape; cronologiile regionale publicate diferă, iar cele șase etape sunt instantanee, nu o înregistrare continuă.
- Nu se arată și nu se afirmă nicio adâncime: nicio sursă publicată nu dă adâncimea apei într-un loc anume.
- Nu toate etapele reprezintă o mare. Lacul Panonic era un lac, Bazinul Dacic a devenit dulce, iar Romanianul a fost o câmpie.
- Pentru Badenian, partea de sud a apei (zona dacică) este conturul Sarmațianului refolosit; nu s-a găsit nicio hartă a Badenianului pentru ea care să poată fi așezată pe harta de azi.
- Marea Neagră din harta meoțiană este refolosită pentru etapele următoare și pentru cele două mai vechi la est de 27,9°E; nu este redesenată de fiecare dată.
- Dunărea de sub Porțile de Fier este desenată după granița țării până la Silistra și prin legături drepte de acolo până la deltă; este un reper, nu o măsurătoare.
- Siturile de fosile sunt cele din Paleobiology Database. Multe situri românești nu sunt acolo, iar un punct este o colecție, nu aria unei specii.
Surse
- Jipa, D.C. și Olariu, C. (2009), Dacian Basin: depositional architecture and sedimentary history of a Paratethys sea, GeoEcoMar Special Publication 3 (Zenodo 252418): fig. 2.5, 2.7, 2.8, 2.11 și cronologia etapelor din fig. 1.5.
- Palcu, D.V. și colab. (2023), The legacy of the Tethys Ocean, Earth-Science Reviews 246, 104594 (CC BY 4.0): fig. 12–13 și istoria Badenianului, Sarmațianului și Lacului Panonic.
- Fosile: Paleobiology Database, colecții și apariții cu codul de țară RO, descărcate la 14 noiembrie 2026 (CC0).
- Relief: Copernicus GLO-30, mediat la 0,6 km. © DLR e.V. 2010-2014 and © Airbus Defence and Space GmbH 2014-2018 provided under COPERNICUS by the European Union and ESA; all rights reserved. Comune: contururile UAT 2025 (ANCPI), un punct pe comună. Granițe: Natural Earth.
- Porțile de Fier: Clauzon și colab. 2005, Basin Research 17; ter Borgh 2013, teză de doctorat, Utrecht; Andreescu 2009, Oltenia: Studii și comunicări, Științele Naturii 25; Jipa și colab. 2011, Geo-Eco-Marina 17.