București · Dealul Arsenalului · 1974–azi # Dealul pe care l-au mutat Se spune că, pentru Casa Poporului, Ceaușescu a ras un deal. Planurile de cadastru spun altceva: vârful dealului e și azi la 88 de metri, sub palat. Au dispărut un cartier întreg, 46 de străzi desființate sau tăiate de bulevarde și pământul din pintenul dealului dinspre Dâmbovița, tăiat și mutat în valea de alături. Marius Comper · actualizat 28 septembrie 2026 ## Un deal cu trei niveluri În 1974, Dealul Arsenalului, vechiul deal al Spirii, avea vârful la 88 de metri deasupra mării, pe locul unde stă azi palatul. Spre Dâmbovița cobora un bot de deal, iar pe movila din capătul lui stătea mănăstirea Mihai Vodă, la 78 de metri. La poalele movilei, pe strada Izvor, erai la 71 de metri. Sunt cotele din planul de cadastru al Bucureștiului, desenat la scara 1:2.000 între 1962 și 1978. Le-am citit una câte una și le-am așezat pe harta de azi. ## Strada de pe coamă Strada Uranus pornea de la Dâmbovița, urca pe lângă zidul mănăstirii și mergea pe coama dealului până spre Calea Rahovei. În jurul ei erau case joase cu curți, câteva vile, ateliere și, pe vârful dealului, o curte de întreprindere cu un castel de apă. Casele de pe machetă sunt schematice: le-am pus acolo unde planul arată clădiri, dar nu le-am desenat una câte una. ## Iunie 1982: prima biserică pe șine Primele demolări au venit pe marginea de sud a dealului. Biserica Schitul Maicilor, din 1726, stătea pe strada care îi purta numele, la numărul 23. Inginerii Eugeniu Iordăchescu și Inocențiu Filimon au ridicat-o pe prese hidraulice, au așezat-o pe șine și au împins-o spre est. Operațiunea a durat 72 de ore. ## 245 de metri, măsurați din nou Sursele spun 245 de metri. Am pus locul vechi al bisericii de pe planul din 1974 lângă locul de azi, din spatele blocurilor de pe strada Antim: între ele sunt 240 de metri, în linie dreaptă, spre est-nord-est. Diferența încape în eroarea hărții. ## 19 străzi până în vara lui 1984 Pe 25 iunie 1984 s-a pus piatra de temelie a Casei Republicii. Până atunci dispăruseră 19 străzi: Cazărmii, Militari, Puțul cu Apă Rece, Schitul Maicilor, Intrarea Uranus și altele, după lista strânsă de Narcis Ispas. Câți oameni au plecat de aici nu se știe exact. Cel mai des citat număr, 40.000, vine dintr-o lucrare studențească (TU Delft, 2024) care citează alte lucrări; alte surse vorbesc de familii, nu de oameni, și de tot centrul reașezat, nu doar de Uranus. ## Încă 27 de străzi în 1985 Al doilea val a luat strada Izvor, Mihai Vodă, Arhivelor, Fonteriei, Bateriilor, Sfinții Apostoli și alte străzi dinspre Dâmbovița, desființate sau tăiate de noile bulevarde. Din ansamblul mănăstirii Mihai Vodă, cu clădirile Arhivelor Statului, au fost cruțate doar biserica și clopotnița. *Incinta Mihai Vodă între dărâmături, 1986. Foto: Cristian Zaharia, domeniu public, prin [Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mihai_Vod%C4%83_Monastery,_Bucharest,_Romania,_during_its_demolition_in_1986.jpg).* ## Toamna lui 1985: Mihai Vodă coboară de pe movilă Biserica ctitorită de Mihai Viteazul la sfârșitul secolului al XVI-lea cântărea între 3.100 și 3.700 de tone, după sursă. A fost așezată pe o tavă de beton, apoi împinsă pe șine, împreună cu clopotnița, în șase mișcări, până în spatele blocurilor de pe strada Sapienței. A coborât cu vreo 6 metri: movila era la 78 de metri, locul nou la 71–73. ## Trei distanțe pentru același drum Cât a mers biserica? Sursele nu cad de acord: - 289 m lista lui Mircea Bejan și numărul cel mai des citat - 227 m Dinu C. Giurescu, 1989 - 129 m textul aceleiași lucrări a lui Bejan Pe hartă, între locul vechi și cel nou