Treisprezece emoții, treisprezece corpuri
În 2020, o echipă de cercetători din Finlanda a publicat desenele a 3.954 de oameni din 101 țări. Fiecare a primit pe ecran două siluete și, pe rând, 13 cuvinte, de pildă „anger”, plus o stare neutră, și a colorat pe una zonele pe care le simte mai active în timpul emoției, iar pe cealaltă, zonele care devin mai puțin active.
Puse unele peste altele, desenele dau figurile de aici. La furie sunt colorate capul, pieptul și mâinile. La iubire, pieptul și abdomenul. La depresie, aproape tot corpul apare ca mai puțin activ. Roșul și galbenul arată unde s-a strâns cea mai multă culoare pentru „mai activ”, iar albastrul, unde s-a strâns cea pentru „mai puțin activ”.
O imagine de acest fel circulă din 2014, de la primul studiu al aceleiași echipe, făcut cu 701 participanți. Figurile de aici sunt media desenelor din 2020. Capitolele următoare arată din ce e făcută media.
Ce a desenat fiecare om
Fiecare siluetă mică e desenul unui singur participant, pentru aceeași emoție. Unii au pus câteva puncte, alții au acoperit porțiuni mari, alții au tras numai conturul.
Ia doi participanți la întâmplare și suprapune-le desenele. La iubire, partea pe care au colorat-o amândoi la fel este, la perechea mediană (jumătate dintre perechi au mai mult, jumătate mai puțin), 15% din tot ce a colorat vreunul dintre ei. La dezgust, 4%, iar în 24% din perechi cei doi nu au niciun loc colorat la fel.
Desenele aceluiași om seamănă mai mult între ele. Două emoții diferite, colorate de aceeași persoană, se suprapun la perechea mediană pe 11% din suprafață. Aceeași emoție, colorată de doi oameni diferiți, pe 7%.
Harta medie iese totuși clară: mii de desene care se suprapun câte puțin lasă cea mai multă culoare în aceleași câteva locuri.
Unde se întâlnesc cei mai mulți
Aici culoarea arată câți participanți au colorat fiecare loc: în stânga, cu roșu, în dreapta, cu albastru. Numerele spun câți la sută au acoperit cel puțin o zecime din zona respectivă.
Dintre cele nouă zone, cel mai des a fost colorat pieptul la iubire: 85% cu roșu. La fericire, 81%. La furie, 76% au colorat capul și 61%, mâinile.
Cu pragul de o zecime, nicio zonă nu trece de 85%, la nicio emoție.
La tristețe, pieptul e roșu pentru unii și albastru pentru alții
La tristețe, 44% dintre participanți au colorat pieptul ca mai activ și 44%, ca mai puțin activ. 12% l-au colorat în ambele feluri, câte o dată pe fiecare siluetă.
La frică, picioarele îi despart la fel: 26% le-au colorat cu roșu, iar 34%, cu albastru.
Și alegerea culorii diferă de la o emoție la alta. La depresie, 93% au folosit albastrul și 62%, roșul. La fericire, 99% au folosit roșul și 41%, albastrul.
Ce se poate ghici dintr-un singur desen
Pagina ghicește cu o regulă învățată din desenele participanților: compară un desen nou cu tiparul fiecărei emoții și o alege pe cea mai apropiată. Pusă la probă pe desene pe care nu le-a văzut la învățare, nimerește din prima 24% dintre ele și are emoția bună între primele trei variante la 50%. La întâmplare ar nimeri din prima una din 13, adică 7,7%, iar din trei variante, 23%.
Depresia e cel mai ușor de recunoscut (54%), urmată de furie (40%), apoi de fericire și iubire (câte 38%). Tristețea e luată cel mai des drept depresie (36% dintre desene), iar 22% dintre desenele de iubire sunt luate drept fericire.
Frica (9%) e ghicită abia peste nivelul întâmplării, iar disprețul (5%) și gelozia (4%), sub el.
Autorii au făcut o probă asemănătoare în 2014, pe alți participanți: 24% pentru 14 categorii (cele 13 emoții și starea neutră), față de 7% la întâmplare. Pe datele din 2020, cu aceleași 14 categorii, iese aici 23%.
Harta fiecărei emoții e așadar limpede abia la nivelul mulțimii. Desenul unui singur om spune ceva despre emoție, dar de cele mai multe ori prea puțin ca s-o poți numi.
Cei sub 30 de ani pun cea mai multă culoare
Dintre toate diferențele căutate între grupuri, autorii au găsit una singură mare: vârsta. Concluzia lor este că senzațiile din corp slăbesc odată cu înaintarea în vârstă. Corelația pe care o raportează, refăcută aici din date, este de −0,11.
Pe grupe de vârstă, scăderea are o singură treaptă. Participanții de 30–39 de ani au pus cu 29% mai puțină culoare decât cei de 18–29. De la 30 de ani în sus, nicio grupă nu coboară sub cea de 30–39 de ani, iar la 50–59 de ani e chiar mai multă culoare decât la 30–39.
Fiecare om a fost întrebat o singură dată, așa că datele nu pot despărți vârsta de generație. De la 60 de ani în sus sunt doar 234 de participanți.
Cei 49 de participanți din România
49 de participanți s-au conectat din România, 41 dintre ei femei. Țara a fost stabilită după adresa IP, iar cuvintele au fost afișate tuturor în engleză.
Hărțile lor medii seamănă cu ale celorlalți participanți: corelația medie pe cele 13 emoții este 0,80. Un grup de 49 de oameni e însă mic. 49 de participanți din Statele Unite, trași la sorți din același studiu, seamănă cu restul la fel de mult: 0,78 în medie, între 0,68 și 0,85 în 95% din trageri.
Anxietatea (0,56) e singura emoție la care grupul din România iese sub intervalul grupurilor americane de aceeași mărime (0,69–0,93). Cu 13 emoții comparate și 49 de oameni, o asemenea abatere poate apărea și din întâmplare.
Autorii au comparat 15 țări și au conchis că hărțile sunt în mare măsură universale; ei raportează corelații de peste 0,82 între țări pentru aceeași emoție. Refăcută aici pe hărțile medii ale țărilor, corelația este în medie 0,74 pentru aceeași emoție și 0,55 pentru două emoții diferite. O parte din asemănarea dintre țări nu ține deci de emoție: și hărțile a două emoții diferite seamănă între ele.