# Henric al VIII-lea l-a trimis să vadă toate bibliotecile Angliei înainte să fie distruse. N-a apucat să scrie cartea promisă — mintea i-a cedat înainte.

*Anglia și Țara Galilor, 1533–1552*

În 1533, Henric al VIII-lea i-a dat lui John Leland o comisie regală să cerceteze bibliotecile mănăstirilor și colegiilor din regat. În deceniul următor, pe măsură ce regele desființa mănăstirile una câte una, Leland a continuat să călătorească oricum — umplând caiete cu mănăstiri în ruină, orășele de târg, râuri, cărțile pe care încă le mai găsea înainte să se risipească. Îi promisese regelui patru lucrări încheiate, despre toată Britania. Doar una a fost scrisă vreodată. Prin 1547 mintea a început să-i cedeze; a murit în 1552, iar cele 11 părți de caiete rămase n-au mai fost puse niciodată în ordinea cărții pe care voia s-o scrie. Mai jos e acel traseu neterminat, reconstituit așa cum grupează materialul cele cinci volume care l-au păstrat — nu în ordinea în care a călătorit el cu adevărat, pe care n-o mai poate reface nimeni.

Marius Comper · 18 septembrie 2026 · din ediția Toulmin Smith, 1906–1910

## Ce a mai rămas din traseul lui

Caietele lui Leland nu sunt o carte de călătorie. Sunt însemnări luate din mers, pe alocuri scrise frumos, pe alocuri doar notate în grabă, iar el însuși nu le-a numerotat și nu le-a dat niciun titlu. Editoarea Lucy Toulmin Smith, care le-a tipărit între 1906 și 1910 în cinci volume, scrie direct: numerotarea în unsprezece „Părți” pe care o folosește azi toată lumea „nu urmează nicio ordine internă consecventă” și există „doar de conveniență”. Boala lui l-a ajuns din urmă înainte să apuce să termine treaba.

Cele cinci capitole de mai jos urmează cele cinci volume tipărite, nu traseul lui real — acela nu se mai poate reconstitui. Linia de pe hartă trece prin locurile principale pe care le numește în fiecare Parte, în ordinea în care le scrie; e o legătură dreaptă între popasuri, nu un drum, iar unde textul nu leagă direct două locuri, linia e punctată. Comitatele se aprind pe măsură ce le străbate.

Două din cele unsprezece Părți nu sunt deloc itinerar — una e o listă de genealogii, cealaltă, o listă de episcopi — și n-au ce să deseneze pe hartă. Secțiunea [Cele unsprezece părți](#partile) arată exact ce fel de text e fiecare, ce s-a păstrat din manuscrisul lui și ce s-a pierdut.

## I. Din Northamptonshire până la York, prin ruine (Părțile I–III · vol. I, 1907)

- Ce fel de text: Narațiune scrisă de mâna lui, în toate cele trei Părți
- Comitate atinse: Northamptonshire, Lincolnshire, Yorkshire, Durham, Leicestershire, Bedfordshire, Berkshire, Dorset, Wiltshire, Somerset, Cornwall
- Pe unde: Fotheringhay, Northampton, Rockingham, Grimsthorpe, Ancaster, Conisbrough, Doncaster, Pontefract, Tadcaster, York, Beverley, Hull, Scarborough, Bridlington, Durham, Brancepeth, Leicester, Bedford, Reading, Abingdon, Sherborne, Old Sarum, Wilton, Wells, Hayle

Trei bucle separate: comitatele din jurul Northamptonului, un drum lung spre nordul Yorkshire-ului și un ocol spre sud-vest, la Sarum și la Wells.

Comisia din 1533 nu i-a cerut lui Leland un itinerar. I-a cerut, scrie el însuși mai târziu, „o comisie foarte îngăduitoare... să cerceteze și să caute cu grijă toate bibliotecile mănăstirilor și colegiilor din acest nobil regat al vostru”. Documentul original nu s-a păstrat; ce știm despre el vine din felul în care Leland însuși l-a povestit regelui, ani mai târziu. Se numea pe sine *antiquarius*, în felul umaniștilor vremii — biografii de mai târziu i-au zis „antiquarul regelui”, dar nicio patentă regală cu titlul acesta nu s-a găsit vreodată.