sunt 205 metri în linie dreaptă, cu o eroare de vreo 30 de metri. Drumul pe șine n-a fost drept, deci a fost mai lung: 129 de metri nu poate fi distanța întreagă. ## Pământul dealului și-a schimbat locul Pune cotele din 1974 lângă cele din planul actualizat în 1991 și iese un desen limpede. Movila mănăstirii și coasta de sub ea au fost tăiate cu până la 9 metri. Valea Izvorului, de la vest, a fost umplută cu până la 13 metri de pământ, până la nivelul platformei. ## Vârful a rămas la locul lui Pe coamă, planul din 1974 dă 87–88,6 metri. Pe foile din 1991, terenul din jurul șantierului e la 87,4–88,9 metri. Dealul era deja plat sus; palatul s-a așezat pe vârful lui, iar pământul mutat a lărgit platforma spre vale. Ideea că dealul a dispărut vine, probabil, din ce se vedea de jos: strada Izvor, parcul, bulevardul, toate la nivelul platformei, unde înainte era o vale. ## Du-te și găsește-le Biserica și clopotnița Mihai Vodă sunt pe strada Sapienței, în spatele blocurilor de pe Splaiul Independenței. Schitul Maicilor e pe strada Antim, la numărul 47, tot în spatele blocurilor. Sunt singurele clădiri de pe deal pe care le mai poți găsi la o adresă. ## Numerele care nu se pun de acord Demolările de pe deal n-au urmat un plan fix de la început: s-au lărgit pe măsură ce creștea proiectul palatului. De aceea nu există un singur număr sigur pentru oamenii mutați sau casele dărâmate. - 40.000 de oameni din Uranus, după lucrarea studențească a Marei Popescu (TU Delft, 2024), care preia numărul din literatură. - Peste 57.000 de familii, după teza de masterat a Irinei Dragomir (Groningen, 2019), și peste 60.000 de familii după registrul COURAGE, pentru toată reașezarea centrului, nu doar pentru Uranus. - 9.300 de locuințe și 17 biserici, după Centrul Expozițional al Universității „Ion Mincu”, pentru un val de demolări mai larg decât dealul. Cele 17 nu separă bisericile dărâmate de cele mutate. Dinu C. Giurescu scria în 1989 că numărul caselor demolate „e considerat secret de stat”. Măsurătorile exacte din povestea asta sunt ale inginerilor care au mutat bisericile: metri, tone, ore. ### Bisericile mutate de Iordăchescu în București Eugeniu Iordăchescu a mutat pe șine șapte biserici din București: Schitul Maicilor, Olari, Sfântul Ilie Rahova, Mihai Vodă, Sfântul Ioan Nou, Sfântul Gheorghe Capra și Sfântul Ștefan Cuibul cu Barză. Au mai fost mutate clopotnița de la Mihai Vodă și Palatul Sinodal. Pe dealul Uranus au fost dărâmate, între altele, bisericile Alba-Postăvari, Spirea Veche și Izvorul Tămăduirii. ## Cum am refăcut dealul ### Dealul din 1974 Planul de cadastru al centrului Bucureștiului, la scara 1:2.000, are foi desenate între 1962 și 1978; scanările sunt publicate pe DocuBucurești, după o digitizare făcută în 2000 la Universitatea „Ion Mincu”. Am așezat foaia pe harta de azi după 16 repere care n-au fost mutate: intersecții, școala Gheorghe Lazăr, Facultatea de Biologie și biserici vechi rămase pe loc, precum Stavropoleos, Zlătari, Sfinții Apostoli și Antim. Eroarea tipică e de vreo 17 metri; spre marginea de sud-est a foii ajunge la câteva zeci de metri. Relieful din 1974 vine din 211 cote tipărite pe plan, citite una câte una, fără cele care nu se potriveau cu vecinele. Străzile dispărute sunt trasate aproximativ, iar casele sunt așezate schematic în petele de clădiri de pe plan, fără să fie desenate una câte una. ### Dealul de azi Terenul de azi e redat prin modelul Copernicus GLO-30. În acest model palatul lipsește: pe acoperișul lui dă 82–88 de metri, deși clădirea se ridică zeci de metri deasupra terenului. Modelul SRTM din 2000 îl arată, așa că pe urma palatului am folosit