# Ce animal cu trompă a trăit în județul tău?

Oase, dinți și colți de mamuți, de mastodonți și de dinoterii, rude dispărute ale elefantului, s-au găsit în 23 de județe din cele 41 și în București. Alege-l pe al tău, apoi stai lângă ei, la scara reală.

De Marius Comper · 20 septembrie 2026 · mărimile vin din studii publicate, cu excepțiile marcate în text; le găsești la [surse](https://mariuscomper.uk/elefanti-in-romania/#surse)

## Ce s-a găsit lângă tine

Fiecare punct de pe hartă e un loc unde cineva a înregistrat oase, dinți sau colți de proboscidieni: elefanți, mamuți, mastodonți și rudele lor cu trompă. Un punct plin are în spate o înregistrare științifică: o lucrare sau o bază de date de paleontologie. Un punct gol înseamnă că locul e doar pomenit, într-o listă dintr-o lucrare, dintr-un muzeu sau din presă.

### Județul Arad
- **Birzavița, lângă Minișu de Sus** — *Gomphotherium angustidens, Deinotherium (înregistrat ca D. levius)*; circa 12 mil. ani. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Zăbrani, albia Mureșului** — *Mammuthus primigenius*; Pleistocen târziu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Argeș
- **Curtea de Argeș** — *Mammut sp., Deinotherium proavum*. Doar pomenit într-o listă.
- **Hârșești** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Bacău
- **Găiceana** — *Deinotherium proavum*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Bihor
- **Betfia, Sânmartin** — *Mammuthus cf. meridionalis, Mammuthus cf. trogontherii*; Pleistocen timpuriu – Pleistocen mijlociu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Păgaia, comuna Boianu Mare** — *Mammut praetypicum*; Pliocen. Doar pomenit într-o listă.
- **Roșiori, balastiera de pe Barcău** — *Mammuthus primigenius (cf.)*; Pleistocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Sălard** — *Mammuthus sp. (mamut din Pleistocenul târziu)*; Pleistocen târziu. Doar pomenit într-o listă.
- **Galoșpetreu, Tarcea** — *Mammuthus sp.*; Pleistocen. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Botoșani
- **Manoleasa, la confluența cu Prutul** — *Mammuthus sp.*; Pleistocen târziu (estimare din presă). Doar pomenit într-o listă.

### Județul Brașov
- **Rotbav, comuna Feldioara** — *Mammuthus meridionalis, Mammuthus trogontherii*; Pleistocen timpuriu – Pleistocen mijlociu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Feldioara, cariera din bazinul Baraolt** — *Mammuthus trogontherii*; Pleistocen mijlociu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Municipiul București
- **Colentina (azi cartier din București)** — *„Elephas antiquus”, varianta ausonius (determinare din 1924)*. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Buzău
- **Vernești (probabil în Buzău)** — *Deinotherium proavum*; Miocen târziu. Doar pomenit într-o listă.
- **Valea Nucului, Berca** — *Mammuthus sp.*; Pleistocen timpuriu (estimare din presă). Doar pomenit într-o listă.

### Județul Călărași
- **Codreni, Gurbănești** — *Mammuthus trogontherii*; Pleistocen mijlociu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Covasna
- **Debren, bazinul Sfântu Gheorghe** — *Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Iarăș, bazinul Baraolt** — *Anancus arvernensis, Mammut borsoni*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Căpeni, bazinul Baraolt** — *Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Vârghiș, bazinul Baraolt** — *Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Araci, bazinul Baraolt** — *Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Ilieni** — *Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Zoltan, Ghidfalău** — *Mammuthus trogontherii*; Pleistocen mijlociu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Dolj
- **Cernătești și zona Podari** — *Mammuthus rumanus, Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; circa 3,2 mil. ani (corelație paleomagnetică). Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Leu, valea Frasinului** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Galați
- **Tulucești** — *Mammuthus rumanus, Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; circa 3,2 mil. ani (corelație paleomagnetică). Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Giurgiu
- **Prundu, terasa Dunării** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Frătești** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen mijlociu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Gorj
- **Covrigi, Văgiulești** — *Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Groșerea, valea Gilortului** — *Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; Pliocen. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Mătăsari-Brădețu** — *Anancus arvernensis*; Pliocen. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Iași
- **Deleni, cariera Dealul Pietrăria** — *Deinotherium giganteum*; Miocen, etajul Basarabian timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Ilfov
- **Copăceni** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Doar pomenit într-o listă.
- **Tânganu, comuna Cernica** — *„Elephas antiquus”, varianta germanicus (determinare din 1924)*. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Mehedinți
- **Husnicioara, cariera de cărbune** — *Mammut borsoni*; Pliocen. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Olt
- **Izvoru (stratul 1), Găneasa** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Milcovu din Vale, lângă Slatina** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).

