Scărișoara English
Stalagmite albe de gheață, înalte și subțiri, ridicate din podeaua Sălii Biserica sub lumină caldă
Sala Biserica, cu stalagmitele ei de gheață din zona glaciară a peșterii. Beradrian at English Wikipedia, CC BY-SA 3.0 · Wikimedia Commons

Peștera Scărișoara, Munții Apuseni

Sub Apuseni se păstrează gheață veche de cel puțin 10.500 de ani

O estimare popularizată într-un ghid din 1980 indica 3.500 de ani; cercetarea publicată în 2017 plasează vârsta minimă la circa 10.500. Coborâm în aven, vedem cum trece gheața de vară și citim o arhivă de aproximativ 10.000 de ani a condițiilor din septembrie–decembrie.

Coboară în peșteră

Coborârea, cameră cu cameră

Intrarea în peșteră este un portal înalt de 24 de metri, deschis în peretele de vest al avenului, care are circa 60 de metri în diametru; puțul are 47 de metri adâncime. Dincolo de portal se deschide Sala Mare: podeaua ei este un bloc de gheață de circa 100.000 de metri cubi.

Alege o cameră din listă sau din desen. Eticheta fiecărei camere arată zona ei climatică, după Perșoiu și Pazdur (2011).

Camerele peșterii, în ordinea coborârii Avenul Sala Mare Biserica Galeria Coman Rezervația Mare Rezervația Mică

Camerele peșterii, în ordinea coborârii

  1. Puțul prăbușit prin care intră iarna: circa 60 de metri lățime și 47 de metri adâncime, cu un strat de zăpadă prezent tot anul pe fund.

  2. Sala blocului de gheață, întins pe circa 3.000 de metri pătrați. Pereții verticali ai gheții despart trei sectoare: Biserica și cele două rezervații.

  3. Sala cu peste 100 de stalagmite de gheață care nu se topesc; podeaua coboară circa 8 metri spre ea, dinspre Sala Mare.

  4. Sectorul sudic, cu cele mai încăpătoare săli, late de 20–45 de metri. Gheața coboară în pantă până la 90 de metri sub suprafață; în părțile fără gheață se văd cristale de calcit.

  5. Coridorul fără gheață al sectorului cald, vecin cu Palatul Sânzienei.

  6. Sectorul nordic, dincolo de un perete de gheață de circa 18 metri, pe care se vede stratificația; și aici se înalță stalagmite de gheață.

Privire în sus din fundul avenului: pereți de piatră cu mușchi și coroane de copaci în lumina zilei
Fundul avenului, văzut de jos: pe aici coboară în fiecare iarnă aerul rece care răcește peștera. Țetcu Mircea Rareș, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

De ce nu se topește vara

Peștera este o capcană de aer rece: o singură intrare și galerii mai ales descendente. Mecanismul, descris de Perșoiu și Pazdur în 2011, urmează anotimpurile, iar bilanțul gheții se schimbă de la an la an.

  1. Iarna

    Între noiembrie și aprilie, aerul rece și dens de afară coboară în peșteră, uscat și cu temperaturi care pot coborî sub −15 °C. Așa se adună frigul care păstrează gheața.

  2. Toamna și primăvara

    La mijlocul toamnei, lacul puțin adânc de pe blocul de gheață îngheață de sus în jos și face gheața de lac, de circa 10–15 centimetri. Iarna, apa strecurată prin tavan adaugă deasupra gheața de podea.

  3. Vara

    Diferența de densitate oprește în mare măsură schimbul cu aerul cald de afară, iar temperatura din peșteră trece rar de +0,5 °C. Din aprilie, apa caldă care se infiltrează topește mai ales gheața de podea.

  4. Bilanțul

    Blocul de gheață nu stă pe loc: ablația de la suprafață și din părți, topirea de la bază și curgerea laterală îl remodelează necontenit. Nivelul este sus primăvara târziu și jos vara târziu, iar verile umede îl topesc repede.

0 °CÎn Sala Mare media anuală este de circa −0,9 °C; iarna aerul care intră poate coborî sub −15 °C, iar vara temperatura trece rar de +0,5 °C.

Stalactite lungi de gheață atârnând din tavanul ruginiu al peșterii, deasupra balustradei
Stalactite de gheață în Sala Mare: apă picurată din tavan și înghețată pe loc. E.Coman, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

The Cryosphere, 2011

Iarna, aerul rece și dens coboară prin galeriile descendente; vara, diferența de densitate limitează schimbul cu aerul cald de afară. Apa acumulată îngheață toamna în gheață de lac și iarna în gheață de podea.

