# Balena de 52 Hz, „cea mai singură din lume”, și balenele albastre care cântă tot mai grav din 1963 Balena de 52 Hz a fost auzită de hidrofoanele Marinei SUA între 1989 și 2004. Din 1963, cântecul balenelor albastre din nord-estul Pacificului a coborât cu o treime. Înregistrări NOAA, redate la înălțimea notei din anul nașterii tale. Pacificul de Nord · înregistrări 1963–2019 Din 1989, hidrofoanele Marinei SUA au prins în Pacificul de Nord un cântec de balenă de 52 de herți, diferit de oricare altul. Presa i-a spus mai târziu „cea mai singură balenă din lume”. Între timp, s-a observat altceva: din 1963 până în 2019, cântecul balenelor albastre din nord-estul Pacificului a coborât cu o treime în frecvență, iar nicio explicație propusă până acum nu se potrivește cu toate măsurătorile. ## Ce este balena de 52 Hz? În timpul Războiului Rece, Marina SUA a așezat pe fundul Pacificului rețele de hidrofoane, numite SOSUS, ca să asculte submarinele. Biologii au putut apoi să analizeze și înregistrările. William Watkins și echipa sa de la Woods Hole, în Massachusetts, au găsit în ele o serie de chemări pe care nu le puteau pune pe seama niciunei specii: tonuri de trei până la zece secunde, în grupuri, cu energia cea mai mare pe la 52 de herți. Le observaseră prima dată în 1989; din 1992 le-au urmărit sezon de sezon. **12** sezoane urmărite, 1992–2004 **11.062 km** cel mai lung traseu, într-un singur sezon **47 km** pe zi, în medie **august–februarie** când se auzea; cel mai des în decembrie și ianuarie În 2004, echipa a publicat ce aflase în 12 ani. Se auzea o singură serie de chemări odată, niciodată două suprapuse, de unde concluzia că le produce o singură balenă. Traseele, de la 708 la 11.062 de kilometri pe sezon, nu urmau mișcările balenelor albastre, ale celor cu cocoașă sau ale balenelor comune auzite pe aceleași hidrofoane. Și o propoziție scurtă, care a rămas adevărată: specia care produce aceste chemări nu este cunoscută. Watkins a murit în septembrie 2004, înainte să apară articolul. Ambele înregistrări sunt ale NOAA PMEL, din nord-estul Pacificului, redate aici de 20 de ori mai sus decât în mare. Clipul de 52 Hz nu are dată; nota lui măsoară circa 50 Hz. ## Chiar este cea mai singură balenă din lume? Cuvântul „singură” nu apare în articolul din 2004. Apare povestea: în decembrie 2004, The New York Times a scris despre un animal care cutreieră oceanul an de an și nu primește niciun răspuns. Formula „cea mai singură balenă din lume” s-a răspândit mai târziu; cea mai veche apariție datată pe care am găsit-o e din 2012, iar de unde vine exact nu se știe. Ce se poate spune pe baza datelor e mai puțin dramatic. Vocea ei a fost singura de acest fel pe hidrofoanele Marinei, dar nimic nu arată că balena e izolată: 52 de herți nu e o frecvență pe care alte balene n-ar putea-o auzi. Christopher Clark, de la Universitatea Cornell, care a înregistrat-o în 1993, a spus în 2015 că balenele albastre, cele comune și cele cu cocoașă „o pot auzi, nu sunt surde”, doar că vocea ei e ciudată. Kate Stafford, care studiază balenele albastre, observa că a supraviețuit cel puțin 12 ani fără probleme și că anotimpurile și tiparul migrației ei sunt ale balenelor albastre, chiar dacă Watkins a găsit că traseele ei nu le urmează pe ale lor. Restul sunt ipoteze. Ipoteza, invocată adesea, că ar fi un hibrid între o balenă albastră și una comună nu a fost confirmată: până în 2015, nimeni nu reușise să înregistreze chemarea unui hibrid. Că mai multe balene ar putea avea aceeași voce a sugerat John Hildebrand, de la Scripps, într-un interviu din 2015: chemări de același tip, identificate în înregistrări făcute în largul Californiei în 2010, ar fi fost detectate simultan de doi senzori aflați departe unul de altul. Observația nu a fost publicată într-o revistă științifică. ## De ce cântă balenele albastre tot mai grav? Povestea balenei de 52 Hz a ascuns-o pe cealaltă. În 2009, Mark McDonald, John Hildebrand și Sarah Mesnick au strâns înregistrări de balene albastre din toată lumea, unele din anii 1960, și au măsurat nota fiecărui cântec. În nord-estul Pacificului, nota de bază a chemării B a coborât de la 21,9 Hz în 1963 la 15,2 Hz în 2008, cu 31%. Toate cele șapte