Codexul Vergara · Tepetlaoztoc, lângă Texcoco · c. 1540
Codexul Vergara: 386 de câmpuri aztece și cea mai mare arie pe care o permit laturile lor
Pe la 1540, scribii acolhua de lângă Texcoco au desenat câmpurile fiecărei gospodării de două ori: într-un registru cu laturile măsurate în prăjini, în altul cu ariile. Lungimile celor patru laturi permit mai multe forme, dar stabilesc un plafon pentru arie. Schimbă forma câmpului din desen și compară acest plafon cu aria notată de scrib.
- Laturi
- Aria acum
- Plafon
- Aria notată
Un recensământ al gospodăriilor
Codexul Vergara provine din Tepetlaoztoc, un oraș acolhua de lângă Texcoco, în Valea Mexicului, la o generație după cucerirea spaniolă. Un recensământ în imagini arată cine locuia în fiecare gospodărie, iar câmpurile gospodăriei sunt desenate în două registre: contururi cu lungimile laturilor notate în glife și, încă o dată, cu ariile. O prăjină, notată aici cu T, măsura circa 2,5 metri. Lungimile mai mici erau notate cu o inimă, o săgeată și o mână, adică 0,4, 0,5 și 0,6 dintr-o prăjină.
În 2011, María del Carmen Jorge y Jorge, Barbara Williams, Clara Garza-Hume și Arturo Olvera au publicat 386 de câmpuri cu patru laturi, cu laturi și arii, cu fracțiunile deja transformate în zecimale; dintre 408 înregistrări, puseseră deoparte 22. Apoi au comparat ariile scribilor cu ce permit laturile.
Cât pot cuprinde patru laturi
Leagă patru bețe într-un cadru articulat și împinge un colț: cadrul se deformează și aria lui se schimbă. Aria e maximă când toate cele patru colțuri stau pe același cerc. Pentru laturile a, b, c și d, această arie maximă este √((s−a)(s−b)(s−c)(s−d)), unde s e jumătate din perimetru: formula lui Brahmagupta, din India secolului al VII-lea. E un etalon, nu o afirmație despre felul în care lucrau scribii.
O arie notată peste plafon nu se potrivește cu nicio formă care are aceste laturi. Fiecare arie notată sub plafon din acest set poate fi desenată cu ele. Niciuna nu înseamnă necinste: scribii aveau propriile reguli de calcul al ariei, iar o regulă aproximativă poate greși în ambele sensuri. O regulă răspândită, înmulțirea mediilor laturilor opuse, poate depăși plafonul.
Cât de aproape au ajuns scribii
În studiu, 250 dintre cele 386 de câmpuri au aria notată sub plafon sau egală cu el; în 122 dintre aceste cazuri, aria este egală cu plafonul. La celelalte 136 de câmpuri, aria depășește plafonul. La trei sferturi dintre câmpuri, aria notată se abate cu cel mult 5 % de la plafon, în plus sau în minus; la 85 %, cu cel mult 10 %. 130 de câmpuri au laturile opuse egale, iar 90 dintre ele sunt pătrate. Desenate ca dreptunghiuri, astfel de laturi cuprind produsul lungimii și lățimii, aria lor maximă, iar toate potrivirile exacte se află printre ele.
Pentru fiecare câmp, pagina calculează plafonul din lungimile laturilor și îl compară cu valoarea din primul tabel al anexei; diferența dintre plafon și aria notată e comparată cu valoarea din al doilea tabel. Pentru 384 de câmpuri, calculele coincid cu ambele tabele. Graficul arată numărătoarea recalculată, cu cea din Tabelul 1 în paranteză, acolo unde diferă.
Două câmpuri care nu se potrivesc
Pentru două câmpuri, valorile publicate nu concordă între ele. Câmpul 04-06-002 apare cu laturi de 41, 21, 22 și 11 prăjini și o arie notată de 715 T². Aceste laturi permit cel mult 400,4 prăjini pătrate, valoare care apare și în al doilea tabel al anexei, cu o diferență de −78,6 %. Primul tabel indică însă un plafon de 498,5 T², adică −43,4 %, iar desenul câmpului din anexă dă a patra latură ca 16 prăjini, din care rezultă exact această valoare. Numărătoarea din Tabelul 1 se reproduce doar cu câmpul încadrat la −43,4 %. Ce lungime are manuscrisul, anexa singură nu poate spune; pagina folosește valoarea listată, 11.
Câmpul 05-36-004 este un dreptunghi de 22 de prăjini pe 10 prăjini. Aria notată este de 220 de prăjini pătrate, egală cu plafonul. Al doilea tabel al anexei indică o arie notată de 22 T² și o diferență de 99 %; o arie de 22 T² ar fi cu 90 % sub plafonul de 220 T². Numărătoarea din Tabelul 1 se potrivește cu includerea câmpului printre cele cu aria notată cu peste 10 % sub plafon.
Recalcularea pe baza laturilor schimbă cu câte un câmp numărătoarea din patru intervale ale Tabelului 1. Aria notată coincide cu plafonul în 123 de cazuri, față de 122 în studiu; în 18 cazuri, față de 19, aria notată este cu peste 10 % sub plafon; un câmp trece din intervalul de la −50 % la −20 % în cel de la −100 % la −50 %. Dacă se folosesc cele două valori publicate, recalcularea reproduce exact Tabelul 1. Numărul câmpurilor peste plafon rămâne 136 și niciun interval nu se schimbă cu mai mult de un câmp.
Ce nu verifică această pagină
Lungimile folosite aici provin din transcrierea în zecimale a valorilor din glife, așa că interpretarea semnelor pentru inimă, săgeată și mână rămâne în afara verificării. Pagina compară ariile notate cu plafonul geometric; regulile de calcul ale scribilor, reconstituite de Williams și Jorge y Jorge în 2008, nu sunt verificate aici. Pentru câmpurile cu mult peste plafon, autorii studiului din 2011 propun desene nepotrivite între registre, greșeli de notare și reguli aproximative; cauza fiecărui caz rămâne deschisă.
Pagina despre khipu de pe acest site verifică un alt fel de înregistrare, șnururile cu noduri ale incașilor, prin adunarea totalurilor pe care le poartă.
Surse
Sursa fiecărui număr de pe pagină e indicată în notele proiectului.
- María del Carmen Jorge, Barbara J. Williams, C. E. Garza-Hume, Arturo Olvera, „Mathematical accuracy of Aztec land surveys assessed from records in the Codex Vergara”, PNAS 108 (37), 15053–15057, 2011, text integral, Tabelul 1 și anexa (Tabelele S1 și S2, desenele câmpurilor).
- Barbara J. Williams, María del Carmen Jorge y Jorge, „Aztec arithmetic revisited: land-area algorithms and Acolhua congruence arithmetic”, Science 320 (5872), 72–77, 2008.
- Khipu, pe acest site.