Parafrază după Perșoiu și Pazdur, The Cryosphere, 2011

O cronologie de cel puțin circa 10.500 de ani

Cronologia gheții se întinde pe cel puțin circa 10.500 de ani cal BP. Mută glisorul prin repere, de la gheața de azi până la baza datată; tabelul de dedesubt le adună pe toate, de la cele mai noi la cele mai vechi.

Glisorul trece prin reperele cronologiei, de la gheața de azi până la baza datată, veche de cel puțin circa 10.500 de ani cal BP.

azi

Cronologie: tu citești acest articol

Reperele cronologiei, de la cele mai noi la cele mai vechi
ReperulCe se întâmpla
azitu citești acest articol
mai–iulie 2019nivelul gheții scade cu circa 35 de centimetri
2017nucleele de gheață dau vârsta de cel puțin circa 10.500 de ani cal BP
2011mecanismul capcanei de frig este publicat
februarie 2003o carotă de 22,53 de metri străpunge gheața până la roca de bază
1947echipa clujeană explorează temeinic peștera
1927Racoviță publică prima descriere științifică a ghețarului
începutul anilor 1920Racoviță cercetează peștera (1921–1923 sau 1921–1925)
circa 1850Mica Glaciațiune se încheie (1300–1850, după Perșoiu și colab. 2017)
acum circa 7.000–5.000 de animaximul cald al iernilor Holocenului
10.500 de ani cal BPgheața datată și modelată ajunge cel puțin până aici

National Science Foundation, 2017

Datarea cu radiocarbon a frunzelor și așchiilor de lemn prinse în gheața peșterii arată că ghețarul are cel puțin 10.500 de ani, ceea ce îl face cel mai vechi ghețar de peșteră din lume și unul dintre cei mai vechi ghețari de pe Pământ din afara regiunilor polare.

Traducere după National Science Foundation, 27 aprilie 2017

Racoviță și primul secol de cercetare

Emil Racoviță a cercetat peștera la începutul anilor 1920 (sursele dau 1921–1923 sau 1921–1925) și a publicat în 1927 o descriere științifică preliminară a ghețarului: Observations sur la glacière naturelle dite „Ghețarul de la Scărișoara”, în Buletinul Societății de Științe din Cluj. Speologia, tot din 1927, este o altă lucrare, de popularizare.

Cu șapte ani înainte, în 1920, Racoviță întemeiase la Cluj primul institut de speologie din lume, pe care l-a condus până în 1947. În același an, patru tineri clujeni, M. Șerban, D. Coman, R. Givulescu și M. Pop, au explorat temeinic peștera și au descris mai bine ghețarul.

Punte de lemn care intră în gura întunecată a peșterii, între pereți de piatră cu mușchi
Puntea de la intrarea în peșteră, pe peretele de vest al avenului. Țetcu Mircea Rareș, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

Ce spun nucleele de gheață

Echipa lui Perșoiu și Onac, împreună cu colegii din Belfast, Bremen și Stockholm, a carotat blocul de gheață în februarie 2003 și a reconstruit din el iernile Holocenului: ce au aflat și cum au măsurat.

  1. Iernile, reconstruite din izotopi

    Izotopii oxigenului și hidrogenului din gheață au fost folosiți pentru a reconstrui temperatura aerului din septembrie–decembrie, pe circa 10.000 de ani. Este prima înregistrare continuă a iernilor din Europa Central-Estică, iar vârful carotei a primit o vârstă estimată: anul 1860 ± 20.

  2. De unde venea umezeala

    Excesul de deuteriu a fost folosit pentru a deduce schimbări ale surselor de umezeală și mutări ale traiectoriilor furtunilor de iarnă, între Atlantic și Mediterană.

  3. Maximul cald, apoi frigul

    Iernile cele mai blânde au fost acum circa 7.000–5.000 de ani, după rezumatul din 2017; apoi clima s-a răcit treptat spre Mica Glaciațiune, din 1300 până circa 1850.

  4. Frunzele datează gheața

    Din 35 de probe trimise la laboratorul de radiocarbon de la Poznań, 29 au dat vârste; cronologia carotei a fost construită cu programul bayesian Bacon și acoperă aproape tot Holocenul, între 10,5 și 0,090 mii de ani cal BP.

  5. Topirea măsurată din 2019

    Între mai și iulie 2019, nivelul gheții a scăzut cu circa 35 de centimetri (±0,3) pe circa 3.000 de metri pătrați: o pierdere de circa 1.050 (±90) de metri cubi, din infiltrarea apei calde de la suprafață. În 2017, echipa plănuia să întindă înregistrarea până la cel puțin 13.000 de ani.

Punte de lemn peste apa topită din sala de gheață, vara, cu pereți de piatră uzi de jur împrejur
Sala de gheață vara, cu apa topită pe jos: anotimpul în care topirea îndepărtează mai ales gheața de podea. Mpdus, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

Bogdan Onac, 2017

Reconstrucția noastră este una dintre puținele reconstrucții ale climei de iarnă și umple multe goluri din cunoașterea variabilității climei trecute.

