# Drumul lui Széchenyi sub lacul Porțile de Fier

Deschisă în 1837, șoseaua tăiată în stâncă lega Baziaș de Orșova pe malul românesc al Cazanelor. Barajul Porțile de Fier I a acoperit mare parte din traseu. Pe malul sârbesc, placa romană din anul 100 de la Ogradina a fost ridicată împreună cu o fâșie de drum. Schița privește spre aval și nu este la scară.

## Cine a tăiat drumul lui Széchenyi?

Drumul de pe malul stâng îi poartă numele lui István Széchenyi. Lucrările la șosea au început în primăvara lui 1834 și au prins un an cu apa neobișnuit de mică, scrie Daniel Guță în Adevărul la 26 septembrie 2026. Rubicon, în traducerea engleză a unui text de Nánay Mihály, pune începutul regularizării în 1833, cu Pál Vásárhelyi inginer șef și cu Széchenyi comisar. Sunt două datări tipărite. Rămân amândouă.

„Porțiunile stâncoase care împiedicau până acum legătura dintre Moldova și Orșova, de-a lungul malului stâng al Dunării, au fost străpunse în cea mai mare parte și, probabil chiar de anul viitor, vor putea fi folosite nu doar ca poteci de halaj, ci și ca drumuri carosabile.”

István Széchenyi, la 20 iulie 1834, într-o scrisoare tipărită de Daniel Guță.

Dincolo de Moldova, cum o numește scrisoarea, muntele cobora în fluviu și trebuia spart. În același articol localitatea apare și ca Moldova Nouă. Până la sfârșitul lui 1834 drumul ajunsese la Plavișevița. Cazanele au fost tăiate în 1835.

„Muntele stâncos trebuia spart pe o întindere de o milă întreagă. Trei mii de oameni lucrau la aceste lucrări. A fost nevoie de un efort uriaș pentru a câștiga teren în Cazane, deoarece în multe locuri marile masive stâncoase coborau aproape vertical până în Dunăre.”

Antal Boleszny, în studiul din 1878, citat de Guță. Mila rămâne unitatea lui.

Tot Boleszny descrie felul șoselei. Terenul de la baza muntelui s-a câștigat prin galerii și prin spargerea stâncii cu pulbere. Dinspre apă s-a ridicat un zid de piatră.

„Drumul era protejat împotriva apelor fluviului printr-un parapet și avea o lățime de aproximativ șase metri.”

Sub conducerea lui Vásárhelyi, și cu Széchenyi de față, au fost aduși câteva mii de muncitori, pietrari și zidari între ei. Lângă Peștera Ponicova s-au ridicat locuințe provizorii pentru Széchenyi.

„Drumul Széchenyi a fost dat circulației în anul 1837. Din acel moment, Berzasca, Svinița, Tisovița, Eibenthal și Plavișevița puteau comunica pe un drum direct cu regiunea Orșovei. Pe de altă parte, vasele obișnuite, chiar și încărcate, puteau fi trase în amonte.”

Antal Boleszny, 1878. Rubicon spune și el că drumul era gata în 1837.

Adevărul îi dă drumului, între Baziaș și Orșova, peste 120 de kilometri. Istoricul Ioan Szekernyes, în reportajul lui Ștefan Both din 28 mai 2018, spune 122 de kilometri, pentru transbordarea mărfurilor, și că de la Moldova Nouă se puteau încărca vapoarele. O legendă de la Rubicon dă aceeași lungime, 122 de kilometri tăiați în calcar. Șoseaua nu a fost măsurată din nou pentru desenul de aici.

Szekernyes mai spune că Széchenyi a venit prima dată în 1830, cu ingineri și specialiști, și că s-a întors de nouă ori. Pentru albie vorbește despre un coridor de 60 de metri lățime și despre o adâncire de doi metri. Coridorul și adâncirea țin de fundul fluviului. Lățimea șoselei rămâne cea dată de Boleszny, aproximativ șase metri.

Rubicon scrie că au fost sparte doar stâncile cele mai periculoase și că fluviul era navigabil 150 de zile pe an.

## Unde a rămas inscripția din 1885?

În 1885 Uniunea Inginerilor și Constructorilor Maghiari a șlefuit o față de stâncă lângă drum și a gravat „În memoria lui Széchenyi”. Ștefan Both scrie că mesajul a fost acoperit când s-a construit barajul și centrala Porțile de Fier I, odată cu o parte din albie și cu insula Ada Kaleh.

