# Pe locul României a fost cândva o insulă cu dinozauri pitici

Un dinozaur adult cu gât lung cântărea acolo mai puțin de o tonă. Deasupra lor zbura o reptilă cu aripi de 10–12 metri de la un vârf la celălalt. Pune-te lângă ei, la scară, și vezi unde le-au ieșit oasele din pământ.

De Marius Comper · 19 septembrie 2026 · toate dimensiunile vin din studii publicate; le găsești la [surse](#surse)

## Coborârea în timp, de azi până acum 70 de milioane de ani

- **Azi** Satul Sânpetru, județul Hunedoara, pe valea pârâului Sibișel. Din malurile văii ies oase.
- **Acum 131 de ani** În 1895, Ilona Nopcsa găsește aici primele oase fosile, pe moșia familiei. Fratele ei, Franz, elev de liceu, începe să caute și el.
- **Acum 66 de milioane de ani** Se încheie Cretacicul și dispar dinozaurii care nu zburau. În rocile din Transilvania, fosilele lor rămân numeroase și variate cel puțin până cu un milion de ani înainte de sfârșit.
- **Acum 70 de milioane de ani** Straturi de cenușă vulcanică din nord-vestul Țării Hațegului au fost datate la 69,8 și 71,3 milioane de ani. Locul era atunci pe o insulă.

## Europa era un arhipelag, iar Hațegul, una dintre insule

Marea acoperea cea mai mare parte a continentului. Uscatul pe care se află azi Transilvania ieșea din apă la 27–28° latitudine nordică, cam la latitudinea Insulelor Canare de azi, la cel puțin 200–300 de kilometri de cel mai apropiat țărm.

Cât de mare era insula? Estimarea cu care lucrează cercetătorii este de aproximativ 80.000 km², cât Hispaniola, insula pe care se află Haiti și Republica Dominicană. Alte reconstituiri urcă până la 200.000 km². Clima era subtropicală, cu un anotimp ploios și unul secetos și cu o temperatură medie de 20–25 °C.

Pe o insulă, hrana e puțină, iar locul, strâmt. De-a lungul multor generații, animalele mari ajung adesea mai mici decât rudele lor de pe continent: s-a întâmplat cu elefanții și hipopotamii din Mediterana, mult mai târziu. Franz Nopcsa a spus în 1912, la Viena, că la fel se întâmplase cu dinozaurii din Transilvania. Observase că țestoasele și crocodilii de aici aveau mărimea obișnuită, pe când dinozaurii rămâneau aproape mereu sub ea.

Dinozaurii nu erau singuri. Printre ei trăiau crocodilul *Allodaposuchus*, țestoasa *Kallokibotion*, broaște, șopârle, un șarpe găsit la Tuștea și o familie de mamifere mici care, în Cretacic, trăia numai aici: kogaionidele. Unul dintre ele, *Barbatodon*, avea dinții roșii de la fierul din smalț. Altul, *Litovoi*, avea unul dintre cele mai mici creiere, față de mărimea corpului, găsite vreodată la un mamifer.

## Cât de mici erau, de fapt?

Alege un dinozaur, potrivește-ți înălțimea și privește. Apoi adu lângă el o rudă.

### *Magyarosaurus dacus* — sauropod (dinozaur cu gât lung) pitic

Cel mai mic sauropod adult cunoscut. Rudele lui apropiate sunt printre cele mai grele animale care au mers vreodată pe uscat.

- Lungime: 2,2–2,8 m (studiu din 2025); estimările mai vechi spuneau 6 m
- Greutate: 660–970 kg, cât un cal de povară
- Hrană: plante
- Găsit la: Bazinul Hațeg
- Botezat: 1915 de Nopcsa, ca Titanosaurus; Magyarosaurus din 1932

### *Telmatosaurus transsylvanicus* — hadrozauroid, rudă a dinozaurilor cu cioc de rață

Un dinozaur cu cioc lat și șiruri de dinți mărunți pentru măcinat plante. Rudele lui de pe continente erau de două ori mai lungi.

