Cazinoul din Constanța stă pe faleză, în peninsulă: cazină de lemn din 1880, piatră din 1910, hulit de presă la naștere, spital în Primul Război, șantier cu deținuți în anii '50, paragină, apoi redeschis în 2025. Mai jos îl urcăm împreună, furtună cu furtună: întâi lemnul, apoi planșele, apoi oamenii — și la sfârșit legendele, fiecare cu nota ei.
azi, de pe faleză scoica
1910, 1951, 2025: piatra, biletul, redeschiderea
Scoica de pe faleză
Branul a zis: piatră de cetate. Peleșul a zis: piatra și lumina. Cazinoul zice altfel: piatra își spune arhitecții — trei rânduri de planșe, Renard–Antonescu–Renard — iar zidurile își spun oamenii: un bilet din 31 decembrie 1951, găsit în 2020. La naștere, presa l-a numit „matahală" — și, la 8 august 1910, „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust". La 21 mai 2025, orașul l-a redeschis ca simbol.
Îl urcăm împreună, furtună cu furtună: în stânga vezi anul și ce se zidește, se strică sau se cârpește. Iar la sfârșit facem ce-am făcut și la Argeș, și la Hunedoara, și la Voroneț, și la Peleș: dăm note legendelor — ce spune piatra, ce spune hârtia, ce spune presa și ce nu spune niciun act.
Unde stă scoica
Bulevardul Regina Elisabeta 4, pe faleză, în peninsulă: Cazinoul între farul genovez și Acvariu — iar Acvariul stă chiar pe locul cazinului provizoriu de lemn. În acte: LMI CT-II-m-A-02801, monument de clasă A; dedesubt, perimetrul RAN 60428.02 al Tomisului antic. Harta de mai jos te duce de la țară la faleză.
Contururi: Natural Earth (domeniu public). Coordonate: Wikipedia / OpenStreetMap.
Lemnul · Două clădiri, două furtuni
Ce-a stat pe faleză înaintea pietrei?
Au fost două clădiri de lemn, nu una: o cazină din 1880, lângă farul genovez, și un cazin din 1892, lângă fosta Bancă Națională, pe Bdul Elisabeta — așa le desparte studiul primăriei din 2024. Furtuna însă? Aici hârtiile se ceartă: Ziua de Constanța zice furtună în iarna lui 1901 și vot de demolare la 29 ianuarie 1902; AGERPRES zice furtună în 1891 și demolare în 1892. Pagina nu hotărăște: pune amândouă datele pe masă.
Cazinul provizoriu, lemn pe soclu de piatră, i-a ținut locul până în 1910 — iar între constructori, Constantin Creangă, fiul lui Ion Creangă. Demolat în acel an, ca să facă loc pietrei. Cazina e descrisă cu de toate: sală de dans, două săli de lectură, două săli de joc și celebra terasă spre mare.
Faleza în 1937: Cazinoul de piatră își vede de promenadă — lemnul de dinaintea lui stătuse tot aici. Foto: Fortepan / Balassa Péter, prin Wikimedia Commons.
Planșele · Renard–Antonescu–Renard
Cine-a desenat Cazinoul?
Trei rânduri de planșe. Întâi Renard: contract de proiectare la 23 iulie 1903, cu primarul Cristea Georgescu. Apoi Antonescu: la 30 octombrie 1905 consiliul respinge proiectul Renard și cere stil românesc, plus teatru de iarnă; piatra de temelie se pune în iulie 1906 — parter, mezanin, două etaje, mansardă înaltă, două turnuri de capăt. Apoi Renard din nou: la 25 iulie 1907 lucrarea se întoarce de la minister, iar ordinul din 10 noiembrie 1907 zice limpede: după planurile lui Renard, deviz de 380 de mii de lei.
În 1908 șantierul se grăbește: Renard e somat în mai, iar la 16 iunie Anghel Saligny, director general în minister, aprobă planșeele de beton armat, sub inginerul Ion Pașla. Renard însuși? Născut la 24 martie 1871 la Dragomirești, școlit la Beaux-Arts în Paris; tată elvețian — așa zic sursele românești. Motivul lui de căpătâi: un fel de demi-rozasă în formă de scoică.
Marea verieră în formă de scoică, fațada de nord-vest: motivul lui Renard, văzut de aproape. Foto: Laura Tudosie, 2010, prin Wikimedia Commons.
Comisia · Trei oameni, o listă
Ce-au vrut Mincu și ceilalți?
La 21 decembrie 1909, inspectorul general Elie Radu și arhitecții Ion Mincu și Dimitrie Maimarolu inspectează șantierul. Lista lor: sală mare de restaurant cu bucătărie și dependințe, deschidere spre terasa mării, arcadă spectaculoasă la scara de onoare, intrări, vestiare și toalete noi, trepte și ferestre suprimate. Raportul 18632 din 28 decembrie 1909 le trece în proiectul lui Renard.
