„Bătrânul Carpaților” are 900 de ani în ziare și vreo 560 după datarea cu radiocarbon. Cel mai bătrân stejar datat din România stă la 190 de kilometri mai la nord.
Patru stejari din România au vârsta estimată prin datare cu radiocarbon. Cel din Cajvana are în jur de 810 ani, cel de la Țebea avea în jur de 800 când a murit, în 2005, cel din Botoșana are 645, cu o marjă de 50, iar cel de la Mercheașa, prezentat frecvent în presă drept „cel mai bătrân copac din țară”, în jur de 560. Pe hartă mai sunt patru arbori datați la fel: un frasin, doi plopi și un ulm. Ceilalți 5.695 nu au o datare cu radiocarbon, iar cei mai mulți au doar trunchiul măsurat, de voluntari, cu ruleta. Găsește-l pe cel mai gros de lângă tine.
Actualizat 14 septembrie 2026 · datele Arbori Remarcabili la 14 septembrie 2026
Stejarul din Cajvana, județul Suceava: 11,11 metri circumferință, în jur de 810 ani după datarea cu radiocarbon. Nicolae Robu, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
Care este cel mai bătrân copac din România?
Dintre arborii pentru care avem o datare directă publicată, stejarul din Cajvana, Suceava, este cel mai bătrân identificat aici: aproximativ 810 ani prin datare cu radiocarbon. Stejarul de la Mercheașa, prezentat frecvent drept un arbore de peste 900 de ani, a fost datat prin aceeași metodă la aproximativ 560 de ani.
Nu există însă o datare directă pentru fiecare arbore bătrân din România, deci formularea corectă este „cel mai bătrân arbore datat” — nu dovada că niciun copac mai vechi nu există.
Trimite mai departe
Cel mai apropiat arbore multisecular de tine
Apasă butonul și pagina caută, pe telefon sau pe laptop, cei mai apropiați arbori a căror circumferință depășește pragul prevăzut de lege pentru specia lor. Poziția nu pleacă de pe aparatul tău. Dacă nu vrei să o dai, alege județul. Filtrele de la hartă se aplică și aici.
Distanța e în linie dreaptă. Arborii de pe pășuni și din păduri nu au adresă; ia coordonatele cu tine.
Harta celor 5.703 arbori măsurați
Fiecare punct e un arbore înregistrat pe platforma Arbori Remarcabili, cu circumferința trunchiului măsurată la 1,30 metri de la sol. Punctele mari, cu nume, sunt arborii datați cu radiocarbon sau cu istorie proprie. Apasă pe hartă ca să vezi arborii din jur; folosește filtrele ca să rămâi doar cu speciile, mărimile sau județele care te interesează.
5.703 arbori afișați
arbore măsuratarbore datat sau cu istorie
Proiecție aproximativă pentru orientare. Contururile județelor: geo-spatial.org / ANCPI. Pozițiile arborilor: Arbori Remarcabili. Punctul tisei din Ineu indică parcul dendrologic, după sursa CNIPT Arad, nu poziția confirmată a trunchiului.
Harta depinde de locurile unde voluntarii au ieșit cu ruleta
Patru județe, Brașov, Mureș, Cluj și Sibiu, dețin 71% din înregistrări. Acolo au lucrat cei mai mulți voluntari și acolo sunt pășunile cu stejari bătrâni ale Transilvaniei. În județe cu puține puncte, ca Oltul sau Mehedințiul, mulți arbori bătrâni sunt probabil încă nemăsurați. Dacă locuiești acolo, cel mai apropiat arbore de pe hartă poate fi la zeci de kilometri, iar cel din curtea vecinului poate lipsi.
Cei mai bătrâni copaci din România: ce se știe despre vârsta lor
Pagina cuprinde 31 de profiluri: cele nouă prezentate deja și 22 de arbori adăugați după cercetarea documentară din septembrie 2026. Zece au vârste estimate prin datare cu radiocarbon, dintre care opt sunt și pe hartă; ceilalți doi, ulmul de la Calafat și Fagul Împăratului, nu sunt în baza de date a hărții. Pentru ceilalți arătăm dacă vârsta vine dintr-un registru, dintr-o tradiție sau dacă nu există o estimare publicată. Profilurile păstrează și cazurile în care arborele a murit, starea actuală este necunoscută ori sursele se contrazic. Castanii seculari de la Baia Mare rămân în afara hărții: sunt o rezervație de 500 de hectare, nu un singur arbore.
Stejarul din Cajvana, cu trunchiul scorburos și coroana rară, în 2018. Nicolae Robu, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
În oraș, într-un loc public, cu gard în jur; Cajvana e la vreo 30 de kilometri vest de Suceava, pe DJ 178D.
Cel mai bătrân stejar datat din România și unul dintre cei mai groși din Europa. Legenda orașului îl leagă de Ștefan cel Mare, care s-ar fi oprit sub el în 1476; o altă legendă, mai veche, spune că a fost sădit peste groapa comună a bărbaților uciși la năvălirea tătară din 1241. Datarea cu radiocarbon, publicată în 2011, a găsit pentru cea mai veche probă de lemn din scorbură o vârstă calibrată de aproximativ 735 de ani; estimând și lemnul dispărut până în centrul trunchiului, arborele ar avea aproximativ 810 ani și ar fi răsărit în jurul anului 1200. Trunchiul e scorburos, cu ramuri moarte și cu un gard în jur.
9,20 m (înregistrarea din 2015) · 10,16 m (în studiul publicat în 2021)
Vârstă
în jur de 560 de ani datare cu radiocarbon
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur), deși e numit gorun
Cum ajungi
Pe pășunea de deasupra satului: un indicator de lemn la ieșirea din Mercheașa, un drum pietruit până pe deal, apoi pe jos prin pășune, până la gardul mic din jurul trunchiului. Mercheașa e la câțiva kilometri de Homorod, care stă pe DN13, între Rupea și Odorheiu Secuiesc.
Cel mai vizitat arbore bătrân din țară. În 2009 a câștigat concursul „Cel mai bătrân arbore din România”, cu o vârstă estimată din grosimea trunchiului la 900 de ani, și de atunci presa îl numește „cel mai vechi copac din țară”. În 2021, echipa lui Adrian Pătruț a datat două probe de lemn, din trunchi și din cea mai mare ramură orizontală: rezultatul e în jur de 560 de ani, adică un copac răsărit pe la 1460, care a crescut neobișnuit de repede pe o pășune deschisă. Are 17,6 metri înălțime și un volum estimat de 50 de metri cubi.