- Lungime: cam 4 m
- Hrană: plante
- Găsit la: Sânpetru; craniul l-a găsit Franz Nopcsa în 1895
- Botezat: 1900, ca Limnosaurus; redenumit Telmatosaurus în 1903
- De știut: pe o falcă de Telmatosaurus s-a găsit prima tumoră de felul ei (un ameloblastom, care nu e cancer) cunoscută la o fosilă

### *Zalmoxes robustus* — erbivor îndesat

Scund, robust, cu cioc. A doua specie a genului, *Z. shqiperorum*, a fost trecută în 2026 printre rudele timpurii ale lui Triceratops, sub numele *Ferenceratops*.

- Lungime: până la 3 m
- Hrană: plante
- Găsit la: Bazinul Hațeg, zona Sebeș, Rusca Montană
- Botezat: descris de Nopcsa în 1902 ca Mochlodon; Zalmoxes din 2003
- De știut: în Paleobiology Database are mai multe fosile înregistrate decât orice alt dinozaur din România

### *Struthiosaurus transylvanicus* — dinozaur cu armură

Un erbivor mic, apărat de o armură de plăci osoase.

- Lungime: 2–2,5 m, estimat pe exemplare din Ungaria ale aceluiași gen
- Hrană: plante
- Găsit la: Bazinul Hațeg
- Botezat: Struthiosaurus transylvanicus, Nopcsa, 1915

### *Uriash kadici* — titanozaur (sauropod) mare

Dovada că nu toți dinozaurii insulei erau pitici.

- Lungime: 8,8–11,9 m
- Greutate: 5–8 tone
- Hrană: plante
- Găsit la: Vălioara, Bazinul Hațeg
- Botezat: 2025; kadici îl amintește pe geologul Ottokár Kadić, care a adunat oasele

Patru dintre aceste cinci animale sunt mai mici decât rudele lor din alte părți ale lumii. Pentru *Magyarosaurus*, dovada că era adult vine din os și o vezi mai jos; la fel au conchis cercetătorii și pentru *Telmatosaurus*. Pentru *Zalmoxes* și *Struthiosaurus*, unii cercetători cred altceva: că strămoșii lor erau deja mici și că insula doar i-a păstrat așa.

Al cincilea strică regula. *Uriash kadici*, descris în 2025, avea 5–8 tone. Numele îi vine de la uriașii din basme. Insula avea deci și titanozauri mari. Câteva oase mari, care îi făcuseră pe unii să creadă că oasele mici sunt ale unor pui, i-au fost atribuite lui.

## Cel mai mare zburător al insulei avea aripi de 10–12 metri

*Hatzegopteryx*, „aripa Hațegului”, era un pterozaur: rudă cu dinozaurii, fără să fie unul dintre ei. Coboară și lasă-i aripile să se deschidă.

Anvergura lui, adică distanța dintre vârfurile aripilor, este estimată la 10–12 metri. Numai falca era lată de o jumătate de metru, iar craniul întreg, între un metru și jumătate și doi metri. Primele oase au ieșit la Vălioara și au fost descrise în 2002.

Pe insulă nu s-a găsit niciun dinozaur carnivor mare. Locul marelui vânător rămânea liber, iar doi cercetători, Darren Naish și Mark Witton, cred că l-a ocupat *Hatzegopteryx*. Au studiat o vertebră de gât uriașă, găsită la Râpa Roșie, lângă Sebeș: e scurtă și foarte robustă, potrivită pentru un gât scurt și puternic. *Arambourgiania*, alt pterozaur uriaș, avea gâtul lung și subțire.

Este o ipoteză, sprijinită pe câteva oase. Un schelet întreg de *Hatzegopteryx* n-a fost găsit încă, iar anvergura se calculează prin comparație cu rude mai bine cunoscute. De aceea vei întâlni 10, 11 sau 12 metri, după cine a făcut calculul.

