1873, 1884, 1914: zidire, lumină, testament # Castelul care s-a aprins [Branul](https://mariuscomper.uk/castelul-bran/) a zis: piatră de cetate. [Hunedoara](https://mariuscomper.uk/castelul-corvin/) a zis: piatră și poveste. Peleșul zice altfel: piatra își spune arhitecții, lumina își spune anii. Un castel zidit într-o domnie — 1873, 1883, 1914 — și o uzină care l-a ținut aprins încă din 1884. Îl urcăm împreună, fază cu fază: în stânga vezi anul și ce se zidește sau se luminează. Iar la sfârșit facem ce-am făcut și la Argeș, și la Hunedoara, și la Voroneț: dăm note legendelor — ce spune piatra, ce spune uzina, ce spune legenda și ce nu spune niciun act. ## Unde aprindem castelul Aleea Peleșului 2, la Sinaia, pe valea pârâului Peleș: castelul în mijlocul domeniului de 1000 de hectare — Piatra Arsă, de la Eforia Spitalelor, de la începutul anilor 1870 — cu mănăstirea din deal și gara din vale. Harta de mai jos te duce de la țară la castel. Peleș Mănăstirea Gara Peleș Mănăstirea Gara Contururi: Natural Earth (domeniu public). Coordonate: Wikipedia / OpenStreetMap. Temelia · Piatra își spune arhitecții ## Cine-a pus piatra — și cine-a fost refuzat? Domeniul mai întâi: 1000 de hectare la Piatra Arsă, de la Eforia Spitalelor, de la începutul anilor 1870 — Haret descurcă ițele cu un schimb din 1873, prin Scarlat Crețulescu. Fundația crește între 1873 și 1875, iar piatra de temelie se pune festiv la 10/22 august 1875 (stil vechi/stil nou). Între timp, Podul Neagului se face Sinaia, în 1874, iar calea ferată Ploiești–Predeal începe să se construiască în 1876. Trei proiecte — trei refuzuri: vienezul Doderer desenează castele de Loară cu haine de Ringstrasse, iar Carol I le respinge pe toate în 1876. Șantierul îl ia asistentul, Johannes Schultz: mai simplu, mai pe măsura dorinței și a pungii regelui. Carol Benesch? Creditat ca arhitect în fișe, fără fază de șantier de pus pe numele lui. Valea Peleșului între 1881 și 1886, în primii ani ai șantierului: castelul abia se zărește printre brazi. Foto: anonim, Rijksmuseum (CC0), prin Wikimedia Commons. Chaletul · Întâia înfățișare ## Cum arăta Peleșul la inaugurare? Un chalet elvețian cu haine nemțești: două etaje, Fachwerk pe-afară, după planurile lui Schultz din 1879–1883. La 7 octombrie 1883, după-amiază: slujbă, oaspeți din toate instituțiile, armată, Tricolorul pe turnul mare — și numele: Castelul Peleș. Regina Elisabeta a cântat în salonul de muzică, acompaniată la pian. Înăuntru, 160 de camere și instalații cum puține case aveau: calorifer, apă curentă la băi, canalizare — șemineele, mai mult de podoabă. Peleșul din 1883 nu e Peleșul de azi: e varianta mică, de chalet, peste care Liman va clădi un palat. Castelul în fotocromie, între 1890 și 1900: silueta de chalet a lui Schultz, cu Tricolorul pe turn. Sursă: Photochrom Print Collection (domeniul public), prin Wikimedia Commons. Banii · Nota de plată ## Cât a costat lumina regelui? Haret ține socoteala, în 1924: aproape 6,5 milioane lei-aur până la inaugurarea din 1883 — castel, dependințe, amenajări, mobilier complet. Până la moartea lui Carol, peste 16 milioane, cu parcuri, terase și tot domeniul, fără arme și tablouri. Și tot Haret zice: din caseta privată a regelui — statul n-a dat niciun ban pentru ce s-a zidit la Sinaia. Vorba îi aparține lui Haret, muzeul n-o preia ca slogan; iar socotelile moderne în dolari, fără metodă arătată, pagina nu le preia deloc. Creșterea · Liman clădește ## Când s-a făcut Peleșul palat? Mai întâi o sală maură: în 1890, pe terasa acoperită de la sud, după proiecte atribuite francezului Lecomte du Noüy, ucenicul lui Viollet-le-Duc. Apoi, de pe la mijlocul anilor 1890, cehul Karel Liman — același care va preface și [Branul](https://mariuscomper.uk/castelul-bran/) — crește castelul spre forma finală: capelă, apartamente de principese, mezanin, Galeria de marmură, Sala de concerte, băi, Apartamentul imperial și cel al