9,90 m, măsurați pe învelișul de beton al trunchiului
Vârstă
în jur de 800 de ani la moarte, în 2005 datare cu radiocarbon
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur), deși e numit gorun
Cum ajungi
În Cimitirul Eroilor (Panteonul Moților) din Țebea, pe DN76 între Brad și Vața de Jos; acces liber, oricând.
Sub acest copac, în 1784, Horea i-a chemat pe moți la răscoală; la 15 metri de el e mormântul lui Avram Iancu. Este monument istoric. Declinul a început în anii 1890, când cărămizile pentru noua biserică au fost depozitate lângă rădăcini; în 1924 a fost legat cu cercuri de oțel, în 1947 trunchiul a fost îmbrăcat aproape complet în ciment, sculptat să imite scoarța. A murit într-o furtună, în 2005, iar trunchiul cimentat stă în picioare. Cea mai veche probă de lemn datată cu radiocarbon are o vârstă calibrată de aproximativ 580 de ani; cu lemnul dispărut din centrul trunchiului, arborele ar fi avut în jur de 800 de ani.
Pe teren privat, în curtea unei gospodării din sat; se vizitează numai cu acordul proprietarului.
Vecinul mai puțin cunoscut al stejarului din Cajvana, la 3 kilometri spre vest, în grădina unei case. Patru probe din trunchi au dat vârste calibrate între 235 și 365 de ani; extrapolate până la centrul geometric al trunchiului, ele indică un arbore de 645 ± 50 de ani, răsărit pe la 1380. Se numără printre puținii stejari de această mărime din țară de care nu se leagă nicio legendă.
Teiul lui Eminescu din Parcul Copou, sprijinit pe console metalice. Sb2s3 (Wikimedia Commons), CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
Teiul lui Eminescu
Parcul Copou, Iași
Circumferință
în jur de 4 m la nivelul consolelor; trunchi despicat și susținut
Vârstă
în jur de 540 de ani (estimare din probe de lemn, 2013) sau 458 de ani (tabelele Agenției pentru Protecția Mediului Iași) estimare
Specie
tei argintiu (Tilia tomentosa)
Cum ajungi
În Parcul Copou, lângă bustul poetului și Muzeul „Mihai Eminescu”; acces liber.
Cel mai cunoscut arbore-monument din România, la umbra căruia poetul ar fi scris în anii 1870. O furtună l-a despicat în 1953; de atunci stă pe console metalice, a fost tratat în 1990 și 2014 și supraviețuiește printr-un fenomen rar: rădăcini adventive crescute prin interiorul trunchiului putrezit, până în pământ. Vârsta nu a fost determinată prin datare cu radiocarbon. O expertiză din 2013 a biologului Ionel Lupu, pe două carote de lemn, a estimat 540 de ani (± 3%); tabelele Agenției pentru Protecția Mediului Iași dau 458. E pe lista arborilor ocrotiți ai județului din 1994.
Stejarul lui Avram Iancu, în parcul din Blaj. Țetcu Mircea Rareș (Wikimedia Commons), CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
Stejarul lui Avram Iancu
Parcul „Avram Iancu”, Blaj, județul Alba
Circumferință
6,40 m
Vârstă
„peste 600 de ani” în tradiția locală; după circumferință, 250–500 de ani estimare
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur)
Cum ajungi
În Parcul „Avram Iancu” din centrul Blajului, fosta grădină a Castelului Mitropolitan; acces liber.
În fosta grădină a Castelului Mitropolitan din Blaj. Numele datează de după 1849: Avram Iancu și episcopul Alexandru Sterca-Șuluțiu ar fi discutat zile întregi la umbra lui. Potrivit tradiției locale, stejarul ar avea peste 600 de ani și ar fi existat la încheierea Tratatului de la Blaj din 1687; cu 6,40 metri circumferință, ritmul de creștere folosit pe această pagină îi dă între 250 și 500 de ani, dar vârsta nu a fost confirmată prin datare. E monument al naturii.
Stejarul lui Cuza, în poiana din pădurea Vorona. Ionel Curcan (Wikimedia Commons), CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
Stejarul lui Cuza
Pădurea Vorona, județul Botoșani
Circumferință
nicio măsurătoare publicată
Vârstă
„peste 500 de ani”, estimare locală estimare
Specie
stejar
Cum ajungi
Pe drum forestier, din DJ Botoșani–Vorona sau de pe „drumul mănăstirilor”, între Mănăstirea Vorona și Sihăstria Voronei.
Într-o poiană la mai puțin de 2 kilometri de Mănăstirea Vorona, cu o legendă despre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care s-ar fi odihnit sub el. Declarat monument al naturii, cu panou de informare și loc de popas, inclus într-un traseu tematic al Direcției Silvice Botoșani. Vârsta de „peste 500 de ani” e o estimare locală; nu există datare publicată.
Pomul gros, platanul de pe strada Pomiculturii din Timișoara. Katalin (Wikimedia Commons), CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
Pomul gros
Strada Pomiculturii, Timișoara
Circumferință
4,47 m
Vârstă
în jur de 345 de ani, dacă a fost plantat în 1681, cum se presupune estimare
Specie
platan
Cum ajungi
Pe strada Pomiculturii; acces liber, din stradă.
Considerat cel mai bătrân copac al Timișoarei, stă pe o stradă de cartier, cu gard galben în jur. Ar fi fost plantat pe la 1681, când orașul era sub administrație otomană; pe lângă el se oprea cisterna cu petrol lampant și era o fântână. Are 21 de metri înălțime și 4,47 metri circumferință. În 2011 a ajuns în finala concursului „Arborele anului” din România.
nicio măsurătoare recentă publicată; o sursă din 1973 indica un diametru de aproximativ 0,85 m
Vârstă
„peste 600 de ani” în prezentarea centrului județean de informare turistică; metoda estimării nu este publicată estimare
Specie
tisă (Taxus baccata)
Cum ajungi
În Parcul dendrologic din Ineu, pe strada Republicii. Sursele consultate nu precizează poziția exactă a arborelui sau condițiile actuale de acces.
Centrul județean de informare turistică prezintă în parc o tisă de peste 600 de ani. O publicație din 1973 o descria drept o tisă de 650 de ani, cu diametrul de aproximativ 0,85 metri și înălțimea de 15 metri, iar o monografie locală o enumeră ca monument al naturii. Arborele este numit local „arborele lui Mihai Viteazul”, după tradiția că domnitorul s-ar fi oprit sub el în 1600. Nu am găsit o datare cu radiocarbon sau prin inele, o metodă publicată pentru estimarea vârstei, o măsurătoare recentă ori o fișă în baza Arbori Remarcabili. Punctul de pe hartă indică numai parcul; poziția trunchiului rămâne necunoscută.
