Lacul Roșu · Harghita · vara 1837 # Noaptea în care s-a născut un lac Așa începe povestea, după cele mai multe surse: în vara lui 1837, după ploi abundente, o coastă îmbibată de apă a muntelui Ghilcoș a alunecat peste valea Bicazului și a zăvorât-o. Barajul — spune ghidul din 1914 — s-a ridicat într-o noapte furtunoasă; lacul s-a adunat în ani. În urma lui a rămas o pădure de brazi înecată, ale cărei trunchiuri se văd și azi. Mai jos poți rejuga noaptea aceea pe relieful real al văii, în 3D — și poți cântări singur dovezile: ploile din 1837 sau marele cutremur din ianuarie 1838? Derulează: cobori în valea de dinainte de lac. De Marius Comper · 29 septembrie 2026 ## Unde e Lacul Roșu Lacul e la intrarea în Cheile Bicazului, în județul Harghita, la vreo 17 kilometri nord-est de Gheorgheni, în linie dreaptă, și la 49 de Miercurea Ciuc. Stațiunea Lacu Roșu s-a ridicat pe malurile lui. București Iași Brașov Constanța Cluj-Napoca Lacul Roșu 16.8 km Gheorgheni Lacul Roșu Miercurea Ciuc 10 km Contururi: Natural Earth (domeniu public) și geoBoundaries (CC BY 4.0). ## Valea dinainte de lac Unde azi e oglinda apei a fost o vale de munte cu pajiște și pădure de conifere, cu fundul pe la 950 de metri altitudine. La vale curgeau pâraiele Bicazului: Oii, Vereșcheul, Licașul, Suhardul. Zona era pustie, departe de drumuri și de folosință. De aceea noaptea care a urmat n-a avut, după toate semnele, martori: nicio relatare de martor n-a ieșit la iveală. ## Vara ploilor Școala de limnologie de la Iași așază formarea în vara lui 1837, „când în urma unor ploi abundente s-a desprins un deluviu de alunecare din cadrul Muntelui Ghilcoș (Ucigașu) care a barat cursul pârâului Bicaz”. Sub râpa Ghilcoșului se adunase de mii de ani grohotiș, descompus în amestec de piatră și argilă. Ploile și topirea zăpezilor l-au îmbibat până la refuz. ## Noaptea în care a pornit coasta Ghidul din 1914 spune că, „după ploi mari, într-o noapte furtunoasă a pornit o parte a Ghilcoșului” și, alunecând, s-a îngrămădit și s-a scufundat, formând lacul (trad. n.). Nu o prăbușire de munte, cum s-a crezut: geograful Vintilă Mihăilescu, pe teren, în 1940, a arătat că a fost o alunecare secundară „în fruntea complexului de grohotișuri descompuse de apele infiltrate”. ## Valea se închide Limba de alunecare a ajuns până în apa Bicazului și a stăvilit-o. La contactul cu malul stâng, Bicazul și-a săpat mai târziu în baraj un făgaș strâmt — scurgerea de azi. În spate, apa a început să se adune. Umplerea a durat ani: Orbán Balázs, primul care a descris lacul pe larg (după datele de până acum), spune în 1869 că valea închisă „s-a umplut de-a lungul mai multor ani” până s-a născut Lacul Ghilcoș (trad. n.). ## Apa urcă pe trunchiuri Brazii văii s-au pomenit cu rădăcinile sub apă. Orbán scria în 1869 că vârfurile lor „încă și acum ies deasupra lacului”, slujind totodată ca măsură a adâncimii (trad. n.). Copacii au murit în picioare. Trunchiurile lor, fără coajă și albite de vreme, străpung oglinda apei și azi — dovada vie că aici a fost pădure, nu lac. ## Lacul de azi 12,01 hectare, 10,5 metri adâncime maximă, vreo 721.400 de metri cubi de apă — releveul din 2009, cu peste 80.000 de puncte sonar. Și un lac care se micșorează văzând cu ochii: după reconstrucția din 2005, volumul de la formare s-a înjumătățit în mai puțin de două