### Județul Prahova
- **Urlați** — *Mammuthus sp.*. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Sălaj
- **Derșida, comuna Bobota** — *Anancus arvernensis (poate A. lehmanni)*; Miocen târziu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Teleorman
- **Lisa, valea Calmățuiului** — *Anancus arvernensis, Mammuthus cf. rumanus*; Pliocen – Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Brebina, comuna Scrioaștea** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Mavrodin** — *Mammuthus meridionalis, Mammuthus trogontherii*; Pleistocen timpuriu – Pleistocen mijlociu. Doar pomenit într-o listă.
- **Peretu** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Doar pomenit într-o listă.
- **Alexandria, fabrica de cărămidă** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Timiș
- **Bazoș, albia Timișului** — *Mammuthus primigenius*; Pleistocen. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Vâlcea
- **Tetoiu-Bugiulești, valea Oltețului** — *Mammuthus meridionalis*; Pliocen – Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Fântâna lui Mitilan, lângă Irimești** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Ghioroiu** — *Mammuthus meridionalis*; Pleistocen timpuriu. Doar pomenit într-o listă.

### Județul Vaslui
- **Drăxeni, La Nisiparie** — *Tetralophodon longirostris*; Miocen mijlociu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Crețești, lângă drumul Crasna–Huși** — *Choerolophodon pentelici*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Gherghești** — *Deinotherium proavum*; 7,6–6,1 mil. ani. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Siliștea, comuna Iana** — *Konobelodon sp.*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Hălărești, comuna Iana** — *Mammut obliquelophus (cf.)*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Puiești** — *Mammut obliquelophus (cf.)*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Iana** — *Konobelodon sp.*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Banca** — *Konobelodon (?)*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Mânzați, comuna Ibănești** — *Deinotherium proavum*; Miocen târziu. Înregistrare științifică (lucrare sau bază de date).
- **Mălușteni** — *Mammut borsoni, Anancus arvernensis*; Pliocen. Doar pomenit într-o listă.

Harta arată descoperirile publicate în sursele citite aici. Un județ fără punct poate avea oase încă negăsite sau nepublicate. Elefantul cu colți drepți (*Palaeoloxodon antiquus*) apare aici doar prin două determinări din 1924; nu am găsit descrierea modernă a unei descoperiri din România.

## Care dintre ei erau, de fapt, elefanți?

Mamuții sunt elefanți. Dinoteriul, mastodonții și anancusul aparțin unor ramuri mai vechi de proboscidieni, „animale cu trompă”, care au apărut înaintea mamuților; Anancus și Mammut borsoni au trăit un timp alături de primii mamuți. Rândurile de mai jos arată vârsta straturilor în care s-au găsit oasele lor la noi.

- **Acum circa 12 milioane de ani** Cele mai vechi resturi pe care le-am găsit sunt din Miocenul mijlociu: un *Gomphotherium* și un *Deinotherium* la Birzavița, lângă Minișu de Sus (Arad). Locul e o înregistrare dintr-o bază de date, iar stratul e datat în două feluri, deci vârsta rămâne aproximativă. Un *Deinotherium* de la Deleni (Iași), dintr-un strat basarabian, are o vârstă mai puțin precisă.

- **Acum 7,6–6,1 milioane de ani** Dinoteriul de la Gherghești (Vaslui) vine dintr-un strat corelat cu Maeoțianul, o treaptă regională datată între 7,6 și 6,1 milioane de ani. Vârsta vine din corelarea stratului, nu din datarea oaselor.

- **Acum circa 3,2 milioane de ani** Cele mai vechi rămășițe de mamut din Europa cu datare sigură vin de la Tulucești (Galați) și Cernătești (Dolj). Vârsta a fost stabilită printr-o corelație paleomagnetică, raportată în două lucrări de sinteză, din 2023 și 2024; studiul de bază n-a putut fi consultat. Un sit din Republica Moldova se află la același nivel.