Locul documentat: grădina unei proprietăți, nr. 420, Aiton. Vârsta consemnată: 330 ± 30 de ani în studiul din 2018; vârsta întregului arbore este inferată. Fulgerul din 1994 și vijeliile din 2005 și 2015 au produs arsuri și pierderi de ramuri mari. Estimarea vârstei se bazează pe datare AMS cu radiocarbon a cinci probe de lemn și numărare aproximativă a inelelor; centrul nu a fost datat direct. Ultima stare documentată este: viu, dar degradat la ultima documentare fotografică verificată (2020); situația din 2026 este necunoscută. Vârsta este o estimare a arborelui întreg, combinând radiocarbonul cu poziția probelor și inele aproximative; nu este o datare directă a măduvei. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: proprietate privată; accesul necesită acordul proprietarului.
marginea satului Mocod, la circa 16 m de malul drept al Someșului Mare, Bistrița-Năsăud · Arbori Remarcabili
Circumferință
7,01 m (2010)
Vârstă
aproximativ 455 de ani, estimare a întregului arbore pe baza datării AMS cu radiocarbon datare cu radiocarbon
Specie
plop negru (Populus nigra)
Stare
statut contradictoriu: fișa Arbori Remarcabili din 2018 spune că trunchiul rupt continua să lăstărească; un articol științific din 2022 îl descrie ca decedat în 2017
Cum ajungi
zonă publică lângă Someșul Mare; apropierea de trunchiul degradat trebuie tratată cu prudență
Locul documentat: marginea satului Mocod, la circa 16 m de malul drept al Someșului Mare. Vârsta consemnată: aproximativ 455 de ani, estimare a întregului arbore pe baza datării AMS cu radiocarbon. Sursele istorice și locale îl descriu ca reper al grănicerilor austrieci la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Estimarea vârstei se bazează pe datare AMS cu radiocarbon a lemnului păstrat; vârsta întregului arbore a fost extrapolată din proba cea mai veche și geometria trunchiului. Ultima stare documentată este: statut contradictoriu: fișa Arbori Remarcabili din 2018 spune că trunchiul rupt continua să lăstărească; un articol științific din 2022 îl descrie ca decedat în 2017. Circumferința de 7,01 m este a trunchiului fracturat din 2010; studiul estimează 10,60 m la înălțimea pieptului în 1986. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: zonă publică lângă Someșul Mare; apropierea de trunchiul degradat trebuie tratată cu prudență.
valea Stemnicului, la aproximativ 1,5 km de Rafaila, Vaslui · Arbori Remarcabili
Circumferință
7,62 m (2010)
Vârstă
aproximativ 560 ± 35 de ani în studiul cu radiocarbon; o versiune românească a cercetării dă 565 ± 35 datare cu radiocarbon
Specie
plop cenușiu (Populus × canescens)
Stare
mort; un articol științific din 2022 consemnează decesul în 2015
Cum ajungi
teren mlăștinos în valea Stemnicului; accesul concret și siguranța trebuie verificate pe teren
Locul documentat: valea Stemnicului, la aproximativ 1,5 km de Rafaila. Vârsta consemnată: aproximativ 560 ± 35 de ani în studiul cu radiocarbon; o versiune românească a cercetării dă 565 ± 35. Tradiția locală îl leagă de Ștefan cel Mare și de un popas în jurul anului 1475; aceasta este legendă/tradiție, nu probă de vârstă. Estimarea vârstei se bazează pe datare AMS cu radiocarbon; vârsta întregului arbore a fost inferată din probele păstrate și geometria trunchiului. Ultima stare documentată este: mort; un articol științific din 2022 consemnează decesul în 2015. Sursele diferă ușor asupra estimării finale a vârstei; circumferințele istorice ajung la circa 14 m înaintea prăbușirilor și incendiilor. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: teren mlăștinos în valea Stemnicului; accesul concret și siguranța trebuie verificate pe teren.
grădină privată pe Strada Pârâul Morii, Sadova, Suceava · Arbori Remarcabili
Circumferință
6,77 m (2022)
Vârstă
400 ± 25 de ani, estimare a întregului arbore din datarea AMS cu radiocarbon datare cu radiocarbon
Specie
ulm de munte (Ulmus glabra)
Stare
viu în studiul publicat în 2022, cu scorbură și degradări structurale
Protecție
studiul afirmă că cei doi ulmi din Sadova au fost declarați monumente ale naturii în 1934
Cum ajungi
proprietate privată; accesul necesită acord
Locul documentat: grădină privată pe Strada Pârâul Morii, Sadova. Vârsta consemnată: 400 ± 25 de ani, estimare a întregului arbore din datarea AMS cu radiocarbon. Documente de război citate de autori arată că în scorburile celor doi ulmi din Sadova au fost ascunse arme și bunuri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Estimarea vârstei se bazează pe datare AMS cu radiocarbon; autorii estimează că proba cea mai veche reprezintă aproximativ 65% din vârsta reală și extrapolează la întregul arbore. Ultima stare documentată este: viu în studiul publicat în 2022, cu scorbură și degradări structurale. Sursele menționează următorul statut de protecție: studiul afirmă că cei doi ulmi din Sadova au fost declarați monumente ale naturii în 1934. Episodul din război se referă la perechea de ulmi din Sadova și nu permite atribuirea fiecărui obiect acestui exemplar anume. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: proprietate privată; accesul necesită acord.
Baba Lupa, malul stâng al Dunării, la circa 5 m de ponton, Dolj
Circumferință
6,7 m (2011)
Vârstă
430 ± 25 de ani, estimare a arborelui întreg după datarea cu radiocarbon a lemnului din cioată datare cu radiocarbon
Specie
ulm de câmp (Ulmus minor)
Stare
mort; tăiat în februarie 2015, iar cioata a fost ulterior îndepărtată
Protecție
studiul îl descrie drept monument al naturii la momentul tăierii
Cum ajungi
arborele nu mai există; amplasamentul istoric este pe malul Dunării
Locul documentat: Baba Lupa, malul stâng al Dunării, la circa 5 m de ponton. Vârsta consemnată: 430 ± 25 de ani, estimare a arborelui întreg după datarea cu radiocarbon a lemnului din cioată. Articolul științific consemnează relatarea potrivit căreia un obuz otoman a explodat în apropierea viitorului rege Carol I la 8 mai 1877. Estimarea vârstei se bazează pe datare AMS cu radiocarbon după tăiere; vârsta arborelui întreg a fost inferată din cea mai veche probă. Ultima stare documentată este: mort; tăiat în februarie 2015, iar cioata a fost ulterior îndepărtată. Sursele menționează următorul statut de protecție: studiul îl descrie drept monument al naturii la momentul tăierii. Înălțimea de 43 m este o măsurătoare istorică din anii 1970; arborele a fost tăiat înaintea studiului de radiocarbon. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: arborele nu mai există; amplasamentul istoric este pe malul Dunării.
