Dansul albinelor: cum află albinele unde sunt florile
O albină se întoarce în stup și dansează în întuneric. Unghiul la care aleargă arată direcția față de soare, iar cât timp se leagănă arată cât de departe sunt florile. Poți citi dansul pe trei hărți din România.
Albina de pe fagure dansează pentru surorile ei. Privește-o, apoi atinge harta unde crezi că le trimite.
Sus pe fagure înseamnă spre soare. Dacă albina aleargă drept în sus, legănându-se, florile sunt în direcția soarelui.
Înclinarea arată de ce parte a soarelui sunt florile. O alergare la un unghi de 40° spre dreapta față de verticală înseamnă că florile sunt la 40° spre dreapta față de direcția soarelui, privind dinspre stup.
Durata legănatului arată cât de departe sunt florile. Rigla de sub fagure se umple cât se leagănă albina; cercurile de pe hartă arată ce distanță înseamnă fiecare durată.
Dansul:
În stup
Pe hartă
Fără hartă: scrie unghiul și distanța
În joc, stupii sunt modele amplasate lângă satele Viscri și Breb și în București. Zonele de pe hartă vin din OpenStreetMap; florile sunt un scenariu. Ce e măsurat și ce e imaginat: mai jos.
Dansatoarea aleargă în linie dreaptă pe fagurele vertical, mișcându-și rapid corpul dintr-o parte în alta, de mai multe ori pe secundă. Apoi face un semicerc înapoi și o ia de la capăt, o dată pe o parte, o dată pe cealaltă. Alergarea dreaptă, cu legănat, e partea care contează: unghiul ei și durata ei.
În stupul întunecat, «sus» ține locul soarelui. Dacă florile sunt la 40° spre stânga față de direcția soarelui, albina aleargă pe fagure la un unghi de 40° spre stânga față de verticală; exemplul e al lui von Frisch (1973).
Cu cât florile sunt mai departe, cu atât legănatul durează mai mult. La albinele lui von Frisch, durata crește de la aproximativ o jumătate de secundă pentru 200 m la aproximativ patru secunde pentru 4,5 km. Pe primii 1,7 km, curba măsurată la o colonie de albine carniolice din Franconia, în Germania (56 de dansuri), urcă de la 0,41 s la 100 m până la 2,20 s la 1,7 km (Kohl și Rutschmann, 2021).
Schema dansului: unghiul α față de verticală arată unghiul dintre soare și flori, iar durata legănatului arată distanța. Etichetele din figură sunt în engleză. Figură: J. Tautz și M. Kleinhenz, Beegroup Würzburg, CC BY 2.5, prin Wikimedia Commons.
Opt lucruri verificate în articolele științifice, fiecare cu sursa lui. Karl von Frisch, cel care a descifrat dansul, a împărțit Premiul Nobel din 1973 pentru descoperiri despre comportamentul social al animalelor.
Karl von Frisch, în jurul anului 1926. Foto: Stefanie Ludwig, Atelier Veritas, domeniu public.
244 Hz
Dansul se citește în întuneric
Într-un stup e întuneric. Surorile se strâng în jurul dansatoarei și o ating cu antenele, iar fagurele vibrează slab cât timp se leagănă ea, la aproximativ 244 Hz (între 206 și 292 Hz, N = 11), aproape de limita sensibilității albinelor. Încă se dezbate cum contribuie mirosul, mișcarea și vibrația la transmiterea unghiului și a distanței.
Sunet sintetic, făcut pentru această pagină: același ton de 244 Hz, pornit și oprit în ritmul legănatului (13 pe secundă), cât durează fiecare legănat. Nu e înregistrarea unui stup.
La o sursă de hrană aflată la 230 m, o alergare dreaptă, cu legănat, are în medie 6,3 mm și durează 0,44 s. Albina înaintează cu 15 mm pe secundă și își leagănă corpul de aproximativ 13 ori pe secundă (1.009 de alergări din 108 de dansuri, 20 de albine carniolice; o lucrare de sinteză dă 15–25 Hz, Ai et al., 2019). Coloniile și metodele diferă: la 230 m, curba din joc dă aproximativ 0,63 s, nu 0,44 s. În joc, dansul e desenat mult mai mare.
Într-un prim experiment, dansul unei colonii care nu explorase încă zona indica o distanță de 262 m pentru un tunel lung de numai 6 m (conversia autorilor, după numărul de legănări dintr-o alergare). Se pare că albinele estimează distanța după viteza cu care le trece peisajul prin câmpul vizual. După ce albinele au explorat împrejurimile, efectul a dispărut: reperele cunoscute l-au anulat.
Pe parcursul zilei, direcția dansului se schimbă în sens opus deplasării soarelui, cu același unghi. De aceea fiecare dintre cele trei dansuri din joc se citește cu soarele în altă poziție, calculată pentru locul și ora lui.
O albină care a dat de pericol la o floare poate lovi cu capul o dansatoare și bâzâi scurt, la 380–410 Hz. Dansatoarea tinde să se oprească. Semnalul nu face parte din dans: înseamnă «stai». Albinele atacate la un hrănitor au produs de 43 de ori mai multe astfel de semnale.
Un roi care își caută casă trimite exploratoare, iar ele dansează pentru scorburile găsite. Exploratoarele par să simtă că decizia e luată când 10–15 sau mai multe dintre ele se află deodată la aceeași cavitate. Roiul preferă cavități de peste 20 de litri, cu intrare mică (sub 30 cm²), spre sud. Exploratoarele folosesc semnale «stop» ca să oprească dansatoarele care promovează alte scorburi.