- **Epoca de gheață** Mamutul lânos e cunoscut din colți și dinți păstrați în muzee, unii doar fragmente: Roșiori (Bihor, atribuit cu rezervă), Zăbrani (Arad), Bazoș (Timiș). N-am găsit nicio datare cu radiocarbon a unui mamut din România, deci nu putem spune când a trăit ultimul.

## Stai lângă ei

Alege un animal și înălțimea ta. Linia punctată arată unde se măsoară înălțimea la umăr: la vârful omoplatului, în viață.

Care a fost cel mai mare? Depinde ce măsori și cine face măsurătoarea. După mărimea medie din calculele lui Asier Larramendi (2016), ordinea după masă e: *Mammut borsoni* (410 cm la umăr, 16 t), elefantul cu colți drepți (400 cm, 13 t), mamuții mari (400 cm, 11 t) și abia apoi dinoteriul (365 cm, 10,5 t). Pentru celelalte trei e media masculilor adulți; pentru dinoteriu, media ambelor sexe.

Trei rezerve. Toate valorile vin de la un singur autor; studiile mai noi le repetă. Ordinea compară estimările pentru mărimea medie, nu cele mai mari exemplare: pentru Deinotherium giganteum Larramendi dă până la 400 cm și 12 t, iar pentru un dinoteriu din Creta, cu rezervă, 410 cm și peste 14 t. Din România nu am găsit descris niciun schelet de *Mammut borsoni*: cunoaștem un dinte, la Husnicioara, și alte resturi, la Cernătești și în bazinul Baraolt. Mărimea vine din oase găsite în alte țări, în primul rând la Milia (Grecia): media de 410 cm și 16 t se sprijină pe un singur femur, iar o reconstituire compusă din două exemplare de la Milia dă circa 14 t. Un articol de revistă dă 330–350 cm pentru un mascul de la Milia, dar spune că masculii speciei ajungeau la aproape 4 m. Iar scheletul de la Mânzați, 359 cm și 10,3 t, e un singur animal, nu media speciei; sexul și vârsta lui nu sunt stabilite.

Cei 4,5 m care circulă în presă despre scheletul de la Antipa (Historia, Ziarul Națiunea) nu pot fi comparați cu aceste înălțimi. Sunt, probabil, o măsură a scheletului montat, luată într-un loc pe care textele nu-l spun, iar Larramendi notează că multe schelete montate ies prea înalte, fiindcă omoplații sunt așezați prea jos. Apasă butonul de mai sus ca să vezi diferența.

### *Deinotherium proavum* — Miocen târziu · dinoteriu

Colții cresc din maxilarul de jos și se curbează în jos; maxilarul de sus n-are niciunul. Pentru scheletul de la Mânzați, din atriul Muzeului Antipa, Larramendi estimează 359 cm la umăr și 10,3 t. Silueta e a lui *Deinotherium giganteum*.

- Înălțime la umăr: 359 cm
- Masă: 10,3 t
- Găsit în: Arad, Argeș, Bacău, Buzău, Iași, Vaslui
- Vârstă: Miocen târziu; la Gherghești, 7,6–6,1 milioane de ani

### *Anancus arvernensis* — Pliocen · rudă cu colți lungi

Mai scund decât ceilalți: circa 2,5 m la umăr (media ambelor sexe) și 5,2–6 t după o reconstituire 3D, adică o masă comparabilă cu a unui mascul european obișnuit de mamut lânos. Înălțimea vine dintr-un articol de revistă și dintr-o enciclopedie, deci e cea mai puțin sigură din listă.

- Înălțime la umăr: 250 cm
- Masă: 5,2–6 t
- Găsit în: Covasna, Dolj, Galați, Gorj, Sălaj, Teleorman, Vaslui
- Vârstă: Pliocen, până în Pleistocenul timpuriu

### *Mammut borsoni* — Pliocen · mastodont

În România sunt un dinte, la Husnicioara, și alte resturi, la Cernătești și în bazinul Baraolt. Mărimea vine din oase găsite în alte țări; media de 410 cm și 16 t se sprijină pe un singur femur. Silueta e a unui mastodont american.

- Înălțime la umăr: 410 cm
- Masă: 16 t
- Găsit în: Covasna, Dolj, Galați, Gorj, Mehedinți, Vaslui
- Vârstă: Pliocen, 5,3–2,6 milioane de ani

### *Mammuthus meridionalis* — Pliocen târziu · mamut

Cel mai bine reprezentat în România: Bazinul Dacic, Vâlcea, Dolj, Teleorman. Pentru un schelet din Italia, două echipe au estimat circa 4 m și 10,7–11,4 t. Mamutul de stepă avea aproape aceeași mărime.