veacuri. Povestea numerelor, mai jos. ## Privește singur valea Alege momentul, apoi rotește valea cu mouse-ul sau cu degetul. Rotița, ciupitul cu două degete sau butoanele + și − măresc și micșorează. ## Ploile din 1837 sau cutremurul din 1838? Ce-a tras trăgaciul? Specialiștii au două teorii, iar pagina engleză de Wikipedia a ales deja una: cutremurul din 23 ianuarie 1838. Dovezile, citite integral, spun altceva. Mai întâi, cele două tabere — apoi hotărăști tu. ### Ploile din 1837 - Vintilă Mihăilescu, pe teren, 1940: alunecare în grohotișul „descompus de apele infiltrate”, după ploi și topirea zăpezilor. - Școala de la Iași, 2010: lacul „s-a format în vara anului 1837, când în urma unor ploi abundente s-a desprins un deluviu de alunecare”. - Cluj, 2005: studiul colmatării ia anul 1837 ca an al formării. - Orbán Balázs, 1869: primul descriitor al lacului scrie 1837 — fără cutremur, fără legendă. - Ghidul din 1914: „după ploi mari, într-o noapte furtunoasă” (trad. n.). - Herbich — citat de Wikipedia drept partizan al cutremurului — e raportat de ambele lucrări care îl discută drept partizan al ploilor; Ilinca îi atribuie chiar ploi din 1838. ### Cutremurul din 1838 - Cutremurul a fost real și mare: 23 ianuarie 1838, magnitudinea Mw 7,5, intensitatea epicentrală IX, simțit de la Liov la Constantinopol. - Două cataloage seismologice — Réthly (1952) și Florinesco (1958) — leagă lacul de acest cutremur. Nu sunt digitizate; nu le-am citit. - O tabelă din 2014 dă intensitatea 8,5 la Lacul Roșu, citând cataloagele — și un compendiu de folclor din 1924. - Raportul contemporan al lui Schüller, din 1838, acoperă doar județele de la curbura Carpaților — nicio observație dinspre Bicaz. - Nicio însemnare contemporană din zona Ghimeș-Bicaz, din 1837–1838, n-a ieșit la iveală: nici din biserici, nici din presă, nici din acte. Tu ce alegi — ploile sau cutremurul? ### Verdictul surselor citite integral Dovezile înclină spre ploile din 1837: două lucrări de limnologie, studiul colmatării și primul descriitor al lacului spun același an; mecanismul coastei îmbibate de apă e explicit în studiul de teren din 1940 și în limnologie, iar ghidul din 1914 vorbește de o noapte furtunoasă după ploi mari. Teoria cutremurului se sprijină pe două cataloage pe care nu le-am putut citi și pe o tabelă care citează parțial folclor. Rolul cutremurului rămâne deschis — poate a fost scânteia din urmă, poate n-a avut niciun rol. Până apare o însemnare contemporană din vale, întrebarea stă. Corecția de reținut: pagina engleză de Wikipedia pune lacul pe seama cutremurului, îi atribuie lui Herbich o teză pe care două lucrări de specialitate i-o neagă și amestecă ora unui catalog cu magnitudinea altuia. După sursele citite integral, lacul s-a format în 1837 — cutremurul a venit în ianuarie 1838. ## Pădurea care a rămas în picioare Copacii înecați sunt brazi. Mihăilescu scria în 1940 despre „brazii înecați în urma catastrofei”, iar rezumatul francez al lucrării vorbește despre „pădurea de brazi pe care o vezi înecată în apele lui” (trad. n.). Limnologii de la Iași spun la fel: „vârfuri de brazi bătrâni” (trad. n.) păzesc oglinda lacului. Trunchiurile înecate, în 1943 — la mai bine de un veac după formare, tot în picioare. Foto: Fortepan / Kurutz Márton, CC BY-SA 3.0. Pădurea s-a păstrat atât de bine încât a încurcat știința: la releveul din 2009, „multitudinea de trunchiuri” (trad. n.) a dat semnale parazite sonarului, iar echipa a trebuit să le elimine din măsurători. ### Dar „pădurea pietrificată”? Așa o numește broșura parcului național — și multe ghiduri. Însă nicio sursă științifică citită nu folosește cuvântul „pietrificat” și nu s-a găsit niciun studiu despre lemnul trunchiurilor: de ce rezistă în picioare, cât mai au, ce-i roade. Până la o analiză a lemnului, „pietrificată” rămâne o etichetă, nu un fapt. Nici măcar un recensământ al cioatelor nu există. Cu barca printre cioate, în 1961. Foto: Fortepan / Pálfi Balázs, CC BY-SA 3.0. ## Lacul azi: 12 hectare care se strâng Cel mai complet releveu, din 2009, ia cota apei la 965,10 metri: 12,01 hectare de apă, 2.905,79 metri de maluri, 1.361,72 metri lungime, 10,5 metri adâncime maximă și vreo 721.400 de metri cubi de apă. Sonarul a cules peste 80.000 de puncte; cele mai mari adâncimi sunt în sectorul central, lângă gura celor două pâraie. Pe lac, printre cioate. Foto: Christo, 2005, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. ### Cât a pierdut Două reconstrucții nu se pun de acord asupra plecării: cea reluată de limnologii ieșeni dă vreo 40 de hectare și în jur de 25 de metri adâncime maximă; cea din 2005 pornește de la 20 de hectare și 1.250.000 de metri cubi, scăzuți până în jurul lui 2004 la 606.500 — peste jumătate pierduți. Releveul sonar din 2009 a găsit însă 721.400 de metri cubi, cu altă metodă: față de plecarea din 2005, asta ar însemna o pierdere de vreo 42%. La ultimul releveu complet, din 2009, lacul mai avea 12,01 hectare. Măsurătorile, pe ani: în 1859, Herbich încerca prima măsurătoare — 750 de stânjeni lungime, 120 lățime, 56 de iugăre — avertizând că lacul e inaccesibil și datele imprecise. În 1864 apar 36 de iugăre. În 1940, lacul avea vreo 1.000 de metri plus un braț de 400 pe valea Suhardului. În 2002: 11,65 hectare. În 2009: 12,01. ### Cât îl mai ține Pâraiele cară mâl: după datările din 2009, fundul crește în medie cu 1,23±0,6 centimetri pe an, iar la coada sudică, unde se varsă pâraiele, cu până la 3,77. Malurile s-ar retrage cu 2–5 metri pe an, după o socoteală mai veche. După modelul liniar din 2005, lacul ar mai fi avut între 184 și 257 de ani; după modelul neliniar al aceluiași studiu, cu condițiile de atunci, s-ar putea colmata până la sfârșitul acestui secol. Oamenii au încercat să-l țină: din 1960 s-au ridicat baraje de reținere a aluviunilor pe Oii și pe Pârâul Roșu. Cel de pe Oii e colmatat aproape complet, cel de pe Roșu în proporție de 80–90%. ### De ce e roșu Trei explicații publicate duc la nume: la răsărit, soarele cade direct pe argilele roșiatice de pe Piciorul Licaș și se oglindește în apă; aluviunile roșiatice vin mai ales din pârâul Vereșcheu (Roșu); iar materialele alunecate dinspre Ucigașul erau argile cu oxizi de fier, care înroșesc și azi apa după lumină. Nu e sângele nimănui — oricâte legende ar spune-o. ### Cine îl păzește Lacul e în Parcul Național Cheile Bicazului–Hășmaș (categoria a II-a IUCN, înființat în 1990, delimitat în 2003, 6.575 de hectare după Legea 5/2000), iar „Cheile Bicazului și Lacul Roșu” e rezervație naturală de 2.128 de hectare înăuntrul lui. Zona e și sit Natura 2000, pe ambele directive. ## Ucigașul e muntele, nu lacul Trei nume în mai puțin de două decenii: Verestó la 1853, Vörös-tó (Lacul Roșu) la 1866, Gyilkos-tó (Lacul Ucigaș) — popularizat de conferința lui Orbán din 1864 și tipărit de el în 1869. Dar „Ucigașul” nu vine de la lac: muntele de deasupra apare în acte ca Gyilkos-havas încă din 1773, cu mult înainte să existe lacul. Orbán spune limpede că lacul și-a luat numele „de la muntele de deasupra” (trad. n.). În engleză i s-a spus o vreme, la fel, Killer Lake. ### Legenda, ca legendă Cea mai veche variantă tipărită cunoscută a legendei e din 1895: un tâlhar o răpește pe frumoasa Anikó și o duce în peștera lui; la rugăciunea fetei, pereții se deschid, iar tâlharul lovește stânca cu toiagul atât de tare încât muntele se prăbușește peste el. Varianta cu Eszter, cea cu ciobanii îngropați cu tot cu oi și cea cu satul acoperit sunt târzii sau nedatate. De reținut: Orbán, care în 1869 aduna cu sârg legendele secuiești, nu tipărește nicio legendă a acestui lac. ## Opt propoziții: adevărat sau fals? Din tot ce-ai citit mai sus. Alege, apoi verifică — răspunsurile sunt în text. - Lacul Roșu s-a format în urma cutremurului din ianuarie 1838. - Pădurea înecată e o pădure de brazi. - Cercetătorii au arătat că trunchiurile din lac s-au pietrificat. - Numele de „Ucigaș” vine de la lac. - După simularea reluată de limnologi, lacul avea la formare vreo 40 de hectare — de peste trei ori cât azi. - Lacul se micșorează mai ales pentru că pâraiele îl umplu cu mâl. - Primul care a descris lacul pe larg, după datele de până acum, a fost Orbán Balázs, în 1869. - Cea mai veche legendă tipărită cunoscută a lacului e cea cu Eszter. Trimite mai departe ## Cum am lucrat și ce nu știm ### Scena 3D Relieful e real: modelul digital al terenului pe valea Bicazului, din care e decupată scena. Înălțimea apei din scenă e ridicată ca să acopere relieful grosier al modelului, care nu vede cuveta reală: cota lacului nu se citește din imagine. Conturul lacului de azi e cel din OpenStreetMap (11,11 hectare pe desenul comunității, față de 12,01 măsurate în 2009 — aproape). Alunecarea, barajul și umplerea sunt o reconstrucție schematică după mecanismul lui Mihăilescu, nu o simulare fizică. Pozițiile cioatelor din scenă sunt ilustrative, iar grosimea lor e exagerată ca să se vadă de departe: nicio sursă nu dă poziții sau un număr. ### Ce n-am putut verifica Textul lui Herbich din 1878 (doar relatări de mâna a doua, care se bat cap în cap); pasajul despre furtuni din „Istoria Borsecului” a lui Puskás (cartea există, pasajul nu l-am văzut); cataloagele Réthly și Florinesco (nedigitizate); orice însemnare contemporană din 1837–1838 dinspre Ghimeș-Bicaz; vreun studiu al lemnului trunchiurilor; istoria interbelică a stațiunii. Pentru cota apei luăm 965,10 m din releveul din 2009; valoarea de 978,17 m dintr-un studiu mai vechi e respinsă explicit de autorii releveului („nicidecum la 978 m”). ### Imagini și date Fotografii: Jan Pešula (domeniu public), Fortepan / Kurutz Márton și Fortepan / Pálfi Balázs (CC BY-SA 3.0), Christo (CC BY-SA 4.0), via Wikimedia Commons. Hărți: ridicarea iosefină, secția 133 (1769–1773, domeniu public) și harta specială 1:75.000, zona 18, coloana XXXIII „Oláh-Toplicza” (NYPL, CC0). Relieful: tile-uri Terrarium (surse SRTM). Contururi: Natural Earth (domeniu public) și geoBoundaries (CC BY 4.0). ## Surse - Vintilă Mihăilescu, „Cum s'a format