# Primii studenți români în China: cinci tineri plecați cu trenul spre Beijing în 1950 și ce au devenit

În seara de 15 noiembrie 1950, cinci tineri care abia terminaseră școala medie au plecat din Gara de Nord spre Beijing. Au ajuns înaintea celorlalți studenți străini în cea dintâi clasă în care Republica Populară Chineză a predat chineza unor străini. Unul a ajuns ambasador, altul consilier comercial; una a cercetat istoria Chinei, alta a tradus literatură chineză. Despre cea de-a cincea, o colegă a scris că a părăsit prea repede această lume.

De Marius Comper · publicat la 4 octombrie 2026

Trenul a plecat seara. Pe peronul Gării de Nord veniseră funcționari ai statului român și ambasadorul Chinei, Wang Youping, ca să-i conducă pe cei cinci. Era 15 noiembrie 1950. Unul dintre ei, Romulus Budura, fiu de mecanic de locomotivă, împlinise 19 ani cu o săptămână înainte; după patruzeci de ani avea să se întoarcă la Beijing ca ambasador al României. Niciunul nu știa chineză; „Renmin Ribao”, ziarul Partidului Comunist Chinez, avea să scrie în 2005 că, la plecarea lor, niciun român nu o vorbea.

După cincisprezece nopți, în dimineața de 30 noiembrie, au coborât la Beijing, unde îi așteptau în gară în jur de 200 de oameni. Ziarul chinez a publicat vestea după trei zile, pe prima pagină, într-o știre a agenției Xinhua de 153 de caractere chinezești, cu cinci nume de familie transcrise după cum sunau: 瓦西列斯库, 萨斯, 康曼摄斯库, 布杜拉, 拉基安. Vasilescu, Szász, Comănescu, Budura, Radian.

Urmează cele cinci vieți, atât cât se pot reconstitui din ce s-a publicat: „Renmin Ribao”, care, între 1950 și 2017, a publicat 87 de texte în care apare unul dintre ei sau grupul; amintirile și interviurile lor; cercetarea chineză și cea română.

## Cine erau cei cinci și de ce au fost trimiși?

România și Republica Populară Chineză au stabilit relații diplomatice la 5 octombrie 1949, la patru zile după proclamarea Republicii Populare Chineze. Niciunul dintre cele două state nu avea aproape pe nimeni care să poată vorbi direct cu celălalt, fără mijlocirea rusei, a englezei sau a francezei. În ianuarie 1950, Cehoslovacia și Polonia au propus Beijingului un schimb de studenți; la 25 iunie, premierul Zhou Enlai a condus o ședință despre acest plan, iar China a propus României, Ungariei și Bulgariei același schimb, câte cinci studenți de fiecare parte. Ambasadorul României la Beijing, Teodor Rudenco, a telegrafiat acasă că propunerea „este bună și de mare folos politic și practic” și că România, „fără îndoială”, are mare nevoie de cunoscători ai limbii chineze.

Ministerul chinez de Externe ceruse, într-un memorandum către ambasada română, absolvenți de facultate care să știe engleza. România, singura dintre cele cinci țări care a procedat altfel, a trimis cinci tineri abia ieșiți din școala medie. Erau doi băieți și trei fete.

Întâi au venit studenții chinezi. Cinci dintre ei au plecat cu trenul din Beijing la 6 septembrie 1950, potrivit lui Ding Chao (discursul din 2025 al Annei Eva Budura dă această dată pentru sosirea lor), și au intrat în România pe la Ungheni: Li Xiling, Zhao Shengzhen, Qiu Zuti, Guo Junqing și Lu Jixin. Câțiva dintre românii care urmau să plece i-au întâmpinat în gară, la București. Unul dintre ei, Romulus Budura, care răspundea de activitățile culturale ale organizației de tineret din școala lui, i-a invitat la un spectacol al elevilor și apoi la el acasă.

Ultima a intrat în grup târziu. Anna Eva Szász, din Sibiu, fusese aleasă pentru o bursă în Uniunea Sovietică și învăța rusă într-un cămin din București, împreună cu alți 2.000 de elevi. Prin octombrie, a povestit ea în 2026, comisia a întrebat-o dacă nu vrea să plece în China în locul unei fete ai cărei părinți socoteau că e prea departe. Pașaportul i-a fost schimbat în grabă.

Înainte de plecare, ambasadorul Wang Youping a dat la ambasadă o recepție pentru cei cinci.

- **Romulus Ioan Budura** (罗明): Născut la 8 noiembrie 1931 în județul Bihor, fiu de mecanic de locomotivă, potrivit cercetătorului chinez Ding Chao. Împlinise 19 ani cu o săptămână înainte de plecarea trenului.
- **Anna Eva Budura** (萨安娜): Născută la Sibiu, la 31 mai 1931, potrivit propriei mărturii. Avea 19 ani. Ultima intrată în grup.
- **Toni Radian** (江冬妮): Absolventă de școală medie, ca și ceilalți. Despre viața ei dinaintea călătoriei nu s-a găsit nimic publicat.
- **Leonin Vasilescu** (廖宁): Absolvent de școală medie. Cele mai multe surse îi scriu prenumele Leonin; câte un text îl scrie Leonid sau Leontin. Despre viața lui dinaintea călătoriei nu s-a găsit nimic publicat.
- **Maria Comănescu** (郭玛丽): Absolventă de școală medie. Despre viața ei dinaintea călătoriei nu s-a găsit nimic publicat.

## Cum au ajuns cinci studenți de la București la Beijing în 1950?

Au mers cu trenul, cincisprezece nopți. Șapte locuri de pe drum sunt pomenite în mărturiile lor și în știrea Xinhua; restul liniei e orientativ.

- **15 noiembrie 1950, seara. Gara de Nord, București.** „Primii pași de pe calea de 10.000 de li ce duceau spre China i-am făcut într-o seară a zilei de 15 Noiembrie 1950, în Gara de Nord din București”, a scris Anna Eva Budura după șaptezeci de ani. În mersul trenurilor cel mai apropiat de acea dată dintre cele păstrate, valabil de la 3 octombrie 1948, apare un singur accelerat de seară de la București Nord la Iași, trenul 601, cu plecarea la 23:20 și sosirea la 8:07. Nu se știe dacă mai circula după doi ani și nici dacă cei cinci au călătorit cu el.
- **Fără dată. Iași și granița.** În relatările despre drum, Iașiul e primul oraș pomenit. De acolo, linia spre Uniunea Sovietică trecea Prutul la Ungheni, pe unde intraseră în România, cu două luni înainte, cei cinci studenți chinezi.
- **Fără dată. Kiev.** Pomenit în două relatări ale călătoriei; despre oprire nu s-a publicat nimic altceva.
- **Fără dată. Moscova.** Fetele și-au cumpărat aici baticuri; băieții aveau căciuli de acasă. Cine se ocupase de echiparea lor, spunea Anna Eva Budura, se uitase probabil pe o hartă și înțelesese că în China e cald. Călătoreau în pantofi decupați, ciorapi trei sferturi și lodene.
- **Până la 26 noiembrie. Siberia.** Călătoria, scria ea, „a rămas amintirea unui vis a lumii hibernale din Siberia”. Un tren direct Moscova–Beijing a pornit prima dată abia în ianuarie 1954, așa că drumul din 1950 nu s-a putut face cu un singur tren; nu se știe cu ce trenuri au mers.
- **26 noiembrie 1950. Manzhouli, granița chineză.** Erau minus 30 de grade. Funcționara care i-a întâmpinat, Zhang Lian, le-a văzut hainele și a telefonat la Beijing. Au primit o cameră caldă, plăpumi moi și o masă bogată.
- **Fără dată. Harbin.** Singurul oraș pomenit între graniță și Beijing.
- **30 noiembrie 1950, dimineața. Gara de lângă Qianmen, Beijing.** Pe peron erau în jur de 200 de oameni: un reprezentant al Ministerului Învățământului, președintele și vicepreședintele federației studenților, șeful secției pentru studenți a organizației de tineret și elevi ai Școlii Medii Laodong. Venise și un consilier al ambasadei române.
- **Primele zile. O casă cu curte interioară.** În primele trei zile, își amintea Budura, au locuit într-o casă tradițională, cu curte interioară, unde stătuse Cai Yuanpei, fost rector al Universității din Beijing. Gazdele, povestea Anna Eva Budura, „ne-au îmbrăcat din cap până în picioare în pufoaice”; au fost duși la Orașul Interzis și poftiți la o cină de bun-venit. La cină, Budura a spus că cei cinci trebuie să devină un stâlp între România și China. Consilierul ambasadei, care îl ajuta la traducere, a schimbat cuvântul în „punte”.
- **4 decembrie 1950. Poarta Universității Tsinghua.** Anna Eva Budura scrie că au ajuns acolo „într-o zi cenușie de iarnă”. Studenții de la poartă cântau „Unitatea e putere”, au scris soții Budura în 2015. Le-au prins în piept insigna universității, avea să scrie Toni Radian în „Renmin Ribao” după trei ani. Un ziar chinez socotește înscrierea lor, pe care o datează la 1 decembrie, drept începutul predării chinezei ca limbă străină în Republica Populară Chineză.