- Înălțime la umăr: 400 cm
- Masă: 11 t
- Găsit în: Argeș, Bihor, Brașov, Dolj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Teleorman, Vâlcea
- Vârstă: Pliocen târziu până în Pleistocenul mijlociu

### *Palaeoloxodon antiquus* — Pleistocen · elefant

În România apare în textele citate doar prin două determinări din 1924, la Colentina și Tânganu; nu am găsit descrierea modernă a unei descoperiri. La Neumark-Nord (Germania), o restaurare din doi masculi dă 363 cm și 9,5 t, iar un craniu și un omoplat cu circa 10% mai mari sugerează un mascul de cel puțin 400 cm și circa 13 t.

- Înălțime la umăr: 400 cm
- Masă: 13 t
- Găsit în: București, Ilfov
- Vârstă: Pleistocen

### *Mammuthus primigenius* — Pleistocen târziu · mamut

Cel mai mic dintre mamuții mari: circa 315 cm și 6 t la masculul european obișnuit. În România, mai ales fragmente de colți și dinți, păstrate în muzee.

- Înălțime la umăr: 315 cm
- Masă: 6 t
- Găsit în: Arad, Bihor, Timiș
- Vârstă: Pleistocen târziu

## Cât de lungi erau colții?

Niciun colț întreg găsit în România n-are o lungime publicată în sursele citite aici. Cel mai lung colț măsurat vreodată la un proboscidian vine din Grecia, de la o specie ale cărei resturi se găsesc și la noi.

Dinoteriul are doar colți de jos, curbați în jos. Colții unui exemplar de *Prodeinotherium*, o specie mai mică și mai veche, găsită în Elveția, măsoară 53,5 cm cel stâng și 47,5 cm cel drept; sunt singurii colți de dinoteriu măsurați în sursele citite aici. Pentru *Deinotherium* adult n-am găsit o lungime publicată.

Un colț de *Anancus* de 3,71 m, atribuit unui exemplar de la Stoina (Gorj), apare într-o enciclopedie online, fără sursă științifică pe care s-o putem citi; de aceea nu e pe riglă.

- **Milia, cel mai lung** (Mammut borsoni · Grecia): 5,02 m

- **Milia, al doilea** (Mammut borsoni · Grecia): 4,58 m

- **Milia, al treilea** (Mammut borsoni · Grecia): 4,39 m

- **Laiatico** (mamut de tip rumanus sau meridionalis · Italia): 3,35 m

- **Siliștea** (Konobelodon · România): 0,22 m

Forma colților e schematică; lungimea e cea măsurată. Cei de la Milia și Laiatico sunt colți de sus. Lungimile de la Milia sunt măsurate pe exteriorul curbei; sursa nu dă și lungimea în linie dreaptă, doar perechea de 4,39 m e descrisă ca aproape dreaptă. Cel de la Siliștea e un fragment dintr-un colț de jos.

## Doi geologi cu același nume au botezat doi dintre ei

Grigoriu Ștefănescu a dat numele dinoteriului. Sabba Ștefănescu a dat numele unui mamut. Sunt doi oameni diferiți, iar ambele nume au apărut în străinătate.

Grigoriu Ștefănescu (1836–1911) a fost primul profesor de geologie, mineralogie și paleontologie la București. În 1890, Ministerul Instrucțiunii i-a spus că prefectul de Tutova raportase oase mari, găsite la Mânzați. A plecat imediat spre Bârlad, în plină iarnă, la 28 ianuarie; oasele fuseseră deja sparte și împărțite între mai mulți vecini. Săpăturile au ținut ani de zile; în 1906, un restaurator belgian, Louis de Pauw, a montat scheletul la București.

Numele *Dinotherium gigantissimum* l-a propus în august 1891, la o întâlnire a Societății Geologice a Americii, la Washington. Lucrarea a fost citită în franceză, urmată de un rezumat oral în engleză; textul publicat în volumul din 1892 este în engleză. Numele se bazează pe o măsea primită în 1878 de la Găiceana, care îi păruse prea mare pentru specia cunoscută. Ștefănescu scrie că animalul „may be named” *gigantissimum*: propunere prudentă, fără planșă și fără specimen-tip desemnat.

