# În latină, „a merge” însemna „a te scufunda” Cuvintele au păstrat, cu mici schimbări, forma pe care o aveau acum o mie sau două mii de ani. Sensul lor s-a mutat. Când dezmierzi un copil, folosești un verb care în latină însemna „a curăța”. Când cercetezi o problemă, folosești unul care însemna „a da târcoale”. Iar când pleci, o faci cu un verb care însemna „a împături”. Mai jos sunt 49 de cuvinte, grupate după ce fac. Fiecare are sensul vechi, sensul de azi și dicționarul din care provine explicația. ## Ce înseamnă steluța Fiecare cuvânt are două rânduri: atunci, adică sensul cuvântului din care vine, și azi, adică ce înseamnă acum. Sub ele e povestea, spusă cât de departe merg sursele, și dicționarele din care e luată. Când o formă latinească are o steluță în față, ca *dismerdare, nu a fost găsită în niciun text. Lingviștii au refăcut-o din cuvintele românești și din rudele lor din alte limbi romanice. Refacerea poate fi foarte sigură, dar e o deducție, nu o citire. Acolo unde dicționarele nu cad de acord, cuvântul e marcat „disputat” și pagina spune cine susține ce. ## Dezmierdarea a început cu o cârpă Cuvintele pentru gesturile tandre au însemnat întâi curățenie, vrăji și durere. Unele au venit din latină, altele din slavă, și mai multe dintre ele au forme latinești pe care nimeni nu le-a scris vreodată. ### a dezmierda - atunci: *dismerdare ‘a curăța de murdărie’ - azi: a mângâia cu drag Verbul latinesc n-a fost găsit scris nicăieri. Lingviștii l-au refăcut din dis-, „de pe, la o parte”, și merda, „excrement”, cuvânt care apare la Horațiu și Marțial. DEX și Ciorănescu dau aceeași origine, după Pușcariu, Tiktin și Densusianu. Dicționarul lui August Scriban (1939) explică așa latinescul *dismerdare: „a scoate din necurățenie, a alinta ca să nu plângă, vorbind de prunci”. E o explicație, nu un sens atestat în texte. Ciorănescu nu dă o explicație proprie și trimite doar la a desfăta. Scriban 1939 · dexonline: desmierda (DEX ’09, DER, Scriban) · Lewis & Short, merda ### a alinta - atunci: *allentare ‘a înmuia, a face mlădios’ - azi: a răsfăța, a dezmierda DEX îl scoate dintr-un verb latin refăcut, *allentare, de la lentus, „moale, mlădios”. Rudele lui din italiană, provensală și franceza veche au păstrat sensul „a slăbi, a destinde”. Ciorănescu citează și explicația lui Candrea și Densusianu: din lenis, „blând”. Dacă vine din lentus, sensul a trecut de la lucruri la oameni, cum s-a întâmplat și cu blând, din latinescul blandus. dexonline: alinta · Lewis & Short, lentus ### a mângâia - atunci: *manganeare ‘a folosi farmece’ - azi: a atinge cu drag; a consola DEX și Ciorănescu îl scot dintr-un verb latin refăcut, *manganeare, luat din grecescul manganeúō. Dicționarul grec Liddell-Scott îl traduce „a folosi farmece sau filtre de dragoste”, despre Circe. Ciorănescu îl traduce „a folosi băuturi fermentate”, dar pare o greșeală de traducere. Nicio sursă nu spune cum s-a ajuns la mângâiere. Primul sens dat de Ciorănescu e „a consola”. LSJ, μαγγανεύω · dexonline: mângâia ### a amăgi - atunci: *ammagire ‘a vrăji’ - azi: a înșela cu vorbe dulci Primul sens pe care îl dă Ciorănescu e „a vrăji, a face farmece”. Cuvântul vine, printr-un verb latin refăcut, din grecescul mageúō, „a fermeca”, din familia lui mag. Cine te vrăjea te păcălea, iar sensul de păcăleală e cel care a rămas. dexonline: amăgi ### a săruta - atunci: salutare ‘a saluta’ - azi: a pupa Săruta și saluta sunt același cuvânt latinesc, salutare, „a ura sănătate, a saluta”. Primul l-a moștenit româna, al doilea a venit mult mai târziu, din cărți. Ciorănescu dă ca prim sens al lui săruta chiar „a saluta”, iar sărutat însemna în vechime și „salut”. dexonline: săruta · Lewis & Short, saluto ### dor - atunci: dolus ‘durere’ - azi: dorință după cineva sau ceva departe Dorul e rudă cu a durea. Vine dintr-un cuvânt din latina vorbită, dolus, „durere”, format de la dolere, „a durea”. Nu trebuie confundat cu dolus din latina clasică, care înseamnă „vicleșug”. Primul sens pe care îl dă Ciorănescu e „durere, chin, mâhnire”. Din același cuvânt vine francezul deuil, „doliu”. dexonline: dor ### a zâmbi - atunci: zǫbŭ ‘dinte’ - azi: a surâde DEX leagă zâmbetul direct de slavul zǫbŭ, „dinte”, și de bulgarul zăbja se. MDA2 dă ca sursă o formă slavă veche refăcută și compară un verb bulgar care înseamnă „a se rânji”. Oricum ar fi, rădăcina e cuvântul pentru dinte. dexonline: zâmbi · Proto-Slavic *zǫbъ ### drag - atunci: dragŭ ‘prețios, scump la preț’ - azi: iubit, apropiat de inimă Slavul dragŭ însemna și „scump la preț”, și „iubit”. Rusul dorogoi are și azi ambele sensuri. Româna l-a păstrat doar pe al doilea. dexonline: drag · Proto-Slavic *dorgъ ### scump - atunci: skǫpŭ ‘zgârcit’ - azi: care costă mult; drag Scump a însemnat și „zgârcit”. Proverbul „scumpul mai mult păgubește” vorbește despre omul avar, nu despre marfă, iar DEX încă trece sensul „zgârcit” ca învechit și popular. Româna nu a inventat nimic aici: slavul skǫpŭ avea deja ambele sensuri, ca bulgarul skăp de azi. Împreună cu drag, face o pereche: acum ambele cuvinte pot spune „iubit”. dexonline: scump · Proto-Slavic *skǫpъ ## Cine cercetează dă roată Verbele cu care te miști prin lume au început ca alte gesturi: te scufundai, împătureai, adulmecai, dădeai târcoale. Unele schimbări s-au petrecut doar în română. Altele se regăsesc și în spaniolă sau italiană, deci s-au petrecut deja în latina vorbită. ### a cerceta - atunci: circitare ‘a umbla în jur, a da târcoale’ - azi: a examina cu atenție, a investiga Circitare e un cuvânt latinesc scris, nu refăcut: apare la Seneca. Vine de la circus, „cerc”. Glosele vechi îl traduc în greacă prin „a umbla în jur”, iar DEX îl explică „a da târcoale”. Ciorănescu notează că verbul s-a păstrat doar în română. Nicio sursă nu spune pas cu pas cum s-a ajuns la cercetare. MDA2 dă însă ca prim sens al lui a cerceta „a înconjura”, iar ca sens vechi „a vizita”. Când cercetezi o problemă, faci ce spune verbul: îi dai roată. dexonline: cerceta · Lewis & Short, circito ### a merge - atunci: mergere ‘a se scufunda’ - azi: a umbla, a se deplasa Latinescul mergere înseamnă „a cufunda, a se scufunda” (de aici vine și imersiune). Toată lumea e de acord cu originea. Cum s-a ajuns la mers e mai greu de spus. Ciorănescu presupune un sens de mijloc, „a cădea”, pe care îl aude într-o frază de Creangă: „vă croiesc de vă merg petecele”. Este o ipoteză, nu un fapt documentat pas cu pas. Ciorănescu mai compară albanezul mergoń, „a îndepărta”, și un verb sard care înseamnă „a împinge”. dexonline: merge · Lewis & Short, mergo ### a pleca - atunci: plicare ‘a îndoi, a împături’ - azi: a porni, a părăsi un loc Plicare înseamnă „a îndoi, a împături”. Sensul vechi se aude încă în a se apleca. Din același verb vin spaniolul llegar și portughezul chegar, care înseamnă „a sosi”. Același cuvânt latinesc a ajuns să însemne „a pleca” la București și „a sosi” la Madrid. Cum s-a ajuns de la îndoit la plecat e disputat. Pușcariu și Scriban se gândesc la cortul strâns înainte de drum, ca francezul plier bagage. Tiktin se gândește la „a se apleca spre ceva”. Corominas pornește de la applicare, „a se îndrepta spre”. Ciorănescu crede că a însemnat întâi „a se întoarce”. dexonline: pleca · Lewis & Short, plico ### a ajunge - atunci: adiungere ‘a alătura, a înjuga’ - azi: a sosi; a fi de-ajuns Adiungere înseamnă „a adăuga, a uni, a lega de ceva”, iar la propriu se spunea despre vitele puse la jug. DEX îl traduce „a uni, a lipi”. Printre primele sensuri date de Ciorănescu pentru verbul românesc sunt „a coincide” și „a întâlni venind din urmă”. Dicționarele nu explică pasul spre „a sosi”. dexonline: ajunge · Lewis & Short, adjungo ### a afla - atunci: afflare ‘a sufla spre ceva’ - azi: a găsi, a lua cunoștință DEX traduce afflare prin „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. Spaniolul hallar și portughezul achar, „a găsi”, vin din același verb. Ciorănescu trage concluzia că sensul se schimbase înainte de română, încă în latina vorbită. De ce s-a schimbat e disputat. Schuchardt și, după Ciorănescu, majoritatea filologilor moderni se gândesc la câinele de vânătoare care adulmecă până găsește. Ciorănescu nu e convins și propune „respiră, deci există”, de unde „se află”. dexonline: afla · Lewis & Short, afflo ### a aștepta - atunci: *astectare ‘a privi cu atenție spre ceva’ - azi: a sta până vine cineva Forma de bază, aspectare, „a privi cu atenție, cu dor”, e atestată. Forma din care vine direct cuvântul românesc, *astectare, e refăcută. Italianul aspettare a făcut același drum: cine așteaptă se uită mereu spre drum. dexonline: aștepta · Lewis & Short, aspecto ### a căuta - atunci: captare ‘a încerca să prinzi’ - azi: a umbla după ceva Originea nu e sigură. DEX dă un *cautare refăcut. Ciorănescu îl numește „cuvânt greu de explicat” și preferă captare, „a căuta să prinzi, a vâna”. Încă din latina târzie, acest verb ajunsese să însemne „a privi”: Isidor din Sevilla scrie cattat, id est videt, adică „cattat, adică vede”. Din „privește” s-a ajuns la „caută”. dexonline: căuta · Lewis & Short, capto ### a culca - atunci: collocare ‘a așeza, a pune la locul lui’ - azi: a întinde pe cineva la somn Collocare înseamnă „a așeza împreună, a rândui, a pune la loc”, de unde și colocare sau alocare. Francezul coucher vine din același verb și a ajuns tot la pat. dexonline: culca · Lewis & Short, colloco ### a se grăbi - atunci: grabiti ‘a înhăța, a răpi’ - azi: a se zori Ciorănescu îl scoate din slavul grabiti, „a răpi”, înrudit cu englezescul grab. DEX dă ca sursă bulgarul grabja (se). Ciorănescu notează că doar româna a făcut din înhățare o grabă și compară cu latinescul rapidus, din rapere, „a răpi”. Și repede vine tot de acolo. dexonline: grăbi · Proto-Slavic *grabiti ## Prostul era un om simplu, iar mândrul era înțelept Cuvintele despre minte își schimbă sensul ușor, pentru că judecăm oamenii după ce fac. Cel simplu a devenit prost, cel înțelept a devenit mândru, iar cel treaz a devenit deștept. ### a învăța - atunci: *invitiare ‘a deprinde un nărav, a obișnui’ - azi: a dobândi cunoștințe; a preda Verbul latinesc e refăcut, de la vitium, „cusur, nărav”. Nu înseamnă că învățătura e un viciu. Primul sens dat de Ciorănescu și de MDA2 e „a deprinde, a obișnui”, la fel ca la rudele lui din italiană și provensală. Vechiul substantiv învăț înseamnă încă „nărav”, iar un cal „învățat” are un obicei, bun sau rău. dexonline: învăța · Lewis & Short, vitium ### deștept - atunci: dispectare ‘a deschide ochii’ - azi: inteligent Primul sens pe care îl dă DEX și azi e „care nu doarme; treaz”, și se păstrează în a se deștepta. Trecerea de la treaz la isteț s-a petrecut în română. Rădăcina latină e însă disputată. DEX ’09 și Ciorănescu dau dispectare, „a deschide ochii”. DEX ’98, Pușcariu și Meyer-Lübke dau un *de-excitare refăcut, „a trezi”. dexonline: deștept · Lewis & Short, dispecto ### prost - atunci: prostŭ ‘simplu, de rând’ - azi: lipsit de minte; de proastă calitate Slavul prostŭ înseamnă „simplu, drept”, ca rusul prostoi de azi. Sensul vechi s-a păstrat în „soldat prost”, adică soldat fără grad, iar MDA2 dă și sensul vechi „de condiție socială modestă”. Cu timpul, omul simplu a ajuns omul fără minte. dexonline: prost · Proto-Slavic *prostъ ### mândru - atunci: mǫdrŭ ‘înțelept’ - azi: orgolios; frumos, falnic În Noul Testament de la Bălgrad (1648), magii sunt „mândrii de la răsărit”, adică înțelepții. Cuvântul vine din slavul mǫdrŭ, „înțelept”, ca rusul mudryi. Lexicograful Lazăr Șăineanu explica trecerea prin omul care se crede înțelept și devine trufaș. Nu toate sursele dau această explicație. Noul Testament, Bălgrad 1648 · dexonline: mândru · Proto-Slavic *mǫdrъ ### tâmpit - atunci: tǫpŭ ‘tocit, fără tăiș’ - azi: prost, greu de cap Tâmpit vine de la a tâmpi, iar acesta de la tâmp, din slavul tǫpŭ, „tocit”. DEX mai dă pentru a tâmpi sensul învechit și regional „a (se) toci, a (se) știrbi”. Metafora nu e românească: rusul tupoi înseamnă și azi și „tocit”, și „prost”. La fel se spune și în engleză, unde dull sau blunt descriu atât o lamă, cât și o minte. dexonline: tâmpi · Proto-Slavic *tǫpъ ### cuvânt - atunci: conventus ‘adunare, întrunire’ - azi: vorbă; promisiune Latinescul conventus înseamnă „adunare”, iar conventum înseamnă „înțelegere”. De aici vin și convenție și conveni. Ciorănescu arată că același drum, de la „adunare” la „vorbă”, apare și în albaneză (kuvënt, „conversație”), în greaca modernă (kouvénta) și în sârbă (zbor). Unii lingviști, ca Berneker și Sandfeld, îl explică printr-un fond comun al limbilor din Balcani. dexonline: cuvânt · Lewis & Short, conventus ### a înșela - atunci: in-sellare ‘a pune șaua pe cal’ - azi: a păcăli; a fi infidel DEX dă ca prim sens, învechit, „a pune șaua pe cal”, și îl scoate din latinescul in-sellare, de la sella, „șa”. Ciorănescu crede că e un singur cuvânt, pentru că în română mai multe verbe spun „a păcăli” prin „a-i pune cuiva ceva”: a potcovi, a încălța. Mulți lingviști, între ei Miklosich, Weigand și Pușcariu, cred că sunt două cuvinte diferite. După ei, a înșela cu sensul „a amăgi” vine dintr-un cuvânt slav care însemna „câștig”. Micul dicționar academic (MDA2) le desparte. dexonline: înșela · Lewis & Short, sella ### a se uita - atunci: *oblitare ‘a uita, a pierde din minte’ - azi: a privi A uita vine din latinescul oblitus, „uitat”, de unde și francezul oublier. Surpriza e a se uita, „a privi”. Ciorănescu crede că e același verb: cine se uită pe sine rămâne nemișcat, cu ochii țintă la ceva. Compară cu spaniolul fijarse. Alți lingviști cred că sunt două cuvinte cu origini diferite. dexonline: uita ### a greși - atunci: grěšiti ‘a păcătui’ - azi: a face o greșeală În slavă, verbul e făcut din grěxŭ, „păcat”. Primul sens pe care îl dă Ciorănescu e „a păcătui”, iar DEX îl mai trece și azi. În limba bisericii, „greșalele noastre” din rugăciune sunt păcate, nu greșeli de calcul. dexonline: greși · Proto-Slavic *grěšiti ## Munca era chinul osândiților În româna veche, „muncile iadului” erau chinurile, nu slujbele. Câștigul a pornit de la „a îndrepta”, iar leul e numele unei monede străine. ### muncă - atunci: mǫka ‘chin, tortură’ - azi: lucru, efort Slavul mǫka înseamnă „chin”, ca rusul muka de azi. În textele vechi românești sensul acesta e bine atestat. Coresi scrie despre „munca de vecie”. Noul Testament din 1648 spune despre bogatul din pildă că era „în iad… în muncă”. În Țiganiada lui Budai-Deleanu apare versul „Văzui