# Casa Lahovari, unul dintre începuturile stilului neoromânesc *Ion Mincu, 1852–1912* În 1886, pe o stradă liniștită a Bucureștiului, Ion Mincu, arhitect în vârstă de puțin peste 30 de ani, la doi ani după ce-și luase diploma la Paris, a terminat Casa Lahovari: o casă cu foișor și elemente inspirate din arhitectura vernaculară și medievală românească. Casa Lahovari a devenit una dintre primele clădiri-manifest ale direcției care avea să fie numită neoromânească. Pariul lui Mincu: Bucureștiul putea vorbi românește în piatră și cărămidă, cu forme împrumutate din biserici și case vechi. Marius Comper · 19 septembrie 2026 ## Viața, pe scurt De la Focșani la Paris și înapoi: 59 de ani, între inginerie, arhitectură și școală. ### 1852: Focșani Se naște pe 20 decembrie la Focșani, fiul lui Pavel și al Mariei. ### 1863–1871: Școala la Focșani Învață opt ani la Liceul Unirea din Focșani, apoi pleacă la București. ### 1871–1877: Inginerul Termină Școala de Poduri și Șosele (1871–1875) și ajunge inginer-șef al județului Putna (1873–1877). Lucrează la șoseaua Ploiești–Predeal. ### 1877–1884: Parisul Studii începute în 1877: un an la École Spéciale d'Architecture, cu Émile Trélat, apoi la École des Beaux-Arts, cu Julien Guadet. În 1883 ia premiul Asociației Centrale a Arhitecților Francezi; în 1884, diploma de arhitect. ### 1884–1886: Casa Lahovari Întors acasă, ridică pentru generalul Iacob Lahovary casa din Strada Ion Movilă 5: una dintre primele clădiri-manifest ale stilului național. ### 1889–1892: Bufetul de la Șosea Ridică la Șosea clădirea proiectată inițial drept pavilion românesc („cârciumă românească”) pentru expoziția de la Paris din 1889: foișorul pe opt stâlpi, cu arcade trilobate și ceramică. ### 1890: Școala Centrală Școala Centrală de Fete din Strada Icoanei 3–5, terminată în 1890, duce stilul la scara clădirilor publice: medalioane și brâuri din ceramică policromă pe fațadă. ### 1892–1912: Profesorul Membru fondator al Școlii de Arhitectură a Societății Arhitecților Români; predă arhitectura între 1892 și 1912. Printre elevi: Toma T. Socolescu. Între 1903 și 1912 conduce Societatea Arhitecților Români. ### 1895–1899: Deputatul Deputat de Putna în Parlamentul României, 1895–1899. ### 1904–1910: Stavropoleos Proiectează restaurarea bisericii Stavropoleos și noua incintă cu muzeu; lucrările începute în 1904 au continuat după moartea lui. ### 1912: Sfârșitul Moare la București pe 6 decembrie, cu două săptămâni înainte să împlinească 60 de ani, și e îngropat la Bellu. Universitatea de Arhitectură îi poartă numele din 1952; Academia Română l-a ales membru post-mortem în 2012. ## Stilul, decodat Mincu n-a inventat din nimic: a luat forme brâncovenești și țărănești și le-a adaptat casei de oraș. Cinci elemente frecvente în arhitectura neoromânească, de recunoscut în fotografiile de pe pagină. ### Foișorul (pridvorul cu stâlpi) Pridvorul deschis de la etaj. La Bufet, opt stâlpi de lemn poartă arcade trilobate și un antablament cu ceramică policromă. *Bufetul de la Șosea, 1889–1892* ### Arcadele trilobate (arcul trilobat) Arcul cu trei lobi, din arhitectura brâncovenească a lui Constantin Brâncoveanu (1688–1714). Îl întâlnești la foișoare și ferestre, ca în fotografiile de pe pagină. *Casa Lahovari, 1884–1886* ### Ancadramentele (ramele de piatră) Ramele sculptate din jurul ușilor și ferestrelor, cu împletituri și vrejuri. În fotografia Școlii Centrale, fiecare fereastră e încadrată decorativ (observație vizuală). *Școala Centrală, 1890* ### Discurile ceramice (medalioanele smălțuite) Medalioane de ceramică policromă zidite în fațadă. Pe Școala Centrală, un brâu median din faianță policromă și medalioane între ferestre; în fotografie: alb, albastru și ocru (observație vizuală). *Școala Centrală, 1890* ### Colonetele (stâlpii subțiri) Stâlpișori de piatră între ferestre sau în pridvoare. În curtea Stavropoleos