Ghidul Muzeului Antipa spune altceva: scheletul e „exemplarul-tip după care ea a fost descrisă”, iar un comunicat din 2013 îl numește „holotip”. În lucrarea din 1892 nu scrie asta, iar două studii recente, din 2008 și 2024, dau Găiceana drept localitatea-tip. Nu am putut verifica dacă monografia din 1895 desemnează un specimen-tip.

Studii recente, din 2024, socotesc numele *gigantissimum* un sinonim mai nou al lui *Deinotherium proavum*, specie descrisă de Eichwald din Ucraina; unele baze de date îl trec la *Deinotherium giganteum*, iar un studiu din 2008 a păstrat numele *gigantissimum*. Scheletul de la Mânzați rămâne „celebru”, cum îl numește studiul din 2024, iar Antipa îl arată în atrium.

Ghidul muzeului spune că existau indivizi de 5 m înălțime, fără să spună ce măsoară cei 5 m. În schema lui Larramendi, clasa cea mai mare pentru specie, estimată la mai puțin de unul din 100.000 de animale, se oprește la 4,56 m înălțime la umăr, în viață. Nici vârsta și sexul animalului de la Mânzați nu sunt stabilite: Ștefănescu l-a socotit o femelă tânără, Larramendi îl restaurează ca mascul adult, iar un studiu din 2008 îl trece printre adulți.

Sabba Ștefănescu (1857–1931), profesor de paleontologie la București din 1905, a publicat în decembrie 1924, la Paris, o notă scurtă, de circa o pagină, în care numește o măsea de la Tulucești (Galați) „o mutație ancestrală a lui *Elephas antiquus*”, botezată *rumanus*. Adaugă că nu insistă deocamdată asupra caracterelor ei. Nu era numele unui mamut.

Mai târziu, numele a fost trecut la genul *Mammuthus*. Nu toți sunt de acord: un cercetător rus, urmând un studiu din 2008, îl socotește o formă a elefantului cu colți drepți, iar o sinteză din 2023 preia propunerea ca majoritatea exemplarelor timpurii din Eurasia să rămână atribuite doar genului *Mammuthus*, fără specie.

Nu: numele din România a venit după cele ale mamutului lânos, de sud și de stepă. Ce e adevărat e altceva: cele mai vechi rămășițe de mamut din Europa cu datare sigură vin de la Tulucești și Cernătești.

### Sabba Ștefănescu și primul mamut

### A fost primul mamut european care a primit un nume?

Mammuthus primigenius (Blumenbach, 1799), Mammuthus meridionalis (Nesti, 1825), Mammuthus trogontherii (Pohlig, 1885), Mammuthus rumanus (Ștefănescu, 1924)

## Adevărat sau fals?

Opt propoziții. Unele sună a poveste și sunt adevărate; altele sună a lucru știut și nu sunt.

- **Dinoteriul avea colții în maxilarul de sus, ca elefanții de azi.** Fals. Colții dinoteriului creșteau din maxilarul de jos și se curbau în jos. Maxilarul de sus nu avea colți. ([Konidaris et al. 2024, PalZ](https://doi.org/10.1007/s12542-024-00688-8))

- **Când a ajuns profesorul la Mânzați, sătenii sparseseră și împărțiseră deja oasele.** Adevărat. În 1890, la Mânzați, mai multe persoane luaseră deja părți din capul animalului. Ștefănescu a plecat spre Bârlad în plină iarnă, la 28 ianuarie, după propria lui relatare. ([Ștefănescu 1892; Muzeul Universității din București](https://muzeu.unibuc.ro/ro/stefanescu-gregoriu-grigore/))

- **Numele Dinotherium gigantissimum a fost dat după scheletul de la Mânzați.** Fals. A fost dat după o măsea primită în 1878 de la Găiceana. Scheletul de la Mânzați a apărut abia în 1890, iar lucrările de azi dau Găiceana drept localitatea-tip. ([Ștefănescu 1892; Konidaris et al. 2024](https://archive.org/details/sim_geological-society-of-america-bulletin_1892_3))

- **Primul mamut din Europa care a primit un nume a fost descris în România.** Fals. Mamutul lânos a primit nume în 1799, cel de sud în 1825, cel de stepă în 1885. Numele venit din România, rumanus, e din 1924, după toate cele trei. ([Nume verificate în PBDB; Nesti 1825; Pohlig 1885](https://paleobiodb.org/))