Și ca să fie limpede: Mincu n-a proiectat Cazinoul. A fost în comisie — arhitectul clădirii terminate rămâne Renard. Cine zice altfel încurcă avizul cu autorul.
Inaugurarea · Principele, nu regele
Cum s-a născut scoica?
La 15 august 1910, în prezența Principelui Ferdinand — principe, nu rege: cine îi zice „rege" în dreptul lui 1910 greșește: rege ajunge abia în 1914. Ultimele retușuri în 1912; concesiunea trece pe la Heitz în 1911, apoi la baronul Marcay de la 1 ianuarie 1912, pe 20 de ani — cu modernizare pentru jocuri, restaurant și terasă mărită, și redeschidere festivă la 1 iulie 1912.
Costul: 1,3 milioane lei, după istoriile locale — fără conversii: pagina nu știe câți dolari ar fi azi și n-o ghicește. Înăuntru: hol cu scară în trei rampe, garderobă, bufet, sală de lectură, două săli de joc și biliard, sus sală de spectacole. Jocurile: ruletă, blackjack, baccara — un cazinou adevărat, nu de decor.
Cazinoul în 1944, văzut de pe faleză: piatra tânără, sub altă uniformă. Foto: autor necunoscut (domeniul public), prin Wikimedia Commons.
Războaiele · Spital, bombe, ruletă
Ce n-a cruțat veacul?
În Primul Război, Cazinoul ajunge spital militar și de Cruce Roșie, iar în 1916 îl bombardează aviația germană. În 1941, comandamentul trupelor germane din Dobrogea se mută înăuntru, iar bombele sovietice îl lovesc din nou. Între războaie, în 1934, tot Renard e chemat la reparații — un transcript zice 1937, pagina ține 1934, fără paradă.
Jocurile însă n-au murit odată cu bombele: la 21 februarie 1925 o interzicere a jocurilor de noroc face vâlvă — dovadă că se juca serios — iar exploatarea diversificată, cu ruletă, ține până în 1940. Ăsta e intervalul documentat; data exactă a opririi rămâne neclară — cert e că, până în 1947/1948, clădirea își schimbă stăpânul și rostul.
Oamenii · Biletul din zid
Cine-a ținut Cazinoul în picioare?
La sfârșitul anilor '40 — 1947 zice AGERPRES, 1948 restul — clădirea devine Casa de Cultură a Sindicatelor. Apoi, între 1950 și 1953, șantier de renovare cu deținuți politici: biletul găsit în zid e datat 31 decembrie 1951 și pomenește echipa de stucatori, cu arhitectul Constantin Joja. Găsit la sfârșitul lui februarie 2020 de experții Angela Horvarth și Răzvan Gavrila, povestit în presă în mai 2020 — iar în primăvara lui 2023 a ieșit și al doilea bilet, din mai 1952, al lui Julius Marton. Amândouă sunt azi la muzeul de istorie.
Între 1960 și 1989, ONT Litoral: turism și restaurant. Între 1986 și 1988, Proiectul 7/86 aduce cinci artiști plastici — Sorin Dumitru, Gheorghe Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu — iar Ioan Cadar face vitraliile Art Nouveau de la scara principală: 50 de metri pătrați, în 1987. „Restaurare 1981"? O mențiune slabă, fără dosar — pagina n-o ia de bună.
Faleza în iunie 1961, în anii ONT Litoral: promenadă, plimbăreți și scoica în fundal. Foto: Babcia Hania (domeniul public), prin Wikimedia Commons.
Paragina · Oceanul ratat și lacătul
Cine-a închis scoica?
După Revoluție, ministerul lui Pleșu primește clădirea, iar profesorul Băcescu propune un Institut Oceanografic Român — după planurile lui Antipa, cu stațiunea lui Borcea și muzeul de științe, ca la Monaco. Pică: costul renovării, dezbinarea instituțiilor, restructurările guvernului. Cazinoul se întoarce la restaurant și distracție.
În noiembrie 2005, Coppola filmează la Cazinou scene de bal mascat pentru Tinerețe fără tinerețe, film din 2007 — locația da, interioarele din film nedovedite. Închis în 2008 de teama prăbușirii, paragină din 2014 până în 2019, cu accesul interzis. La 20 septembrie 2019 se semnează contractul CNI: 56,6 milioane lei, rotunjit 57, pe 30 de luni — contractul, nu costul final.
Cazinoul la răsărit, în august 2011: decădere vizibilă, cu trei ani înainte de interdicție. Foto: Djphazer, prin Wikimedia Commons.