Măsurat în linie dreaptă între cele șapte locuri pomenite, drumul are cel puțin 8.400 de kilometri; calea ferată e mai lungă. După calendar a ținut cincisprezece nopți, din seara de 15 noiembrie până în dimineața de 30 noiembrie.

## Ce a scris „Renmin Ribao” despre sosire?

Vestea a apărut după trei zile, într-un singur paragraf de pe prima pagină. E singura relatare publicată atunci care a fost găsită.

> 罗马尼亚学生五名来京学习
>
> 【新华社三十日讯】罗马尼亚人民共和国和我国交换的留学生瓦西列斯库、萨斯、康曼摄斯库、布杜拉、拉基安等五名，于今日上午到达北京。前往车站欢迎者有中央人民政府教育部代表高等教育司留学生管理处处长黄新民、中华全国学生联合会主席谢邦定、副主席聂维庆、中国新民主主义青年团中央委员会学生部部长杨诚等和劳动中学学生共约二百余人。这五名留学生将入清华大学学习。

„(Xinhua, 30 noiembrie) Cei cinci studenți trimiși de Republica Populară Română în cadrul schimbului cu țara noastră, Vasilescu, Szász, Comănescu, Budura și Radian, au sosit azi-dimineață la Beijing. I-au întâmpinat la gară Huang Xinmin, șeful biroului pentru studenții veniți în cadrul schimburilor din Direcția Învățământului Superior, ca reprezentant al Ministerului Învățământului din Guvernul Popular Central; Xie Bangding, președintele Federației Naționale a Studenților din China, și vicepreședintele Nie Weiqing; Yang Cheng, șeful secției pentru studenți a Comitetului Central al Ligii Tineretului Nou-Democratic din China; și elevi ai Școlii Medii Laodong, în total, circa 200 de oameni. Cei cinci vor studia la Universitatea Tsinghua.”

Ziarul a transcris numele după cum sunau. După trei luni folosea deja, pentru trei dintre ei, alte nume: cele chinezești, primite de la profesori. Budura a devenit 罗明 (Luo Ming), nume ales de profesoara Deng Yi. Radian a devenit 江冬妮 (Jiang Dongni), Vasilescu 廖宁 (Liao Ning), Szász 萨安娜 (Sa Anna), iar Comănescu 郭玛丽 (Guo Mali). Sub aceste nume apar de atunci în presa chineză și sub ele îi cunosc cititorii chinezi.

## Cum s-a predat chineza primilor studenți străini ai Republicii Populare Chineze?

Pentru profesorii de la Beijing era o încercare nouă. Universitatea Tsinghua a înființat o clasă specială pentru studenții est-europeni veniți în cadrul schimbului și a încredințat-o profesoarei Deng Yi, care în timpul războiului îl ajutase pe lingvistul Zhao Yuanren să predea chineza ofițerilor americani la Harvard. Lecțiile se scriau pe măsură ce se predau. Introducerea primei lecții multiplicate, pe care Anna Eva Budura a păstrat-o, le spunea studenților că predarea chinezei pentru străini e o știință foarte tânără și că acest curs e o încercare atât pentru profesori, cât și pentru studenți.

Cursurile au început în ianuarie 1951. În martie, clasa avea 21 de studenți din patru țări, 7 femei și 14 bărbați, iar „Renmin Ribao” a publicat un reportaj scris de Cheng Mo, de la grupul de corespondenți al universității. Cei mai tineri, scria el, erau românii; „cel mai tânăr, frățiorul Luo Ming, are anul acesta doar 19 ani”. Bulgarilor și românilor li se explica în rusă, celorlalți în engleză. Orele țineau de la nouă la unu, cu încă o oră de scris seara. În primele două luni, pronunția a fost materia principală, exersată pe expresii scurte, alese pentru că sunt limpezi și amuzante de rostit, iar în fiecare lună se înregistra un disc, ca progresul să poată fi auzit.

### Cele două expresii din 1951

Reportajul citează două dintre expresiile de exercițiu: 清华园, numele campusului Tsinghua, și 豆芽菜, germeni de fasole. În chineza mandarină, fiecare silabă are unul dintre cele patru tonuri, iar un ton greșit înseamnă alt cuvânt. Fiecare curbă de mai jos arată înălțimea vocii pe o silabă.

- 清华园 (Qīnghuá Yuán · campusul Tsinghua): qīng = tonul întâi: înalt și egal, huá = tonul al doilea: ascendent, yuán = tonul al doilea: ascendent
- 豆芽菜 (dòuyácài · germeni de fasole): dòu = tonul al patrulea: descendent, yá = tonul al doilea: ascendent, cài = tonul al patrulea: descendent

Clasa avea două magnetofoane uzate, aduse de Deng Yi din Statele Unite. „Luo Ming ținea toată ziua magnetofonul în brațe”, își amintea asistentul Zhong Qin. Un coleg ungur, Józsa Sándor, ținea minte și după șaptezeci de ani că Budura se scula la șase și jumătate și exersa pronunția pe scările căminului. Lumina se stingea la zece, în afară de cea de la toalete, așa că românii citeau acolo. Caracterele zilei le scriau seara pe bilete lipite pe perete și le verificau dimineața.

La examenele din primăvara lui 1951, românii au fost mereu printre primii. Budura a avut cele mai mari note din toată clasa la pronunție, la oral și la scris, iar Radian la compunere. Nu tuturor le-a fost ușor. „Colegul român Liao Ning”, nota Cheng Mo, avea greutăți cu pronunția, iar când studenții polonezi au sosit, mai târziu, a cerut el însuși să o ia de la capăt împreună cu ei. În vara lui 1952 știau peste 2.000 de caractere, destule ca să poată urma cursuri universitare.

### Clasa celor 33

Câte un punct pentru fiecare student al clasei de la Tsinghua, pe țări. Cei cinci români au sosit primii, la 30 noiembrie 1950; cinci bulgari au urmat la 14 decembrie; clasa era completă în toamna lui 1951.

- România: 5
- Bulgaria: 5
- Ungaria: 5
- Polonia: 10
- Cehoslovacia: 8

### Cum arăta Beijingul pentru ei

China fusese în război aproape tot timpul în cei douăzeci de ani dinainte și tocmai intrase în altul, în Coreea. O notă de arhivă din februarie 1951 arată ce dădea statul, socotit în mei, unitatea în care se calculau atunci salariile, fiecărui student străin: 500 de jin pe lună pentru hrană, față de 250 la început, 2.500 de jin pentru haine și 200 de jin pe lună ca bani de buzunar, în total cam cât primea un lector sau un profesor. Un jin e o jumătate de kilogram. Căminele erau încălzite o jumătate de oră, seara. Fetele au primit o sobă; Budura, povestea soția lui, își călca așternutul cu fierul înainte de culcare. Autobuzul spre oraș mergea cu gazogen.

