Istoria uitată a petrolului

Doi ani mai devreme

Lumea își amintește de puțul american de la Titusville drept începutul erei petrolului. Doi ani mai devreme, cu o rafinărie lângă Ploiești și un oraș întreg luminat noaptea, România o trăise deja.

275 tproducția de țiței a Munteniei în 1857, primul indicator național oficial din lume
30 apr. 1857București devine primul oraș iluminat public cu gaz lampant
2 anidistanța până la puțul lui Drake, reperul pe care lumea îl ține minte
≈1.000felinare aprinse și stinse în fiecare noapte de o meserie nouă, lampagiul

Ce s-a întâmplat la Ploiești

O rafinărie, doi frați și un contract de iluminat

În iarna lui 1856, Teodor Mehedințeanu pune bazele unei instalații de distilare lângă Ploiești, gândită de la început pentru producție continuă. Cazanele de cupru transformă țițeiul brun în gaz lampant limpede, cu o capacitate proiectată de aproximativ 7,5 tone pe zi.

Tot Teodor câștigă, în toamna lui 1856, licitația pentru iluminatul public al Bucureștiului. Gazul lampant ars în felinare arde limpede și fără fum, spre deosebire de untdelemnul de rapiță sau de nucă folosit până atunci, iar oferta câștigă detașat. Rafinăria se termină în 1857, iar operarea ei trece ulterior la fratele său, Marin Mehedințeanu.

Pe 30 aprilie 1857, în jur de o mie de felinare se aprind pe străzile Bucureștiului. Un lampagiu, meserie nouă apărută odată cu contractul, le aprinde și le stinge în fiecare zi.

Cronologia

Trage bara de-a lungul secolului și urmărește ordinea reală

De la puțurile manuale de la Baku, în 1846, până la erupția de la Spindletop, în 1901, mută reperul și vezi când intră fiecare eveniment în poveste, în ordinea în care s-a întâmplat cu adevărat.

Trage bara sau folosește săgețile tastaturii.
Cele trei repere românești din 1856–1857Restul lumii intră în aceeași statistică
  1. 1846
    Înainte de industrie

    Extracția rămâne manuală, la scară mică

    În Muntenia, țăranii scot țiței din puțuri săpate cu lopata sau strâng păcura care iese singură la suprafață. Lângă Baku, pe malul Mării Caspice, extracția manuală există de secole și tot acum unele surse azere plasează primul puț săpat cu ambiție industrială. Nicio țară nu ține încă o statistică oficială de producție.

  2. 1856
    Reper românesc

    Teodor Mehedințeanu începe o rafinărie lângă Ploiești

    În iarna lui 1856, Mehedințeanu pune bazele unei instalații de distilare gândite pentru producție continuă, cu cazane de cupru și o capacitate proiectată de circa 7,5 tone pe zi. În toamna aceluiași an, el câștigă și licitația pentru iluminatul public al Bucureștiului.

  3. 1857
    Reper românesc

    Rafinăria intră în funcțiune; România intră în statistici

    Instalația se termină în 1857, una dintre primele rafinării la scară industrială din lume. În același an, producția de țiței a Munteniei, 275 de tone, devine primul indicator național de producție petrolieră înregistrat oficial în statisticile industriei.

  4. 1857
    Reper românesc

    30 aprilie: București se aprinde cu gaz lampant

    Circa o mie de felinare pornesc pe străzile Bucureștiului, alimentate cu gazul lampant al lui Mehedințeanu. Ard curat, fără fum, spre deosebire de untdelemnul de rapiță și de nucă folosite până atunci. Operarea trece ulterior la fratele său, Marin Mehedințeanu.

  5. 1859
    Restul lumii

    Edwin Drake forează la Titusville, Pennsylvania

    Puțul lui Drake, la 21 de metri adâncime, devine reperul pe care industria americană și, ulterior, cea mai mare parte a lumii îl vor consacra drept începutul erei petrolului.