principilor moștenitori Ferdinand–Maria. Sus, turnul central din 1906, cu ceasul Mannhardt din 1907; înăuntru, Holul de onoare din 1907–1911, cu vienezul Bernhard Ludwig după modelul din Lübeck, Sălile de arme, terasa cu împărați romani. Moartea lui Carol I, la 27 septembrie 1914, pune punctul: proiectul se oprește odată cu el. Biblioteca regelui, azi: nuc sculptat și fier forjat — gustul cu care s-au umplut încăperile în anii creșterii. Foto: Carol I of Romania (nume de utilizator), CC BY-SA 4.0, prin Wikimedia Commons. Lumina · Uzina regelui ## Când s-a aprins Peleșul? În 1884: rețea electrică și grup electrogen propriu; în 1897, centrala microhidro — care merge și azi, zice muzeul. Uzina de pe Valea Peleșului hrănea parcul, aleile, 512 becuri prin dependințe și 8 electromotoare însumând 28 de cai pentru lifturi și nevoi — plus becurile dinăuntru: 2.333 la Peleș, 546 la Pelișor, 237 la Foișor, după socotelile târzii. Și nu doar becuri: sonerie electrică tot în 1884, trei posturi telefonice în octombrie 1885 — gară, poștă, București —, tavanul de sticlă culisant din Holul de onoare, cu motor din 1911, orgă cu foale electrice. Liftul? Există — motoarele lui Haret îl dovedesc pe la 1924 — dar anul montării nu s-a verificat, așa că pagina nu-l dă. Iar „primul din Europa"? Are ghilimele și o notă — la mituri. Peleșul noaptea, luminat electric — „contrast de miezul nopții”, cum îi zice fotograful. Foto: Dobre Cezar, 2011, prin Wikimedia Commons. Curtea · Regii acasă ## Cine-a trăit între zidurile luminate? Carol I, șase luni pe an — ultimul care l-a locuit așa. Elisabeta, cu serile ei literare și muzicale, scriind ca Carmen Sylva, și cu atelierele de artă din care a ieșit mobilă din prima fază. Ferdinand cu Maria în apartamentul lor din 1905–06; aici s-au născut Carol (15 octombrie 1893) și Elisabeta (1894). Și tot aici, la 3 august 1914, Consiliul de Coroană hotărăște neutralitatea armată. Două luni mai târziu Carol moare, la Peleș — și castelul nu mai e locuit sezonier niciodată la fel. Terasa cu fântână și turnul cu ceas, într-o iarnă cu cer senin. Foto: Jon Akhtar, 2014, prin Wikimedia Commons. Războiul · Oaspeți nepoftiți ## Ce n-a cruțat veacul? Întâi Iașii: familia și guvernul se retrag, doi ani capitala e acolo. La Peleș intră Mackensen cu ofițerii germani, din octombrie 1916 până în decembrie 1918 — folosesc castelul, nu-l refac; Liman găsește după ei dezordine și murdărie. Povestea e din Historia, nu din muzeu — pagina o ține la context, cu semnătura sursei. Apoi vitrina: vizite oficiale, ceremonii militare, semicentenarul din 1933, sub Carol al II-lea. Ultimul act: dimineața lui 30 decembrie 1947, garda prezintă armele — Mihai și Elena pleacă de la Peleș la București, unde abdică forțat. Muzeul · Inventar și lacăt ## Cine-a închis castelul? Ianuarie–martie 1948: comuniștii închid și inventariază; tablourile, mobila, textilele pleacă la Muzeul de Artă din București, restul la Brașov, Sibiu și altele. Din 1953, Muzeu Național deschis tuturor; Pelișorul și Foișorul, case de creație pentru artiștii agreați. Într-o dependință, între 1966 și 1982, muzeu de ceramică. În 1975, lacătul: starea de conservare tot mai critică — evacuare la Posada, în conacul Bibescu. Dar șantierul slujește și protocolul: Trustul Carpați reabilitează, iar în octombrie 1979 castelul e predat restaurat, cu funcții de protocol. Șefi de stat până în 1989; ciuperca? Abia în 1981 — la mituri, cu nota ei. Schele pe castel, 1959: la șase ani după deschiderea Muzeului Național, șantierul de restaurare continuă. Foto: Fortepan / Szabó Ferencné, prin Wikimedia Commons. Întoarcerea · Cheia înapoi ## Al cui e Peleșul azi? Din 1990 — Peleșul, din februarie 1993 — Pelișorul: redeschise. În 2007, după cinci ani de negocieri, castelul, Pelișorul și domeniul se întorc la Mihai I, fără despăgubiri în bani — iar statul le administrează mai departe, prin muzeu, sub Ministerul