lângă Muncel, pe marginea unui drum forestier deasupra Arieșului, Alba
Circumferință
5,0 m (2022)
Vârstă
420 ± 20 de ani, estimare din datare AMS cu radiocarbon și extrapolarea poziției probei datare cu radiocarbon
Specie
fag (Fagus sylvatica)
Stare
viu în februarie 2022; pierduse o ramură principală în jurul anului 2015
Protecție
articolul afirmă că a fost declarat monument al naturii în 1995; unele surse secundare indică 1999
Cum ajungi
la aproximativ 3,5 m de marginea unui drum forestier, pe un versant foarte abrupt; accesul cere prudență
Locul documentat: lângă Muncel, pe marginea unui drum forestier deasupra Arieșului. Vârsta consemnată: 420 ± 20 de ani, estimare din datare AMS cu radiocarbon și extrapolarea poziției probei. Numele este legat de tradiția unei vizite a împăratului Franz Joseph I în 1852; articolul însuși tratează întâlnirea concretă cu arborele ca nesigură. Estimarea vârstei se bazează pe datare AMS cu radiocarbon; extrapolare pentru lemnul central lipsă și creșterea timpurie. Ultima stare documentată este: viu în februarie 2022; pierduse o ramură principală în jurul anului 2015. Sursele menționează următorul statut de protecție: articolul afirmă că a fost declarat monument al naturii în 1995; unele surse secundare indică 1999. Circumferința a scăzut de la 5,33 m în 2009 la 5,00 m în 2022 după pierderea unei ramuri mari. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: la aproximativ 3,5 m de marginea unui drum forestier, pe un versant foarte abrupt; accesul cere prudență.
660 de ani în surse din 2011, 674 în inventarul județean din 2014 și 693 într-o sursă instituțională din 2026; metoda nu este publicată estimare
Specie
tei hibrid (Tilia × haynaldiana)
Stare
viu; un eveniment public din 12 august 2026 a fost organizat lângă arbore
Protecție
inclus în lista arborilor monument al naturii din județul Iași, declarată prin HCJ nr. 8/1994
Cum ajungi
în incinta mănăstirii; accesul este supus programului și regulilor așezământului
Locul documentat: incinta Mănăstirii Bârnova. Vârsta consemnată: 660 de ani în surse din 2011, 674 în inventarul județean din 2014 și 693 într-o sursă instituțională din 2026; metoda nu este publicată. Arborele este asociat Mănăstirii Bârnova și a figurat în campanii de popularizare a arborilor bătrâni. Estimarea vârstei se bazează pe valoare administrativă/competițională repetată în surse; metoda dendrologică nu a fost identificată. Ultima stare documentată este: viu; un eveniment public din 12 august 2026 a fost organizat lângă arbore. Sursele menționează următorul statut de protecție: inclus în lista arborilor monument al naturii din județul Iași, declarată prin HCJ nr. 8/1994. Seria 660–674–693 pare să înainteze aproape calendaristic, dar nu am găsit o metodă publicată care să ancoreze vârsta inițială. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: în incinta mănăstirii; accesul este supus programului și regulilor așezământului.
Teiul lui Eminescu de pe Hula Blajului, fotografiat în august 2023. Țetcu Mircea Rareș, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.
Teiul lui Eminescu din Blaj
Hula Blajului, Strada Stejarului, lângă DJ107, Alba
Circumferință
4,7 m
Vârstă
nu există o vârstă publicată verificabilă fără vârstă publicată
Specie
tei pucios (Tilia cordata)
Stare
viu într-o fotografie verificată din 2 august 2023; starea fitosanitară din 2026 este necunoscută
Protecție
inventariat și protejat prin Hotărârea Consiliului Județean Alba nr. 27/11.06.1999, potrivit strategiei culturale municipale
Cum ajungi
reper public la marginea Blajului; coordonata este aproximativă și trebuie confirmată la trunchi
Locul documentat: Hula Blajului, Strada Stejarului, lângă DJ107. Pentru vârsta acestui arbore nu am găsit o estimare publicată verificabilă. Tradiția locală spune că Mihai Eminescu s-a oprit aici în primăvara lui 1866, la sosirea spre Blaj; asocierea nu dovedește vârsta arborelui. Ultima stare documentată este: viu într-o fotografie verificată din 2 august 2023; starea fitosanitară din 2026 este necunoscută. Sursele menționează următorul statut de protecție: inventariat și protejat prin Hotărârea Consiliului Județean Alba nr. 27/11.06.1999, potrivit strategiei culturale municipale. Circumferința de 4,70 m este raportată la baza trunchiului, nu la 1,30 m; nu am identificat o datare publicată. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: reper public la marginea Blajului; coordonata este aproximativă și trebuie confirmată la trunchi.
Ulmul din Căpeni, fotografiat în 2011, înaintea clasării sale pe locul al doilea în European Tree of the Year. Romanian Environmental Partnership Foundation, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.Ulmul din Căpeni la sfârșitul toamnei 2011. Márkó Laci, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons.
Ulmul din Căpeni
lângă podul peste pârâul Baraolt, la nord de Căpeni, în zona unei foste mori de apă, Covasna · Arbori Remarcabili
Circumferință
7,3 m (2015)
Vârstă
aproximativ 300 de ani; confirmare dendrologică declarată de doi ingineri silvici, fără metodă publicată estimare
Specie
velniș (Ulmus laevis)
Stare
viu la o vizită publicată în septembrie 2023; o ramură mare fusese pierdută și tăiată
Cum ajungi
lângă drum și pârâu; accesul este în principiu pietonal, dar parcela exactă trebuie verificată
Locul documentat: lângă podul peste pârâul Baraolt, la nord de Căpeni, în zona unei foste mori de apă. Vârsta consemnată: aproximativ 300 de ani; confirmare dendrologică declarată de doi ingineri silvici, fără metodă publicată. Arborele Anului în România 2011, locul al doilea în European Tree of the Year 2012; în aprilie 2012 a primit numele memorial Antal Jenő. Estimarea vârstei se bazează pe estimare dendrologică/forestieră declarată; metoda exactă nu este publicată. Ultima stare documentată este: viu la o vizită publicată în septembrie 2023; o ramură mare fusese pierdută și tăiată. Registrul îl etichetează „ulm de câmp/Ulmus campestris”, însă articolul silvic din 2012 îl identifică drept Ulmus laevis. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: lângă drum și pârâu; accesul este în principiu pietonal, dar parcela exactă trebuie verificată.