Cei opt ani care au urmat s-au suprapus cu desființarea mănăstirilor engleze, 1536–1541. Misiunea lui Leland s-a schimbat pe drum, din catalogare în salvare: în 1536 îi scria lui Thomas Cromwell că nemții „văd trândăvia noastră și trimit zilnic tineri cărturari încoace, care le pradă și le taie din biblioteci”, luând acasă cărți englezești ca pe niște prăzi. Cartea întâi a caietelor lui, scrisă de mâna lui și pregătită pentru tipar, îl duce prin Northamptonshire — la Fotheringhay, la castelul falnic de la Rockingham, ale cărui locuințe din curte „sunt descoperite și cad în ruină” — apoi spre nord-est, la Grimsthorpe, unde o carieră de marmură lângă abația Vauldey îi arată „după ruinele abației... că a fost ceva măreț”.

De acolo urcă prin Lincolnshire spre Yorkshire: Ancaster, Conisbrough, Doncaster, Pontefract, Tadcaster, până la York, unde castelul „nu e de mărime prea mare... cinci turnuri în ruină, întăritura toată în ruină”. Continuă la Beverley, Hull, Scarborough, Bridlington, apoi coboară spre Durham și Brancepeth, și se întoarce prin Bedford. Cartea a doua îl duce la Reading — unde de castelul saxon nu mai rămăsese decât un nume de stradă, „Castle-Street”, „dar n-am putut afla sau învăța limpede unde a stat” — la podul de la Abingdon, cu paisprezece arce, și la Sherborne, unde starețul mănăstirii îi promite să-l ducă la „vechea bibliotecă”.

Cartea a treia îl duce la Old Sarum, unde scrie limpede cauza unei ruine: „schimbarea acestui drum a fost cauza totală a ruinei vechiului Sarum și a Wiltonului” — orașul a murit fiindcă drumul l-a ocolit. La Wells găsește biblioteca lui Thomas Bubwith, ridicată deasupra unui cloșter cu douăzeci și cinci de ferestre pe fiecare parte. Iar undeva, lângă South Cadbury, notează ceva ce nimeni altcineva nu scrisese încă în engleză: sătenii de acolo „nu pot spune nimic altceva decât că au auzit spunându-se că Arthur venea des la Camalat”. E prima atestare scrisă a legăturii dintre Cadbury și Camelot.

> It apperith by the ruines of Vauldey Abbay a good half myle a this side Grymesthorp that it hath bene a great thyng.
>
> — Lângă Grimsthorpe, Lincolnshire — Partea I

*„Se vede după ruinele abației Vauldey, la o jumătate de milă bună înainte de Grimsthorpe, că a fost ceva măreț.”*

## II. Genealogii și un drum plin, spre granița galeză (Părțile IV–V · vol. II, 1908)

- Ce fel de text: Partea IV: genealogii, nu itinerar. Partea V: narațiune, cea mai plină din tot corpusul.
- Comitate atinse: Oxfordshire, Northamptonshire, Warwickshire, Worcestershire, Gloucestershire, Monmouthshire, Herefordshire
- Pe unde: Oxford, Bicester, Brackley, Banbury, Stratford-upon-Avon, Warwick, Alcester, Evesham, Winchcombe, Tewkesbury, Cheltenham, Gloucester, Cirencester, Monmouth, Hereford, Leominster, Worcester, Bristol

Un singur fir lung, de la Oxford până la Worcester și Bristol, țesut din popasurile pe care le leagă chiar el, cu distanța în mile.

Volumul al doilea începe cu o Parte care nu e deloc itinerar. Toulmin Smith o descrie sec: „nu e Itinerar: sunt însemnări pentru el, mai ales despre bărbați și familii”, cu genealogii citate din pergamente de familie. Se deschide chiar așa, cu un fragment despre „sergentul Pygot”, pe vremea lui Henric al VI-lea — proza obișnuită a lui Leland lipsește cu totul.

Partea a cincea, în schimb, e cea mai plină narațiune din tot corpusul lui — media cea mai mare de cuvinte pe însemnare din toate cele unsprezece Părți. Pornește din Oxford, prin Bicester și Brackley, la Banbury, apoi la Stratford-upon-Avon și Warwick. De la Alcester și Evesham, radiază în bucle scurte spre Winchcombe, Tewkesbury, Pershore și Worcester — își notează distanțele exact, milă cu milă, între fiecare popas și următorul.