Lacul Roșu dela intrarea cheilor Bicazului”, Buletinul Societății Regale Române de Geografie LIX, 1940 (extras 1941), facsimil la [Biblioteca Județeană Neamț](https://bibgtkneamt.ebibliophil.ro/d.php?l=bjn_cum-sa-format-lacul-rosu-dela-intrarea-cheilor-bicazului-pdf-xhpnrk76). - Viorel Ilinca & Ion Gheuca, „The Red Lake landslide (Ucigașu Mountain)”, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 2011, [CJEES](https://www.cjees.ro/viewTopic.php?topicId=142). - Andrei Enea, Gheorghe Romanescu & Cristian Stoleriu, „Caracteristicile morfometrice ale cuvetei lacustre Roșu”, 2010, [limnology.ro (PDF)](https://www.limnology.ro/water2010/Proceedings/15.pdf). - Gheorghe Romanescu, Cristian Stoleriu & Andrei Lupașcu, „Morphometric characteristics of the Red Lake basin”, Analele Universității din Oradea – Geografie XX(1), 2010, [PDF](http://istgeorelint.uoradea.ro/Reviste/Anale/Art/2010-1/05_OK_AUOG-480-Romanescu.pdf). - Gheorghe Romanescu & Cristian Stoleriu, „Parametrii morfobatimetrici ai cuvetei lacustre Roșu”, 2010, [limnology.ro (PDF)](http://www.limnology.ro/water2010/Proceedings/44.pdf). - Gheorghe Romanescu & Cristian Stoleriu, „The Red Lake basin: morphometry and evolution”, Forum Geografic XII(1), 2013, [PDF](https://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2013/1/Romanescu.pdf). - Andrei Enea & Gheorghe Romanescu, „Silting rate of the Red Lake”, Lucrările Seminarului Geografic „D. Cantemir” 33, 2012, [PDF](https://www.seminarcantemir.uaic.ro/index.php/lsgdc/article/download/205/201/793). - Gavril Pandi & Gyula Horváth, „Riscuri asociate colmatării Lacului Roșu”, Riscuri și catastrofe IV(2), 2005, [PDF](https://riscurisicatastrofe.reviste.ubbcluj.ro/Volume/IV_Nr_2_2005/PDF/Pandi_Horvath.pdf). - Răzvan Begy, Constantin Cosma & Gyula Horváth, datări cu radioizotopi ale colmatării, Romanian Journal of Physics 54(9-10), 2009, [PDF](https://rjp.nipne.ro/2009_54_9-10/0943_0950.pdf). - Mircea Rogozea ș.a., „The 23 January 1838 Vrancea earthquake”, Romanian Reports in Physics 66, 2014, [PDF (arhivă)](https://web.archive.org/web/20220118193853/http://www.rrp.infim.ro/2014_66_2/A21.pdf). - Anca-Luminița Constantin, Angela Pantea & Raluca Stoica, „Parameters of the 1838 Vrancea earthquake”, Romanian Journal of Physics 56, 2011, [PDF](http://www.nipne.ro/rjp/2011_56_5-6/0813_0826.pdf); parametrii moderni: [AHEAD/EPICA](https://www.emidius.eu/AHEAD/event/18380123_1836_000). - Orbán Balázs, A Székelyföld leírása II, cap. XXIII „Kirándulás a Gyilkos tavához”, Pesta, 1869, [MEK](https://mek.oszk.hu/04800/04804/html/98.html). - Vákár P. Arthur, Gyilkostói kalauz, Gyergyószentmiklós, 1914, [MEK (PDF)](http://mek.oszk.hu/07800/07861/07861.pdf). - Dombay István & Magyari-Sáska Zsolt, „A Gyilkos-tó kialakulása és nevei”, MFK2004, [PDF](http://geography.hu/mfk2004/mfk2004/cikkek/dombay_magyarisaska.pdf). - Regulamentul Parcului Național Cheile Bicazului–Hășmaș (Romsilva, 2017), [PDF](http://cheilebicazului.itxs.ro/files/Regulamentul%20PNCB-H.pdf); broșura CEDDU „Comorile naturii”, [PDF](https://ceddu.ro/documente/Comorile_naturii_din_Parcul_National_Cheile_Bicazului_-_Hasmas.pdf). - Harta de azi și conturul lacului: © contribuitorii [OpenStreetMap](https://www.openstreetmap.org/copyright), licența ODbL. [mariuscomper.uk](https://mariuscomper.uk/) · [English](/lacul-rosu/en/)