Brașov, 1943 · Notița tehnică a avionului IAR 80, ediția a II-a
IAR-80 și tabelul de performanțe din 1943
Manualul tehnic al avionului de vânătoare IAR-80, tipărit la Brașov în 1943, dă timpii de urcare până la fiecare mie de metri altitudine, pentru trei greutăți la decolare, și vitezele maxime. Din două valori ale tabelului, un model de fizică estimează coeficientul de rezistență la înaintare și randamentul elicei. Cu acești doi parametri, calculează restul timpilor de urcare, plafoanele și vitezele de vânătoare, alături de valorile din manual.
Manualul dă timpii de urcare pentru greutăți la decolare de 2.650, 2.850 și 3.000 kg. Pentru orice altă greutate, timpii provin din model.
CAPITOLUL IV · PERFORMANȚE
| Altitudine (m) | 2.650 kg | 2.850 kg | 3.000 kg | avionul ales |
|---|---|---|---|---|
| 1.000 | 1′00″1′12″ · +20% | 1′15″1′20″ · +7% | 1′30″1′26″ · −4% | – |
| 2.000 | 2′05″2′22″ · +14% | 2′30″2′37″ · +5% | 2′55″2′49″ · −3% | – |
| 3.000 | 3′20″3′29″ · +4% | 4′00″3′51″ · −4% | 4′30″4′09″ · −8% | – |
| 4.000 | 4′30″4′33″ · +1% | 5′10″5′02″ · −3% | 6′00″5′26″ · −9% | – |
| 5.000 | 5′50″5′50″ · ±0% | 6′30″6′29″ · ±0% | 7′30″7′00″ · −7% | – |
| 6.000 | 7′30″7′25″ · −1% | 8′30″8′17″ · −3% | 9′30″8′59″ · −5% | – |
| Plafon practic | 10.500 m10.450 m · ±0% | 10.000 m10.050 m · ±0% | 9.500 m9.750 m · +3% | – |
| Altitudine (m) | 0 | 1.000 | 2.000 | 3.000 | 4.000 | 4.500 | 5.000 | 6.000 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Viteză (km/h) | 410412 · ±0% | 430430 · ±0% | 450448 · ±0% | 470468 · ±0% | 490489 · ±0% | 500500 · ±0% | 495499 · +1% | 485501 · +3% |
Unde apar două valori, prima e cea din manual, a doua e calculată, cu abaterea procentuală față de manual.
Manualul din 1943
Industria Aeronautică Română a proiectat și a construit la Brașov avionul de vânătoare IAR-80, un monoloc cu aripă joasă. Motorul IAR 14 K, cu 14 cilindri în stea, a fost construit tot la Brașov, sub licență Gnome-Rhône. Prototipul a zburat în aprilie 1939.
Ediția a doua a „Notiței tehnice”, scoasă de IAR în 1943 sub antetul Subsecretariatului de Stat al Aerului, Direcția Tehnică Aeronautică, dă două aripi: 10,5 m anvergură și 16 m² la avioanele nr. 1–200, 11 m și 16,5 m² de la nr. 201. Motorul dă 960 CP la decolare și 1.000 CP la altitudine, la 2.300 de rotații pe minut. Pe prima pagină a capitolului IV, „Performanțe”, primul tabel dă timpii de urcare până la 6.000 m și plafonul practic pentru trei greutăți la decolare; la plafonul practic, avionul mai poate urca doar foarte încet. Al doilea tabel dă vitezele maxime în palier pentru patru configurații.
Două numere
Un avion care urcă transformă surplusul de putere în înălțime. Surplusul depinde de puterea motorului, de randamentul elicei și de rezistența la înaintare. Manualul dă puterea motorului. Modelul estimează randamentul elicei și coeficientul de rezistență CD0 din două valori ale tabelului: timpul de 5′50″ până la 5.000 m la 2.650 kg și viteza de 500 km/h la 4.500 m. Ies un CD0 de 0,0329 și un randament de 0,81, valori efective potrivite pentru acest model.
Cu acești doi parametri fixați, modelul prezice cei 17 timpi de urcare rămași, cele trei plafoane practice și celelalte șapte viteze maxime ale configurației de vânătoare. Celelalte trei coloane de viteze, cu rezervoare sau bombe, nu sunt modelate.