muncile iadului toate”. DEX mai trece pentru a munci, ca învechit și popular, sensul „a chinui”. Sensul de lucru a venit după. Coresi; Noul Testament, 1648; Budai-Deleanu · dexonline: muncă · Proto-Slavic *mǫka ### a câștiga - atunci: castigare ‘a îndrepta, a pedepsi’ - azi: a obține bani; a învinge Castigare, de la castus, „curat”, înseamnă „a îndrepta prin vorbă sau faptă, a pedepsi”. De aici vine francezul châtier, „a pedepsi”, și spaniolul castigar, cu același sens. În română, pedeapsa nu s-a transformat direct în câștig. Primul sens dat de Ciorănescu e „a crește, a îngriji”, iar câștig și câștigă au însemnat în vechime „grijă”. Ciorănescu compară cu sardul vechi castigare, „a păstra”. dexonline: câștiga · Lewis & Short, castigo ### a lucra - atunci: lucrare ‘a câștiga, a face profit’ - azi: a munci Aici dicționarele se contrazic. DEX îl scoate din lucubrare, „a lucra noaptea, la lumina lămpii”. E o explicație frumoasă, dar Ciorănescu spune că „nu pare posibilă”. El, Pușcariu și MDA2 îl scot din lucrare (în latina clasică lucrari), „a câștiga”, rudă cu lucrum, „profit”, de unde și lucrativ. MDA2 dă ca prim sens, învechit, chiar „a câștiga”. Ciorănescu consideră normală trecerea de la câștig la muncă și compară cu francezul travailler. dexonline: lucra · Lewis & Short, lucror ### a trăi - atunci: trajati ‘a dura, a ține’ - azi: a fi în viață Slavul trajati înseamnă „a dura, a ține”. Sensul vechi se vede încă în trainic, „durabil”. Ciorănescu consideră puțin probabilă o altă explicație, din latinescul trahere, „a trage”. dexonline: trăi · Proto-Slavic *trajati ### ceas - atunci: časŭ ‘oră, interval de timp’ - azi: aparatul care arată ora Slavul časŭ înseamnă „oră, timp”. Primul sens din DEX e și azi „interval de timp egal cu 60 de minute”, cum se aude în „un ceas de mers pe jos”. Numele timpului a trecut apoi asupra aparatului care îl măsoară. dexonline: ceas · Proto-Slavic *časъ ### leu - atunci: arslanlı ‘talerul „cu leu”’ - azi: moneda României Leul românesc poartă numele unei monede străine: talerul cu un leu pe el, pe care turcii îl numeau arslanlı, „cu leu”, iar germanii Löwentaler. DEX și Ciorănescu spun că numele e tradus din turcă. MDA2 îl dă atestat din 1651. Moneda oficială a României se numește leu din 1867. dexonline: leu ## Femeia era toată casa Pentru oameni și locurile lor, româna a luat cuvinte care însemnau altceva: gospodăria întreagă, barba, o sală de judecată din forul roman. ### femeie - atunci: familia ‘casa cu toți oamenii ei’ - azi: persoană de sex feminin; soție Latinescul familia nu însemna „familie” în sensul de azi. Dicționarul Lewis & Short precizează că erau sclavii și slugile unei case, toți oamenii din gospodărie. În textele vechi românești, femeie mai înseamnă „familie”, „nevasta și copiii” sau chiar „copiii unei familii”. Din „nevasta și copiii” a rămas doar nevasta, apoi orice femeie. Ciorănescu notează că schimbarea s-a petrecut numai în dacoromână. În albaneză, fëmijë înseamnă „copil”. dexonline: femeie · Lewis & Short, familia ### bărbat - atunci: barbatus ‘cu barbă’ - azi: om matur; soț Barbatus înseamnă „cu barbă”. Încă la Horațiu putea să însemne pur și simplu „om în toată firea”, iar glosele latine îl dau cu sensul „bărbat”. În italiană, spaniolă și portugheză, rudele lui au rămas „bărbos”. dexonline: bărbat · Lewis & Short, barbatus ### nevastă - atunci: nevěsta ‘mireasă’ - azi: soție În româna veche, nevasta era mireasa: o carte de legi din secolul al XVII-lea numește călugărița „mireasa lui Dumnezeu”, iar versiunea munteană scrie „nevasta”. Slavul nevěsta e explicat de obicei ca „cea necunoscută”, femeia