Jáky Gábor, de la Asociația pro Navigația Maghiară, a spus la aceeași ceremonie că mesajul original a ajuns sub apă. A fost vizibil 85 de ani, apoi aproape 50 de ani a stat între 15 și 20 de metri sub apă. Intervalul e al lui. Schița nu îl desenează. Placa nouă, apropiată ca mărime de cea veche, reia mesajul și adaugă româna și engleza. A costat peste 10.000 de euro. Are aproape patru metri lățime, 2,5 metri înălțime și aproape 600 de kilograme. Alpiniști din Târgu Secuiesc au montat-o.

Both mai scrie că, între timp, au fost puse câteva plăci mai mici, și că au dispărut. Rubicon spune că, până la placa din 2018, locul era marcat de o ancoră zgâriată în stâncă. Placa nouă a fost montată în 2018.

## Unde e drumul lui Traian?

Pe malul drept, azi în Serbia. Placa de la Ogradina, lângă Tekija, e din anul 100. EAGLE, rețeaua europeană de epigrafie greacă și latină, o înregistrează ca HD011474. Textul spune că drumul a fost refăcut prin tăierea muntelui și prin lărgire cu grinzi de lemn. Cuvintele, una câte una, și ridicarea plăcii stau la Tabula Traiana. Aici ajunge că placa a fost tăiată împreună cu o fâșie de drum și urcată deasupra apei.

EAGLE scrie că barajul, pe care îl datează în 1970, a acoperit cinci sau șase inscripții mai vechi, de pe un edec îngust tăiat în stâncă sub Tiberiu, Claudiu și Domițian, în defileul de sus. Despre o ridicare a lor, expoziția nu scrie nimic. Placa HD011477, de lângă Karataš, din anul 101, ține de canalul lui Traian de la repezișuri. Drumul cu grinzi e placa de la Ogradina. Canalul de la Sip e lucrarea din 1896.

## Când a acoperit lacul drumurile?

Trei datări stau una lângă alta. Jáky numără anii cât inscripția a stat la vedere și cât a stat sub apă, și dă un interval de adâncime. Nu dă anul acoperirii. EAGLE datează barajul în 1970. Daniel Guță scrie că lucrările la Porțile de Fier I au început în 1964, iar hidrocentrala de la Gura Văii, barajul, ecluzele și lacul au fost inaugurate în 1972. Gura Văii e la Drobeta-Turnu Severin.

Cât s-a ridicat apa e scris, cu măsurătorile ținute separat, la Orșova de sub lac și la Ada Kaleh. Schița de aici nu are o cotă. Drumul vechi dintre Baziaș și Orșova, scrie Guță, a fost folosit peste un secol și a dispărut în mare parte sub lac.

Canalul Sip, săpat prin malul sârbesc, a fost deschis navigației în 1896. Arhiva Centrului Cultural din Kladovo îi indică o lungime de 2.133 de metri, o lățime de 73 de metri și o adâncime de 3,9 metri. Curentul depășea cinci metri pe secundă, iar navele care urcau Dunărea aveau încă nevoie de tractare. (https://www.arhiva.kulturakladovo.rs/vest-Sipska-lokomotiva-i-locovi-na-Dunavu-_492)

Podul de la Drobeta la Pontes are pagina lui.

## Surse și fotografii

- Daniel Guță, Adevărul, 26 septembrie 2026: https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/secretele-uimitoarei-sosele-inghitita-de-dunare-2557680.html
- Ștefan Both, Adevărul, 28 mai 2018: https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/foto-monument-impresionant-la-cazanele-dunarii-1867056.html
- Rubicon, traducerea engleză a unui text de Nánay Mihály: https://rubicon.hu/en/cikkek/the-iron-gate-a-submerged-past
- EAGLE, expoziție de inscripții de la Porțile de Fier: https://www.eagle-network.eu/virtual-exhibition/inscriptions/1.12IronGate.html
- Fotografie din 1908, Fortepan 86459; credit original `FOTO:FORTEPAN / Magyar Földrajzi Múzeum / Erdélyi Mór cége`, licență CC BY-SA 3.0: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Duna,_a_Vaskapu-szoros,_Sz%C3%A9chenyi-%C3%BAt._Balra_gr%C3%B3f_Sz%C3%A9chenyi_Istv%C3%A1n_eml%C3%A9kt%C3%A1bl%C3%A1ja._Fortepan_86459.jpg
- Tabula Traiana: https://mariuscomper.uk/tabula-traiana/
- Orșova de sub lac: https://mariuscomper.uk/orsova-de-sub-lac/
- Ada Kaleh: https://mariuscomper.uk/ada-kaleh/
- Podul lui Traian: https://mariuscomper.uk/podul-lui-traian/