De la Gloucester pornesc alte bucle: spre Cirencester, spre Monmouth, spre Bristol, spre Hereford. La Hereford se ramifică din nou, spre Leominster și spre Worcester pe alt drum. E genul de notă pe care o repetă mereu: legătura exactă, în mile, dintre un loc și următorul, nu priveliștea dintre ele — genul de material brut din care s-ar fi putut scrie o descriere completă a regatului, dacă ar mai fi apucat.

Contrastul cu Partea a patra, scrisă în același volum, e exact ce arată și numerele: o listă de nume de familie nu seamănă deloc cu un drum descris milă cu milă. Cele două Părți stau alături în ediția tipărită fiindcă așa le-a legat cineva, cu multă vreme după ce Leland nu mai putea alege el însuși ordinea.

> From Glocestar to Monemuth 26. miles.
>
> — Partea V

*„De la Gloucester la Monmouth, douăzeci și șase de mile.”*

## III. Țara Galilor (Partea VI · vol. III, 1906)

- Ce fel de text: Narațiune scrisă de mâna lui, tipărită separat ca traseul galez
- Comitate atinse: Monmouthshire, Glamorgan, Cardiganshire
- Pe unde: Newport, Cardiff, Castell Coch, Cowbridge, Margam Abbey, Strata Florida Abbey

Coasta de sud, de la Newport la Cowbridge, apoi un salt spre interior, la mănăstirea Strata Florida — legătura dintre ele nu e dată direct de text.

Toulmin Smith datează trecerea lui prin Țara Galilor undeva între 1536 și 1539, prinsă între două repere: legea din 1535–36 care unea Țara Galilor cu Anglia, și o descriere a graniței Flintshire-ului așa cum stătea înainte de o schimbare din 1541. E singura Parte a cărei cronologie se poate lega, fie și așa, de un eveniment exterior.

La Newport scrie doar atât: „cea mai frumoasă parte a orașului e într-o singură stradă. Orașul e în ruină.” La Castell Coch, lângă Cardiff, notează „toată în ruină, nu prea mare, dar înaltă” — stă pe o stâncă de piatră roșiatică, la două mile de Llandaff. Iar despre râul Taff scrie ceva ce n-are nevoie de nicio explicație: apa „vine așa de repede din dealurile împădurite... că ținutul n-ar putea ține podurile în picioare dacă ar fi de piatră, atât de des s-ar rupe”.

La Cowbridge măsoară zidul orașului — „cam trei sferturi de milă împrejur” — și numără cele trei porți. Iar la mănăstirea Strata Florida, mult mai spre nord, în interior, găsește o ruină pe care o descrie cu o precizie neobișnuită: frăția și infirmeria „sunt acum doar ruine”, cimitirul e „foarte întins... în el sunt treizeci și nouă de tise mari”. Treizeci și nouă de copaci, numărați unul câte unul — genul de amănunt pe care numai un om care se uită cu adevărat la ce are în față îl scrie.

Legătura dintre coasta de sud și Strata Florida nu e dată direct de text — pe hartă, drumul dintre ele e punctat. E genul de gol pe care întregul proiect îl arată sincer: unde manuscrisul nu leagă două locuri, pagina nu inventează o legătură.

> the fratry and infirmitori be now mere ruines. The ccemiteri wherin the cunteri about doth buri is veri large, and meanely waullid with stoone. In it be xxxix. great hue trees.
>
> — Strata Florida — Partea VI

*„Frăția și infirmeria sunt acum doar ruine. Cimitirul... e foarte întins, cu un zid slab de piatră împrejur. În el sunt treizeci și nouă de tise mari.”*

## IV. O legendă ruptă în două și un colț de coastă (Părțile VII–VIII · vol. IV, 1909)

- Ce fel de text: Partea VII: singura cu adevărat narativă din acest volum. Partea VIII: narațiune amestecată cu note despre familii.
- Comitate atinse: Shropshire, Northamptonshire, Yorkshire, Kent, Sussex
- Pe unde: Alberbury, Rockingham, Richmond, Faversham, Whitstable, Canterbury, Sandwich, Dover, Folkestone, Hythe, New Romney, Winchelsea, Maidstone

Alberbury și Richmond sunt popasuri izolate, departe unul de altul; lanțul continuu e cel de pe coasta Kentului, de la Faversham la Winchelsea.