Culturii. Regele a hotărât: Peleșul rămâne muzeu. Excepția e Foișorul: inaugurat în 1881, ars în 1932, refăcut în 1933, cu aripă nouă în anii 1970 — vilă de protocol a președinției, și azi. LMI îl datează 1896–1914: două încadrări, pagina le arată pe amândouă. Domeniul de azi, văzut de sus: castel, terase și vale — cu topografi în grădină, semn că șantierul nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Foto: Ramona Ungureanu, 2022, prin Wikimedia Commons. Legendele · Fiecare cu nota ei ## Ce-i uzină și ce-i vorbă? Piatra spune arhitecții: Doderer refuzat, Schultz, Lecomte, Liman. Uzina spune anii: 1884 rețeaua, 1897 centrala. Haret spune banii: 16 milioane din caseta regelui. Legenda spune primul, ciuperca și noaptea lui Ceaușescu. Cinematograful spune exteriorul — interioarele, nedovedit. Tabla cu note e mai jos, la [mituri](#mituri); firul legendelor de curte îl ține [Hunedoara](https://mariuscomper.uk/castelul-corvin/), iar mormântul lui Carol e la [Argeș](https://mariuscomper.uk/mesterul-manole/). Pelișorul stă la o frază distanță: darul lui Carol pentru Ferdinand și Maria, 1899–1902, cu interioarele românești ale Mariei — dar pagina aceasta nu-l povestește, îl pomenește. ## Alege vârsta castelului Sari la anul care te interesează; secțiunea 3D arată castelul de atunci. ## Cum citești un castel crescut în patru rânduri? Începe cu chaletul: două etaje și Fachwerk — asta a inaugurat Carol în 1883. Urmează sala maură din 1890, lipită pe sud, după proiecte atribuite lui Lecomte. Apoi creșterea lui Liman: turnul central de 66 de metri cu ceasul din 1907, Holul de onoare pe locul unei curți interioare, terasele cu împărați. Unde vezi piatră aparentă cu lemnărie, e Schultz; unde vezi marmură și ceremonie, e Liman. Nu uita uzina: castelul se citește și pe verticala luminii — rețea din 1884, centrală din 1897, 2.333 de becuri numărate târziu. Unde vezi candelabre multe și prize vechi, e mâna electricianului regelui. Iar camerele se numără, nu se ghicesc: muzeul zice 160, Haret zice peste 160, „circa 170" e variantă rotunjită. Pentru clasă: desenează castelul pe patru fâșii: temelia (1873–1875), chaletul (1883), creșterea (1890–1914) și lumina (1884–1897). Marchează turnul, sala maură și uzina. Ce fază lipsește dintre 1883 și 1890 — și ce întrebare ai pune ca să afli de ce? ## Cine-a zidit, cine-a luminat, cine-a consemnat? Carol I a ctitorit în 1875 și a murit la Peleș în 1914, Liman a crescut castelul de pe la mijlocul anilor 1890 până în 1914, Bernhard Ludwig l-a împodobit, Mannhardt i-a pus ceasul, Elisabeta i-a ținut serile, Maria și-a croit Pelișorul, Mihai I l-a primit înapoi în 2007. Între ei, omul cu socotelile: Haret a scris în 1924 monografia cu milioanele și becurile — fără el, jumătate din cifrele paginii n-ar avea hârtie. Între ei stă și omul uitat din fișe: Carol Benesch, arhitect creditat fără fază de șantier. Pagina îl pomenește și-l lasă așa — cu semnul întrebării, până la o hârtie care să-l așeze. Iar muzeul a venit de două ori: în 1953, deschis tuturor, și în 1990, redeschis după lacăt. Pentru clasă: fă lanțul oamenilor pe o axă: 1875, 1883, 1884, 1893, 1897, 1906, 1914, 1947, 1953, 1975, 1990, 2007. Unde intră Haret pe axă — la zidire sau la consemnare? Ce întrebare ai pune ca să-l așezi bine? ## Ce-i legendă și ce-i act? Castelul își ține legendele în priză — iar pagina aceasta le pune note, ca la Argeș, la Hunedoara și la Voroneț: primul din Europa e cu ghilimele, ciuperca din 1975 e de fapt din 1981, sperietura cu ciuperca e poveste, noaptea lui Ceaușescu e nerezolvată, cele 170 de camere sunt o rotunjire, interioarele din filme sunt nedovedite. Nimic din toate acestea nu e prezentat aici ca fapt fără hârtie. Cât despre lumină: uzina îi dă Peleșului anii 1884 și 1897, iar primăria Sinaia îi dă formula „primul castel electrificat în întregime". Cragside, în Anglia, fusese deja iluminată hidroelectric ca locuință în 