## Două gheare-seceră la fiecare picior și o dispută încă deschisă

În septembrie 2009, Mátyás Vremir a scos din argila roșie de la Sebeș Glod, la doi kilometri și jumătate de orașul Sebeș, o jumătate de schelet cum nu se mai văzuse.

Numele i l-au dat cercetătorii care l-au descris în 2010: *balaur*, cuvântul vechi românesc pentru dragon, și *bondoc*, adică îndesat. Avea oasele mâinii sudate între ele și un corp îndesat. Primul deget al piciorului, care la alți dinozauri de felul lui e mic, crescuse aproape cât al doilea și purta și el o gheară mare. Cât de lung era animalul întreg, studiile nu spun: scheletul este incomplet.

Despre ce fel de animal era, există două păreri. Citește-le pe rând.

### Vărul îndesat al lui Velociraptor

Autorii descrierii l-au așezat lângă *Velociraptor*, în familia dromeozauridelor. Cele două perechi de gheare i-ar fi folosit la apucat sau la spintecat prada. În interpretarea aceasta, *Balaur* era prădătorul mic al insulei.

Nu era un pitic. Rudele lui cele mai apropiate, din Asia și America de Nord, aveau cam aceeași mărime.

### O pasăre care nu mai zbura

În 2015, Andrea Cau, Tom Brougham și Darren Naish au reluat analiza și l-au găsit mai aproape de păsările de azi decât este *Archaeopteryx*. Mâna sudată ar fi o aripă micșorată. Hrana? Plante sau de toate, spun ei; nu era un prădător.

Autorii admit că nici varianta cu răpitorul nu poate fi respinsă. Un articol din 2021, semnat și de unul dintre cei care l-au descris, îl numește în continuare prădător. Disputa e deschisă.

## Pui de uriaș sau adult pitic? Răspunsul e în os

Multă vreme, unii au spus că oasele mici de la Hațeg ar putea fi ale unor pui. Întrebarea se lămurește cu un ferăstrău fin și un microscop.

**Iată două felii de os, desenate schematic. Care seamănă cu osul lui Magyarosaurus?**

A: canale multe și largi pentru vase de sânge, semnul unui os care crește repede. B: inele mici și dese, urmele unui os care a fost refăcut de multe ori.

Felia B. Un os tânăr crește repede și e străbătut de multe canale pentru vasele de sânge. Pe măsură ce animalul îmbătrânește, osul este ros și reconstruit bucată cu bucată, iar în secțiune apar inele mici, înghesuite unul în altul.

În 2010, o echipă condusă de Koen Stein a tăiat oase de *Magyarosaurus* de mărimi diferite. Toate, inclusiv cel mai mic humerus (osul brațului), lung cât un sfert din humerusul mare cu care a fost comparat, aveau țesutul refăcut aproape în întregime. Erau adulți.

Studiul are și o limită, pe care autorii o recunosc: semnul clasic al creșterii încheiate, un strat subțire și compact la marginea osului, nu apare la niciun exemplar. Concluzia se sprijină pe cât de mult fusese refăcut osul.

Osul mare folosit la comparație, care îi făcuse pe unii să creadă că *Magyarosaurus* ajungea mult mai mare, a fost atribuit în 2025 altui animal: *Uriash kadici*.

## Unde au ieșit oasele din pământ

Fiecare punct este un loc din care a fost scos cel puțin un os, un dinte, un ou sau o urmă de dinozaur ori de pterozaur, descris apoi într-un studiu. Atinge un punct ca să vezi ce s-a găsit acolo.

### Aproape totul vine din două colțuri ale Transilvaniei

Punctele roșii sunt din ultimele milioane de ani ale Cretacicului. Cele verzi sunt mult mai vechi.