Partea a șaptea se deschide cu o propoziție care ar putea fi motto-ul întregului proiect: „Lângă biserica din Alberbury, în Shropshire, se văd ruinele castelului lui Fulke fitzWarin, viteazul luptător.” FitzWarin era un cavaler-tâlhar din legendă, dușman al regelui Ioan — Leland notează ruina, nu povestea, și o lasă pe seama cititorului. Mai departe, la Rockingham, revine la un castel pe care îl mai descrisese o dată, în Partea întâi: „Castelul Rockingham ajunge la ruină” — aceeași concluzie, scrisă a doua oară, în alt caiet.

La Richmond, în Yorkshire, găsește un castel „aproape la fel de mare cât zidul orașului împrejur. Dar acum e ruină curată.” Iar pe o pagină ruptă din același caiet — fila lipsește chiar la marginea de jos — se citește ce editorii au reconstituit din context: „se spune că Ioan Wiclif ereticul s-a născut la Ipreswell, un sat sărac, la o milă bună de Richmond”. E cea mai veche atestare cunoscută a locului nașterii lui Wycliffe — păstrată pe o pagină ruptă, cu jumătate din propoziție refăcută de un editor de peste trei sute cincizeci de ani mai târziu.

Partea a opta îl duce pe coasta Kentului: Faversham, Whitstable, Canterbury — un nod din care pleacă mai multe drumuri, spre Sandwich, spre Dover, spre Folkestone — apoi Hythe și Romney. La Dover găsește o ruină romană: „a mai rămas, cam la o azvârlitură de săgeată în pământ de pe malul mării, ruina unui turn care a fost far sau reper pentru corăbiile pe mare; iar lângă el era un loc al Templierilor.”

Iar la Winchelsea găsește o poveste întreagă: vechiul oraș „s-a prăbușit, în vreo șase-șapte ani, într-o ruină grea și limpede, din cauza vechilor furii ale mării”, iar regele l-a trimis pe episcopul de Ely „să găsească un loc unde să facă noul oraș Winchelsea”. Un oraș mutat cu totul, din porunca regelui, fiindcă marea îl înghițea — genul de fapt pe care Leland îl notează fără să-l mai comenteze.

> The castel is nere hand as much yn cumpace as the circuite of the town walle. But now it is in mere ruine.
>
> — Richmond, Yorkshire — Partea VII

*„Castelul e aproape la fel de mare cât zidul orașului împrejur. Dar acum e ruină curată.”*

## V. Ce a mai rămas (Părțile IX–XI · vol. V, 1910)

- Ce fel de text: Partea IX: însemnări, cu file lipsă chiar din manuscrisul original. Partea X: ultima narațiune reală, neterminată. Partea XI: doar copia lui Stow.
- Comitate atinse: Somerset, Oxfordshire, Dorset, Wiltshire, Northumberland
- Pe unde: Keynsham, Pensford, Oxford, Shaftesbury, Mere, Gillingham, Newcastle upon Tyne, Little Haseley, Dorchester-on-Thames

Traseul se rupe în bucăți: câteva popasuri legate spre Oxford, apoi firul care duce, sigur, până la ultima propoziție.

Al cincilea volum se deschide cu o mărturisire a editoarei: manuscrisul original al Părții a noua „nu e, evident, în starea lui inițială; lipsesc filele de la 7 la 31 inclusiv”. Chiar volumul care descrie caietele lui Leland e, el însuși, incomplet. Ce a rămas e o listă de note răzlețe, fără fir: podul de piatră de la Abingdon, castelul Bolingbroke din Lincolnshire, o pictură cu neamul Mowbray păstrată la mănăstirea Newburgh, în Yorkshire.

Partea a zecea e ultima narațiune adevărată din tot corpusul — și cea mai scurtă. Îl duce de la Oxfordshire spre vest și spre sud, prin Keynsham și Pensford, lângă Bristol, apoi spre Shaftesbury. Acolo scrie limpede de ce s-a năruit orașul: „regele saxon Alfred a ridicat casa capitulară... în semn că a refăcut Shaftesbury, distrus de danezi”.

Ultima propoziție pe care a scris-o vreodată în acest caiet sună așa: „De la Shaftesbury spre Mere am trecut vreo două mile prin ținut împădurit, și acolo am trecut peste un pârâu care cobora în stânga spre Stour, și așa, mergând printr-o bucată din pădurea Gillingham, am trecut peste un alt pârâu.” Și atunci se oprește. Nota lui Thomas Hearne, editorul din 1710, spune tot: „[Gol în manuscris.]” Nimic altceva din mâna lui Leland nu mai urmează în această Parte. Verificarea de la construcția paginii a căutat chiar în fișierul sursă și a confirmat: după fraza asta, textul lui se oprește cu adevărat.