- **Cele mai vechi rămășițe de mamut din Europa cu datare sigură vin din România.** Adevărat. Două lucrări de sinteză le pun la Tulucești și Cernătești, acum circa 3,2 milioane de ani, printr-o corelație paleomagnetică. Un sit din Republica Moldova se află la același nivel. ([Spassov 2024; Iannucci & Sardella 2023](https://doi.org/10.3390/quat7040043))

- **Cei 4,5 m din presă despre scheletul de la Antipa sunt înălțimea lui la umăr.** Fals. Înălțimea la umăr a animalului viu este estimată la 3,59 m. Cei 4,5 m nu au un punct de măsurare precizat și par o înălțime a scheletului montat; autorul estimării notează că multe schelete montate ies prea înalte. ([Larramendi 2016, Acta Palaeontologica Polonica](https://doi.org/10.4202/app.00136.2014))

- **Cel mai lung colț de proboscidian măsurat vreodată a fost găsit în România.** Fals. A fost găsit la Milia, în Grecia: 5,02 m, la un Mammut borsoni, specie ale cărei resturi se găsesc și la noi. Niciun colț întreg din România n-are lungimea publicată în sursele citite aici. ([Mol & van Logchem 2009; Larramendi 2016](https://depositsmag.com/2024/01/06/the-mastodon-of-milia-the-longest-tusks-in-the-world/))

- **Toate animalele din această poveste erau elefanți.** Fals. Mamuții sunt elefanți. Dinoteriul, mastodonții și anancusul aparțin unor ramuri mai vechi de proboscidieni, „animalele cu trompă”. ([Larramendi 2016; Konidaris et al. 2024](https://doi.org/10.4202/app.00136.2014))

## Unde se păstrează oasele

Muzeele de mai jos păstrează material din România, după textele citite. Nu toate îl expun tot timpul; întreabă înainte de drum.

Nu am găsit informații despre proboscidieni în paginile proprii ale Muzeului Geologic Național și ale muzeelor Universității Babeș-Bolyai din Cluj, așa că nu le-am trecut aici; asta nu înseamnă că nu au piese.

- **București, Muzeul Antipa** Scheletul de la Mânzați, în atriul de la parter, alături de un schelet de pui de elefant indian.

- **Bârlad, Muzeul „Vasile Pârvan”** Material din șase localități din Miocenul târziu al Vasluiului, între ele dinoteriul de la Gherghești.

- **Craiova, Muzeul Olteniei** Un craniu parțial de pui de *Mammuthus meridionalis* de la Ghioroiu (Vâlcea) și oasele de la Leu (Dolj).

- **Roșiorii de Vede, Muzeul „Petre Voivozeanu”** Scheletul parțial de *Mammuthus meridionalis* de la Brebina (Teleorman).

- **Oradea, Muzeul Țării Crișurilor** Fragmentul de colț de la Roșiori, atribuit cu rezervă mamutului lânos.

- **Arad, Timișoara, Buzău, Ploiești** Dinți și fragmente de mamut din colecțiile muzeelor: molarul de la Zăbrani (Arad), mamutul din râul Timiș de la Bazoș, dintele de la Valea Nucului (Buzău), măseaua de la Urlați (Prahova).

## De unde știm toate acestea

Hărțile și listele vin din baza de date Paleobiology Database, din lucrări științifice și din texte ale muzeelor și ale presei. Baza de date greșește în câteva locuri: un sit din Ucraina figura în România, unul din Brașov era plasat la 149 km distanță, în Alba, altul avea coordonatele unei localități vecine, iar șase localități erau contopite într-un singur punct. Coordonatele au fost verificate față de numele localităților și corectate; un punct cade în județul pe care sursa îl numește, cu două excepții lângă graniță (Păgaia și Copăceni, la mai puțin de 2 km de ea).

Aproape toate înălțimile și masele sunt estimări pentru animalul viu din Larramendi (2016), inclusiv scheletul de la Mânzați, estimat de el pe baza măsurătorilor lui Ștefănescu. Excepții: elefantul cu colți drepți (Larramendi și colegii, 2017), mamutul de la Scoppito și masa lui Anancus (Romano și colegii, 2022 și 2023), iar înălțimea lui Anancus vine dintr-un articol de revistă și dintr-o enciclopedie. Studiile mai noi citează valorile lui Larramendi, deci nu sunt independente; singurele controale independente sunt reconstituirile 3D ale mamutului de la Scoppito și ale anancusului. Nu am găsit nicio lungime de colț măsurată pe un os întreg din România.