se văd colonete de piatră sub arcade (observație vizuală din fotografia creditată). *Stavropoleos, 1904–1910* ## Citește o fațadă O fațadă neoromânească tipică, desenată schematic pentru această pagină. Apasă cele cinci puncte numerotate pentru a afla numele fiecărui element. ### Foișorul Pridvorul cu stâlpi de la etaj. La Bufet are opt stâlpi de lemn; aici, în desen, patru coloane de zidărie susțin arcadele. ### Arcadele trilobate Arcuri cu trei lobi, din familia celor brâncovenești. Le vezi la foișor și la ferestre. ### Ancadramentele Ramele sculptate ale ferestrelor, cu împletituri. În desen, fiecare fereastră e înrămată decorativ. ### Discurile ceramice Medalioanele smălțuite înșirate sub cornișă: în desen, alb, albastru, ocru. ### Colonetele Stâlpișorii subțiri care despart ferestrele pereche. În fotografia curții Stavropoleos se văd colonete de piatră sub arcade (observație vizuală). ## Plimbarea: șase opriri De la Casa Lahovari la ultima restaurare: un traseu prin București, în ordinea aproximativă a intervențiilor. Harta e schematică, nu la scară. ### 1. Casa Lahovari (1884–1886; Strada Ion Movilă 5, în curtea Spitalului Cantacuzino) Una dintre primele clădiri-manifest: o casă de oraș cu foișor, ridicată pentru generalul Iacob Lahovary. Astăzi se află în curtea Spitalului Cantacuzino. ### 2. Casa Vernescu (1887–1889; Calea Victoriei 133) În 1887–1889, după Casa Lahovari, Mincu a transformat pentru politicianul Gheorghe Vernescu o casă existentă în limbaj eclectic francez. ### 3. Școala Centrală (1890; Strada Icoanei 3–5) Clădirea publică. O școală de fete terminată în 1890, cu medalioane și brâuri din ceramică policromă: stilul iese în spațiul public. După istoricul Radu Moțoc, specialiștii o consideră capodopera lui Mincu. ### 4. Bufetul de la Șosea (1889–1892; Șoseaua Kiseleff 4) Clădirea proiectată inițial drept pavilion românesc pentru expoziția de la Paris din 1889 și realizată la Șosea: opt stâlpi de lemn, arcade trilobate, ceramică policromă. Azi restaurantul Casa Doina. ### 5. Palatul de Justiție (1890–1895; Splaiul Independenței 5 (interiorul)) La palatul proiectat de Albert Ballu, Mincu a condus lucrările și a conceput decorația unor interioare, între 1890 și 1895. ### 6. Stavropoleos (1904–1910; Strada Stavropoleos) Întoarcerea la izvor. Mincu a proiectat restaurarea bisericii vechi și noua incintă cu muzeu, fără s-o dărâme sau s-o mute: lucrările începute în 1904 au continuat după moartea lui. ## Orașul înainte și după Eclectismul de factură franceză era influent în arhitectura bucureșteană a epocii: frontoane, bosaje, mansarde. Mincu a arătat că se poate și altfel. ### Înainte: imitarea Parisului Multe case ale elitei bucureștene urmau modele franceze, desenate adesea de arhitecți francezi. Mincu însuși a lucrat în acest limbaj: în 1887–1889, după Casa Lahovari, a transformat Casa Vernescu, o casă frumoasă în limbaj eclectic francez. ### Teza lui Odobescu, c. 1870 Cu aproximativ un deceniu și jumătate înainte de Casa Lahovari, Alexandru Odobescu cerea artiștilor să studieze monumentele vechi și să le prefacă în artă nouă. Mincu s-a numărat printre arhitecții care au pus această idee în practică. ### După: limba națională Expoziția Generală din Parcul Carol (1906) a fost un moment important în definirea și răspândirea direcției neoromânești. După Uniunea Arhitecților, prin efortul lui Mincu și al discipolilor săi, arhitectura de expresie națională a fost preluată în construcția instituțiilor statului. *Parafrază după Alexandru Odobescu, c. 1870* Să studieze monumentele românești rămase din trecut și să facă din elementele lor artistice izvorul unei arte noi: acesta este, pe scurt, îndemnul lui Odobescu către artiști. ## Joc: șase întrebări Ai citit pagina? Atunci știi deja răspunsurile. Alege o variantă la fiecare întrebare. 1. **Ce sunt medalioanele colorate de pe fațada Școlii Centrale?