Partea a unsprezecea, ultima tipărită, nu mai e deloc a lui. Manuscrisul original s-a pierdut; ce s-a păstrat vine doar din copia pe care John Stow a făcut-o în 1576, patruzeci de ani mai târziu, cu greșeli de-ale lui adăugate peste ale lui Leland. Se deschide cu o listă seacă de nume: episcopii de Dorchester, de la Birinus încoace, fără nicio descriere. Mai departe apare, răzleț, o listă de porți și turnuri de la Newcastle — „de la poarta Pandon la poarta Pilgrim, cincisprezece turnuri” — și, spre sfârșit, o ultimă urmă de proză adevărată, despre casa unui aurar de la Little Haseley, în Oxfordshire. Apoi cartea se termină. N-a mai apucat s-o pună în ordine.

> From Sheftesbyri towarde Myre I passid a 2. mils by woody grounde, and ther I passyd ovar a broke that ran downe on the lifte hand toward Stowre, and so goynge thoruge a peace of Gillingham Forest I passid over a nother broke.
>
> — Lângă Gillingham, Dorset — Partea X, ultima propoziție

*„De la Shaftesbury spre Mere am trecut vreo două mile prin ținut împădurit, și acolo am trecut peste un pârâu care cobora în stânga spre Stour, și așa, mergând printr-o bucată din pădurea Gillingham, am trecut peste un alt pârâu.”*

## Ce a scris cu mâna lui

Nu descrie peisaje de dragul lor. Notează ce s-a ruinat, cine a construit un pod, unde mai găsește o bibliotecă, ce spun oamenii locului despre un loc. Ortografia îi aparține; traducerea de dedesubt e a noastră.

**Ruinele.** “It apperith by the ruines of Vauldey Abbay a good half myle a this side Grymesthorp that it hath bene a great thyng. There ys yn the wood by Vauldey Abbay a gret quarrey of a course marble, wherof much belykelihod was occupied yn the abbey.” — Vauldey Abbey, lângă Grimsthorpe, Lincolnshire — Partea I

**Ruinele.** “The area of the castelle is of no very great quantite. There be a 5. ruinus toures in it. The arx is al in ruine: and the roote of the hille that yt stondith on is environid with an arme derivid out of Fosse water.” — Castelul din York — Partea I

**Ruinele.** “The chaunging of this way was the totale cause of the ruine of Old-Saresbyri and Wiltoun.” — Old Sarum, Wiltshire — Partea III

**Ruinele.** “The castel is nere hand as much yn cumpace as the circuite of the town walle. But now it is in mere ruine.” — Richmond, Yorkshire — Partea VII

**Ruinele.** “remayneth yet, abowt a flyte shot up ynto the land fro the very brymme of the se clyffe, a ruine of a towr, the which hath bene as a pharos or a mark to shyppes on the se; and therby was a place of Templarys.” — Dover, Kent — Partea VIII

**Râurile și podurile.** “The water of Taphe cummith so doun from woddy hilles, and often bringgith down such logges and trees, that the cuntery wer not able to make up the bridges if they were stone, they should be so often broken.” — Râul Taff, Țara Galilor — Partea VI

**Râurile și podurile.** “The greath bridge at Abbingdon over Ise hath a 14. arches.” — Abingdon, Berkshire — Partea II

**Râurile și podurile.** “From Pandon gate to Pilgrime gate 15. towres. Thens to Newgate 8.” — Newcastle upon Tyne — Partea XI

**Cărțile.** “The prior of Shirburn lying yn the toun can bring me to the old librarie yn Shirburne.” — Sherborne, Dorset — Partea II

**Cărțile.** “Thomas Bubwith made the est part of the cloyster with the litle chapel beneth and the great librarie over it having 25. windowes on eche side of it.” — Wells, Somerset — Partea III

**Legendele.** “The people can telle nothing ther but that they have hard say that Arture much resortid to Camalat.” — South Cadbury, Somerset — Partea II

**Legendele.** “[They] sey that [Joh]n Wiclif Haereticus [was borne at Ipreswel1 a poore village a good myle from Richemont.]” — Lângă Richmond, Yorkshire, pe o pagină ruptă — Partea VII