cota platformei din planul de cadastru actualizat în 1991. Pe foile acelui plan, din jurul șantierului, terenul e la 86–88,9 metri și e însemnat „teren în transformare”. Din model am scos clădirile și copacii, ca să rămână terenul. Pe terenul care nu s-a schimbat, cotele din 1974 ies în medie cu 2,45 metri sub model, o diferență constantă, pe care am corectat-o. Ce rămâne e o eroare de 2–3 metri, sub cei până la 13 metri de umplutură din valea Izvorului. Relieful de pe machetă e exagerat de 4 ori pe verticală, ca să se vadă; clădirile au înălțimea lor. Un număr exact de metri cubi nu se poate scoate de aici: au rămas destule urme de clădiri în model, iar eroarea e mare. Ca ordin de mărime, iese cam un milion și jumătate de metri cubi tăiați și cam tot atâția aduși. Zona rasă e desenată prin suprapunerea clădirilor de azi peste planul din 1974, cu o precizie de vreo 30 de metri; demolările au continuat spre est, pe bulevardul Unirii, dincolo de marginea hărții. ## Surse - Plan cadastral București, zona centrală, 1:2.000, foi desenate 1962–1978, și planul cadastral 1:500 / 1:2.000 actualizat în 1991–1999, prin [DocuBucurești (Idei Urbane)](https://ideiurbane.ro/docubucuresti-planuri-harti-si-alte-documente/). - Diana Gheorghe și Iuliana Armaș, „Geomorphological changes in Bucharest city over the last 150 years”, Journal of Engineering Studies and Research 21(2), 2015, p. 44–45. - Narcis Ispas, „Și străzile mor…”, [București Centenar](https://www.bucuresti-centenar.ro/si-strazile-mor/), 19 octombrie 2018. - Mircea Bejan, „Performanță tehnică deosebită – translarea monumentelor și clădirilor prin metoda Iordăchescu”, [Știință și inginerie](https://stiintasiinginerie.ro/). - Mihai Răfailă, „Schitul Hagi Dina – Schitul Maicilor, București”, Anuarul Muzeului Național al Literaturii Române Iași XII, 2019, p. 7–20. - Dinu C. Giurescu, [The Razing of Romania’s Past](https://www.wmf.org/sites/default/files/article/pdfs/Razing%20of%20Romania%27s%20Past.pdf), US/ICOMOS și World Monuments Fund, 1989, p. 46–51. - Anca Beatrice Todireanu, „Rămas bun, Eugeniu Iordăchescu!”, [Univers Ingineresc](https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-7-2019/ramas-bun-eugeniu-iordachescu_6396.html) 7/2019. - I. Tronaru, „Casa Poporului, Beyond the Numbers”, și R. Ogaru, „Mihai Viteazul Monastery, saved from demolition on railway tracks”, [bucharest.ro](https://www.bucuresti.ro/), 2026. - Scînteia, 26 iunie 1984, p. 1 (ceremonia din 25 iunie 1984). - Ioana Pelehatăi, „Uranus atunci, Uranus acum: Răzbunarea fantomelor orașului”, [Scena9](https://www.scena9.ro/article/uranus-acum-expozitie-mnac-casa-poporului), 12 noiembrie 2019. - M. Popescu, lucrare TU Delft, 2024; I. S. Dragomir, teză de masterat, Groningen, 2019; registrul [COURAGE](https://cultural-opposition.eu/); Centrul Expozițional Documentar UAUIM, „[Documentare zone și clădiri demolate](https://centrulexpo.uauim.ro/ro/proiecte/documentare-zone-si-cladiri-demolate)”. - Copernicus DEM GLO-30, © DLR e.V. 2010–2014 și © Airbus Defence and Space GmbH 2014–2018, prin programul Copernicus; SRTM 1″, NASA; clădiri și străzi de azi © contribuitorii OpenStreetMap, ODbL. Prima versiune a acestei pagini, din 27 septembrie 2026, spunea că dealul a fost ras și dădea 289 de metri drept distanța parcursă de Mihai Vodă. Planurile de cadastru arată că pământul dealului a fost mutat în vale, iar 289 de metri e unul dintre trei numere care circulă; pe hartă sunt 205 metri în linie dreaptă. [mariuscomper.uk · Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · [English](https://mariuscomper.uk/dealul-uranus/en/) --- https://mariuscomper.uk/dealul-uranus/