Au văzut și lucruri aspre. În 2026, Anna Eva Budura a povestit despre judecata, într-un sat, a unor oameni pe care îi numește „contrarevoluționari”, acuzați de crime în slujba japonezilor. După masa de prânz, traducătoarea clasei le-a spus studenților că se întâmplă în satul vecin: „Cine nu vrea, nu vine”. S-au dus toți. Cinci sau șase condamnați, îmbrăcați în alb, au îngenuncheat și au fost executați la câțiva metri de gropi săpate dinainte. În noaptea aceea, spunea ea, nu prea a dormit.

Reportajul din ziar arată altceva: studenți care învățau dansul yangge și strigau în chineză „Acum dansăm yangge!”, care își umpleau carnetele cu notițe la Palatul de Vară, și pe Jiang Dongni, care nu se mai dezlipea de un grup ce cânta. În septembrie 1951, ea a vorbit în numele românilor la o întâlnire cu soldați întorși din Coreea.

## Ce au devenit primii cinci studenți români din China?

După doi ani la Tsinghua au trecut la facultăți, iar drumurile lor s-au despărțit. Fiecare stație din diagramă e o consemnare datată.

### 萨安娜 Anna Eva Budura (cercetătoare a istoriei Chinei)

Și-a luat licența în istorie la Universitatea din Beijing în iulie 1956; în ultima zi a adus un puiet de brad, pe care grupa l-a plantat în fața clădirii în care locuise. S-a căsătorit cu Romulus Budura; cei doi copii ai lor s-au născut la Beijing. Zece ani a lucrat la Direcția Presei din Ministerul Afacerilor Externe și la ambasadă, citind presa chineză și traducând pentru persoane oficiale. Sarcinile, scrie ea, îi depășeau adesea puterile; deceniul s-a încheiat cu un concediu medical de un an și jumătate.

În 1966 a trecut, la cererea ei, la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice din București, ca să înceapă cercetarea istoriei Chinei din surse chinezești. „Am pornit de la 0”, spunea ea: fără dicționare și fără lucrări de bază. Primul ei articol din „Magazin istoric”, despre Marele Zid și mormintele Ming, a apărut în octombrie 1968; doctoratul, despre războiul de rezistență al Chinei împotriva Japoniei, l-a susținut la 27 decembrie 1982. Între timp era chemată ca interpretă pentru delegații, în unii ani mai mult de 100 de zile.

Cărțile au venit după pensionarea din 1990: „Țara simbolurilor” (1999), o istorie a diplomației chineze ajunsă la trei ediții, o carte despre ceai. În ianuarie 1991, „Renmin Ribao” o prezenta ca soție a ambasadorului, „doctor în istorie, absolventă a Universității din Beijing”; în august 2017 i-a publicat numele printre laureații premiului chinez pentru contribuția specială adusă cărții din China. În mai 2026 a împlinit 95 de ani.

- 8 martie 1952: Semnează, ca Sa Anna, articolul studentelor din „Renmin Ribao”. [apare în „Renmin Ribao”]
- iulie 1956: Licența în istorie, Universitatea din Beijing. [propria mărturie]
- 1966: Trece la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice, ca să întemeieze cercetarea istoriei Chinei. [propria mărturie]
- octombrie 1968: Primul articol în „Magazin istoric”. [propria mărturie]
- 27 decembrie 1982: Își susține doctoratul despre războiul de rezistență al Chinei împotriva Japoniei. [propria mărturie]
- 6 ianuarie 1991: „Renmin Ribao”: soția ambasadorului, „doctor în istorie, absolventă a Universității din Beijing”. [apare în „Renmin Ribao”]
- 1999: „Țara simbolurilor”, prima ei carte. [apariția unei cărți]
- august 2017: Premiul chinez pentru contribuția specială adusă cărții din China. [apare în „Renmin Ribao”]
- 29 octombrie 2025: Deschide la București o expoziție cu fotografiile și manuscrisele ei: 75 de ani de schimburi de studenți. [propria mărturie]

### 罗明 Romulus Ioan Budura (interpret, ambasador, îngrijitor al edițiilor de documente)

Ambasada l-a angajat înainte să termine facultatea: din august 1954 lucra acolo trei zile pe săptămână, iar în celelalte trei mergea la cursuri. Ce urmează vine din propria lui mărturie, consemnată în cartea de istorie orală a lui Kong Hanbing (2016), așa cum o redau Ding Chao și Dan Tomozei: l-a însoțit în toamna aceea pe Petru Groza într-o călătorie de peste o lună prin China; a tradus pentru mareșalul Zhu De în România, în decembrie 1955; a luat parte la convorbirile delegației române la Beijing, în martie 1964; a fost interpretul care l-a însoțit pe Zhou Enlai la funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965, și în vizita din iunie 1966, iar pe Deng Xiaoping în iulie 1965. Ding Chao adaugă consfătuirea de la București din iunie 1960. La Iași, în 1955, scrie cel care l-a intervievat, Budura nu prea înțelegea accentul de Sichuan al lui Zhu De, iar într-o fotografie se vede cum întinde gâtul, din spate, ca să citească discursul din mâna mareșalului.

„Renmin Ribao” din acei ani nu dă numele interpreților. Numele lui apare în 1963, ca însărcinat cu afaceri ad-interim și secretar II al ambasadei. În 1999 a povestit, la Radio România, că în martie 1964 tradusese scrisoarea lui Gheorghiu-Dej pe care șeful statului chinez, Liu Shaoqi, a desfăcut-o și a citit-o la masă, și a descris întâlnirea cu Mao Zedong care a urmat. Potrivit rezumatului cărții de istorie orală făcut de Dan Tomozei, 1964 a fost ultima oară când l-a văzut pe Mao.

În 1969 a fost trimis consul general la Sydney. S-a întors la Beijing ca ministru-consilier între 1979 și 1981, iar în octombrie 1989 ziarul a publicat relatarea unei delegații a redacției despre călătoria ei din august în România, în care se spune despre cei doi interpreți, „tovarășul Luo Ming” și un alt fost student în China din anii ’50, că vorbesc chineza standard mai corect decât membrii delegației. A sosit ca ambasador la 30 iulie 1990, și-a prezentat scrisorile de acreditare la 27 august și și-a luat rămas-bun de la premierul Li Peng la 16 iunie 1995.

Apoi a îngrijit ediții de documente. Cu o echipă de diplomați, istorici și redactori a publicat documentele diplomatice românești despre China: un volum pentru 1880–1974 în 2005, unul pentru 1954–1975 în 2008 și două pentru 1975–1981 în 2015; peste 1.500 de documente, pe mai bine de 4.000 de pagini. A murit în iulie 2021: la 25, potrivit relatărilor chineze care citează familia, sau la 24, potrivit comunicatului Ambasadei Chinei.