Teiul din Leliceni, fotografiat în 2010; în anul următor a câștigat European Tree of the Year. Kristó Róbert, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.Teiul din Leliceni într-o fotografie din 2010. Szabi237, CC BY 3.0, Wikimedia Commons.
Teiul din Leliceni
Leliceni, lângă biserica satului, Harghita
Circumferință
3,9 m (2011)
Vârstă
aproximativ 300 de ani în studiul de estimare din 2013; valoarea tradițională de circa 500 de ani nu a fost confirmată de studiu estimare
Specie
tei pucios (Tilia cordata)
Stare
viu în sursele din 2011; nu am găsit o evaluare fitosanitară recentă verificabilă
Protecție
presa care citează registrul județean afirmă că a fost declarat monument al naturii în 1992
Cum ajungi
în localitate, lângă biserică; coordonata este aproximată din geotagul unei fotografii Commons
Locul documentat: Leliceni, lângă biserica satului. Vârsta consemnată: aproximativ 300 de ani în studiul de estimare din 2013; valoarea tradițională de circa 500 de ani nu a fost confirmată de studiu. A câștigat concursul European Tree of the Year în 2011. Estimarea vârstei se bazează pe estimare dendrologică: studiul a estimat inelele lipsă prin două metode; nu este datare cu radiocarbon. Ultima stare documentată este: viu în sursele din 2011; nu am găsit o evaluare fitosanitară recentă verificabilă. Sursele menționează următorul statut de protecție: presa care citează registrul județean afirmă că a fost declarat monument al naturii în 1992. Valoarea de 500 de ani a circulat în concurs și în presă; studiul dedicat din 2013 indică o estimare de ordinul a 300 de ani. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: în localitate, lângă biserică; coordonata este aproximată din geotagul unei fotografii Commons.
Vișan, pe proprietatea istorică asociată familiei Crăescu, Iași
Circumferință
nicio măsurătoare publicată
Vârstă
aproximativ 250–260 de ani în surse; inventarul județean din 2014 înscrie 259 de ani; metoda nu este publicată estimare
Specie
castan porcesc (Aesculus hippocastanum)
Stare
viu în relatări publice din 2024; starea fitosanitară exactă nu a fost verificată
Protecție
surse locale indică recunoaștere ca monument al naturii și al istoriei; inventarul județean îl include între arborii protejați
Cum ajungi
pe proprietate privată; vizitarea depinde de acordul proprietarului și de evenimentele locale
Locul documentat: Vișan, pe proprietatea istorică asociată familiei Crăescu. Vârsta consemnată: aproximativ 250–260 de ani în surse; inventarul județean din 2014 înscrie 259 de ani; metoda nu este publicată. Identificarea îl leagă de întâlniri unioniste din 1856 și de textul lui Vasile Alecsandri „Jurământul”. Estimarea vârstei se bazează pe estimare administrativă/istorică fără metodă dendrologică publicată. Ultima stare documentată este: viu în relatări publice din 2024; starea fitosanitară exactă nu a fost verificată. Sursele menționează următorul statut de protecție: surse locale indică recunoaștere ca monument al naturii și al istoriei; inventarul județean îl include între arborii protejați. Inventarul din 2014 îl numește, incompatibil cu povestea întâlnirilor din 1856, „plantat de Alexandru Ioan Cuza”; formularea trebuie tratată ca eroare sau afirmație neverificată. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: pe proprietate privată; vizitarea depinde de acordul proprietarului și de evenimentele locale.
603–607 ani în surse administrative și de presă; metoda exactă nu este publicată estimare
Specie
păr cultivat (Pyrus sativa)
Stare
viu, dar degradat în fișa din 2018: elemente moarte, scorbură și nod vizibil
Protecție
fișa Arbori Remarcabili îl descrie ca monument al naturii; lista județeană îl include între arborii avizați pentru ocrotire
Cum ajungi
zonă publică, lângă drumul 208O
Locul documentat: în intravilanul Ciohorăni, lângă drumul 208O. Vârsta consemnată: 603–607 ani în surse administrative și de presă; metoda exactă nu este publicată. Este cunoscut local drept „Părul lui Sticea” și este prezentat ca unul dintre cei mai bătrâni pomi fructiferi din județul Iași. Estimarea vârstei se bazează pe estimare atribuită unor studii de specialitate; metoda și datele brute nu au fost publicate în sursele găsite. Ultima stare documentată este: viu, dar degradat în fișa din 2018: elemente moarte, scorbură și nod vizibil. Sursele menționează următorul statut de protecție: fișa Arbori Remarcabili îl descrie ca monument al naturii; lista județeană îl include între arborii avizați pentru ocrotire. Lista județeană conține și o altă intrare pentru un păr din Ciohorăni, de 424 de ani, fără identificare suficientă; nu am combinat acea valoare. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: zonă publică, lângă drumul 208O.
marginea nord-vestică a Pădurii Nebuna de Jos/Babele Lunca, lângă Teișani, Giurgiu · Arbori Remarcabili
Circumferință
8,25 m (2016)
Vârstă
aproximativ 600 de ani în estimarea locală din fișa registrului; fără metodă publicată estimare
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur)
Stare
necunoscut: fișa din 2016 îl considera probabil mort; fotografii noi au fost încărcate în aprilie 2025 fără diagnostic public
Protecție
fișa îl numește monument al naturii; o sursă regională îl tratează drept monument natural al județului Giurgiu
Cum ajungi
aproximativ 2 km de sat, în lunca Neajlovului; traseul și proprietatea trebuie verificate pe teren
Locul documentat: marginea nord-vestică a Pădurii Nebuna de Jos/Babele Lunca, lângă Teișani. Vârsta consemnată: aproximativ 600 de ani în estimarea locală din fișa registrului; fără metodă publicată. Denumirile „Muma Pădurii” și „Baba Groasă” sunt nume locale ale exemplarului, nu indicatori ai vârstei. Estimarea vârstei se bazează pe estimare locală; metoda nu este publicată. Ultima stare documentată este: necunoscut: fișa din 2016 îl considera probabil mort; fotografii noi au fost încărcate în aprilie 2025 fără diagnostic public. Sursele menționează următorul statut de protecție: fișa îl numește monument al naturii; o sursă regională îl tratează drept monument natural al județului Giurgiu. Starea actuală nu poate fi stabilită din simpla existență a unor fotografii noi; coordonata trebuie confirmată. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: aproximativ 2 km de sat, în lunca Neajlovului; traseul și proprietatea trebuie verificate pe teren.