Traducere după Bogdan Onac, National Science Foundation, 2017

Peștera în cifre

Toate numerele din articol, adunate într-un singur tabel. Volumul de gheață înseamnă circa 40 de bazine de 50 × 25 de metri, presupunând o adâncime medie de 2 metri: 100.000 împărțit la 2.500.

Peștera în cifre
MărimeaValoarea
Altitudinea intrării1.165 m
Lungimea galeriilor700 m (2011; ghidurile dau 720)
Diferența de nivel105 m
Avenul: lățime și adâncime60 m × 47 m
Portalul de intrare24 m
Blocul de gheață: suprafațacirca 3.000 m²
Volumul gheții (2011, 2021)circa 100.000 m³ = circa 40 de bazine
Volumul în ghidul din 198075.000 m³ (valoare istorică)
Peretele de gheață din Rezervația Micăcirca 18 m
Stalagmite în Bisericapeste 100
Temperatura în Sala Maremedie anuală circa −0,9 °C; iarna sub −15 °C; vara rar peste +0,5 °C
Vârsta din ghidul din 19803.500 de ani (estimare istorică)
Vârsta măsurată (2017)cel puțin circa 10.500 de ani cal BP
Pierderea din mai–iulie 2019circa 35 cm și circa 1.050 m³
Carota din 200322,53 m până la roca de bază

Joc: gheața sau istoria, cine a fost mai întâi?

Șase perechi din cronologia de mai sus. Alege pentru fiecare dacă reperul gheții a venit mai devreme sau mai târziu decât reperul istoriei.

  1. 1

    Fundul ghețarului

    Gheața de la bază (10.500 de ani cal BP) și maximul cald (acum circa 7.000–5.000 de ani).

    Vezi răspunsul

    Mai devreme cu milenii. Gheața de la bază era deja veche când iernile au atins maximul cald.

  2. 2

    Maximul cald

    Maximul cald (acum circa 7.000–5.000 de ani) și Mica Glaciațiune (1300–1850).

    Vezi răspunsul

    Mai devreme cu milenii. Maximul cald trecuse de mult când a început Mica Glaciațiune.

  3. 3

    Mica Glaciațiune

    Sfârșitul Micii Glaciațiuni (circa 1850) și cercetările lui Racoviță (începutul anilor 1920).

    Vezi răspunsul

    Mai devreme cu decenii. Ghețarul ieșise din cea mai rece perioadă recentă când a ajuns Racoviță.

  4. 4

    Echipa și descrierea

    Explorarea clujeană (1947) și descrierea lui Racoviță (1927).

    Vezi răspunsul

    Mai târziu cu 20 de ani. La două decenii după descrierea din 1927, echipa din 1947 a explorat temeinic peștera.

  5. 5

    Carota și mecanismul

    Carotarea din februarie 2003 și mecanismul capcanei de frig (2011).

    Vezi răspunsul

    Mai devreme cu 8 ani. Carota a fost extrasă în 2003, iar mecanismul a fost publicat în 2011.

  6. 6

    Vara topirii

    Ploile care au topit gheața (mai–iulie 2019) și studiul celor 10.500 de ani (2017).

    Vezi răspunsul

    Mai târziu cu 2 ani. La doi ani după studiul din 2017, nivelul a scăzut cu circa 35 de centimetri, o pierdere de circa 1.050 de metri cubi.

Surse și cum s-au calculat numerele

Anii calendaristici se numără obișnuit, iar vârstele obținute prin radiocarbon se dau în ani cal BP, adică ani calibrați înainte de 1950. Capătul cronologiei, 10.500 de ani cal BP, este vârsta modelată a bazei, nu un strat anual datat exact.

Piscina de comparație are 50 × 25 de metri, cu o adâncime medie asumată de 2 metri, adică 2.500 de metri cubi; 100.000 împărțit la 2.500 înseamnă circa 40 de bazine. Standardul World Aquatics cere azi minimum 2,5 metri adâncime la bazinele olimpice de 50 de metri, deci comparația este orientativă.

Sursele nu dau peste tot aceleași numere: lungimea este 700 de metri în Perșoiu și Pazdur (2011) și 720 în ghiduri; adâncimea avenului este 47 de metri în studiile din 2011 și 2021, 48 în ghidurile românești și 50 la Irimuș și colab.; volumul de circa 100.000 de metri cubi (2011, 2021) înlocuiește aici vechea valoare de ghid, 75.000; anii de teren ai lui Racoviță sunt 1921–1923 sau 1921–1925, după sursă.

Imagini