- 5 martie 1951: „Renmin Ribao”: „cel mai tânăr, frățiorul Luo Ming, are anul acesta doar 19 ani”. [apare în „Renmin Ribao”]
- toamna lui 1954: Îl însoțește pe Petru Groza într-o călătorie de peste o lună prin China. [propria mărturie]
- decembrie 1955: Traduce pentru Zhu De în România. [propria mărturie]
- 26 octombrie 1963: „Renmin Ribao”: însărcinat cu afaceri ad-interim al ambasadei române la Beijing. [apare în „Renmin Ribao”]
- martie 1964: La convorbirile cu Liu Shaoqi și la întâlnirea cu Mao Zedong. [propria mărturie]
- iunie 1966: Interpretul care îl însoțește pe Zhou Enlai în România. [propria mărturie]
- 1969: Consul general la Sydney. [propria mărturie]
- 1979–1981: Ministru-consilier al ambasadei de la Beijing. [apare în „Renmin Ribao”]
- august 1989: Interpret al unei delegații a ziarului „Renmin Ribao” în România; delegația scrie despre cei doi interpreți ai ei că vorbesc chineza standard mai corect decât membrii ei (text apărut la 4 octombrie). [apare în „Renmin Ribao”]
- 27 august 1990: Își prezintă scrisorile de acreditare ca ambasador președintelui Yang Shangkun. [apare în „Renmin Ribao”]
- 16 iunie 1995: Își ia rămas-bun de la premierul Li Peng. [apare în „Renmin Ribao”]
- 2005–2015: Îngrijește patru volume de documente diplomatice românești despre China. [apariția unei cărți]
- iulie 2021: Moare la 89 de ani; e înmormântat la București, la 27 iulie. [din altă relatare]

### 江冬妮 Toni Radian (profesoară și traducătoare)

Ea și Budura au intrat la Facultatea de Limba și Literatura Chineză a Universității din Beijing. În noiembrie 1953, „Renmin Ribao” a publicat sub numele ei chinezesc un text scurt, „Orice greutate poate fi învinsă”: unii profesori predau în dialecte greu de înțeles, cărțile și operele literare erau pline de caractere necunoscute, cele mai grele fiind ale lui Lu Xun, colegii chinezi le repetau străinilor prelegerile după ore, iar cursul care îi plăcea cel mai mult era istoria noii literaturi de după 1919.

În 1956 a început să predea chineza la Universitatea din București, cel dintâi curs de acest fel din România. Florentina Vișan, care i-a fost studentă din 1966 și a predat mai târziu aceleași cursuri, își amintea o profesoară de care toată grupa se cam temea și care își construise singură cursul; studenții nu aveau nici cărți, nici dicționare, iar în bibliotecă era un singur dicționar, chinez-rus.

Traducerea ei din Pu Songling, „Duhul crizantemei” (1966), a fost prima făcută în română direct din chineză, scrie Vișan. Au urmat un al doilea volum din Pu Songling, în 1983, și o antologie de nuvele clasice, „Nuvela chineză medievală”, în 1989; Li Min adaugă un volum de povestiri din culegerea „Jingu qiguan”, în 1982, și miturile Chinei antice ale lui Yuan Ke, în 1987. Lucra bolnavă, spune Vișan, și nu lăsa nimic nelămurit; ori de câte ori dădea de ceva greu de tradus, îi descosea pe lectorii chinezi ai universității. În august 1989, Xinhua anunța de la București apariția a trei volume de proză chineză veche, traduse direct din chineză de „sinologa Jiang Dongni” și de un asistent al universității. E ultima ei apariție în ziar.

- 20 septembrie 1951: Vorbește în numele studenților români la o întâlnire cu soldați întorși din Coreea. [apare în „Renmin Ribao”]
- 15 noiembrie 1953: „Renmin Ribao” îi publică articolul „Orice greutate poate fi învinsă”. [apare în „Renmin Ribao”]
- 1956: Începe să predea limba chineză la Universitatea din București. [din altă relatare]
- 1966: „Duhul crizantemei”, povestiri de Pu Songling: potrivit Florentinei Vișan, prima traducere făcută în română direct din chineză. [apariția unei cărți]
- 1983: Al doilea volum de povestiri ciudate ale lui Pu Songling. [apariția unei cărți]
- 7 august 1989: Xinhua anunță trei volume de proză chineză veche traduse de „sinologa Jiang Dongni”. [apare în „Renmin Ribao”]

### 廖宁 Leonin Vasilescu (consilier comercial)

A studiat economia, la Universitatea Poporului (Renmin) din Beijing, potrivit lui Li Min, și a fost repartizat la Ministerul Comerțului Exterior, unde, spune Anna Eva Budura, a lucrat până la moarte. Amintirile nu spun mai mult. Restul vine din „Renmin Ribao”, care nu i-a publicat aproape niciodată numele de familie: pentru ziar, el era Liao Ning.

Sub acest nume îl pomenește de 39 de ori după anii de studenție. În octombrie 1963 e secretar I al ambasadei române la Beijing și întâmpină la aeroport o delegație comercială; în august 1965 e secretar I pentru comerț și e trecut printre membrii delegației guvernamentale sosite pentru deschiderea unei expoziții economice românești. În martie 1970, un Liao Ning e la Beijing cu delegația comercială guvernamentală, pomenit alături de adjunctul șefului ei, iar din martie 1971 e din nou la ambasadă: secretar I pentru probleme economice, apoi consilier economic din octombrie 1971 și consilier comercial din octombrie 1972 până în noiembrie 1973. În mai 1975 se întoarce pentru o lună, ca director adjunct al expoziției industriale românești. În noiembrie 1971 și în 1975, ziarul îi dă numele întreg: 瓦西列斯库·廖宁, Vasilescu Leonin.

Erau anii creditelor chineze pentru România. Ziarul îl trece printre participanții la convorbirile din 20 martie 1971 dintre vicepremierul Li Xiannian și vicepreședintele Consiliului de Miniștri Gheorghe Rădulescu, apoi printre cei prezenți la recepția de două zile mai târziu, la care a venit Zhou Enlai, și la semnarea acordului de credit pe termen lung fără dobândă, la 28 octombrie 1971; la 23 noiembrie 1973 îl arată de față când Zhou Enlai a primit delegația comercială română. După iunie 1975, numele lui nu mai apare.

- 5 martie 1951: „Renmin Ribao”: „colegul român Liao Ning” cere să o ia de la capăt împreună cu studenții polonezi. [apare în „Renmin Ribao”]
- toamna lui 1952: Studiază economia; la Universitatea Poporului (Renmin), potrivit lui Li Min. [din altă relatare]
- 16 octombrie 1963: Secretar I al ambasadei române la Beijing, la aeroport, la sosirea unei delegații comerciale. [apare în „Renmin Ribao”]
- 4 august 1965: Trecut printre membrii delegației guvernamentale sosite pentru deschiderea expoziției economice românești; Peng Zhen și Li Xiannian îi primesc pe toți membrii ei în aceeași seară. [apare în „Renmin Ribao”]
- martie 1970: La Beijing, cu delegația comercială guvernamentală română, pomenit alături de adjunctul șefului ei. [apare în „Renmin Ribao”]
- 20–22 martie 1971: La convorbirile cu Li Xiannian și la recepția la care a venit Zhou Enlai. [apare în „Renmin Ribao”]
- 28 octombrie 1971: Consilier economic; de față la semnarea acordului prin care China dă României un credit pe termen lung, fără dobândă. [apare în „Renmin Ribao”]
- 23 noiembrie 1973: Zhou Enlai primește delegația comercială română; Liao Ning e printre membrii ei. [apare în „Renmin Ribao”]
- 17 mai – 15 iunie 1975: Director adjunct al expoziției industriale românești de la Beijing. Ultima lui apariție în ziar. [apare în „Renmin Ribao”]

### 郭玛丽 Maria Comănescu (studentă la istorie)

În toamna lui 1952 a intrat, împreună cu Anna Szász, la Facultatea de Istorie a Universității din Beijing. Numele ei chinezesc apare o singură dată în „Renmin Ribao”, printre cele opt studente care au semnat un articol de 8 Martie, în 1952; numele de familie e în știrea din 1950.

