O dimineață de noiembrie, oraș cu oraș

Ceața în România: iernile au cam jumătate din zilele cu ceață pe care le aveau în anii ’70 și ’80

La 34 de stații meteo, sezonul de ceață (octombrie–martie) aducea în anii ’70 și ’80 în jur de 43 de zile cu ceață; în 2015–2025, 22 de zile. În noiembrie, scăderea a fost mai mică: de la 7,6 la 4,9 zile. Alege orașul și un noiembrie, de pildă din anul în care te-ai născut, și vezi fiecare dimineață cât de departe se vedea la ora 8.

Date: observațiile orare ale stațiilor meteo din România (arhiva NOAA și mesajele SYNOP), 1973–2026. Zi cu ceață: o zi cu vizibilitate sub un kilometru la cel puțin o observație.

Un noiembrie de atunci

Un noiembrie de acum

Anii din arhivă pentru stația aleasă

Desenul e un sat de câmpie la 8 dimineața, cu soarele jos, spre sud-est. Fiecare lucru stă la o distanță fixă: gardul la 18 metri, nucul la 45, căpița la 95, plopii la 220, biserica la 600, pădurea la 1,6 kilometri. Ceața e desenată după legea care definește vizibilitatea în meteorologie: la distanța raportată de stație, un obiect întunecat abia se mai deosebește de cer. Mai aproape se vede, mai departe dispare.

Vizibilitatea e cea citită de observatorul stației la ora 8 (ora 6 UTC). Ziua „cu ceață” din numerele de mai jos e ziua în care măcar una dintre cele opt citiri din ziua respectivă a coborât sub un kilometru.

#Cât s-a redus ceața: aproape la jumătate, în două trepte

La cele 34 de stații cu ierni întregi în ambele perioade, sezonul de ceață a scăzut de la o mediană de 42,5 zile în 1973–1989 la 22 de zile în 2015–2025. 32 din 34 de stații au pierdut ceață.

Scăderea nu a fost lină. Până în 1987, iernile aveau cam 2,1 ori ceața de azi. Între 1988 și 1992 au coborât la circa 1,4 ori și au rămas acolo până în 2014; din 2015 sunt, de obicei, la nivelul de azi. De la an la an variază mult: iarna 2023–2024 a fost cea mai senină din serie, iar iarna 2025–2026 a fost, la cele 16 stații cu date complete, aproape la fel de cețoasă ca în anii ’70.

Zile cu ceață pe iarnă (octombrie–martie), mediana stațiilor, scalată la nivelul din 2015–2024. Barele mai deschise: ani cu mai puțin de 20 de stații în arhivă.

#Harta: cât a pierdut fiecare stație

Fiecare cerc e o stație. Cercul gol arată iarna medie din 1973–1989, cel plin iarna medie din 2015–2025. Apasă pe o stație ca să-i vezi diminețile de noiembrie sus, în fereastră.