nu există o vârstă publicată verificabilă fără vârstă publicată
Specie
plop negru (Populus nigra)
Stare
viu, dar puternic degradat în 2020: elemente moarte, rupturi, noduri și urme de ardere
Cum ajungi
pășune riverană; accesul exact și proprietatea trebuie verificate
Locul documentat: pășune de pe malul Someșului, Ciocmani. Pentru vârsta acestui arbore nu am găsit o estimare publicată verificabilă. Importanța sa este în primul rând biometrică: unul dintre cele mai groase exemplare individuale de plop negru documentate în registru. Ultima stare documentată este: viu, dar puternic degradat în 2020: elemente moarte, rupturi, noduri și urme de ardere. Măsurarea de 10,67 m a fost făcută la circa 0,70 m, în punctul cel mai îngust; la 1,30 m fișa spune doar că depășește 12 m. Nu există o vârstă verificată. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: pășune riverană; accesul exact și proprietatea trebuie verificate.
malul Dâmboviței, în zona Podului Cotroceni, București · Arbori Remarcabili
Circumferință
6,0 m (2015)
Vârstă
fișa registrului îl prezintă drept un arbore de cel puțin 300 de ani; metoda nu este publicată estimare
Specie
platan oriental (Platanus orientalis)
Stare
viu în fotografia și descrierea actualizată în mai 2017, dar cu scorbură, elemente moarte, arsuri și ramuri tăiate
Protecție
fișa afirmă că Primăria Municipiului București l-a marcat și inclus pe o listă a arborilor protejați; actul juridic nu a fost identificat
Cum ajungi
spațiu public pe malul Dâmboviței; condițiile locale de siguranță trebuie evaluate
Locul documentat: malul Dâmboviței, în zona Podului Cotroceni. Vârsta consemnată: fișa registrului îl prezintă drept un arbore de cel puțin 300 de ani; metoda nu este publicată. Este prezentat drept unul dintre cei mai vechi arbori ai Bucureștiului și anterior marilor regularizări moderne ale Dâmboviței. Estimarea vârstei se bazează pe afirmație din registru bazată pe istoric local; metoda de estimare nu este publicată. Ultima stare documentată este: viu în fotografia și descrierea actualizată în mai 2017, dar cu scorbură, elemente moarte, arsuri și ramuri tăiate. Sursele menționează următorul statut de protecție: fișa afirmă că Primăria Municipiului București l-a marcat și inclus pe o listă a arborilor protejați; actul juridic nu a fost identificat. Vârsta nu are metodă publicată, iar protecția juridică este preluată din fișa registrului, nu dintr-un act normativ verificat. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: spațiu public pe malul Dâmboviței; condițiile locale de siguranță trebuie evaluate.
Pădurea Cheia Proviței, într-o poiană pe malul stâng al pârâului Târsa, Prahova
Circumferință
6,65 m (2016)
Vârstă
nu există o vârstă publicată verificabilă fără vârstă publicată
Specie
fag (Fagus sylvatica)
Stare
existent ca reper al unui traseu turistic oficial actualizat; starea biologică exactă nu este documentată
Cum ajungi
traseu marcat cu triunghi roșu din Breaza; circuit de aproximativ 4–5 ore, cu porțiuni prin pădure și pe valea Târsei
Locul documentat: Pădurea Cheia Proviței, într-o poiană pe malul stâng al pârâului Târsa. Pentru vârsta acestui arbore nu am găsit o estimare publicată verificabilă. Două legende locale concurente îl leagă fie de principesa Zoe Bibescu-Brâncoveanu, fie de haiducul Iancu Jianu. Ultima stare documentată este: existent ca reper al unui traseu turistic oficial actualizat; starea biologică exactă nu este documentată. Nu am identificat o datare verificabilă sau un act de protecție; coordonata este cartografică, nu o ridicare dendrologică. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: traseu marcat cu triunghi roșu din Breaza; circuit de aproximativ 4–5 ore, cu porțiuni prin pădure și pe valea Târsei.
400–460 de ani, estimare publicată de UVT; o datare dendrocronologică exactă era anunțată, nu raportată estimare
Specie
platan, specie neidentificată exact (null)
Stare
viu la evenimentul universitar din 7 iunie 2024
Protecție
înscris pe lista monumentelor naturii a Filialei Timișoara a Academiei Române prin Decizia nr. 658/21.06.2021, potrivit UVT
Cum ajungi
în parcul fostului conac; condițiile de acces trebuie verificate local
Locul documentat: parcul dendrologic al fostului conac Nicolici, Rudna. Vârsta consemnată: 400–460 de ani, estimare publicată de UVT; o datare dendrocronologică exactă era anunțată, nu raportată. Arborele se află în vechiul parc dendrologic al conacului Nicolici. Estimarea vârstei se bazează pe estimare dendrologică nepublicată în detaliu; nu este încă o datare prin inele în sens strict. Ultima stare documentată este: viu la evenimentul universitar din 7 iunie 2024. Sursele menționează următorul statut de protecție: înscris pe lista monumentelor naturii a Filialei Timișoara a Academiei Române prin Decizia nr. 658/21.06.2021, potrivit UVT. UVT raportează 7,60 m la 1,50 m în 2024, iar Arbori Remarcabili are 7,97 m; fără protocol comun, valorile nu trebuie armonizate artificial. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: în parcul fostului conac; condițiile de acces trebuie verificate local.
aproximativ 500 ± 80 de ani în registrul Monumental Trees; metoda estimării nu este precizată estimare
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur)
Stare
viu și măsurat la 26 august 2026
Cum ajungi
în pădure; traseul exact și regimul terenului trebuie confirmate
Locul documentat: pădurea din jurul satului Gherdeal. Vârsta consemnată: aproximativ 500 ± 80 de ani în registrul Monumental Trees; metoda estimării nu este precizată. Valoarea documentată este în primul rând biometrică, nu o asociere istorică verificată. Estimarea vârstei se bazează pe estimare din registru comunitar; metoda nu este precizată. Ultima stare documentată este: viu și măsurat la 26 august 2026. Sursa este un registru comunitar, nu o publicație științifică sau instituțională; estimarea vârstei nu are metodă publicată. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: în pădure; traseul exact și regimul terenului trebuie confirmate.