Despre ce a urmat, relatările diferă. În 2025, Anna Eva Budura a spus că, după vacanța din vara lui 1954, Maria Comănescu nu s-a mai putut întoarce la studii din cauza unor probleme de sănătate, „care s-au agravat în mod tragic și am pierdut-o”. Textul ei din 2020 spune că toți cei cinci au încheiat studiile în iulie 1956 și și-au început activitatea în instituții ale statului, una dintre ele fiind Institutul Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea; Li Min, de la Universitatea de Studii Străine din Beijing, scrie că acolo a lucrat Guo Mali. În privința sfârșitului, relatările concordă. Sarcina de a pune bazele cercetării istoriei Chinei în România ar fi trebuit împărțită cu ea, a scris Anna Eva Budura, „dar, din nefericire, ea a părăsit prea repede această lume”. Nicio sursă nu dă o dată.

- 8 martie 1952: Semnează, ca Guo Mali, articolul celor opt studente ale clasei, publicat în „Renmin Ribao”. [apare în „Renmin Ribao”]
- toamna lui 1952: Intră la Facultatea de Istorie a Universității din Beijing. [din altă relatare]
- vara lui 1954: Potrivit relatării Annei Eva Budura din 2025, nu se mai poate întoarce la studii după vacanță, din cauza sănătății. [din altă relatare]
- după 1956: Potrivit lui Li Min, lucrează la Institutul Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea; textul din 2020 trece acest institut printre primele locuri de muncă ale celor cinci, fără să o numească. „A părăsit prea repede această lume”; nicio dată nu e cunoscută. [din altă relatare]

## Cine a tradus când conducătorii României s-au întâlnit cu Mao Zedong și Zhou Enlai?

Se spune adesea că studenții din 1950 au devenit vocile prin care cele două țări și-au vorbit. Tabelul arată, pentru fiecare întâlnire, ce dovadă există că unul dintre cei cinci a fost de față și de ce fel este ea.

| Când | Întâlnirea | Care dintre cei cinci | Sursa |
| --- | --- | --- | --- |
| toamna lui 1954 | Călătoria de peste o lună a lui Petru Groza în China | Budura, însoțitor | propria mărturie, redată de alții |
| decembrie 1955 | Zhu De în România | Budura, interpret | propria mărturie, redată de alții |
| iunie 1960 | Consfătuirea de la București a partidelor comuniste | Budura, participant (Ding Chao) | propria mărturie, redată de alții |
| 2–10 martie 1964 | Delegația română la Beijing; Liu Shaoqi, Deng Xiaoping; Mao Zedong la 10 martie | Budura; tradusese scrisoarea lui Gheorghiu-Dej | propria mărturie, redată de alții |
| martie 1965 | Zhou Enlai la funeraliile lui Gheorghiu-Dej | Budura, interpret însoțitor | propria mărturie, redată de alții |
| 4 august 1965 | Peng Zhen și Li Xiannian îi primesc pe toți membrii delegației guvernamentale române | Vasilescu, trecut printre membri | „Renmin Ribao” de atunci |
| iunie 1966 | Zhou Enlai în România | Budura, interpret însoțitor | propria mărturie, redată de alții |
| 20–22 martie 1971 | Convorbirile cu Li Xiannian; recepția la care a venit Zhou Enlai | Vasilescu, secretar I | „Renmin Ribao” de atunci |
| 3 iunie 1971 | Nicolae Ceaușescu și Mao Zedong | Niciunul găsit: Budura plecase în 1969 consul general la Sydney | nicio mențiune |
| 28 octombrie 1971 | Semnarea acordului de credit pe termen lung fără dobândă | Vasilescu, consilier economic | „Renmin Ribao” de atunci |
| 23 noiembrie 1973 | Zhou Enlai primește delegația comercială | Vasilescu, membru al delegației | „Renmin Ribao” de atunci |
| august 1978 | Hua Guofeng în România | Niciunul | nicio mențiune |
| august 1989 | O delegație a ziarului „Renmin Ribao” în România (text apărut la 4 octombrie) | Budura, interpret | „Renmin Ribao” de atunci |
| 27 august 1990 | Prezentarea scrisorilor de acreditare lui Yang Shangkun | Budura, ambasador | „Renmin Ribao” de atunci |

Se văd două lucruri. Prezența lui Budura la întâlnirile din anii ’50 și ’60 e atestată numai de propria mărturie: traducerile englezești consultate ale stenogramelor din 1964 și 1966 nu dau numele niciunui interpret, iar stenogramele românești din septembrie 1969 îl dau pe al altuia, Ion Dorobanțu. Pentru 1971, când Ceaușescu s-a întâlnit cu Mao, nimic nu îl arată pe Budura la Beijing: plecase în 1969 consul general la Sydney, iar la un dineu oferit în 1971 delegației române, spune cartea de istorie orală, Zhou Enlai a întrebat ce mai face.

În textele găsite, cel dintre cei cinci pe care ziarul vremii îl arată în aceeași sală cu Zhou Enlai este Leonin Vasilescu, cel despre care amintirile spun cel mai puțin.

Acele întâlniri se pot citi azi în volumele lui Budura. Stenogramele românești ale convorbirilor cu Mao, Zhou și Deng pe care le citează istoricii, și pe care le folosește pagina despre România în ziarul Chinei, au fost publicate sub îngrijirea lui.

## De câte ori i-a pomenit „Renmin Ribao”?

Ziarul a publicat, între 1950 și 2017, 87 de texte în care apar. Budura: 38; Vasilescu: 41; Radian: 6; Anna Eva Budura: 6; Comănescu: 2; studenții români ca grup: 3. Un text în care apar mai mulți e numărat pentru fiecare, iar știrea din 1950 pentru toți cei cinci, așa că numerele adunate depășesc totalul.