Unde diferă calculele de manual
De la sol până la 5.000 m, vitezele maxime calculate diferă de cele din manual cu mai puțin de 1% la fiecare altitudine din tabel; la 6.000 m, modelul dă 501 km/h, iar manualul 485. La 2.850 kg, timpii de urcare diferă cu cel mult 7%. Plafoanele calculate sunt 10.450, 10.050 și 9.750 m, față de 10.500, 10.000 și 9.500 m în manual.
Cea mai mare abatere procentuală apare la urcarea până la 1.000 m: la 2.650 kg, manualul dă 1′00″, iar modelul 1′12″. La 3.000 kg, până la 4.000 m, modelul e mai rapid decât manualul cu până la 9%. În manual, timpii până la 1.000 m cresc cu exact 15 secunde de la o greutate la alta, 1′, 1′15″ și 1′30″, și toți cei 18 timpi sunt multipli de cinci secunde. Asta se potrivește cu niște valori rotunjite; tabelul nu spune de unde vin.
1.200 de metri pe minut
În instrucțiunile pentru pilot, același manual spune că la urcarea optimă avionul „urcă cca. 1200 m/minut până la 4000 m”. Tabelul de pe pagina de performanțe dă, la 2.650 kg, 4′30″ până la 4.000 m, adică în medie circa 889 m pe minut. Modelul, la viteza de urcare recomandată, dă între 810 și 891 m pe minut sub 4.000 m. Valoarea de 1.200 nu se potrivește nici cu tabelul, nici cu calculul.
Zborul până la țintă
Modelul calculează urcarea pas cu pas, la viteza de urcare din manual, și din aceeași viteză estimează distanța parcursă în urcare. Dacă mai rămâne distanță până la țintă, avionul o parcurge în palier, la viteza maximă pentru altitudinea aleasă. Dacă ținta e mai aproape decât distanța parcursă în urcare, timpul arătat e cel până la altitudinea ei. Cronometrul nu include decolarea, rulajul sau manevrele; e o estimare simplificată.
Surse și metodă
Modelul împarte surplusul de putere la greutatea avionului ca să obțină viteza verticală, presupunând la fiecare pas o urcare constantă. Surplusul e diferența dintre puterea transmisă de elice și puterea necesară pentru a învinge rezistența la înaintare. Coeficientul constant CD0 descrie o componentă a rezistenței; cealaltă rezultă din portanță, cu un factor de eficiență a aripii presupus de 0,75. Viteza de urcare e cea din instrucțiunile manualului: circa 250 km/h indicați până la 3.000 m, apoi 220. Puterea motorului e estimată din presiunile de admisie din manual, cu 1.000 CP la 850 mm Hg ca reper. Valoarea de la decolare, 960 CP la 935 mm Hg, e citită aici ca semn că la sol aceeași presiune dă mai puțină putere; modelul presupune că diferența scade liniar până la altitudinea de restabilire. Atmosfera e cea standard, iar plafonul practic e luat la 0,5 m/s, criteriu pe care manualul nu îl dă. CD0 = 0,0329 și randamentul elicei, 0,81, sunt alese ca avionul de 2.650 kg să urce la 5.000 m în 5′50″ și să zboare cu 500 km/h la 4.500 m. Modelul folosește aripa avioanelor nr. 1–200, cu anvergura de 10,5 m și suprafața de 16 m².
- IAR, Notița tehnică a avionului I.A.R. 80, ediția a II-a, Subsecretariatul de Stat al Aerului, Direcția Tehnică Aeronautică, Brașov 1943. iar80flyagain.org Instrucțiunile de urcare și cei 1.200 m/minut (PDF p. 8), aripa (PDF p. 21), motorul (PDF p. 23), tabelele de urcare și viteze maxime (PDF p. 25).
- IAR, Notița tehnică a avionului I.A.R. 80, ediția I, 1941. iar80flyagain.org Prima ediție, pentru comparație.
- A. Tronaru, „Începutul”, iar80.org. iar80.org Primul zbor al prototipului, aprilie 1939.