Lacurile care se golesc și lacurile care se umplu de mâl

#Balta Amara, vară de vară

Fiecare vară e o fotografie: în albastru, apa pe care satelitul a văzut-o între mijlocul lui iulie și mijlocul lui septembrie. Liniile subțiri sunt țărmurile verilor dinainte; griul arată cât de des a fost apă acolo.

Lacul are două bazine despărțite de un dig. Aproape în fiecare vară până în 2021 a avut apă. Din 2022 până în 2025, nicio vară cu apă la suprafață: cel mai lung șir din cele 43 de veri. În 2026, 5,2 km².

#Limanele Buzăului

Balta Amara nu e singură. De-a lungul Buzăului inferior, la câțiva kilometri unul de altul, stau limanele: lacuri închise de aluviunile râului. Prefectura Buzău le numește, într-un raport din 2025 despre secetă, „lacuri naturale la origine, dar supuse intervențiilor antropice”. Planul de amenajare a teritoriului județului le trece pe Amara și pe Balta Albă printre amenajările piscicole, cu baraj de pământ și „călugăr” de golire.

În vara lui 2024, Jirlău avea 2,3 km² de apă, cam 42% dintr-o vară obișnuită a celor 43 (vara de la mijloc, ca suprafață). Balta Albă avea 1,8 km² de apă deschisă și tot atâta suprafață udă și foarte luminoasă: apă sărată foarte puțin adâncă, crustă de sare udă sau alge. Raportul prefecturii dă, pentru același an, alte măsurători, cu o metodă pe care nu o descrie: Jirlău 2,12 km², Balta Albă 3,32, Amara 0, Câineni 0.

#Ce spune prefectura

Același raport dă și o explicație. Seceta lungă și irigațiile au redus apa, iar barajul Siriu, din amonte, îmblânzește viiturile Buzăului, care umpleau odinioară limanele. Amara și Câineni au rămas fără legătură cu râul după viitura din iulie 1975, când Buzăul și-a schimbat cursul.

Pagina aceasta nu a verificat cauzele; le redă așa cum le scrie raportul. În culori: unde era apă în verile 1984–1988, dar nu și în majoritatea verilor 2021–2025, satelitul Sentinel-2 vedea pe 14 august 2025 plante (verde) sau pământ gol (nisipiu).

#Lacurile de crov de la Ianca

Mai la est, lângă orașul Ianca, sunt lacuri de alt fel: „lacuri de crov, sărate”, adică gropi de tasare în loess, după planul de management al ariei protejate ROSPA0048. Pe 28 februarie 2023, documentele consiliului local scriau: „ambele lacuri sunt secate complet”.

Satelitul le vede aproape goale în fiecare vară din 2022 până în 2025. Pe locul apei, pe 14 august 2025, era mai ales pământ gol: 69% la Ianca. În 2026 a revenit puțină apă: 1,1 km² după Landsat, 0,4 km² după Sentinel-2. La un lac atât de puțin adânc, cei doi sateliți nu se înțeleg.

#S-au mai golit

Ianca și Plopu au mai stat aproape goale (sub o zecime din apa unei veri obișnuite) trei veri la rând, în 2007, 2008 și 2009, apoi s-au umplut la loc; Balta Amara a secat atunci o singură vară, în 2009. Diferența de acum e durata: patru veri.

În Bărăgan, lacurile acestea s-au golit în șiruri de ani secetoși și s-au umplut la loc după aceea. Prefectura amintește și ea perioade lungi de secetă, ca 1899–1907, 1942–1954, 1982–1994 și 2000–2004.

#Calea verde: mâlul

Lacurile de baraj de pe râuri pierd apă pe altă cale. Barajul Galbeni, pe Siret, lângă Bacău, a fost terminat în 1983. Măsurătorile topobatimetrice adunate de Petru Olariu și colegii săi de la Administrația Bazinală de Apă Siret (2014) arată cât de repede: lacul avea 39,6 milioane de metri cubi la punerea în funcțiune și 16 milioane în 1988; după 27 de ani, 29,6 milioane de metri cubi erau aluviuni, adică 75% din volum.

Lacul de acumulare Galbeni: în primele cinci veri văzute limpede de satelit după umplere, 6,5 km² de apă; în verile 2021–2025, 2,6 km².

#Racova: lacul care s-a înverzit

Din satelit, locul apei pierdute e verde: aluviunile au ridicat fundul, iar pe ele a crescut vegetație. Pe Bistrița, lacul Racova a avut 8,65 milioane de metri cubi, iar în 1995 îi mai rămăseseră 3,19; în 2011, tabelul lui Olariu îl dă drept dezafectat. Din apa verilor 1984–1988, doar 2% mai era apă în 2021–2025; pe 30 august 2025, 96% din locul apei pierdute era verde. Până în 2004, lacul avea vara între 1 și 1,7 km² de apă; din 2005 încoace, în nicio vară, nici în cele ploioase, nu a mai trecut de 0,3 km².

#Delta: lacurile se înverzesc

În sudul Deltei, lângă lacul Dranov, patru lacuri mici au păstrat ca apă deschisă doar între 11% și 27% din apa verilor 1984–1988: Garla Lunga, Vararia, Oaia Mare și Coada Calului.

În cele 34 de lacuri din Deltă care au pierdut peste o cincime din apa deschisă, 91% din locul pierdut era verde în imaginile Sentinel-2 din vara lui 2025. De sus nu se poate spune dacă sub plante mai e apă (plaur, nuferi, stuf) sau pământ; de aceea pagina spune doar că apa deschisă s-a înverzit.

#Cele mai multe lacuri și-au păstrat apa

Ar fi greșit să concluzionezi că lacurile României dispar. Printre lacurile care aveau cel puțin un sfert de kilometru pătrat de apă în verile 1984–1988, la lacul obișnuit din câmpie 89% din apa de atunci era tot apă în majoritatea verilor 2021–2025 (95 de lacuri); în Deltă, 90% (109 lacuri); la lacurile de baraj terminate până în 1982, 89% (90 de lacuri).

Techirghiol, liman sărat lângă mare, aproape nu s-a mișcat în 43 de veri: 95%. Dar 19 dintre cele 95 de lacuri de câmpie care aveau cel puțin un sfert de kilometru pătrat de apă în 1984–1988 au păstrat sub jumătate, iar 12 dintre ele sunt în județele Brăila și Buzău.