1878–1880. Iar ciuperca Merulius lacrymans a existat, dar e documentată în 1981, nu ca motiv al închiderii din 1975. Tabelul pune notele pe scurt. Legendele și faptele Peleșului, cu note | Propoziția | Nota | De ce | Peleșul e primul castel „complet” electrificat din Europa | Cu ghilimele | „complet", atribuit; Cragside 1878/80 | Ciuperca a închis castelul în 1975 | Răsturnat | Merulius real, dar observat în 1981 | Paznicii l-au speriat pe Ceaușescu cu ciuperca | Legendă | „potrivit legendei", fără martor | Ceaușescu a dormit o singură noapte la Foișor | Nerezolvat | relatări contrare, fără condică | Peleșul are 170 de camere | Aproximativ | muzeul zice 160; „peste 160" cel mai sigur | Filmele și-au tras interioarele la Peleș | Nedovedit | locația da, scenele nu, titlu cu titlu Pentru clasă: ia o propoziție auzită despre castel („primul electrificat", „ciuperca lui Ceaușescu") și dă-i o notă ca în tabel: fapt cu muzeu, fapt cu Haret, cu ghilimele, legendă, nerezolvat sau aproximativ. Ce întrebare ai pune ca s-o verifici? ## Opt propoziții: adevărat sau fals? Alege. Răspunsurile se verifică cu propozițiile paginii. - Piatra de temelie s-a pus festiv în august 1875. - Castelul inaugurat în 1883 arăta ca Peleșul de azi. - Rețeaua electrică e din 1884, cu grup electrogen propriu. - Peleșul a fost prima casă luminată hidroelectric din lume. - Carol al II-lea s-a născut la Peleș, în 1893. - Niciun soldat străin n-a folosit vreodată Peleșul. - Ciuperca Merulius a închis castelul în 1975. - În 2007, Peleșul s-a întors la Mihai I, iar statul îl administrează mai departe. Trimite mai departe ## Cum am lucrat și ce nu știm Pagina stă pe trei lucruri citite integral: istoricul muzeului Peleș, istoricul Pelișorului și dosarul Cragside — plus monografia lui Haret din 1924, listarea LMI și articolul din Revista Muzeelor, citate prin ledgere. Anii tehnici sunt povestiți după muzeu și Haret, nu măsurați pe conducte; legendele sunt despărțite pe straturi: muzeu, Haret, primărie, legendă, cinematograf. Secțiunea 3D e schematică: castelul crește pe rând ca să se vadă fazele, nu după releveul arhitectului, iar becurile se aprind, nu se numără. Ce nu știm încă: traseul exact al cumpărării domeniului (1871 sau schimbul din 1873), faza lui Benesch, anul montării liftului, varianta tehnică ce datează hidrocentrala în 1884, noaptea lui Ceaușescu, interioarele din filme și echivalentul modern al leului-aur. Când apar acte noi, pagina se schimbă. ## Surse - [Muzeul Peleș: istoricul castelului](https://peles.ro/ro/despre/istoricul-castelului-peles/) — epoca 1873–1914, arhitecții, uzina, închiderile, restituirea. - [Muzeul Peleș: ziua castelului](https://peles.ro/ro/eveniment/ziua-castelului-peles/) — inaugurarea din 7 octombrie 1883, cele 160 de camere. - [Haret 1924: Castelul Peleș](https://bcub.ro/lib2life/Castelul%20Peles_Haret%20Mihai_Bucuresti_1924.pdf) — milioanele, becurile, motoarele, schimbul domeniului. - [LMI 2015 Prahova](https://temp-18-250.cimec.ro/images/lmi-2015/LMI-PH.pdf) — codurile componentelor PH-II-m-A-16696.01–.03 (ansamblul: PH-II-a-A-16696), datarea Foișorului. - [Revista Muzeelor 2020/1](https://biblioteca-digitala.ro/reviste/revista-muzeelor/revista-muzeelor-2020-01.pdf) — protocolul, Trustul Carpați, Merulius din 1981. - [National Trust: istoria Cragside](https://www.nationaltrust.org.uk/visit/north-east/cragside/history-of-cragside) — lampa cu arc din 1878, becurile Swan din 1880. - [Primăria Sinaia: obiective turistice](https://www.primaria-sinaia.ro/obiective-turistice/) — formula „electrificat în întregime", „circa 170". - [Casa Regală: întoarcerea la Peleș](https://www.romaniaregala.ro/jurnal/intoarcerea-regelui-la-peles/) — închiderea 1975–1990, restituirea din 2007. Castelul Peleș: zidirea din 1875, lumina din 1884 și legendele notate. Text: Marius Comper. [Metoda](#metoda) · [Surse](#surse) · [mariuscomper.uk](https://mariuscomper.uk/)