### Bazinul Hațeg

Aici au fost găsite primele oase, la Sânpetru, pe valea Sibișelului. La Vălioara au ieșit *Hatzegopteryx* și *Uriash*. La Tuștea, o alunecare de teren de la sfârșitul anilor 1980 a dezvelit primele cuiburi cu ouă de dinozaur din Europa Centrală și de Est. La Totești s-au găsit 11 cuiburi de titanozaur pitic, cu ouă de aproximativ 12 centimetri. La Pui trăiau mamiferele cu dinți roșii.

### Sebeș și Alba Iulia

De la Sebeș Glod vin *Balaur* și pterozaurul *Eurazhdarcho*, cu o anvergură de aproximativ 3 metri. Din Râpa Roșie au ieșit oasele de pterozaur uriaș. La Oarda de Jos s-a găsit craniul crocodilului *Allodaposuchus*. Petreștiul are cele mai vechi straturi, de la sfârșitul Campanianului.

### Cornet, Bihor: cu 70 de milioane de ani mai devreme

În iulie 1978, o explozie într-o mină de bauxită din Pădurea Craiului a deschis un buzunar de rocă plin de oase. Muzeul Țării Crișurilor din Oradea a scos de acolo mii de oase, mai ales de dinozauri erbivori, de la începutul Cretacicului. Și locul acesta fusese o insulă, iar iguanodontul de aici avea între un sfert și o treime din mărimea celor din vestul Europei. Nu s-a verificat încă, în os, dacă erau adulți.

### Anina, Caraș-Severin: cele mai vechi urme de pe hartă

Într-o carieră de la Colonia Cehă s-au găsit, potrivit unui studiu din 2009 semnat de Grzegorz Pieńkowski, Mihai Popa și Artur Kędzior, urme de pași de sauropod din Hettangian, la începutul Jurasicului.

### Dobrogea: un dinte de carnivor mare

Un dinte găsit acum mai bine de un secol în sudul Dobrogei a fost reexaminat în 2016. Aparține unui carcharodontozaurid, un carnivor mare, din Valanginian, la începutul Cretacicului: cel mai vechi cunoscut din Cretacic la data studiului. Pe uscatul întins al Dobrogei de atunci trăia deci cel puțin un prădător mare.

### Și încă trei puncte

Jibou, în Sălaj, Iara, în Cluj, și Borod, în Bihor, au câte una sau două fosile înregistrate. Harta arată unde s-a căutat și s-a publicat; dinozaurii au trăit și în locuri în care rocile potrivite n-au ajuns la suprafață.

## Primele oase le-a găsit Ilona

Familia Nopcsa avea castelul la Săcel și pământ la Sânpetru. În 1895, Ilona, sora mai mică, a găsit acolo câteva oase fosile. Franz avea 17 sau 18 ani.

Franz a cercetat locul în aceeași vară și a găsit un craniu. S-a înscris la Universitatea din Viena, iar la 20 de ani publica prima notă despre oasele de acasă. În iunie 1899 a prezentat craniul în fața Academiei din Viena, sub numele *Limnosaurus*. Numele era deja ocupat de alt animal, așa că în 1903 l-a schimbat în *Telmatosaurus*.

Până în 1929 a publicat cinci monografii și a descris zece animale de la Hațeg, între care *Struthiosaurus*, sauropodul devenit *Magyarosaurus* și țestoasa *Kallokibotion*. Îl interesa cum trăiau dinozaurii: a scris, de pildă, despre cum s-ar deosebi masculii de femele. A doua lui pasiune a fost Albania, despre care a publicat peste 40 de lucrări.

După Nopcsa, care a murit în 1933, cercetările s-au oprit mai bine de patru decenii. Le-a reluat în 1977 Dan Grigorescu, de la Universitatea din București, cu un grup mic de studenți, tot pe valea Sibișelului. Au urmat Pui, Vălioara și Tuștea.

La Tuștea a rămas o întrebare fără răspuns. Coaja ouălor este de tipul pe care, în restul lumii, îl depun titanozaurii. Puii găsiți printre ouă sunt însă sigur de hadrozauroid, iar hadrozauroidul cunoscut de pe insulă este *Telmatosaurus*. Cine a depus ouăle?