1973–1989 2015–2025 · zile cu ceață pe iarnă

Stația	Județul	Iarna, 1973–1989	Iarna, 2015–2025	Noiembrie, atunci	Noiembrie, acum
Drobeta-Turnu Severin	Mehedinți	58,7	10,9	10,5	3
Constanța	Constanța	42,7	11,8	7,6	2,4
Deva	Hunedoara	36,3	11,7	6	3,6
București-Băneasa	București	49,8	17,7	10,6	4,7
Arad	Arad	59,3	21,6	9,5	4,9
Sibiu	Sibiu	45,5	17	7,2	5,5
Caransebeș	Caraș-Severin	23,2	10	4	2,8
Râmnicu Vâlcea	Vâlcea	45	19,6	8,6	4
Sulina	Tulcea	28,1	13,3	4,1	2,1
Craiova	Dolj	55,1	26,4	10,8	6,4
Bistrița	Bistrița-Năsăud	25,9	12,7	5,2	1,9
Târgu Mureș	Mureș	46,7	23,2	6	6
Călărași	Călărași	44,4	23	9,4	5,3
Timișoara	Timiș	42,2	22,2	7,5	5
Giurgiu	Giurgiu	44,7	24,1	11	5,7
Calafat	Dolj	44,6	25	9,9	4,9
Galați	Galați	44,9	25,4	9,3	6,4
Buzău	Buzău	40	22,7	6,6	4,2
Bacău	Bacău	49,4	28,5	8,4	6,4
Târgu Jiu	Gorj	45,2	26,5	9,1	5,6
Turnu Măgurele	Teleorman	55,5	32,6	10,5	8,8
Ploiești	Prahova	30,8	18,1	5,3	3,8
Satu Mare	Satu Mare	36,6	21,8	6,2	6,5
Târgoviște	Dâmbovița	31,5	19,2	7,6	4,1
Iași	Iași	27,8	17,7	6	3,8
Cluj-Napoca	Cluj	40,3	26,1	8,6	7,1
Roșiorii de Vede	Teleorman	38,5	25,3	8,1	4,8
Grivița	Ialomița	46,4	32,3	9,1	6,5
Oradea	Bihor	31,8	23,2	5	4,4
Botoșani	Botoșani	29,7	21,9	7,1	5
Tulcea	Tulcea	18,7	15,3	5,2	4,4
Miercurea Ciuc	Harghita	54,7	51,1	10,9	11,8
Zalău	Sălaj	16	17,4	2,3	3,8
Petroșani	Hunedoara	18,4	35,6	2,5	6,8

#Noiembrie și decembrie și-au păstrat ceața cel mai bine

Decembrie rămâne luna cu cea mai multă ceață, ca în anii ’70: 9,5 zile atunci, 6 acum. Noiembrie a coborât de la 7,6 la 4,9 și e acum la egalitate cu ianuarie (5).

Noiembrie și decembrie au păstrat cam două treimi din ceață. Martie a păstrat un sfert: de la 4,4 zile la 1,2. Ceața de primăvară aproape a dispărut.

#Unde ceața a rămas: Petroșani, Zalău, Miercurea Ciuc

Trei stații aproape nu au pierdut ceață. La Petroșani a crescut, de la 18,4 la 35,6 zile pe iarnă, deși seria veche are doar cinci ierni complete. La Zalău a rămas cam aceeași (16 atunci, 17,4 acum), tot din puține ierni vechi. La Miercurea Ciuc, stația cu cea mai multă ceață azi, a scăzut puțin: de la 54,7 la 51,1.

La Miercurea Ciuc, noiembrie are chiar mai multă ceață decât atunci: 11,8 zile, față de 10,9. Petroșani și Miercurea Ciuc sunt orașe în depresiuni închise de munți, unde aerul rece se adună în nopțile calme. La multe stații de câmpie și la mare, scăderea e mare: la Drobeta-Turnu Severin, de la 58,7 la 10,9 zile; la Constanța, de la 42,7 la 11,8 (cazurile extreme pot include și efectul unei mutări a stației).

#De ce a scăzut ceața

Nu există o singură cauză dovedită. Picăturile de ceață se formează pe particule fine din aer, iar aerul României a fost mult mai murdar în anii ’80. Un studiu pe 342 de stații europene (Vautard și colegii, Nature Geoscience, 2009) a constatat că frecvența vizibilității reduse (ceață, aburi, pâclă) a scăzut cam la jumătate în 30 de ani, cu scăderi mari în estul Europei, și a legat-o de scăderea poluării cu sulf.

În România, emisiile de dioxid de sulf au atins vârful în 1980 (1,5 milioane de tone) și au scăzut cu peste 95% până în 2022 (70.000 de tone). Dar treptele ceții nu urmează pas cu pas sulful: prima treaptă de scădere, de la sfârșitul anilor ’80, a venit pe când emisiile erau încă mari; a doua, din 2015, după ce scăzuseră deja mult. Probabil contează și încălzirea: o noapte mai caldă, cu aceeași cantitate de vapori de apă în aer, trebuie să se răcească mai mult ca să ajungă la punctul de rouă (Klemm și Lin, 2016, descriu ambele efecte).