| Data apariției | Pagina | Cine | În calitate de | Ce spune textul |
| --- | --- | --- | --- | --- |
| 3 decembrie 1950 | 1 | toți cei cinci | student | Sosirea celor cinci la Beijing. (罗马尼亚学生五名来京学习) |
| 23 februarie 1951 | 1 | grupul |  | Studenți din Polonia, România, Bulgaria și Ungaria participă la o adunare a tineretului la Beijing. (纪念“反对殖民制度斗争日” 全国各城市青年举行盛大集会 归国华侨示威游行反对美国武装日本 国际学联亚洲学生疗养院在京奠基) |
| 5 martie 1951 | 1 | grupul |  | Soldați întorși din Coreea povestesc întâlnirile de la Beijing; studenții români de la Tsinghua l-au îmbrățișat pe unul dintre ei și i-au dat peste o sută de insigne. (志愿军归国代表函告前线指战员 祖国人民到处赞颂志愿军) |
| 5 martie 1951 | 3 | 罗明, 江冬妮, 廖宁 | studenți | Reportaj despre studenții est-europeni de la Tsinghua: cel mai tânăr e Luo Ming; Liao Ning o ia de la capăt; Jiang Dongni ascultă cântecele. (东欧同学在清华大学) |
| 22 septembrie 1951 | 1 | 江冬妮 | studentă | Jiang Dongni vorbește în numele studenților români la o întâlnire cu soldați întorși din Coreea. (志愿军归国代表和东欧留华学生联欢) |
| 12 octombrie 1951 | 4 | grupul |  | Scrisoarea studenților est-europeni către Mao Zedong, de ziua națională. (东欧人民民主国家留学我国的学生 写信向毛主席祝贺我国庆节) |
| 8 martie 1952 | 3 | 萨安娜, 江冬妮, 郭玛丽 | studente, ca autoare | Articol de 8 Martie semnat de cele opt studente ale clasei. (祝贺新中国女青年的伟大成就) |
| 15 noiembrie 1953 | 3 | 江冬妮 | studentă, ca autoare | Articolul scris de Jiang Dongni: „Orice greutate poate fi învinsă”. (兄弟国家的留学生在北京大学) |
| 17 octombrie 1963 | 3 | 廖宁 | secretar I | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (罗马尼亚政府贸易代表团到京) |
| 26 octombrie 1963 | 3 | 罗明 | însărcinat cu afaceri ad-interim | Dineu sau recepție. (庆祝罗马尼亚武装部队节 罗驻华使馆武官举行酒会) |
| 25 decembrie 1963 | 3 | 罗明 | secretar II | Adunare comemorativă. (纪念世界文化名人、罗马尼亚神经病学家 首都五团体联合举行集会) |
| 28 aprilie 1964 | 3 | 罗明 | secretar II | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (应邀去保匈德波罗捷等国参加“五一”节 我全总派出代表团分别启程) |
| 4 august 1965 | 4 | 廖宁 | secretar I (comerț) | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (罗马尼亚经济展览会即将在北京开幕 罗政府代表团启程来我国参加展览会开幕式) |
| 5 august 1965 | 1 | 廖宁 | secretar I, membru al delegației | Delegația guvernamentală sosește pentru deschiderea expoziției economice românești; Peng Zhen și Li Xiannian o primesc în aceeași seară. (罗马尼亚政府代表团到达北京 彭真李先念同志接见贵宾 我国际贸易促进会设宴庆祝罗经济展览会即将开幕) |
| 23 decembrie 1965 | 3 | 廖宁 | secretar I | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (罗马尼亚政府贸易代表团长离京) |
| 26 martie 1970 | 5 | 廖宁 | cu delegația comercială, alături de adjunctul șefului ei | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (罗马尼亚政府贸易代表团团长抵京) |
| 2 aprilie 1970 | 5 | 廖宁 | cu delegația comercială, alături de adjunctul șefului ei | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (罗马尼亚政府贸易代表团团长离京回国) |
| 21 martie 1971 | 4 | 廖宁 | secretar I (probleme economice) | Convorbiri între Li Xiannian și Gheorghe Rădulescu; Liao Ning e printre participanți. (李先念邱会作同志同勒杜列斯库同志会谈 会谈在亲切友好的气氛中进行) |
| 23 martie 1971 | 1 | 廖宁 | secretar I | Recepția ambasadorului pentru delegația română; vine Zhou Enlai. (罗驻华大使为罗政府代表团访华举行宴会 周总理李先念邱会作同志应邀出席 勒杜列斯库和李先念同志讲话 宴会洋溢着中罗两党两国兄弟般的友谊和团结气氛) |
| 23 mai 1971 | 2 | 廖宁 | secretar I | Un conducător chinez primește o delegație română. (李先念副总理会见罗马尼亚化学工业部代表团 宾主进行了亲切友好的谈话) |
| 27 mai 1971 | 6 | 廖宁 | secretar I (probleme economice) | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (罗马尼亚化学工业部代表团离京回国) |
| 10 iunie 1971 | 5 | 廖宁 | secretar I | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (中国社会主义建设成就展览团团长离开北京前往罗马尼亚) |
| 16 octombrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | Dineu sau recepție. (为罗马尼亚政府代表团访华 阿夫拉姆部长举行宴会 阿夫拉姆部长和李水清部长讲话，共祝罗中两党、两国和两国人民友谊不断发展) |
| 17 octombrie 1971 | 5 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (在参加罗工业展览会开幕式和进行友好访问后 罗马尼亚政府代表团离京回国) |
| 23 octombrie 1971 | 5 | 廖宁 | consilier economic | Expoziție românească. (李先念副总理参观罗马尼亚工业展览会) |
| 30 octombrie 1971 | 4 | 廖宁 | diplomat al ambasadei | Semnarea acordului prin care China dă României un credit pe termen lung, fără dobândă. (中罗两国政府关于中国给予罗马尼亚长期无息贷款协定在京签字 李先念副总理出席签字仪式) |
| 30 octombrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | Dineu sau recepție. (民航总局局长邝任农举行宴会 欢迎罗马尼亚运输邮电部代表团) |
| 30 octombrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (罗马尼亚旅行团到京) |
| 31 octombrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (罗马尼亚一专家组到京) |
| 3 noiembrie 1971 | 4 | 廖宁 | consilier economic | Predarea unui dar. (罗马尼亚同志向中罗友好公社赠送卡车 在北京展览馆举行交接仪式) |
| 21 noiembrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (罗马尼亚对内贸易部副部长离京回国) |
| 25 noiembrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (罗马尼亚政府贸易代表团团长到京) |
| 27 noiembrie 1971 | 5 | 廖宁 | membru al delegației comerciale | Semnarea protocolului de schimburi de mărfuri și plăți pe 1972; numele apare întreg, Vasilescu Leonin. (中罗签订明年交换货物和付款议定书 李先念副总理出席签字仪式并会见罗政府贸易代表团) |
| 5 decembrie 1971 | 6 | 廖宁 | consilier economic | Dineu sau recepție. (陈绍昆部长欢宴罗冶金工业部代表团) |
| 15 decembrie 1971 | 4 | 廖宁 | consilier economic | Un conducător chinez primește o delegație română. (李先念副总理陈绍昆部长会见罗马尼亚冶金工业部代表团) |
| 7 mai 1972 | 2 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (应邀来我国进行友好访问 罗马尼亚轻工业部代表团到京) |
| 8 mai 1972 | 3 | 廖宁 | consilier economic | Dineu sau recepție. (方毅举行宴会欢迎罗轻工业部代表团) |
| 17 mai 1972 | 3 | 廖宁 | consilier economic | Un conducător chinez primește o delegație română. (李先念方毅曹鲁陈维稷会见罗轻工业部代表团) |
| 20 mai 1972 | 5 | 廖宁 | consilier economic | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (罗轻工业部代表团离京回国) |
| 13 octombrie 1972 | 5 | 廖宁 | consilier comercial | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (我国际贸促会参观团离京去罗马尼亚) |
| 17 mai 1973 | 4 | 廖宁 | consilier comercial | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (参加中罗科技合作委员会第十五届会议 中国科技合作代表团前往罗马尼亚) |