## Adevărat sau fals?

Opt propoziții despre insulă. Unele sună a poveste și sunt adevărate.

- **Balaur bondoc avea câte două gheare-seceră la fiecare picior.** Adevărat. Primul deget al piciorului crescuse aproape cât al doilea, așa că avea un set dublu de gheare mari. La rudele lui, doar al doilea deget poartă secera. ([Csiki et al. 2010, PNAS](https://doi.org/10.1073/pnas.1006970107))

- **Magyarosaurus era doar un pui de sauropod uriaș.** Fals. Oasele lui, tăiate în felii subțiri și puse la microscop, arată țesut de adult, refăcut de multe ori, chiar și la cei mai mici indivizi. Era adult și cântărea sub o tonă. ([Stein et al. 2010, PNAS](https://doi.org/10.1073/pnas.1000781107))

- **Hatzegopteryx era un dinozaur.** Fals. Era un pterozaur, o reptilă zburătoare din familia azhdarchidelor. Pterozaurii sunt rude apropiate ale dinozaurilor, dar formează un grup separat. ([Naish & Witton 2017, PeerJ](https://doi.org/10.7717/peerj.2908))

- **Primele oase de dinozaur de la Sânpetru le-a găsit sora savantului.** Adevărat. În 1895, Ilona Nopcsa, sora mai mică a lui Franz, a dat peste oase fosile pe moșia familiei. Franz a căutat în aceeași vară și a găsit el însuși craniul pe care avea să-l descrie. ([Grigorescu 2010, Palaeo3](https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2010.01.030))

- **Toți dinozaurii de pe insulă erau pitici.** Fals. Uriash kadici, un titanozaur descris în 2025, avea între 8,8 și 11,9 metri și 5–8 tone. Nici teropodele mici n-au ieșit mai mici decât rudele lor de pe continente. ([Díez Díaz et al. 2025; Benton et al. 2010](https://doi.org/10.1080/14772019.2024.2441516))

- **Insula era cam cât Țara Hațegului de azi.** Fals. Estimarea folosită de cercetători este de aproximativ 80.000 km², cam cât insula Hispaniola, iar alte reconstituiri urcă până la 200.000 km². Suprafața de 7.500 km², repetată o vreme, a fost recunoscută drept greșeală: era suprafața bazinului de azi. ([Benton et al. 2010, Palaeo3](https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2010.01.026))

- **Pe insulă trăia un mamifer cu dinții roșii.** Adevărat. Barbatodon transylvanicus, găsit la Pui, avea smalțul roșu pe fața incisivilor și pe vârfurile măselelor. Culoarea vine de la fier, ca la chițcanii și rozătoarele de azi. ([Smith & Codrea 2015, PLoS ONE](https://doi.org/10.1371/journal.pone.0132550))

- **Un dinozaur de la Hațeg, socotit multă vreme rudă cu Iguanodon, a fost trecut în 2026 printre rudele timpurii ale lui Triceratops.** Adevărat. Un studiu din ianuarie 2026 a trecut specia Zalmoxes shqiperorum la ceratopsieni, sub numele nou Ferenceratops. Potrivit muzeului de istorie naturală din Londra, numele îl amintește pe Ferenc (Franz) Nopcsa. Era o rudă timpurie a grupului, nu un animal cu coarne ca Triceratops. ([Maidment et al. 2026, Nature](https://doi.org/10.1038/s41586-025-09897-w))

## Ce poți vedea azi în Țara Hațegului

Zona este din 2015 geoparc UNESCO, administrat de Universitatea din București. Are mai multe case de vizitare, fiecare cu povestea ei.

Programul și tarifele se schimbă de la un sezon la altul; verifică-le pe [site-ul geoparcului](https://www.hateggeoparc.ro/) înainte de drum. Locul cuiburilor de la Tuștea este astăzi părăsit și acoperit de vegetație.

