# Cum începe Țara Românească Descălecarea povestită de Letopisețul Cantacuzinesc, după ediția princeps tipărită de Nicolae Bălcescu în *Magazinu istoricu pentru Dacia*, tomul IV, București, 1847, paginile 231–233, 311–316, 345–351 și, în tomul V, 8–18. Scanul paginilor: Un cuvânt de lămurire: anul 1290 și Radu Negru țin de tradiția cronicii; istoricii de azi nu le socotesc fapte stabilite. ## Coborârea, în șase popasuri Înainte de 1290, românii trec Dunărea și se așază la Turnul Severinului și pe Olt, Mureș și Tisa, până la Maramureș, cu banoveț neamul Basarabilor (F1–F3). 1. Plecarea, Făgăraș, anul 6798 (1290): „s-a ridicat de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade” (F4). 2. Câmpulung, pe apa Dâmboviței: „au început a face țară nouă” (F5). 3. Argeș: „și-au pus scaunul de domnie” (F6). 4. Răspândirea: orașe și sate „până în marginea Dunării și până în Olt” (F7). 5. Închinarea: „numai el să fie domn peste toți” (F8). 6. Pacea: „a domnit ani 24” (F11). ## Cronica, cuvânt cu cuvânt ### F0 · Titlul cronicii (p. 231) Ediția din 1847: ISTORIA / TIEREI ROMANESCI / de cândŭ aŭ descălicatŭ Românii. Română de azi: ISTORIA ȚĂRII ROMÂNEȘTI de când au descălecat românii. ### F1 · Românii trec Dunărea (p. 231) Ediția din 1847: Insă d'ântâiŭ s'au coprinsŭ de Românii carii au purcesŭ de la Romanĭ si aŭ venitŭ spre miéză-nópte. Decĭ trecândŭ apa Dunării, aŭ descălicatŭ la turnulŭ Severinului, alții in țéra unguréscă pre apa Oltului, si pre apa Moresiului, si pre apa Tisei, ajungândŭ si pînă la Marămuresiŭ. Română de azi: Însă mai întâi s-a cuprins de românii care au pornit de la romani și au venit spre miazănoapte. Deci, trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului, alții în Țara Ungurească, pe apa Oltului și pe apa Mureșului și pe apa Tisei, ajungând și până la Maramureș. ### F2 · Întinderea până la Nicopole (p. 231) Ediția din 1847: Ear' cei ce au descălicatŭ la turnulŭ Severinului, s'aŭ tinsŭ pre suptŭ pólele muntelui pînă în apa Oltui, alții s'aŭ pogorîtŭ pre Dunăre în josŭ, si asià împlându-se totŭ loculŭ de ei, au venitŭ pînă în marginea Nicopoiĭ. Română de azi: Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au întins pe sub poalele muntelui până la apa Oltului; alții s-au pogorât pe Dunăre în jos și, așa umplându-se tot locul de ei, au ajuns până în marginea Nicopolei. ### F3 · Banovețul Basarab (p. 231) Ediția din 1847: Atunce s'au alesŭ dintr'însii boiarii carii aŭ fostŭ de némŭ mare, si puseră Banovețŭ un némŭ ce le zicea Basarabĭ, să le fie lorŭ capŭ, adecă marĭ banĭ. Si asiezară ântâiŭ să fie scaunulŭ la turnulŭ Severinului, alŭ doilé scaunŭ s'au pogorîtŭ la Strechaia, alŭ treilé scaunŭ s'au pogorîtŭ la Craiova. Română de azi: Atunci s-au ales dintre ei boierii care fuseseră de neam mare și au pus banoveț un neam căruia îi zicea Basarabi, să le fie lor cap, adică mari bani. Și au așezat: mai întâi să fie scaunul la Turnul Severinului, al doilea scaun s-a pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-a pogorât la Craiova. ### F4 · Anul 6798, Radu Negru (p. 231) Ediția din 1847: Si asià fiindŭ, multă vreme au trecutŭ, totŭ ei oblăduindŭ acea parte de locŭ. Ear' cândŭ au fostŭ la cursulŭ anilorŭ de la Adam 6798 (1290), fiindŭ în țéra unguréscă un Voevodŭ ce l'aŭ chematŭ RADULU NEGRU VOEVODU mare herțegŭ pre Almasiŭ si pre Făgărasiŭ, redicatu-s'au de acolo cu tótă casa lui, si cu mulțime de