| 7 iunie 1973 | 4 | 廖宁 | consilier comercial | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (在参加中罗科技合作委员会第十五届会议后 中国科技合作代表团回到北京) |
| 21 iunie 1973 | 4 | 廖宁 | consilier comercial | Un conducător chinez primește o delegație română. (罗马尼亚军事代表团到京 国防部设宴热烈欢迎 叶剑英李德生肖劲光出席宴会并会见代表团全体成员 李德生和扬·格奥尔基在充满团结友好气氛的宴会上讲话) |
| 29 iunie 1973 | 4 | 廖宁 | consilier comercial | Dineu sau recepție. (罗马尼亚军事代表团团长举行告别宴会 叶剑英李德生等同志应邀出席扬·格奥尔基同志和李德生同志先后讲话) |
| 15 noiembrie 1973 | 1 | 廖宁 | consilier comercial | La aeroport sau la gară, la sosirea unei delegații. (珀仓副主席率罗贸易代表团到京 李先念副总理、李强部长等前往机场欢迎) |
| 16 noiembrie 1973 | 4 | 廖宁 | membru al delegației comerciale | Convorbiri. (李强部长同珀仓团长达尔包斯副团长会谈) |
| 24 noiembrie 1973 | 1 | 廖宁 | membru al delegației comerciale | Zhou Enlai primește delegația comercială guvernamentală română. (周恩来总理、李强部长会见罗马尼亚政府贸易代表团) |
| 18 mai 1975 | 4 | 廖宁 | director adjunct al expoziției | Sosirea directorului adjunct al expoziției industriale românești; numele apare întreg, Vasilescu Leonin. (外事往来) |
| 26 mai 1975 | 1 | 廖宁 | director adjunct al expoziției | Dineu sau recepție. (尼古列斯库副总理率代表团到达北京 李先念副总理设宴热烈欢迎罗马尼亚贵宾 李先念副总理和尼古列斯库副总理在宴会上先后讲了话) |
| 17 iunie 1975 | 4 | 廖宁 | director adjunct al expoziției | Știri diplomatice pe scurt. (外事往来) |
| 22 decembrie 1979 | 4 | 罗明 | ministru-consilier | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (政协代表团结束对罗访问回京) |
| 21 noiembrie 1980 | 4 | 罗明 | ministru-consilier | Adunare comemorativă. (首都各界人士集会 纪念罗两位伟大作家诞辰一百周年) |
| 28 noiembrie 1980 | 1 | 罗明 | ministru-consilier | Adunare comemorativă. (首都五个研究团体联合举办学术报告会 纪念恩格斯诞辰一百六十周年) |
| 1 august 1981 | 4 | 罗明 | însărcinat cu afaceri ad-interim | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (锻炼队伍 增进友谊 检验成果 我国大学生体育代表团载誉归来 蒋南翔等负责人和运动员代表到机场迎接) |
| 21 august 1981 | 4 | 罗明 | însărcinat cu afaceri ad-interim | Conferință de presă. (罗明临时代办举行记者招待会 庆祝罗马尼亚解放三十七周年) |
| 22 august 1981 | 4 | 罗明 | însărcinat cu afaceri ad-interim | Dineu sau recepție. (对外友协、中罗友协举行招待会 庆祝罗马尼亚解放37周年) |
| 23 august 1981 | 4 | 罗明 | însărcinat cu afaceri ad-interim | Zilele filmului românesc. (罗马尼亚电影日在京举行首映式) |
| 24 august 1981 | 4 | 罗明 | însărcinat cu afaceri ad-interim | Adunare comemorativă. (人民解放军北京卫戍区某师集会 庆祝罗马尼亚解放三十七周年) |
| 9 august 1989 | 3 | 江冬妮 | traducătoare | Trei volume de proză chineză veche traduse la București de „sinologa Jiang Dongni”. (罗选译出版中国古代小说) |
| 4 octombrie 1989 | 7 | 罗明 | interpret | O delegație a ziarului în România: unul dintre cei doi interpreți e „tovarășul Luo Ming”. (访罗见闻) |
| 28 august 1990 | 4 | 罗明 | ambasador nou-sosit | Președintele Yang Shangkun îi primește scrisorile de acreditare; sosise la 30 iulie. (杨主席接受罗新任大使国书) |
| 25 septembrie 1990 | 4 | 罗明 | ambasador | Premierul Li Peng primește ambasadorii a șase țări, sosiți sau la plecare; printre cei nou-sosiți e Luo Ming. (李鹏会见六国大使) |
| 24 noiembrie 1990 | 4 | 罗明 | ambasador | Conferință de presă de ziua națională a României. (罗马尼亚大使强调发展罗中关系) |
| 29 noiembrie 1990 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 6 decembrie 1990 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 6 ianuarie 1991 | 4 | 罗明, 萨安娜 | ambasador; doctor în istorie; soția ambasadorului | Ambasadorul și soția lui la o seară de operă chineză pentru diplomați. (过海无须凭仙术 沟通有径剧为桥 四十多驻华使节观《八仙过海》) |
| 14 ianuarie 1991 | 7 | 罗明 | ambasador | Un articol despre politica externă a României îl citează. (罗马尼亚活跃的外交活动) |
| 15 septembrie 1991 | 4 | 罗明 | ambasador | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (钱其琛出访东欧两国) |
| 20 noiembrie 1991 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 14 martie 1992 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 1 decembrie 1992 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 30 noiembrie 1993 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 13 decembrie 1993 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 17 iunie 1994 | 1 | 罗明 | ambasador | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (李鹏总理谈出访欧洲三国增进了解 加强信任 扩大合作) |
| 13 iulie 1994 | 1 | 罗明 | ambasador | Convorbiri. (中罗两国领导人举行会谈双方希望两国经贸合作稳步发展) |
| 14 iulie 1994 | 1 | 罗明 | ambasador | La aeroport sau la gară, la plecarea ori întoarcerea unei delegații. (圆满结束对欧洲三国的正式访问李鹏总理昨回到北京朱镕基副总理等到人民大会堂迎接离罗时，伊利埃斯库总统举行仪式欢送) |
| 13 octombrie 1994 | 2 | 罗明 | ambasador | Un conducător chinez primește o delegație română. (傅全有会见罗马尼亚后勤代表团) |
| 21 octombrie 1994 | 4 | 罗明 | ambasador | Știri diplomatice pe scurt. (外事简讯) |
| 6 martie 1995 | 3 | 罗明 | ambasador | Diplomați la sesiunea Adunării Naționale Populare: „ambasadorul României vorbește o chineză foarte fluentă și corectă”. (“祝你们成功！”——驻华使节旁听人代会) |
| 17 iunie 1995 | 2 | 罗明 | ambasador la încheierea misiunii | Premierul Li Peng îl primește la încheierea misiunii. (李鹏会见五国离到任大使) |
| 19 aprilie 1996 | 7 | 罗明 | fost ambasador | Interviu acasă la el, la București. (情系中国——访罗马尼亚前驻华大使罗明) |
| 5 martie 1998 | 6 | 罗明 | fost ambasador | Centenarul lui Zhou Enlai, la București: vorbește în chineză. (俄罗分别举行学术研讨会和报告会 纪念周恩来诞辰100周年) |
| 16 iunie 2004 | – | 罗明 | fost ambasador | Președintele Hu Jintao se întâlnește la București cu zece prieteni români ai Chinei. (“流水逝去，石头留住”——胡锦涛会见罗马尼亚友好人士侧记) |
| 29 iunie 2005 | – | 萨安娜 | sinologă | Vorbește la un simpozion despre călătoriile lui Zheng He. (罗马尼亚举行郑和下西洋研讨会) |
| 23 iulie 2005 | – | 罗明 | fost ambasador | Conferința mondială a limbii chineze: „acum 55 de ani, când Luo Ming și soția lui au fost trimiși, niciun român nu vorbea chineză”. (出席世界汉语大会的海外嘉宾谈起汉语来妙语连珠 汉语蕴涵巨大的魅力) |
| 19 noiembrie 2016 | – | 萨安娜 | cercetătoare | Comentează o carte despre procesul de la Tokio. (“让全世界听到正义的声音”) |
| 23 august 2017 | – | 萨安娜 | laureată | A 11-a ediție a premiului pentru contribuția specială adusă cărții din China: „scriitoarea română Sa Anna”. (第十一届中华图书特殊贡献奖颁发) |