- **Casa Dinozaurilor Pitici, Sânpetru** Deschisă în 2013. Are un șantier paleontologic reconstituit, iar de aici pornește traseul „Valea Dinozaurilor”, de 10 kilometri, pe Sibișel.

- **Casa Geoparcului, Hațeg** Pe strada Libertății 9A, cu expoziția permanentă „Balauri, dragoni, dinozauri”, deschisă în 2014.

- **Casa Științei și Artei, General Berthelot** În fața ei stă un *Magyarosaurus* în mărime naturală, ridicat pe picioarele din spate, făcut de sculptorul canadian Brian Cooley. Înăuntru este expus un cuib de la Tuștea. Statuia a fost făcută înainte de revizuirea din 2025, care îl dă pe *Magyarosaurus* sub 3 metri.

- **Casa Vulcanilor, Densuș** Deschisă în 2014.

## De unde știm toate acestea

Dimensiunile și datele vin din studii publicate; unde am putut citi doar rezumatul sau n-am putut deschide articolul, lista de mai jos o spune. Când sursele dau valori diferite, am scris intervalul. Lungimea lui *Magyarosaurus* este cazul cel mai important: 6 metri la Nopcsa și într-un articol din 2021, sub 3 metri în revizuirea din 2025, pe care am urmat-o.

Trei lucruri pe care le vei întâlni în alte părți lipsesc de aici, fiindcă nu le-am găsit într-o sursă primară: lungimea lui *Balaur*, vârsta Ilonei Nopcsa în 1895 și înălțimea lui *Hatzegopteryx* stând în picioare.