Câteva lucrări importante n-au putut fi deschise, pentru că serverele lor le refuză: studiul paleomagnetic din 2013 din spatele vârstei de 3,2 milioane de ani, descrierea din 2003 a lui *Mammuthus rumanus*, sinteza lui Codrea din 2008 despre Transilvania și monografia lui Ștefănescu din 1895. Unde ne bazăm pe ele prin altă lucrare, textul o spune.

- Konidaris, Rățoi, Badea, Ursachi (2024). New proboscidean specimens from the Late Miocene of Romania. PalZ 98. https://doi.org/10.1007/s12542-024-00688-8 — dinoteriul de la Gherghești, Konobelodon, „Mammut” cf. obliquelophus; Găiceana drept localitate-tip; colțul de la Siliștea
- Markov (2008). The Turolian proboscideans (Mammalia) of Europe: preliminary observations. Historia naturalis bulgarica 19. https://zenodo.org/record/4043727 — localitatea-tip a lui D. proavum, în Ucraina; Găiceana și Mânzați
- Rădulescu, Samson, Petculescu, Știucă (2003). Pliocene large mammals of Romania. Coloquios de Paleontología, vol. ext. 1. https://revistas.ucm.es/index.php/COPA/article/download/COPA0303220549A/29334/30495 — Mălușteni, Cernătești, Tetoiu, Slatina; mastodonți și mamuți pliocenici
- Codrea, Diaconu (2007). Mammut borsoni from the Early Pliocene of Husnicioara. Studia UBB Geologia 52. https://doi.org/10.5038/1937-8602.52.2.9 — dintele de Mammut borsoni de la Husnicioara
- Codrea, Veress, Posmoșanu (2025). The Pleistocene vertebrates identified in Roșiori (Bihor County). Nymphaea. https://nymphaea.mtariicrisurilor.ro/wp-content/uploads/2025/12/1-VLAD-CODREA-LASZLO-VERESS-ERIKA-POSMOSANU.pdf — colțul de mamut de la Roșiori; Sălard, Ciubulcut, Galoșpetreu
- Vasile, Cojocaru, Torcărescu (2019). A partial Mammuthus meridionalis skeleton from Brebina (Teleorman County). Buletinul Muzeului Județean Teleorman 11. https://www.muzeulteleorman.ro/wp-content/uploads/2021/07/01_Vasile-et-al_BMJT-11-2019.pdf — scheletul de la Brebina și lista siturilor din Bazinul Dacic
- Popescu (2011). The tarsals of Mammuthus meridionalis from Leu (Dolj County). Geo-Eco-Marina 17. https://zenodo.org/records/56933 — oasele de la Leu, păstrate la Muzeul Olteniei
- Paleobiology Database, colecțiile de Proboscidea din România, descărcate la 19 septembrie 2026; coordonatele verificate față de numele localităților. https://paleobiodb.org/ — baza pentru harta de mai sus, cu corecturile descrise în textul de metodă
- Larramendi (2016). Shoulder height, body mass, and shape of proboscideans. Acta Palaeontologica Polonica 61(3). https://doi.org/10.4202/app.00136.2014 — înălțimile la umăr și masele; scheletul de la Mânzați: 359 cm și 10,3 t; Mammut borsoni, Mammuthus, Palaeoloxodon
- Larramendi, Palombo, Marano (2017). Reconstructing the life appearance of a Pleistocene giant: Palaeoloxodon antiquus from Neumark-Nord 1. Bollettino della Società Paleontologica Italiana 56. https://www.paleoitalia.it/wp-content/uploads/2024/06/01_Larramendi_et_al_2017_BSPI_563.pdf — elefantul cu colți drepți: 363 cm și 9,5 t la un schelet; 400 cm și 13 t la cel mai mare mascul
- Romano, Manucci, Antonelli, Rossi, Agostini, Palombo (2022). In vivo restoration and volumetric body mass estimate of Mammuthus meridionalis from Scoppito. Rivista Italiana di Paleontologia e Stratigrafia 128. https://doi.org/10.54103/2039-4942/16665 — a doua estimare independentă a masei: 11,4 t
- Romano, Bellucci, Antonelli, Manucci, Palombo (2023). Body mass estimate of Anancus arvernensis: comparison of the regression and volumetric methods. Journal of Quaternary Science. https://doi.org/10.1002/jqs.3549 — masa lui Anancus, 5,2–6 t (informație din rezumat)