La vecini, situația diferă de la o stație la alta. La cele șapte stații cu serii lungi din Ungaria, Serbia, Bulgaria și Republica Moldova, scăderea tipică e de circa 23%, față de circa 49% în România, pe aceleași ierni (2015–2023). Sofia a coborât de la 18 la 7 zile pe iarnă și Varna de la 17 la 6, pe când Belgradul (de la 28 la 24) și Chișinăul (de la 38 la 34) au pierdut puțin.

#Iarna trecută a fost cețoasă. Până pe 7 noiembrie 2026, nu

În noiembrie 2025, stația mediană a avut 9 zile cu ceață (29 de stații), cel mai cețos noiembrie din 2012 încoace, comparat pe aceleași stații. Decembrie 2025 a avut 11 zile cu ceață la stația mediană, mai mult decât un decembrie obișnuit din anii ’70–’80 (9,5). Ceața nu a dispărut: vine mai rar, cu ani buni și ani răi.

Între 1 și 7 noiembrie 2026, niciuna dintre cele 20 de stații cu date nu a avut mai mult de o zi cu ceață. Diminețile de anul acesta sunt și ele în fereastră: alege „noiembrie 2026” la „Un noiembrie de acum”.

#Întrebări

Ce înseamnă o zi cu ceață?

În meteorologie, ceață înseamnă vizibilitate sub un kilometru. Aici, o zi cu ceață e o zi în care măcar una dintre cele opt observații (la fiecare trei ore) a coborât sub un kilometru.

A scăzut ceața peste tot în România?

La 32 din cele 34 de stații, da. Excepțiile sunt Petroșani (în creștere) și Zalău (aproape neschimbat); la Miercurea Ciuc a scăzut doar puțin.

Care e luna cu cea mai multă ceață?

Decembrie, atât în 1973–1989, cât și în 2015–2025. Noiembrie și ianuarie urmează, aproape la egalitate (4,9 și 5 zile în 2015–2025).

De ce a scăzut ceața?

Cel mai probabil, din cauza aerului mai curat (mai puține particule pe care să se formeze picăturile) și a încălzirii. Datele de aici arată când și cât a scăzut; nu pot separa singure cele două cauze.

#Metoda

Sursa principală sunt observațiile orare de la stațiile meteorologice românești, așa cum le păstrează arhiva NOAA Integrated Surface Database (1973–2024), completată cu GHCNh (2024–2026) și cu mesajele SYNOP originale de pe Ogimet (noiembrie 2024–2026). Se folosesc doar orele sinoptice (00, 03, …, 21 UTC), aceleași în toate perioadele.

O lună contează dacă are măcar 60% din zile cu cel puțin șase citiri. O stație intră în comparație dacă are cel puțin patru luni (sau ierni) complete în 1973–1989 și patru în 2015–2025. Rezultatul a fost verificat în patru feluri: cerând toate cele opt citiri, folosind doar orele 00/06/12/18 sau doar 03/09/15/21 și scoțând citirile cu ploaie sau ninsoare. Raportul median dintre perioade rămâne între 0,43 și 0,52 la stațiile cu ierni măsurate în 1973–1987.

Între 2014 și 2023, arhiva păstrează majoritatea vizibilităților sub un kilometru în trepte mari (50, 200, 500 de metri), așa că o dimineață afișată la 500 m poate fi oriunde între 500 și 999 m. Treptele nu mută pragul de un kilometru: pentru patru luni de test, numărul de zile cu ceață e identic cu cel din mesajele originale. Scăderea apare și în rapoartele de aeroport (METAR), un flux separat: la 14 din 15 aeroporturi, iernile 2015–2024 au avut mai puțină ceață decât 1995–2014, în medie cu circa o cincime. Un studiu independent pe datele proprii ale Administrației Naționale de Meteorologie (56 de stații, 1981–2017; Hůnová și colegii, 2021) a găsit și el o scădere semnificativă a probabilității de ceață.

Limite: între 1999 și 2013, arhiva are doar 17–20 dintre cele 34 de stații, iar coordonatele ei nu arată mutările de stații, așa că valoarea pentru o stație anume poate include efectul unei mutări. Rezultatul național nu depinde de o singură stație. Vizibilitatea de dimineață este citirea de la 06 UTC (ora 8 iarna); când lipsește, cea de la 03 UTC, apoi cea de la 09 UTC.