curtea/vecinătatea Bisericii Batiștei, Str. Batiștei 19–21, București
Circumferință
nicio măsurătoare publicată
Vârstă
nu există o vârstă publicată verificabilă fără vârstă publicată
Specie
dud alb (Morus alba)
Stare
arbore existent în surse din mai 2026; starea biologică exactă nu este documentată
Protecție
AGERPRES îl tratează drept monument al naturii; actul juridic exact nu a fost identificat
Cum ajungi
în incinta/vecinătatea unei biserici, în spațiu urban central; respectă programul și regulile parohiei
Locul documentat: curtea/vecinătatea Bisericii Batiștei, Str. Batiștei 19–21. Pentru vârsta acestui arbore nu am găsit o estimare publicată verificabilă. O legendă afișată la biserică leagă arborele de epoca lui Constantin Brâncoveanu; legenda trebuie separată de faptele botanice. Ultima stare documentată este: arbore existent în surse din mai 2026; starea biologică exactă nu este documentată. Sursele menționează următorul statut de protecție: AGERPRES îl tratează drept monument al naturii; actul juridic exact nu a fost identificat. Nu am găsit o măsurătoare modernă de circumferință sau o datare publicată; coordonata indică amplasamentul, nu trunchiul. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: în incinta/vecinătatea unei biserici, în spațiu urban central; respectă programul și regulile parohiei.
peste 100 de ani în sursele locale și în fișa registrului; nu am găsit o datare publicată estimare
Specie
arbore mamut (Sequoiadendron giganteum)
Stare
viu în înregistrarea din 2021; fișa menționează că a fost trăsnit fără urmări vizibile
Protecție
fișa Arbori Remarcabili îl numește monument al naturii; actul juridic exact nu a fost verificat
Cum ajungi
în peisaj rural/forestier, lângă Rogojel; accesul concret trebuie verificat local
Locul documentat: Dealul Domnului, lângă Rogojel. Vârsta consemnată: peste 100 de ani în sursele locale și în fișa registrului; nu am găsit o datare publicată. Tradiția locală documentată spune că exemplarul a fost adus din SUA și plantat de moșierul Silvestru Gál lângă reședința sa de vară. Estimarea vârstei se bazează pe afirmație istorică privind plantarea; fără metodă dendrologică publicată. Ultima stare documentată este: viu în înregistrarea din 2021; fișa menționează că a fost trăsnit fără urmări vizibile. Sursele menționează următorul statut de protecție: fișa Arbori Remarcabili îl numește monument al naturii; actul juridic exact nu a fost verificat. Fișa dă 5,00 m circumferință, iar articolul silvic citat de registru raportează diametrul de 2,89 m „la bază”; valorile nu sunt echivalente. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: în peisaj rural/forestier, lângă Rogojel; accesul concret trebuie verificat local.
domeniul Castelului Teleki, Posmuș, Bistrița-Năsăud
Circumferință
7,1 m (2019)
Vârstă
aproximativ 620 ± 6 ani în Monumental Trees; muzeul îl prezintă drept arbore de peste 600 de ani și leagă anul 1406 de documentarea familiei Teleki estimare
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur)
Stare
viu și prezent ca reper al domeniului în surse instituționale actuale
Cum ajungi
pe domeniul Centrului Multicultural Castel Teleki Posmuș; accesul urmează programul și regulile centrului
Locul documentat: domeniul Castelului Teleki, Posmuș. Vârsta consemnată: aproximativ 620 ± 6 ani în Monumental Trees; muzeul îl prezintă drept arbore de peste 600 de ani și leagă anul 1406 de documentarea familiei Teleki. Muzeul afirmă că anul 1406 de pe tăblița arborelui a fost documentat de familia Teleki și că stejarul a fost lovit de două ori de fulger la începutul secolului XX. Estimarea vârstei se bazează pe estimare istorică/documentară; nu a fost identificată o datare dendrocronologică sau cu radiocarbon care să confirme anul 1406. Ultima stare documentată este: viu și prezent ca reper al domeniului în surse instituționale actuale. Anul 1406 este o tradiție/documentare istorică, nu o datare biologică publicată. O fișă Arbori Remarcabili din Posmuș (nr. 3206) are doar 4,62 m și nu poate fi identificată sigur cu acest exemplar. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: pe domeniul Centrului Multicultural Castel Teleki Posmuș; accesul urmează programul și regulile centrului.
centrul localității, în fața școlii, Bistrița-Năsăud · Arbori Remarcabili
Circumferință
7,01 m (2016)
Vârstă
surse contradictorii: aproximativ 300 de ani într-o monografie muzeală din 2000; aproximativ 700 de ani în registrul Arbori Remarcabili și presa din 2014 estimare
Specie
stejar pedunculat (Quercus robur)
Stare
viu la fotografiile registrului din 2017; starea actuală nu a fost evaluată fitosanitar în sursele găsite
Protecție
fișa Arbori Remarcabili menționează un gard de protecție; presa din 2014 discuta posibilitatea declarării ca monument al naturii, fără act final verificat
Cum ajungi
spațiu public, în fața școlii primare
Locul documentat: centrul localității, în fața școlii. Vârsta consemnată: surse contradictorii: aproximativ 300 de ani într-o monografie muzeală din 2000; aproximativ 700 de ani în registrul Arbori Remarcabili și presa din 2014. O monografie a Muzeului Județean Bistrița-Năsăud îl descrie ca rest al pădurilor care acopereau odinioară Șesul Orheiului. Estimarea vârstei se bazează pe estimări istorice/locale fără metodă dendrologică publicată. Ultima stare documentată este: viu la fotografiile registrului din 2017; starea actuală nu a fost evaluată fitosanitar în sursele găsite. Sursele menționează următorul statut de protecție: fișa Arbori Remarcabili menționează un gard de protecție; presa din 2014 discuta posibilitatea declarării ca monument al naturii, fără act final verificat. Diferența 300 versus 700 de ani este prea mare pentru a fi reconciliată fără o datare biologică; niciuna dintre sursele găsite nu publică metoda. Profilul păstrează separat dimensiunile disponibile, vârsta raportată și limitele surselor. Pentru vizitare, sursele indică: spațiu public, în fața școlii primare.