Șantierul · Cinci ani, un simbol
Cât a costat întoarcerea?
La 15 ianuarie 2020 se predă amplasamentul pentru proiectare; lucrările le anunță primăria la 2 mai 2020. La 26 martie 2025, Cazinoul e „redat României"; la 21 mai 2025 se redeschide publicului, în Zilele Constanței. Bugetul CNI: 187,8 milioane lei — presa zice „peste 37 de milioane de euro", vorba presei, nu conversia paginii. Primăria a mai pus 15 milioane de lei, separat.
Socoteala șantierului, după CNI: 1.230 de ornamente, peste 1.500 de metri pătrați de marmură, picturi pe peste 2.222 de metri pătrați, vitralii pe 154 de metri pătrați. Grinzile metalice din subsol, „după sistemul Saligny", curățate și păstrate. Scena din pin siberian, 5 kilograme de foiță de aur, sticlă din Mexic — din presă, nu din deviz.
Cazinoul în șantier, la 26 septembrie 2020: schele și plasă pe toată clădirea. Foto: Neoclassicism Enthusiast, prin Wikimedia Commons.
Azi · Centru cultural
Al cui e Cazinoul azi?
Al orașului, ca centru cultural contemporan: expoziții, evenimente, spații de istorie, artă și știință — obiectiv turistic major, zice site-ul oficial. Nu jocuri de noroc, nu alimentație publică: așa scrie în predare. Redeschiderea din 21 mai 2025 a stat în fruntea Zilelor Constanței, 21–25 mai, sub Sfinții Constantin și Elena.
De la „matahala" din martie 1910 la simbolul din mai 2025: 115 ani mai târziu, scoica e tot pe faleză — și tot cu fața la mare.
Cazinoul restaurat, în iunie 2025, la o lună după redeschidere: alb, cu vizitatori și drapele. Foto: Dennis Sylvester Hurd (CC0), prin Wikimedia Commons.
Legendele · Fiecare cu nota ei
Ce-i scoică și ce-i vorbă?
Piatra spune arhitecții: Renard 1903, Antonescu 1905–1906, Renard din 1907 — cu Saligny la planșee, nu la desene. Hârtia spune oamenii: biletul din 1951, găsit în 2020. Presa spune ura din 1910, cu citat și dată. Legenda spune fantomele, dricul și blestemele ruletei — pagina le ține la folclor, cu etichetă: specialiștii contrazic citirea cu dricul, iar restul n-are hârtie. Tabla cu note e mai jos, la mituri; firul notelor îl ține Hunedoara, iar inițiativa lui Carol I e povestea Peleșului.
Vatra Dornei își ține cazinoul ei din 1899 — de-asta „primul din România" pică la note, iar „cel mai important model Art Nouveau" rămâne doar ca vorbă atribuită, nu ca fapt măsurat.
Alege vârsta scoicii
Sari la anul care te interesează; secțiunea 3D arată clădirea de atunci.
Cum citești o scoică crescută din trei planșe?
Începe cu fundațiile: sunt ale lui Antonescu, stil românesc cu teatru de iarnă — iar Renard, întors în 1907, a dărâmat o parte din ele ca să-și facă loc scoicii Art Nouveau. Unde vezi demi-rozasa, e Renard; unde vezi zidărie groasă fără rost decorativ, poate fi urma lui Antonescu. Comisia din 1909 a lipit restaurantul, arcada scării și intrările; terasa mărită e din modernizarea lui 1912.
Nu uita socotelile: teren 3.108 metri pătrați, amprentă 1.598,81, desfășurată 3.844,56 — subsol, parter, etaj, mansardă. Grinzile din subsol sunt „după sistemul Saligny", nu desenul lui Saligny. Iar costurile se citesc în moneda lor: 1,3 milioane lei în 1910, 187,8 milioane lei în 2025 — fără dolari, fără „azi ar fi".
Pentru clasă: desenează clădirea pe trei fâșii: lemnul (1880–1910), piatra (1903–1912) și șantierul (2020–2025). Marchează scoica, sala de restaurant și grinzile. Ce fază lipsește dintre 1912 și 2020 — și ce întrebare ai pune ca să afli de ce?
Cine-a desenat, cine-a jucat, cine-a cârpit?
Carol I a dat, zic istoriile locale, impulsul de la malul mării; Renard a desenat scoica, Antonescu fundațiile, Mincu doar un scaun în comisie; Heitz și Marcay au ținut concesiunea jocurilor, iar ruleta e documentată până în 1940. Joja cu deținuții au cârpit în anii '50, Cadar a pus sticla în 1987, Horvarth cu Gavrila au găsit biletele, iar Cornescu le-a povestit, Băcescu a visat oceanul, Coppola a filmat balul, iar Constanța Carp, cu Remon Proiect și Aedificia Carpați, au readus simbolul.