Cercetători din Marea Britanie au decodat 5.484 de dansuri ale albinelor dintr-un stup din centrul unei zone de 94 km² și au cartografiat locurile în care, după dansuri, își căutau hrana albinele. Albinele au preferat terenurile din nivelul înalt al schemelor britanice de agromediu și le-au ocolit pe cele din nivelul de bază pentru agricultura ecologică. Cercetătorii decodează dansurile la fel ca tine în joc, doar pe scară mare.
Timp de decenii, unii biologi au susținut că albinele găsesc hrana după miros, nu după dans. Urmărite cu radar, recrutele zboară aproximativ în direcția dansului și apoi caută în jur. Într-un test din 2023, trei din cele 47 de albine eliberate din stup au ajuns la un hrănitor fără miros aflat la 384 m, iar nicio albină mutată în altă parte nu a ajuns; autorii spun că probabil din cauza hrănitorului nenatural și fără miros, iar albinele au zburat totuși aproximativ în direcția dansului. Mirosul de pe dansatoare contează și el.
Albina din România se numește de obicei Apis mellifera carpatica. Statutul ei de subspecie e discutat. Ruttner a împărțit România între albina carniolică, în interiorul arcului Carpaților, și cea macedoneană, în exterior (după Tofilski et al., 2021). Într-un test genetic, o parte din probele de referință din România și Moldova s-au grupat cu albinele carniolice, restul cu cele de tip macedonean (Momeni et al., 2021). Măsurătorile aripilor arată două populații, de o parte și de alta a Carpaților (Tofilski et al., 2021).
Dansul ei nu a fost măsurat, pe cât am putut afla. Căutările din 2 octombrie 2026 în Europe PMC, OpenAlex și Crossref nu au găsit niciun studiu de calibrare pe albine carpatice. Jocul folosește curba măsurată pe albine apropiate, cele carniolice din Germania, între 100 m și 1,7 km (Kohl și Rutschmann, 2021). Că albinele noastre dansează la fel e o presupunere. Chiar și în același stup, fiecare albină are calibrarea ei: o dansatoare și o recrută pot înțelege distanța diferit cu până la 50% (Schürch et al., 2016).
România avea circa 2,4 milioane de stupi declarați în 2023, printre primele trei țări din Uniunea Europeană după numărul de stupi (Comisia Europeană, ediția din ianuarie 2026). Statisticile agricole Eurostat, care numără doar stupii din exploatațiile agricole, dau 1,7 milioane.
Stupi pe o pajiște în Munții Mehedinți, România. Foto: Dahn, CC0, prin Wikimedia Commons.Fânul de seară la Breb, Maramureș. Foto: DimiTalen, CC0, prin Wikimedia Commons.
Harta: zone de pajiști, păduri, ape și drumuri din OpenStreetMap, descărcate la 2 octombrie 2026 (licență ODbL).
Poziția soarelui: ecuațiile NOAA, pentru locul și ora fiecărui stup.
Curba distanță–durată: albine carniolice, între 100 m și 1,7 km (Kohl și Rutschmann, 2021). Nu e extinsă dincolo de acest interval: centrele tuturor petelor de flori din joc sunt între 300 m și 1,65 km.
Viteza, frecvența și lungimea legănatului, vibrațiile fagurelui, tunelul, semnalul «stop»: măsurători din articolele citate.
Imaginat de noi
Stupii: trei stupi-model, puși lângă satele Viscri și Breb și în București. Nu sunt stupine reale.
Florile: un cerc cu raza de 150 m, așezat într-o zonă numită în OpenStreetMap pajiște, livadă, teren agricol sau parc. Nu am verificat ce înflorește acolo în ziua respectivă.
Împrăștierea dansului: alergările de pe ecran se abat cu aproximativ 12° în jurul direcției adevărate (valoarea 11,6° e conversia noastră a parametrului κ = 24,9 din Couvillon et al., 2014; dansul din joc e mai precis decât cel măsurat de Landgraf) și cu 0,15 s în durată. La albine carniolice, la 230 m, abaterea standard a unghiului unei alergări a fost de 25° (după direcția mișcării) și 28° (după orientarea corpului) (Landgraf et al., 2011).
Desenul: albinele sunt mult mai mari decât în realitate, iar corpul dansatoarei se mișcă în imagine de 6,5 ori pe secundă, nu de 13. Sunetul de la fagure e sintetic.
Cercul punctat de după răspuns arată ce înseamnă pe hartă o abatere de 12° la distanța respectivă: toleranța jocului. Nu arată unde ajung recrutele reale.
Un dans prin care o albină care s-a întors în stup arată surorilor ei unde a găsit flori. Karl von Frisch l-a descifrat. El a împărțit Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1973 cu Konrad Lorenz și Nikolaas Tinbergen, pentru descoperiri despre comportamentul social al animalelor.
Cum arată albinele direcția?
Prin unghiul alergării drepte față de verticală. Pe fagurele vertical din stupul întunecat, «sus» ține locul soarelui, așa că unghiul față de verticală e unghiul dintre soare și flori.
Cum arată albinele distanța?
Prin cât durează legănatul. La o colonie de albine carniolice din Germania, a durat în medie 0,41 s pentru flori la 100 m și 2,20 s pentru flori la 1,7 km. Curba diferă de la o albină la alta și poate depinde de ce vede albina pe drum.
Albinele din România dansează la fel?
Nu am găsit niciun studiu care să fi măsurat dansul albinelor carpatice. Curba din joc vine de la albine carniolice din Germania.
