Delfinul comun Delphinus delphis ponticus
Vulnerabil · VU
Imagine: Sgt. Brandon Anderson, sursa, Public domain
Cel mai numeros dintre cei trei. fișa IUCN
Trei mamifere, o mare
Un delfin comun, un delfin cu bot gros și un marsuin — cam 225.000 cu totul, după numărătoarea din avion din 2019. La începutul anilor '70, vânătoarea ucidea peste o sută de mii pe an. Privește-i pe toți trei, măsurați și numărați.
Vezi-i pe cei treiMai întâi ghicește
O mare întreagă, cu pește, păsări și turiști. Alege înainte să citești mai departe.
Trei. A patra, foca-călugăr, n-a mai fost văzută din 1996.
În Marea Neagră trăiesc delfinul comun, delfinul cu bot gros și marsuinul, fiecare o subspecie de nicăieri altundeva. Foca-călugăr a trăit și ea aici: ultimul exemplar din Bulgaria s-a văzut viu pe plajă în decembrie 1996.
Cei trei
Alege ce arată barele. Numerele vin din numărătoarea aeriană din vara lui 2019; lungimile sunt cele mai mari animale din fiecare specie măsurate pe malul Bulgariei între 2010 și 2022.
Barele arată cel puțin atât: din avion scapă destui.
Barele arată cel mai mare animal măsurat pe mal, nu lungimea maximă a speciei.
Imagine: Sgt. Brandon Anderson, sursa, Public domain
Cel mai numeros dintre cei trei. fișa IUCN
Cel mai mare și mai rar dintre cei trei. fișa IUCN
Imagine: National Park Service, sursa, Public domain
Cel mai mic și mai de mal: stă pe șelf, lângă coastă. fișa IUCN
Avioanele au zburat 7.324 km în 15 zile bune, între 19 iunie și 4 iulie 2019, și au notat 1.744 de observări. Estimările n-au fost corectate pentru animalele ratate, așa că numerele adevărate sunt mai mari.
Vânătoarea
Timp de decenii, delfinii Mării Negre s-au vânat pentru carne și untură. Delfinul comun aproape a dispărut.
Uniunea Sovietică, România, Bulgaria și Georgia au interzis vânătoarea în 1966, Turcia abia în 1983. Numărul exact nu se știe: sovieticii au ucis peste un milion și jumătate de delfini, celelalte state, probabil, peste patru milioane.
Turcia singură ucidea până la 176.000 de animale pe an, mai mult de jumătate marsuini. Dintre delfinii comuni s-au ucis cel puțin 840.000 între 1946 și 1983, iar populația lor a scăzut cu circa 70% în trei generații.
Azi, uciderea intenționată e interzisă peste tot, dar delfinii mor în continuare în plasele de pescuit, mai ales în setcile de pe fundul mării.
Ucise în secolul XX, cel puțin 5,5 milioane
Trăiau în vara lui 2019, cel puțin 224.811
Cele două bare nu se scad: una adună decenii, alta arată o vară.
Câte delfine și marsuini a ucis vânătoarea în secolul XX?
Cel puțin 5,5 milioane.
Peste un milion și jumătate de sovietici, peste patru milioane de celelalte state riverane. Numerele exacte nu se vor ști niciodată: multe capturi n-au fost înregistrate.
Ce aduce malul
Din delfinii morți, la mal ajunge o mică parte: uneori abia 8%. Iată ce s-a găsit pe malul României și al Bulgariei.
Ordinea numerelor: comun / cu bot gros / marsuin · total pe an.
Numărătoarea românească s-a oprit în 2012: 45, 88 și 177 de eșuări, aproape toate marsuini.
1.528 de eșuări în 13 ani: 1.031 de marsuini, 199 de delfini cu bot gros, 97 de delfini comuni.
Vârfurile bulgărești au venit în 2016 și 2022. Primul l-au făcut puii de marsuin morți în număr neobișnuit, probabil de o boală; al doilea a căzut odată cu începutul războiului, cu neobișnuit de multe eșuări de animale vii. Cauza valului din mai–iunie 2022 n-a fost lămurită.
Pe malul românesc, din 2010 până în 2012 s-au găsit 310 delfini eșuați. Socoteala vine din tabelele raportului: textele lui încurcă procentele între ani, așa că pagina le-a lăsat deoparte.

Joc
Opt propoziții despre delfinii Mării Negre. Unele sună a poveste și sunt adevărate.
Cele opt propoziții și răspunsurile lor:
Ce nu pot spune sursele
Socotelile de mai sus merg pe numărătoarea din 2019 și pe studii citite integral. Iată unde s-ar putea să greșească:
Numerele sunt minime, nu totale.
Din avion scapă animalele de sub apă și cele ratate de observatori. Toate cele trei estimări sunt subevaluate, fiindcă n-au fost corectate.
Lungimile sunt recorduri de mal.
Barele arată cel mai mare animal din fiecare specie măsurat pe malul Bulgariei, nu lungimea maximă a speciei. Pentru maximele adulților n-am găsit o sursă bună.
Malul României tace din 2012.
Ultima numărătoare publică a eșuărilor românești e cea din 2012. Ce s-a întâmplat de atunci nu știe nimeni din date deschise.
Valul din 2022 n-are total.
Totalul eșuărilor din 2022 pe toată marea trăiește într-un rezumat de conferință pe care nu l-am găsit liber. Pagina folosește doar ce spun studiile deschise.
Procentele raportului românesc sunt încurcate.
Textele raportului Mare Nostrum potrivesc procentele pe 2010 cu tabelul pe 2011 și invers. Pagina folosește numerele din tabele, care se adună corect.
Surse
Numerele vin din numărătoarea aeriană ASI/CeNoBS din vara lui 2019, publicată în 2024: trei estimări subevaluate, necorectate pentru animalele ratate. Raportul din 2021 dă metoda, acoperirea și comparația cu numărătoarea din 2013 a bazinului de nord-vest.
Cine sunt cei trei vin din volumul IUCN din 2012: subspecii endemice, categoriile Vulnerabil și Periclitat, măcelul delfinilor comuni și plasele de azi. Vânătoarea secolului XX vine din capitolul OceanCare din 2023, din raportul atelierului din 2006 și din studiul genetic din PNAS.
Eșuările vin din studiul bulgăresc pe 13 ani și din raportul Mare Nostrum pe 2010–2012. Foca vine din articolul din Lynx: ultimul exemplar, 8 decembrie 1996.