- Benton, Csiki, Grigorescu, Redelstorff, Sander, Stein, Weishampel (2010). Dinosaurs and the island rule: The dwarfed dinosaurs from Haţeg Island. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 293. https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2010.01.026 — mărimea insulei, clima, lungimile lui Telmatosaurus și Zalmoxes, ideea lui Nopcsa din 1912
- Csiki-Sava, Buffetaut, Ősi, Pereda-Suberbiola, Brusatte (2015). Island life in the Cretaceous. ZooKeys 469. https://doi.org/10.3897/zookeys.469.8439 — arhipelagul european, latitudinea, datările, fauna, Struthiosaurus
- Blanco, Puértolas-Pascual, Marmi, Vila, Sellés (2014). Allodaposuchus palustris sp. nov. … PLoS ONE 9(12): e115837. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0115837 — harta Europei din Maastrichtian, redesenată aici
- Csiki-Sava, Vremir, Vasile, Brusatte, Dyke, Naish, Norell, Totoianu (2016). The East Side Story. Cretaceous Research 57. https://doi.org/10.1016/j.cretres.2015.09.003 — cât de aproape de sfârșitul Cretacicului ajung fosilele (citit doar rezumatul)
- Stein, Csiki, Curry Rogers, Weishampel, Redelstorff, Carballido, Sander (2010). Small body size and extreme cortical bone remodeling indicate phyletic dwarfism in Magyarosaurus dacus. PNAS 107(20). https://doi.org/10.1073/pnas.1000781107 — dovada din os că Magyarosaurus era adult
- Díez Díaz, Mannion, Csiki-Sava, Upchurch (2025). Revision of Romanian sauropod dinosaurs … Journal of Systematic Palaeontology 23(1). https://doi.org/10.1080/14772019.2024.2441516 — lungimile și masele titanozaurilor, Uriash și Petrustitan (citit manuscrisul acceptat)
- Naish, Witton (2017). Neck biomechanics indicate that giant Transylvanian azhdarchid pterosaurs were short-necked arch predators. PeerJ 5: e2908. https://doi.org/10.7717/peerj.2908 — Hatzegopteryx: anvergura, gâtul, ipoteza vânătorului
- Vremir, Kellner, Naish, Dyke (2013). A new azhdarchid pterosaur from the Late Cretaceous of the Transylvanian Basin. PLoS ONE 8(1): e54268. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0054268 — Eurazhdarcho și oasele uriașe de la Râpa Roșie
- Csiki, Vremir, Brusatte, Norell (2010). An aberrant island-dwelling theropod dinosaur from the Late Cretaceous of Romania. PNAS 107(35). https://doi.org/10.1073/pnas.1006970107 — descrierea lui Balaur bondoc
- Brusatte, Vremir, Csiki-Sava, Turner, Watanabe, Erickson, Norell (2013). The osteology of Balaur bondoc. Bulletin of the AMNH 374. https://digitallibrary.amnh.org/items/a10f497d-fbe1-41e2-bc2c-b291d44aa8c8 — locul și data descoperirii
- Cau, Brougham, Naish (2015). The phylogenetic affinities of the bizarre Late Cretaceous Romanian theropod Balaur bondoc. PeerJ 3: e1032. https://doi.org/10.7717/peerj.1032 — Balaur ca pasăre nezburătoare
- Maidment, Butler, Brusatte, Meade, Augustin, Csiki-Sava, Ősi (2026). A hidden diversity of ceratopsian dinosaurs in Late Cretaceous Europe. Nature. https://doi.org/10.1038/s41586-025-09897-w — Ferenceratops (citite rezumatul și legendele figurilor)
- Smith, Codrea (2015). Red iron-pigmented tooth enamel in a multituberculate mammal from the Late Cretaceous Transylvanian “Haţeg Island”. PLoS ONE 10(7). https://doi.org/10.1371/journal.pone.0132550 — dinții roșii
- Csiki-Sava, Vremir, Meng, Brusatte, Norell (2018). Dome-headed, small-brained island mammal from the Late Cretaceous of Romania. PNAS 115(19). https://doi.org/10.1073/pnas.1801143115 — Litovoi
- Grigorescu (2010). The Latest Cretaceous fauna with dinosaurs and mammals from the Haţeg Basin — A historical overview. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 293. https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2010.01.030 — Ilona și Franz Nopcsa, anii publicațiilor, reluarea săpăturilor în 1977
- Csiki-Sava, Andrășanu (2021). Meeting Island Dwarfs and Giants of the Cretaceous – The Hațeg Country UNESCO Global Geopark. Geoconservation Research 4(2). https://doi.org/10.30486/gcr.2021.1926581.1089 — Tuștea, casele geoparcului, ce se poate vizita
- Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, pagina „Istoric”. https://www.hateggeoparc.ro/new/index.php/istoric/ — anii geoparcului
- Grellet-Tinner, Codrea, Folie, Higa, Smith (2012). First evidence of reproductive adaptation to “island effect” of a dwarf Cretaceous Romanian titanosaur. PLoS ONE 7(3). https://doi.org/10.1371/journal.pone.0032051 — cuiburile de la Totești
- The Paleobiology Database, colecțiile cu Dinosauria și Pterosauria din România, descărcate la 19 septembrie 2026. https://paleobiodb.org/ — punctele de pe hartă
- Benton, Cook, Grigorescu, Popa, Tallódi (1997). Dinosaurs and other tetrapods in an Early Cretaceous bauxite-filled fissure, northwestern Romania. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 130. https://benton.blogs.bristol.ac.uk/files/2019/07/1997Romania.pdf — Cornet
- Csiki-Sava, Brusatte, Vasile (2016). “Megalosaurus cf. superbus” from southeastern Romania: the oldest known Cretaceous carcharodontosaurid. Cretaceous Research 60. https://doi.org/10.1016/j.cretres.2015.12.004 — dintele din Dobrogea (citit doar rezumatul)
- Pieńkowski, Popa, Kędzior (2009). Early Jurassic sauropod footprints of the Southern Carpathians, Romania. Geological Quarterly 53(4). https://gq.pgi.gov.pl/article/view/7534 — urmele de la Anina (articolul n-a putut fi deschis; datele vin din baza de date)