## Unde se termină povestea celor cinci?

Pentru trei dintre ei, se termină în tăcere. Ultima urmă a Mariei Comănescu e o propoziție a unei colege. A lui Leonin Vasilescu e un rând din rubrica de știri externe din 17 iunie 1975, care spune că directorul adjunct al expoziției a plecat cu avionul spre casă. A lui Toni Radian e o știre Xinhua despre trei volume de nuvele traduse. Datele morții lor nu apar în nicio sursă consultată.

Romulus Budura a fost înmormântat la București la 27 iulie 2021; la înmormântare a vorbit ambasadoarea Chinei. Au rămas cele patru volume de documente.

Secția de limba chineză pe care Toni Radian a înființat-o în 1956 la Universitatea din București primește studenți în fiecare an.

În mai 2026, la 95 de ani, Anna Eva Budura spunea: „Din păcate, doar eu am mai rămas dintre cei cinci români și cinci chinezi care am deschis un drum important în iarna anului 1950.” Cu șapte luni înainte, la deschiderea unei expoziții cu fotografiile și manuscrisele ei, își încheiase cuvântul spunând că e gata să predea ștafeta noii generații de sinologi.

## Surse și ce nu se știe

Textele din „Renmin Ribao” provin dintr-o transcriere integrală a ziarului pentru anii 1946–2025 (corpusul descris pe pagina despre România în ziarul Chinei); în articolele care pomenesc România au fost căutate cele cinci nume de familie din știre și cele cinci nume chinezești, iar fiecare rezultat a fost citit. Omonimii au fost eliminați unul câte unul: un deputat chinez și o învățătoare de la țară care poartă două dintre aceste nume, alți români numiți Vasilescu și expresia „România, anul viitor”, care în chineză începe cu aceleași două caractere ca Luo Ming. Textele despre alți membri ai familiei au fost lăsate deoparte. Datele din tabel sunt cele din corpus, cu o corecție: pentru lunile în care China a avut oră de vară, între 1986 și 1991, corpusul datează fiecare număr cu o zi mai devreme, așa că două texte au fost mutate cu o zi înainte, la 9 august 1989 și la 28 august 1990.

Cea mai mare parte din ce se știe despre grup vine de la una dintre cei cinci. Relatările Annei Eva Budura din 2020, 2025 și 2026 se potrivesc cu știrea și între ele la datele principale, cu două excepții în interviul din 2026, care dă 5 noiembrie ca dată a plecării și 4 decembrie ca dată a sosirii la Beijing; textele scrise de ea și știrea dau 15 și 30 noiembrie.

Identificarea lui Liao Ning cu Leonin Vasilescu se sprijină pe articolul lui Li Min, care dă cele două nume unul lângă altul; pe reportajul din 1951 și pe legenda unei fotografii din istoria clasei publicată în 2015, care îl prezintă pe Liao Ning ca student român; și pe patru texte în care apare numele întreg: unul din 27 noiembrie 1971, la două zile după ce „consilierul economic Liao Ning” întâmpinase aceeași delegație la aeroport, și trei din 1975. Textele din 1970 nu dau nicio funcție și se sprijină numai pe nume.

### Ce nu se știe

- Datele de naștere ale lui Radian, Vasilescu și Comănescu și datele morții lor.
- Cu ce trenuri au mers cei cinci și unde se aflau în cele unsprezece zile dintre București și Manzhouli.
- Dacă Maria Comănescu și-a luat licența.
- Ce a făcut Vasilescu între 1956 și 1963, între 1965 și 1970 și după 1975.
- Dacă vreunul dintre cei cinci a fost de față când Ceaușescu s-a întâlnit cu Mao, în 1971, sau în timpul vizitei lui Hua Guofeng, în 1978. Nimic din ce s-a găsit nu o spune.

### Fotografii

În colecția Annei Eva Budura există fotografii de grup ale celor cinci, publicate împreună cu interviurile ei. Ele sunt protejate de drepturi de autor și nu sunt reproduse aici.

### Surse

- [„Renmin Ribao” (人民日报), 1950–2017, corpusul integral Papersnake/people_daily_news; textele sunt citate cu data și pagina în tabelul de mai sus](https://huggingface.co/datasets/Papersnake/people_daily_news)
- [Anna Eva Budura, „Șaptezeci de primăveri și toamne – cu China în mintea și inima mea”, 2020](https://dantomozei.ro/2020/12/30/anna-eva-budura-o-poveste-aievea-despre-istoria-prieteniei-romania-china/)
- [Anna Eva Budura, discursul din 29 octombrie 2025, publicat de Ambasada Chinei în România](https://ro.china-embassy.gov.cn/rom/whhznew/202511/t20251103_11746240.html)
- [HotNews, interviu cu Anna Eva Budura de Gabriel Bejan, 1 mai 2026](https://hotnews.ro/video-dupa-masa-de-pranz-a-venit-traducatoarea-si-ne-a-spus-in-satul-vecin-are-loc-o-executie-interviu-cu-romanca-trimisa-de-autoritatile-de-la-bucuresti-in-1950-sa-2218754)
- [Luo Ming și Sa Anna, 清华园，通向中国之门, 神州学人, 12 iulie 2015](https://www.tsinghua.edu.cn/info/1182/41633.htm)
- [Radio România, mărturia lui Romulus Ioan Budura din 1999, publicată la 27 februarie 2017](https://www.rador.ro/2017/02/27/romulus-ioan-budura-un-martor-la-relatiilor-romano-chinze/)
- [Li Min 黎敏, despre învățarea limbii chineze de către primii studenți români veniți în cadrul schimbului, 欧洲语言文化研究, 2024, nr. 2](https://www.hssonline.cn/zh/article/73382861/)
- [Ding Chao 丁超, 秋雨霞光忆罗明, 中华读书报, 1 decembrie 2021](http://epaper.gmw.cn/zhdsb/html/2021-12/01/nw.D110000zhdsb_20211201_1-17.htm)
- [Ding Chao, „China și România: 70 de ani de colaborare în educație”, 2020](https://casaromanochineza.ro/ding-chao-china-si-romania-70-de-ani-de-colaborare-in-educatie/)
- [Kong Hanbing 孔寒冰, 听罗明先生讲那过去的事情, site-ul absolvenților Universității din Beijing, iulie 2021](https://www.pku.org.cn/info/1208/4265.htm)
- [神州学人, 新中国第一批“洋学生”: clasa de la Tsinghua pentru studenții est-europeni, 2015](https://www.tsinghua.org.cn/info/1952/17300.htm)
- [神州学人, 萨安娜：无法割舍的中国情结, după un volum al Universității din Beijing din 2010](http://www.chisa.edu.cn/issues/201970zn/70znlxzg/201909/t20190910_2110739946.html)
- [„Guangming Ribao”, despre 70 de ani de predare a limbii chineze pentru străini, 12 decembrie 2020](https://www.chinanews.com.cn/cul/2020/12-12/9360293.shtml)
- [Florentina Vișan, „Întîlnirea mea cu profesoara și traducătoarea Toni Radian”, 2017](https://www.fitralit.ro/28-02-2017-intilnirea-mea-cu-profesoarea-si-traducatoarea-toni-radian/)
- [Dan Tomozei, despre cartea de istorie orală a lui Kong Hanbing cu Romulus Budura, 2014](https://dantomozei.ro/2014/06/04/interviu-cu-luo-ming-volum-dedicat-e-s-ambasador-romulus-budura/)
- [Dan Tomozei, despre cartea de istorie orală cu Romulus și Anna Budura, 2018](https://dantomozei.ro/2018/05/23/punte-intre-china-si-romania-un-nou-volum-dedicat-reputatilor-sinologi-romulus-si-anna-budura/)
- [Dan Tomozei, „Anna Eva Budura la 95 de ani”, 31 mai 2026](https://dantomozei.ro/2026/05/31/un-diamant-al-relatiilor-romania-china-anna-eva-budura-la-95-de-ani/)
- [„Guangming Ribao” (Liu Jun), portret al lui Luo Ming, 6 iulie 2015](https://www.chinanews.com.cn/m/hr/2015/07-06/7386142.shtml)
- [Ambasada Chinei în România, comunicat despre înmormântarea lui Romulus Ioan Budura, 28 iulie 2021](https://ro.china-embassy.gov.cn/rom//dsxxnew/dshdnew/202107/t20210728_9039370.html)
- [Xinhua, după ITAR-TASS, despre 60 de ani de la primul tren Moscova–Beijing, 20 ianuarie 2014](https://www.chinanews.com.cn/gj/2014/01-20/5757730.shtml)
- [译研网 (CCTSS), anunțul morții lui Luo Ming, cu prezentarea cărții de istorie orală, iulie 2021](http://www.cctss.org/article/headlines/6434)
- [Universitatea din București, secția de limba și literatura chineză](https://orientale.lls.unibuc.ro/home/chineza/)
- [Wilson Center Digital Archive, stenograma convorbirii Maurer–Zhou Enlai din 7 septembrie 1969, din volumul îngrijit de Romulus Ioan Budura (2005)](https://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/117758)
- [CFR, „Mersul trenurilor”, valabil de la 3 octombrie 1948 (Internet Archive)](https://archive.org/details/mersul_trenurilor_1948)
- [Natural Earth, date cartografice din domeniul public](https://www.naturalearthdata.com/)

https://mariuscomper.uk/cinci-studenti-la-beijing/