## Cele unsprezece părți

Manuscrisul lui Leland supraviețuiește în opt caiete legate la Bodleian, împărțite de urmașii lui în unsprezece „Părți” tipărite în cele cinci volume ale ediției Toulmin Smith. Nu toate sunt la fel: 7 sunt narațiune scrisă, 4 sunt doar însemnări sau liste, iar 2 nu mai are manuscrisul original — supraviețuiește doar prin copia pe care John Stow a făcut-o în 1576. Coloana din dreapta măsoară, mecanic, cât de dezvoltată e o Parte în medie: numărul mediu de cuvinte pe fiecare unitate de text scurtă, separată de un rând alb, din textul brut al fiecărei Părți.

| Partea | Volumul | Regiunea | Ce fel de text | Ce s-a păstrat | Cuvinte / unitate | Observație |
| --- | --- | --- | --- | --- | ---: | --- |
| I | 1, 1907 | Northamptonshire, Lincolnshire, Yorkshire, Durham | Narațiune | Manuscrisul lui | 26 | manuscrisul lui, cules pentru tipar |
| II | 1, 1907 | Berkshire, Dorset | Narațiune | Manuscrisul lui | 23 | manuscrisul lui |
| III | 1, 1907 | Wiltshire, Somerset, Cornwall | Narațiune | Manuscrisul lui | 18 | manuscrisul lui |
| IV | 2, 1908 | genealogii, mai multe comitate | Însemnări | Manuscrisul lui | 22 | însemnări de genealogie, nu itinerar |
| V | 2, 1908 | Oxfordshire până în Herefordshire | Narațiune | Manuscrisul lui | 31 | manuscrisul lui; partea cea mai plină din tot corpusul |
| VI | 3, 1906 | Țara Galilor | Narațiune | Manuscrisul lui | 19 | manuscrisul lui, retipărit separat ca traseul galez |
| VII | 4, 1909 | Shropshire, Northamptonshire, Yorkshire | Narațiune | Manuscrisul lui | 24 | singura parte cu adevărat narativă din acest volum |
| VIII | 4, 1909 | Kent, Sussex | Amestecat | Manuscrisul lui | 23 | narațiune amestecată cu însemnări despre familii |
| IX | 5, 1910 | însemnări răzlețe, mai multe comitate | Însemnări | Manuscrisul lui, cu file lipsă | 19 | 24 de file lipsă din manuscrisul original |
| X | 5, 1910 | Oxfordshire până lângă Shaftesbury, Dorset | Narațiune | Manuscrisul lui | 20 | cea mai scurtă narațiune; se oprește brusc, neterminată |
| XI | 5, 1910 | liste de episcopi, însemnări răzlețe | Însemnări | Doar copia lui Stow | 15 | originalul lui s-a pierdut; există doar prin copia lui Stow din 1576 |

Partea a unsprezecea, ultima tipărită, are media cea mai mică — 15 cuvinte pe unitate de text, iar aproape jumătate din unitățile ei au opt cuvinte sau mai puține. E și singura Parte al cărei manuscris original s-a pierdut cu totul: hârtia lui Leland supraviețuiește doar prin copia pe care John Stow a făcut-o în 1576, patruzeci de ani mai târziu. Partea a cincea, scrisă la mijlocul carierei lui, are media cea mai mare — peste 30 de cuvinte pe unitate — și e narațiune de la un capăt la altul.

Nu e o curbă dreaptă de declin. Terțenea crește mai degrabă cu felul de text decât cu vremea: Partea a patra, scrisă devreme, e deja mai seacă decât Partea întâi fiindcă e o listă de genealogii, nu itinerar. Ce arată totuși numerele, cu certitudine: caietele n-au fost niciodată puse în ordine pentru tipar, iar ultima Parte care a ajuns la tipograf a ajuns acolo prin mâna altcuiva.

## Cum e făcută pagina

Fiecare citat vine din textul OCR al celor cinci volume ale ediției Toulmin Smith, descărcat de pe archive.org. E tăiat din fișierul sursă de un program, nu copiat cu mâna, iar verificarea de la construcție cade dacă vreunul dintre citate nu se mai regăsește acolo cuvânt cu cuvânt.