Între ei stă și omul uitat din contracte: Constantin Creangă, fiul lui Ion Creangă, între constructorii cazinului provizoriu — ba chiar cerând să-l închirieze ca cofetar. Pagina îl pomenește și-l lasă așa: constructorul, cu hârtia lui AGERPRES; cofetarul, cu hârtia Revistei de Cultură și Tradiții Dobrogene. Iar Cazinoul a murit și-a înviat de două ori: în 2008, când s-a închis, și în 2025, când s-a redeschis.
Pentru clasă: fă lanțul oamenilor pe o axă: 1880, 1903, 1906, 1907, 1910, 1912, 1925, 1940, 1951, 1987, 2005, 2020, 2025. Unde intră Joja pe axă — la zidire sau la cârpeală? Ce întrebare ai pune ca să-l așezi bine?
Ce-i legendă și ce-i act?
Cazinoul își ține legendele pe faleză — iar pagina aceasta le pune note, ca la Argeș, la Hunedoara, la Voroneț și la Peleș: Antonescu e pe jumătate, Saligny e răsturnat, Mincu e răsturnat, „niciodată cazinou adevărat" e răsturnat, interioarele lui Coppola sunt nedovedite, primul-unicul-cel-mai-mare sunt interzise, fantomele sunt legendă. Nimic din toate acestea nu e prezentat aici ca fapt fără hârtie.
Cât despre ură: presa chiar l-a făcut praf — „matahala" în martie 1910, „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust", la 8 august 1910, în Conservatorul Constanței. Citatele vin însă prin Historia și Ziua, nu după scanări văzute de noi. Iar Vatra Dornei își inaugurase cazinul în 1899 — de-asta Constanța nu poate fi „prima". Tabelul pune notele pe scurt.
Legendele și faptele Cazinoului, cu note
Propoziția
Nota
De ce
Cazinoul e opera lui Antonescu
Pe jumătate
Antonescu 1905–06, Renard termină
Saligny a construit Cazinoul
Răsturnat
doar planșeele 1908 + grinzile
Mincu a proiectat Cazinoul
Răsturnat
comisia din 21 dec 1909
N-a fost niciodată cazinou adevărat
Răsturnat
ruletă, 2 săli, concesiuni până în 1940
Interioarele din Tinerețe fără tinerețe sunt la Cazinou
Nedovedit
filmări în noiembrie 2005, scenele nu
E primul, unicul, cel mai mare
Interzis
Vatra Dornei 1899; „important", atribuit
Fantomele și blestemele ruletei
Legendă
folclor etichetat, fără hârtie
Pentru clasă: ia o propoziție auzită despre Cazinou („primul din țară", „blestemele ruletei") și dă-i o notă ca în tabel: fapt cu primăria, fapt cu CNI, pe jumătate, răsturnat, legendă, nedovedit sau interzis. Ce întrebare ai pune ca s-o verifici?
Opt propoziții: adevărat sau fals?
Alege. Răspunsurile se verifică cu propozițiile paginii.
Înaintea Cazinoului de piatră au fost două clădiri de lemn.
Furtuna care a dărâmat cazina e datată sigur în 1901.
Planșele au fost trei la rând: Renard, Antonescu, Renard.
La inaugurare a fost prezent regele Ferdinand.
La Cazinou s-au jucat ruletă, blackjack și baccara.
Jocurile au murit odată cu războiul din 1916.
Biletul deținuților e datat 31 decembrie 1951.
Interioarele din filmul lui Coppola sunt sigur la Cazinou.
Trimite mai departe
Cum am lucrat și ce nu știm
Pagina stă pe trei lucruri citite integral: studiul primăriei din 2024, pagina de proiect CNI și documentarea AGERPRES din 2025 — plus metadata CIMEC/INP, buletinul UAR, presa vremii prin Historia și Ziua, și textul biletului prin Adevărul. Anii sunt povestiți după acte și presă, nu măsurați pe șantier; legendele sunt despărțite pe straturi: primărie, CNI, presă, legendă, cinematograf.
Secțiunea 3D e schematică: clădirea crește pe rând ca să se vadă fazele, nu după releveul arhitectului, iar marea se mișcă, nu se măsoară. Ce nu știm încă: furtuna și demolarea predecesorilor (1891/92 sau 1901/02), sursa lui „Antonescu din 1904", actul de socoteală al celor 1,3 milioane, inițiativa lui Carol I la primă mână, anul Casei de Cultură (1947 sau 1948), dosarul transferului deținuților, data exactă când s-a oprit jocul, interioarele lui Coppola și orice conversie a leului vechi. Când apar acte noi, pagina se schimbă.