Trunchiurile bătrâne sunt scorburoase, deci inelele din mijloc, cele mai vechi, au putrezit demult și nu pot fi numărate. Rămân trei căi. Prima e legenda: „a poposit Ștefan cel Mare sub el”, deci are 550 de ani. A doua e regula de trei: un stejar crește, în medie, cu vreo doi centimetri și jumătate în circumferință pe an cât e tânăr, tot mai încet apoi, deci un trunchi de nouă metri „ar avea” 400 sau 700 de ani, după cum alegi rata. A treia e laboratorul: se iau bucăți de lemn din cel mai adânc loc al scorburii, se măsoară carbonul-14 rămas în ele, ca să se afle vârsta lemnului din probe, apoi se estimează cât de vechi era lemnul dispărut din centrul trunchiului.
A treia cale a fost aplicată la patru stejari din România și a dat rezultate care contrazic primele două. Cel de la Mercheașa, cu 10,16 metri circumferință, are în jur de 560 de ani: a crescut repede, într-o pășune deschisă, cu apă și lumină. Cel din Cajvana, cu 11,11 metri, are în jur de 810. Cel de la Țebea, sub care Horea a chemat moții la răscoală în 1784, avea în jur de 800 de ani când a murit, în 2005. Stejarul din Botoșana, aflat în grădina unei case la 3 kilometri de Cajvana, are o vârstă estimată la 645 de ani, cu o marjă de 50. Un trunchi gros arată mai degrabă un copac care a trăit bine decât unul care a trăit mult.
Cei patru stejari datați cu radiocarbon, față în față cu vârsta din presă
Arborele
Circumferință
Vârsta din presă sau legendă
Vârsta datată
Publicat
Stejarul din Cajvana (SV)
11,11 m
800–900 de ani
în jur de 810 ani
Pătruț et al., Studia UBB Chemia, 2011
Gorunul lui Horea, Țebea (HD)
9,90 m (trunchi cimentat)
400–500 de ani
în jur de 800 de ani la moarte, în 2005
Pătruț et al., Studia UBB Chemia, 2010
Stejarul din Botoșana (SV)
8,96 m
peste 500 de ani
645 ± 50 de ani
Pătruț et al., Studia UBB Chemia, 2018
Gorunul de la Mercheașa (BV)
10,16 m
900–1.000 de ani
în jur de 560 de ani
Pătruț et al., Studia UBB Chemia, 2021
De aceea filtrul „vârstă orientativă” de pe această pagină e prudent și larg. Pentru fiecare arbore calculăm un interval din circumferință și din ritmul de creștere al speciei, iar la filtrare folosim capătul de jos al intervalului. „Probabil peste 300 de ani” înseamnă că și cu o creștere rapidă, în condiții bune, copacul tot ar avea nevoie de trei secole ca să ajungă la grosimea măsurată. Pentru cei opt arbori datați folosim vârsta estimată prin radiocarbon.
Tabelul: cei mai groși 200 de arbori din România, apoi toți ceilalți
Arborii sunt ordonați după circumferință. Filtrele hărții se aplică și tabelului: când alegi un județ sau o specie, vezi toți arborii care corespund selecției.
Din aprilie 2023, România are Legea nr. 97/2023 privind protecția arborilor remarcabili. Un arbore din afara fondului forestier, inclusiv din orașe și sate, intră sub protecție dacă îndeplinește una din trei condiții: are circumferința minimă din anexa legii, măsurată la 1,30 metri de la sol, din amonte; are cel puțin 160 de ani, stabiliți din documente și determinări la înregistrare; sau e legat de un eveniment, o personalitate ori o legendă locală. Legea nu se aplică proprietăților private din intravilan. Tăierea unui arbore protejat e permisă numai dacă e uscat complet, dezrădăcinat de natură sau periculos fără altă soluție, după o evaluare și cu avizul Gărzii Forestiere. Legea cere un Catalog al arborilor remarcabili, public, ținut de serviciile teritoriale județene ale Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate; normele de aplicare au apărut abia în iunie 2026.
Pe această hartă, 3.743 din cei 5.703 arbori au circumferința peste pragul din anexa legii pentru specia lor. Pragul e doar o condiție de mărime; arborii din păduri și cei de pe proprietăți private din intravilan rămân în afara legii. Potrivit Europa Liberă, amendamentul care ar fi inclus arborii din păduri a fost retras în 2022, după avizul negativ al Guvernului.
Punctele vin din baza de date publică a platformei Arbori Remarcabili, pornită în 2015 de Tibor Hartel, Viorel Arghiuș și Réka Tamás, cu Asociația Agri-Cultura-Natura Transylvaniae; primul arbore a fost măsurat la lansare de prințul Charles, azi regele Charles al III-lea. Am folosit datele disponibile la 14 septembrie 2026: 5.703 arbori cu coordonate și circumferință. Am citit fișele individuale pentru 2.380 de arbori cu circumferința trunchiului de cel puțin 4,5 metri; pentru 2.364 dintre ei fișa avea o încadrare utilizabilă, de unde vine coloana „unde stă”; pentru ceilalți, locul rămâne neprecizat. Fiecare rând trimite la fișa originală, cu fotografii, pe arboriremarcabili.ro, iar orice arbore lipsă se poate adăuga acolo.
Județul și localitatea administrativă le-am atribuit din coordonate, cu limitele unităților administrative de la geo-spatial.org (versiunea 2025). Localitatea scrisă de voluntar apare separat, așa cum a fost înregistrată. Circumferințele sunt cele raportate de voluntari, cu ruleta, la 1,30 metri; pentru arborii cu tulpini multiple sau înclinate, măsurătoarea poate diferi de la o persoană la alta. Intervalul de vârstă orientativă se obține împărțind circumferința la două valori ale creșterii anuale, socotite ca medii pe întreaga viață a arborelui: 1,3–2,5 cm pentru stejar, fag, tei, frasin și alte specii cu lemn tare; 2,5–5 cm pentru plop, salcie, platan și alte specii cu creștere rapidă; 0,9–1,8 cm pentru carpen, păr, măr, tisă și alte specii cu creștere lentă; 1,1–2,2 cm pentru conifere. Ritmurile urmează ordinea de mărime din îndrumarul Comisiei Forestiere britanice pentru arborii veterani (White, 1998) și tabelele de referință ale platformei Arbori Remarcabili; sunt orientative, cum arată cei patru stejari datați.
Pragurile legale sunt cele din anexa Legii nr. 97/2023, pe specii; pentru speciile pe care legea nu le numește am folosit pragul de 300 cm pentru arbori exotici. Legea se aplică numai în afara fondului forestier și nu acoperă proprietățile private din intravilan, deci un arbore „peste prag” din pădure sau dintr-o curte nu e neapărat protejat de ea. Pozițiile sunt cele înregistrate de voluntari și pot fi la câteva zeci de metri de trunchi. Arborii de pe teren privat se vizitează doar cu acordul proprietarului.