** (Discuri de ceramică smălțuită; Blazoane de piatră; Geamuri rotunde) *Discuri de ceramică smălțuită: medalioane și brâuri din faianță policromă pe clădirea terminată în 1890.* 2. **Care dintre aceste trei clădiri a terminat-o Mincu prima?** (Casa Lahovari, 1886; Bufetul de la Șosea, 1892; Stavropoleos, 1910) *Casa Lahovari, 1886: dintre cele trei, cea mai timpurie; cu 3 ani înainte de Casa Vernescu și cu 6 ani înainte de Bufet.* 3. **Cum se numește pridvorul cu stâlpi de la Bufet?** (Foișor; Fronton; Turn) *Foișor: cel de la Bufet are 8 stâlpi de lemn care poartă arcade trilobate și ceramică.* 4. **Unde și-a luat Mincu diploma de arhitect?** (Paris, 1884; București, 1875; Viena, 1880) *Paris, 1884: după studii începute în 1877 și după ce primise, în 1883, premiul arhitecților francezi.* 5. **Bufetul de la Șosea a fost gândit inițial ca…** (Pavilionul României la Paris, 1889; Restaurant al Curții; Gară de tren) *Pavilionul României la Paris, 1889: clădirea a fost proiectată în 1889 drept pavilion românesc pentru expoziția de la Paris și realizată la Șosea, terminată în 1892.* 6. **În ce interval a predat Mincu arhitectura?** (1892–1912; 1903–1912; 1895–1899) *1892–1912, până în anul morții. În 1903–1912 a condus Societatea Arhitecților, iar în 1895–1899 a fost deputat.* ## Surse și metodă Reperele biografice și datele clădirilor sunt verificate în registrul de evidență (research/ledger.md), după Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, Academia Română, Mănăstirea Stavropoleos, Muzeul Municipiului București și studii de specialitate. Acolo unde sursele se contrazic (Bufetul, Școala Centrală, Stavropoleos), registrul arată variantele și rezoluția aleasă. Desenul fațadei și harta plimbării sunt schematice, făcute pentru această pagină: nu sunt relevee și nu sunt la scară. Pasajele marcate „observație vizuală” descriu fotografiile creditate. ### Viața - [Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”: evoluția învățământului de arhitectură, școala din 1892, titulatura din 1952](https://www.uauim.ro/cercetare/ffcsu-2022/casa/Evolutia%20invatamantului%20superior%20de%20arhitectura.pdf) - [Academia Română: Ion Mincu, membru post-mortem, 2012 (pagină arhivată)](https://web.archive.org/web/20181019021014/http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm) - [Radu Moțoc, „Staroste de zidari – Ion Mincu” (2012): reperele biografice și șirul lucrărilor](http://tinread.usarb.md/confbib/articole/2012_4/46-54_confl%204%202012.pdf) ### Stilul - [Mănăstirea Stavropoleos: istoricul restaurării, proiectul lui Mincu, incinta nouă](https://stavropoleos.ro/istoria/) - [„Transpunerea stilului neoromânesc”, Muzeul Bucureștiului (2015): Casa Lahovary și Bufetul ca ruptură de limbaj](http://bmim.muzeulbucurestiului.ro/fisiere/29-Bucuresti-Materiale-de-Istorie-si-Muzeografie-XXIX-2015_158.pdf) - [Cosmin Minea, „Medieval Art, National Architectural Heritage and Museums” (2021): compromisul cu Comisiunea Monumentelor](https://zenodo.org/records/5584898/files/ARMCA-2021-VIII-1-06_Cosmin-Minea.pdf) ### Clădirile - [Casa Lahovari, Wikipedia în română: descrierea clădirii, comanda lui Iacob Lahovary](https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Lahovari) - [Casa Vernescu, Wikipedia în română: casa din c. 1820, restaurarea lui Mincu, 1887–1889](https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Vernescu) - [Palatul de Justiție, Wikipedia în română: Ballu și Mincu, diriginte de șantier, interioare](https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_de_Justi%C8%9Bie_din_Bucure%C8%99ti) - [Muzeul Bucureștiului, „Strada Icoanei” (2003): Casa Lahovary și Școala Centrală](http://bmim.muzeulbucurestiului.ro/fisiere/17-Bucuresti-Materiale-de-Istorie-si-Muzeografie-XVII-2003_346.pdf) --- Scris și construit de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/ion-mincu/