tipuri de cântec pentru care existau măsurători din mai mulți ani coborau, fiecare în ritmul lui. Iar în același an, balenele diferite din aceeași regiune cântau aceeași notă, cu diferențe sub 3%. Măsurătorile din California au continuat. Rice și colaboratorii au publicat în 2022 măsurători pentru perioada 2006–2019: nota coboară mai departe, dar mai încet, cam 0,27 Hz pe an la armonica măsurată, față de 0,4 până în 2008. În 2019, nota de bază era de 14,2 Hz, sub pragul de 20 Hz de la care urechea omului începe, de obicei, să audă. Explicațiile verificate până acum nu se potrivesc toate: **Zgomotul navelor** Zgomotul de fond din Pacificul de nord-est a crescut cu circa 12 decibeli în patru decenii, chiar în banda cântecului. Dar ca să scape de el, balenele ar fi trebuit să-și ridice frecvența, nu să o coboare. Nu pare cauza principală (McDonald, 2009). **Balene mai mari după vânătoare** O balenă mai mare cântă mai jos. Dar balenele albastre își ating aproape toată greutatea pe la opt ani, așa că mărimea corpului ar fi revenit demult la normal, iar nota coboară de peste o jumătate de secol. Cel mult un factor secundar. **Încălzirea oceanului** După McDonald, patru decenii de încălzire au schimbat viteza sunetului în primii 700 de metri ai oceanului cu sub 0,02%, de peste o mie de ori mai puțin decât scăderea notei, și nu e clar cum ar putea muta nota pe care o produce balena. **Mai multe balene** Ipoteza pe care McDonald o numea „interesantă și testabilă”: după vânătoare, balenele rămase erau rare și departe una de alta, iar masculii trebuiau să cânte mai tare, deci mai sus, ca să fie auziți. Cu mai multe balene în jur, își permit o notă mai joasă. Rice (2022) arată ce nu explică: alte studii au găsit că nota coboară și în interiorul fiecărui sezon, iar legătura dintre volum și înălțime nu a fost observată la balenele albastre. Rice și colaboratorii propun și o idee mai ciudată: poate că balenele nici nu percep ajustările mici și constante pe care le fac de-a lungul fiecărui sezon, iar coborârea e un efect secundar involuntar al felului în care își potrivesc cântecul între ele. Concluzia lor: nicio teorie de până acum nu explică tot fenomenul. ## Câte balene albastre au fost vânate? Cele mai vechi înregistrări de cântec de balenă albastră din studiul lui McDonald sunt din 1959 (Atlanticul de Nord), iar ale cântecului din nord-estul Pacificului din 1963, exact când se încheia vânătoarea industrială: balenele albastre au fost protejate din 1966, dar navele sovietice au continuat să le vâneze ilegal până la începutul anilor 1970. În secolul XX au fost prinse **379.185** de balene albastre, după numărătoarea lui Rocha și a colaboratorilor (2014), aproape toate în emisfera sudică. Câte balene albastre trăiesc acum în nord-estul Pacificului nu se știe sigur. Cea mai recentă estimare a populației de pe coasta de vest a SUA, bazată pe fotografierea indivizilor, este de 1.898 de balene, pentru 2018, iar raportul NOAA din 2023 scrie că tendința populației este necunoscută și că navele ucid, probabil, mai multe balene decât pragul pe care NOAA îl socotește suportabil pentru această populație. ## Unde este balena de 52 Hz acum? Seria de urmăriri publicată de Watkins se încheie cu iarna 2003–2004; detecția din 2010 a fost doar povestită într-un interviu. Nu se știe dacă trăiește, nici dacă e mascul sau femelă. Un lucru s-a schimbat și la ea: în 15 ani, nota ei a alunecat de la circa 52 Hz până aproape de 50 Hz, după Watkins. Hildebrand se aștepta, în 2015, să fie acum mai aproape de 47 Hz, deși de câțiva ani nu mai fusese identificată nicio înregistrare. Ca proporție, e mai puțin decât au coborât balenele albastre în aceiași ani: cam 4%, față de cam 12%. Nimeni nu a cercetat dacă cele două scăderi au aceeași cauză. Nu știm dacă i-a răspuns vreodată cineva. Știm că nu a cântat într-un ocean tăcut: în fiecare an, balenele albastre dintr-o regiune își potrivesc nota una după alta, iar nota lor a coborât în peste cinci decenii de măsurători. Vocea căreia i s-a spus cea mai singură din lume a coborât și ea. ## Metoda și sursele **Nota din anul tău.