străină care intră în casa mirelui. Max Vasmer, în dicționarul etimologic al rusei, o consideră cea mai bună explicație și spune că numele o ferea pe mireasă de duhurile rele. Totuși, e cea mai acceptată explicație, nu una dovedită. Vasmer · dexonline: nevastă · Proto-Slavic *nevěsta ### biserică - atunci: basilica ‘sală publică din forul roman’ - azi: lăcaș de cult creștin Pentru romani, basilica era o clădire publică din for, cu colonade duble, unde se judecau procese și se făcea negoț. Când creștinii au început să construiască lăcașuri mari, au preluat forma acestor săli și numele lor. Ciorănescu dă aceeași moștenire în câteva graiuri romanice: dalmata, un grai lombard și romanșa din Engadina. Franceza are basoche, vechiul nume al breslei grefierilor de tribunal. dexonline: biserică · Lewis & Short, basilica ### bucată - atunci: buccata ‘cât încape în gură’ - azi: parte dintr-un întreg Vine de la bucca, „obraz umflat, gură”. Ciorănescu îi dă ca sens de pornire „bucata care se pune dintr-o dată” în gură. De aici vin și bucate, „mâncare”, și îmbucătură. Francezul bouchée a rămas o îmbucătură. dexonline: bucată · Lewis & Short, bucca ### a supăra - atunci: superare ‘a întrece, a birui’ - azi: a mâhni, a enerva Superare înseamnă „a trece peste, a întrece, a birui”. La cronicarul Nicolae Costin încă însemna „a învinge”: „pe unii i-au supărat cu pedeapsă”. Ciorănescu explică trecerea așa: ce te întrece e mai mult decât poți duce. Compară cu francezul excéder, care înseamnă și „a depăși”, și „a scoate din sărite”. dexonline: supăra · Lewis & Short, supero ### a plânge - atunci: plangere ‘a lovi, a-și bate pieptul’ - azi: a vărsa lacrimi Plangere înseamnă întâi „a lovi, a bate cu zgomot”. La romani, cei îndoliați își loveau pieptul și capul, iar verbul a ajuns să însemne „a se jeli cu glas tare”. Schimbarea s-a petrecut deja în latină. Italianul piangere și francezul plaindre vin din același verb. dexonline: plânge · Lewis & Short, plango ## Lumea era lumină, iar pădurea era mlaștină Cuvintele pentru lume, pământ și pădure vin din lumină, pardoseală și mlaștină. Pentru unele, dicționarele știu de unde vin, dar nu și de ce s-au schimbat. Acolo unde nu explică, nici pagina asta nu inventează. ### lume - atunci: lumen ‘lumină’ - azi: universul; oamenii Lume și lumină vin din același latinesc lumen, „lumină”. În italiană și portugheză, lume a rămas o lampă sau o lumină. Primul sens pe care îl dă Ciorănescu e chiar „lumină”. De ce „lumină” a ajuns „lume” e disputat. Lingvistul Alexandru Rosetti credea că româna a copiat modelul slav: světŭ înseamnă și „lumină”, și „lume”. Ciorănescu observă că maghiarul világ are și el ambele sensuri, deci trecerea se poate petrece și de la sine. dexonline: lume · Lewis & Short, lumen ### pământ - atunci: pavimentum ‘pardoseală bătătorită’ - azi: sol; planeta Pavimentum era podeaua romanilor, făcută din pietriș, pământ sau var bătute cu maiul. De aici vine și pavaj. Ciorănescu arată că româna vine dintr-o formă populară, paumentum. În italiana veche și în sardă, cuvântul a rămas „pardoseală, pavaj”. Nicio sursă nu explică de ce în română podeaua a devenit pământul întreg. dexonline: pământ · Lewis & Short, pavimentum ### pădure - atunci: padulem ‘mlaștină’ - azi: teren acoperit de copaci Vine din latinescul palus, paludem, „mlaștină, baltă”, rostit popular padulem. De aici și paludism, vechiul nume al malariei. În toscană, în sarda veche și în spaniola veche, rudele lui au rămas „mlaștină”. În română și, probabil, în albanezul pyll, au ajuns „pădure”. Dicționarele nu explică de ce. dexonline: pădure · Lewis & Short, palus ### codru - atunci: *quodrum ‘pătrat, sfert; bucată’ - azi: pădure mare, bătrână Pentru codru sunt mai multe etimologii decât pentru aproape orice alt cuvânt de pe pagină. DEX și Ciorănescu îl scot din latinescul quadrum, „pătrat”. DEX trece printr-o formă refăcută, iar Ciorănescu arată că glosele latine au forma codra. După Ciorănescu, cuvântul a însemnat „sfert”, apoi „bucată”, apoi „bucată de pământ”, apoi „pădure”. Sensul vechi se aude încă în „un codru de pâine”. Alții l-au socotit cuvânt autohton (Miklosich, Hasdeu), trac (Pascu) sau albanez, din kodër, „deal” (Cihac, Meyer, Pușcariu). dexonline: codru · Lewis & Short, quadrum ### sat - atunci: fossatum ‘șanț; tabără întărită’ - azi: așezare rurală Nu se știe sigur. DEX îl scoate din fossatum, „șanț”, iar forma veche fsat, păstrată și în aromână și albaneză, pare să-i dea dreptate. Scriban se gândea la „tabăra înconjurată de șanț”. Ciorănescu numește originea „îndoielnică” și înclină spre satum, „loc semănat”, pentru că în secolul al XVI-lea sat însemna des „câmp, ogor”. dexonline: sat · Lewis & Short, fossatum ### mâine - atunci: mane ‘dimineața’ - azi: ziua de după azi Mane înseamnă „dimineață, dis-de-dimineață”, iar romanii spuneau cras mane, „mâine dimineață”. Francezul demain și italianul domani au făcut același drum, de la dimineață la ziua următoare. Nicio sursă nu explică pas cu pas trecerea. dexonline: mâine · Lewis & Short, mane ### zăpadă - atunci: zapadŭ ‘cădere’ - azi: nea Ciorănescu îl scoate din slavul zapadŭ, „cădere”. DEX trimite la verbul zapadati, „a cădea”. MDA2 îl explică altfel, ca format în română din a zăpădi. Toate trei merg înapoi la rădăcina slavă pentru „a cădea”. Sensul de „nea” s-a format doar în română. În bulgară, zapad a ajuns să însemne „apus”, locul unde „cade” soarele. dexonline: zăpadă ### maro - atunci: marron ‘castană’ - azi: culoarea brun-roșcată Maro e franțuzescul marron, „castană”, castana mare care se mănâncă. Culoarea poartă numele fructului, iar DEX o definește ca „de culoarea castanelor coapte”. Româna mai are și castaniu, care spune același lucru cu un cuvânt vechi. dexonline: maro ### încet - atunci: quietus ‘liniștit, în repaus’ - azi: lent; cu glas scăzut Vine din latinescul quietus, „liniștit, în repaus”, în forma populară quetus. De aici și a înceta, „a se opri”, iar în franceză coi, „tăcut”. În română, cine e liniștit se mișcă încet și vorbește încet. dexonline: încet · Lewis & Short, quiesco ## De unde știm Pentru fiecare cuvânt am citit etimologia din DEX ’09 și paragraful din dicționarul etimologic al lui Alexandru Ciorănescu (DER). Ciorănescu discută de obicei explicațiile rivale și îi numește pe cei care le-au propus. Unde a fost nevoie, am consultat și Micul dicționar academic (MDA2) și dicționarul lui Scriban, toate pe dexonline. Sensurile latinești sunt din Lewis & Short, iar cele slave din Vasmer și din dicționarele etimologice citate de Wiktionary. Au fost scoase de pe listă câteva cuvinte cu povești cunoscute: a cumpăra, pentru că însemna deja „a cumpăra” în latina târzie, și ban, pentru că nu i se cunoaște originea. Bogat a fost scos pentru că legătura cu „zeu” ține de slavă, nu de română. - dexonline: DEX ’09 și ’98, MDA2, Scriban (1939), Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române (DER) - Charlton T. Lewis și Charles Short, A Latin Dictionary (1879), prin Perseus - Liddell, Scott, Jones, A Greek-English Lexicon, prin Perseus (pentru a mângâia și a amăgi) - Max Vasmer, Dicționarul etimologic al limbii ruse, și R. Derksen, Etymological Dictionary of the Slavic Inherited Lexicon, prin Wiktionary