- Mol, van Logchem (2009). The mastodon of Milia: the longest tusks in the world. Deposits. https://depositsmag.com/2024/01/06/the-mastodon-of-milia-the-longest-tusks-in-the-world/ — colții de 4,39, 4,58 și 5,02 m de la Milia, în Grecia
- Ștefănescu, G. (1892). On the existence of the Dinotherium in Roumania. Bulletin of the Geological Society of America 3. https://archive.org/details/sim_geological-society-of-america-bulletin_1892_3 — numele Dinotherium gigantissimum, măseaua de la Găiceana, descoperirea de la Mânzați
- Ștefănescu, S. (1924). Sur la présence de l'Elephas planifrons et de trois mutations de l'Elephas antiquus dans les couches géologiques de Roumanie. Comptes rendus de l'Académie des sciences 179. https://archive.org/details/comptes-rendus-hebdomadaires-academie-des-sciences_1924-12-15_179_24 — numele rumanus și localitatea Tulucești
- Iannucci, Sardella (2023). What does the “Elephant-Equus” event mean today? Quaternary 6(1). https://doi.org/10.3390/quat6010016 — vârsta de 3,2 milioane de ani pentru Cernătești și Tulucești; clasificarea încă nesigură a mamuților timpurii
- Spassov (2024). The final Pliocene and Early Pleistocene faunal dispersals from east to Europe. Quaternary 7(4). https://doi.org/10.3390/quat7040043 — corelația paleomagnetică a siturilor de la Tulucești și Cernătești
- Mashchenko (2010). Evolution of the elephants of the mammoth lineage in the Northern Caucasus. Trudy Zoologicheskogo Instituta 314(2). https://www.zin.ru/journals/trudyzin/doc/vol_314_2/TZ_314_2_Mashchenko.pdf — reîncadrarea lui rumanus ca formă a elefantului cu colți drepți (Obadă 2008)
- Grigoriu Ștefănescu (1836–1911), pagina de biografie. https://www.independentaromana.ro/grigoriu-stefanescu/ — data nașterii, 10 februarie 1836, și a morții, 1911
- Muzeul Universității din București, pagina despre Gregoriu Ștefănescu; Ion Sabba Ștefănescu, pagina despre Sabba Ștefănescu. https://muzeu.unibuc.ro/ro/stefanescu-gregoriu-grigore/ — funcțiile, iarna anului 1890 la Bârlad, cuvintele lui Ștefănescu; anul nașterii e 1838 în titlul paginii și 1836 în alte surse
- Gagliardi, Maridet, Becker (2021). The record of Deinotheriidae from the Miocene of the Swiss Jura Mountains. bioRxiv. https://doi.org/10.1101/2020.08.10.244061 — colții de Prodeinotherium: 53,5 cm (stâng) și 47,5 cm (drept)
- Historia, „Scheletul de Deinotherium gigantissimum, unicat în lume”; Ziarul Națiunea, 9 octombrie 2018. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/scheletul-de-deinotherium-gigantissimum-unicat-in-lume — cei 4,5 m și 3,5 m care circulă în presă pentru scheletul de la Antipa
- Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Ghid expunere permanentă, parter. https://antipa.ro/wp-content/uploads/2021/12/Ghid-accesibilizat-Parter.pdf — scheletul din atrium, „exemplarul-tip”, „indivizi de 5 m”
- Muzeul Antipa, comunicat din 24 octombrie 2013, republicat pe comunicatedepresa.ro. https://www.comunicatedepresa.ro/muzeul-national-de-istorie-naturala/gigantul-taramurilor-noastre-deinotherium-gigantissimum — „holotip”, montarea din 1906
- Ziarul Națiunea, 30 noiembrie 2023 și 16 aprilie 2020; Special Arad, 26 mai 2026; Ziua de Vest; Antena 3 CNN. https://ziarulnatiunea.ro/2023/11/30/craniul-fosil-de-mamut-juvenil-descoperit-la-ghioroiu-jud-valcea-are-16-milioane-de-ani/ — unde se păstrează materialele (Craiova, Arad, Timișoara, Buzău, Ploiești)