Traseul desenat pe hartă urmează locurile principale pe care le numește fiecare Parte, în ordinea din text — nu ordinea în care le-a vizitat cu adevărat, pe care Toulmin Smith însăși spune că n-o poate reface. Coordonatele celor 69 de locuri desenate sunt citite din articolele Wikipedia engleze corespunzătoare. Comitatul fiecărui popas e calculat din poligoane, iar verificarea cade dacă un popas iese din comitatul pe care îl declară datele.

Măsurătoarea de fragmentare din tabelul „Cele unsprezece părți” — cuvinte pe unitate de text, procent de unități scurte — e calculată direct din fișierele sursă, în research/fragmentation.py, pentru toate cele unsprezece Părți. Ea arată cu ce fel de text seamănă fiecare Parte, nu o pantă lină de declin: verificarea de la construcție respinge orice propoziție care ar afirma că însemnările s-au scurtat treptat pe măsură ce mintea lui ceda.

Titlul „Antiquarul regelui”, atribuit lui Leland de biografii din secolul al XIX-lea, nu are niciun temei documentar cunoscut — cercetarea modernă a lui James Carley îl citește ca pe o autodenumire umanistă, „antiquarius”, niciodată ca pe o funcție cu patentă regală. Pagina îl numește așa cum s-a numit el însuși.

### Textul

- [Lucy Toulmin Smith (ed.), *The Itinerary of John Leland in or about the Years 1535–1543*, 5 volume, Londra, George Bell and Sons, 1906–1910 — textul OCR complet al tuturor celor cinci volume, descărcat de pe archive.org și verificat cuvânt cu cuvânt la fiecare construire a paginii](https://archive.org/details/itineraryofjohnl01lelauoft)
- [Scrisoarea lui Leland către Henric al VIII-lea, cunoscută drept „New Year's Gift” (tradițional datată 1546, dar plasată de James Carley mai degrabă în 1543–1544), publicată de John Bale în 1549 sub titlul *The Laboryouse Journey and Serche of Johan Leylande, for Englandes Antiquitees*; transcriere citită direct](https://www.tertullian.org/articles/leland_new_years_gift.htm)
- John Chandler (ed.), *John Leland's Itinerary: Travels in Tudor England*, Stroud, Alan Sutton, 1993, redare modernă, reorganizată pe comitate. E sub drepturi de autor și nu a fost folosită: niciun citat de pe această pagină nu vine din ea, iar ordinea comitat-cu-comitat pe care o alege ea nu e cea a manuscrisului.

### Despre el

- [*Dictionary of National Biography*, 1885–1900, articolul despre Leland, citit direct pentru datele custodiei din 1550 și ale morții din 1552](https://en.wikisource.org/wiki/Dictionary_of_National_Biography,_1885-1900/Leland,_John_(1506%3F-1552))
- [Articolul *John Leland (antiquary)* din Wikipedia engleză, citit pe 18 septembrie 2026, pentru sinteza cercetării lui James Carley (Oxford DNB nu e accesibil liber) și pentru istoricul manuscriselor după moartea lui Leland](https://en.wikipedia.org/wiki/John_Leland_(antiquary))
- [*Catalogue of English Literary Manuscripts* (Folger), pentru cotele exacte ale manuscriselor lui Leland la Bodleian](https://celm.folger.edu/introductions/LelandJohn.html)

### Harta

- [Hărțile de comitat: Christopher Saxton, *Atlas of the Counties of England and Wales*, gravate 1574–1579. British Library, domeniu public.](https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Saxton%E2%80%99s_Atlas_of_England_and_Wales)
- [Comitatele istorice: Ancient Counties (December 1921) EW BGC, Office for National Statistics, Open Geography Portal. Source: Office for National Statistics licensed under the Open Government Licence v.3.0. Contains OS data © Crown copyright and database right 2021.](https://geoportal.statistics.gov.uk/)
- [Linia țărmului, râurile și lacurile: Natural Earth, 1:10 milioane, domeniu public](https://www.naturalearthdata.com/)
- [Umbrirea reliefului: ETOPO 2022 v1, NOAA National Centers for Environmental Information, reeșantionat la 30 de secunde de arc](https://www.ncei.noaa.gov/products/etopo-global-relief-model)
- [Coordonatele celor 69 de locuri desenate sunt citite din articolele Wikipedia engleze corespunzătoare, prin interfața MediaWiki](https://www.wikidata.org/)

---

O pagină de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/john-leland/