** Pentru 1963, primul an măsurat, folosim măsurătoarea (24 de chemări de la trei balene). Pentru 1964–2005 citim valoarea pe linia celor mai mici pătrate trasă prin toate cele 23 de măsurători din tabelul S1 al lui McDonald și al colaboratorilor (2009): pentru unii ani există o singură chemare măsurată, așa că linia e o estimare mai sigură decât oricare dintre puncte. Pentru 2006–2019 folosim mediile anuale din Rice și colaboratorii (2022), câte 30 de chemări din septembrie–octombrie. Cele două studii măsoară în puncte puțin diferite ale chemării (la mijloc, respectiv la 10 secunde de la început) și se potrivesc la 0,1 Hz în anii comuni 2006–2008. Cercetătorii au măsurat armonica a treia; noi afișăm o treime din ea, nota de bază, fiindcă pe aceasta se aude înregistrarea. Între 1963 și 2019, nota a scăzut cu 35% (7,5 semitonuri). **Sunetul.** Înregistrarea balenei albastre e a NOAA PMEL, din nord-estul Pacificului, și a fost publicată într-o versiune accelerată de 10 ori. Am măsurat nota de bază a chemării B la mijlocul fiecăreia dintre cele cinci chemări din clip: circa 16,2 Hz în mare. Pentru fiecare an, pagina schimbă viteza de redare astfel încât nota să se audă de 20 de ori mai sus decât nota măsurată în acel an. Ritmul se schimbă odată cu nota. Distanța dintre doi ani este exactă; înălțimea absolută depinde de măsurarea notei pe care am făcut-o pe înregistrare, cu o eroare de câteva procente. Clipurile au fost aduse la aceeași tărie (−20 LUFS). **Balena de 52 Hz.** Faptele vin din Watkins și colaboratorii (2004). Declarațiile lui Clark, Stafford și Hildebrand sunt din interviurile publicate de BBC în 2015 și de The New York Times în 2004; detecția din 2010 și valoarea de 47 Hz nu au fost publicate în reviste științifice. Comparația procentuală pentru 1989–2004 folosește valorile aproximative ale lui Watkins (52 Hz, apoi aproape 50 Hz) și valori de balenă albastră citite pe aceeași linie de tendință. **Oceanele.** Procentele pe deceniu sunt calculate din primul și ultimul an al fiecărui tip de cântec din tabelul 1 al lui McDonald (2009); unde tabelul dă două note, am folosit-o pe prima. - Watkins, Daher, George, Rodriguez (2004), Twelve years of tracking 52-Hz whale calls from a unique source in the North Pacific, Deep-Sea Research I 51:1889–1901. https://doi.org/10.1016/j.dsr.2004.08.006 - McDonald, Hildebrand, Mesnick (2009), Worldwide decline in tonal frequencies of blue whale songs, Endangered Species Research 9:13–21. https://doi.org/10.3354/esr00217 - McDonald și colab. (2009), suplimentul 1, tabelul S1 (măsurătorile pe ani). https://www.int-res.com/articles/suppl/n009p013_app.pdf - Rice și colab. (2022), Update on frequency decline of Northeast Pacific blue whale calls, PLOS ONE 17(4):e0266469. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0266469 - Rocha, Clapham, Ivashchenko (2014), Emptying the oceans: a summary of industrial whaling catches in the 20th century, Marine Fisheries Review 76(4), tabelul 1. https://spo.nmfs.noaa.gov/sites/default/files/pdf-content/MFR/mfr764/mfr7643.pdf - Calambokidis, Barlow (2020), Updated abundance estimates for blue and humpback whales along the U.S. West Coast, NOAA-TM-NMFS-SWFSC-634. https://repository.library.noaa.gov/view/noaa/27104 - NOAA (2023), Stock assessment report: blue whale, Eastern North Pacific stock. https://fisheries.noaa.gov/s3/2024-12/2023-sar-blue-whale-enp.pdf - Baraniuk, The world’s loneliest whale may not be alone after all, BBC Earth, 15 aprilie 2015 (interviuri cu Hildebrand, Clark, Stafford). http://www.bbc.com/earth/story/20150415-the-loneliest-whale-in-the-world - Revkin, Song of the Sea, a Cappella and Unanswered, The New York Times, 21 decembrie 2004. https://www.nytimes.com/2004/12/21/science/21whal.html - Lippsett, A Lone Voice Crying in the Watery Wilderness, Oceanus (WHOI), 2005. https://www.whoi.edu/oceanus/feature/a-lone-voice-crying-in-the-watery-wilderness/ - Înregistrare: NOAA PMEL Acoustics Program, balenă albastră din nord-estul Pacificului (domeniu public). https://www.pmel.noaa.gov/acoustics/whales/sounds/sounds_nepblue.html - Înregistrare: NOAA PMEL Acoustics Program, „52 Hz sound – blue whale call?” (domeniu public). https://www.pmel.noaa.gov/acoustics/whales/sounds/sounds_52blue.html Canonical: https://mariuscomper.uk/cea-mai-singura-balena/