  6. 1860
    Restul lumii

    Italia intră în statisticile de producție

    Potrivit cronologiilor uzuale ale istoriei petrolului, zăcămintele din Emilia-Romagna încep să fie raportate în evidențele internaționale în acest interval.

  7. 1862
    Restul lumii

    Canada intră în statistici

    Potrivit acelorași cronologii, regiunea Oil Springs, Ontario, își adaugă producția la evidențele nord-americane.

  8. 1863
    Restul lumii

    Rusia intră în statistici

    Producția din peninsula Absheron, lângă Baku, unde extracția manuală exista de secole, capătă la rândul ei un indicator oficial, deși sursele nu sunt unanime asupra anului exact.

  9. 1901
    Restul lumii

    Spindletop, Texas

    O erupție necontrolată de țiței lansează industria petrolieră americană la scară de masă și fixează definitiv, pentru un secol de manuale, geografia poveștii.

Trage bara sau folosește săgețile tastaturii.

Ce nu spune această pagină

Nu e o poveste despre primul puț din istorie

Extracția de țiței fără instalații industriale există cu mult înaintea anului 1857. Un document din 1517 pomenește deja păcură scoasă manual lângă Prahova, iar lângă Baku, pe malul Mării Caspice, țăranii sapă și scot țiței din puțuri de mână de secole; unele surse azere plasează acolo, încă din 1846, un puț săpat cu ambiție industrială. O singură lampă cu gaz lampant a ars, ca demonstrație, la Lwów și, potrivit unor surse locale, la Gorlice, în Galiția, cu trei sau patru ani înaintea Bucureștiului.

Ce rămâne, verificat, este mai îngust și tocmai de aceea rezistă: primul indicator de producție petrolieră al unei țări înregistrat oficial în statisticile industriei, o rafinărie construită în 1857 printre primele la scară industrială din lume și, mai ales, primul oraș din lume cu o rețea publică de iluminat stradal pe bază de gaz lampant, aproape o mie de felinare aprinse în fiecare noapte pe toate străzile, nu doar o vitrină. Niciuna dintre aceste afirmații nu cere un prim puț, un prim zăcământ sau o primă picătură de țiței scoasă din pământ.

De ce ține minte lumea Titusville

Un puț de 21 de metri a devenit reperul oficial

Puțul lui Edwin Drake de la Titusville, Pennsylvania, forat în 1859, are doar 21 de metri adâncime și o producție inițială modestă, dar declanșează prima cursă industrială americană spre țiței, urmată la scurt timp de rafinării, căi ferate și capital, la o scară pe care Europa micilor concesiuni nu o mai atinge.

Muzeul Drake Well din Titusville și o mare parte din istoriografia industriei americane numesc locul, direct, „locul de naștere al industriei petroliere moderne”. Formula a călătorit în manuale, în muzee și în cultura populară cu mult mai multă forță decât datele din statisticile vamale ale unei principate est-europene mici, chiar dacă acestea din urmă sunt mai vechi cu doi ani.

Surse

Cum a fost verificată povestea

Toate numerele și datele de mai sus au fost verificate separat, contra mai multor surse de istorie a industriei petroliere, înainte de publicare.

Statutul doveziiValoarea de 275 de tone, capacitatea rafinăriei și data de 30 aprilie 1857 sunt documentate constant în istoriografia industriei petroliere românești, inclusiv în surse ale Society of Petroleum Engineers, dar rămân neconfirmate printr-o statistică internațională contemporană independentă. Anii pentru Italia, Canada și Rusia provin din cronologii uzuale ale istoriei petrolului, cu variații mici de la o sursă la alta, și au aici statutul acelor cronologii de referință.

Data 30 aprilie 1857 nu figurează în nicio carte de manual despre nașterea industriei petroliere. Există totuși în arhivele Bucureștiului, cu doi ani înaintea celeilalte.