noróde, Română de azi: Și așa fiind, multă vreme a trecut, tot ei oblăduind acea parte de loc. Iar când a fost la cursul anilor de la Adam 6798 (1290), fiind în Țara Ungurească un voievod căruia îi zicea RADU NEGRU VOIEVOD, mare herțeg peste Almaș și peste Făgăraș, s-a ridicat de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: ### F5 · Câmpulung și biserica (p. 232) Ediția din 1847: Românĭ, Papistasĭ, Sasĭ, de totŭ feliulŭ de ómenĭ, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început'aŭ a face țéră nóuă. Antâiŭ au facutŭ orasiulŭ ce-ĭ zicŭ Câmpulungŭ, acolo au făcutŭ si o bisérică mare si frumósă si înaltă. Română de azi: români, papistași, sași, de tot felul de oameni, pogorându-se pe apa Dâmboviței, au început a face țară nouă. Mai întâi au făcut orașul căruia îi zic Câmpulung; acolo au făcut și o biserică mare și frumoasă și înaltă. ### F6 · Scaunul de domnie la Argeș (p. 232) Ediția din 1847: De acolo au descălicatŭ la Argesiŭ, si ear' au făcutŭ orasiŭ mare si si-aŭ pusŭ scaunulŭ de domnie, făcândŭ curtĭ de piétră si case domnescĭ, si bisérică mare si frumósă. Română de azi: De acolo au descălecat la Argeș și iar au făcut oraș mare și și-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piatră și case domnești și biserică mare și frumoasă. ### F7 · Noroadele se întind (p. 232) Ediția din 1847: Eer' noródele ce pogorâse cu dînsulŭ, uniĭ s'aŭ tinsŭ pre suptŭ munțĭ, ajungândŭ pînă în apa Siretului, si pînă la Brăilă; ear' alții s'aŭ tinsŭ în josŭ preste totŭ loculŭ de au făcutŭ orasie si sate pînă în marginea Dunării si pînă în Oltŭ. Română de azi: Iar noroadele ce se pogorâseră cu dânsul, unii s-au întins pe sub munți, ajungând până la apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașe și sate până în marginea Dunării și până în Olt. ### F8 · Închinarea Basarabilor (p. 232) Ediția din 1847: Atunce si Băsărăbesciĭ cu tótă boierimea ce era mai înainte preste Oltŭ, s'au sculatŭ cu toții de au venitŭ la Radulŭ Vodă Negru inchinându-se; să fie suptŭ porunca lui, si numai elŭ să fie Domnŭ preste toțĭ. De atunce s'aŭ numitŭ țéra de 'ĭ zicŭ Tiéra Românéscă. Română de azi: Atunci și Basarabii, cu toată boierimea ce era mai înainte peste Olt, s-au sculat cu toții de au venit la Radu Vodă Negru, închinându-i-se: să fie sub porunca lui și numai el să fie domn peste toți. De atunci s-a numit țara căreia îi zic Țara Românească. ### F9 · Titlușul domnului (p. 232) Ediția din 1847: Ear' titlusiulŭ Domnului s'aŭ făcutŭ precumŭ arată mai josŭ; «Intru Christos Dumnezeu celŭ bunŭ-credinciosŭ si celŭ bunŭ-de-cinste, si celŭ iubitoriŭ de Christos, si singurŭ biruitoriŭ Iõ Radulŭ Negru Voevodŭ, cu mila lui Dumnezeu, Domnŭ a tótă țéra Românéscă, si Herțegŭ alŭ Almasiuluĭ si allŭ Făgărasiului.» Română de azi: Iar titlușul domnului s-a făcut precum arată mai jos: «Întru Hristos Dumnezeu, cel bun-credincios și cel bun de cinste, și cel iubitor de Hristos, și singur biruitor, Io Radu Negru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn a toată Țara Românească, și herțeg al Almașului și al Făgărașului.» ### F10 · Titlușul din hrisoave (p. 232) Ediția din 1847: Acesta este titlusiulŭ Domnilorŭ de atunce începându-se pîn'acumŭ, precumŭ adeveratŭ se vede că este scrisŭ la tóte chrisóvele țereĭ. Română de azi: Acesta este titlușul domnilor, începându-se de atunci până acum, precum adevărat se vede că este scris la toate hrisoavele țării. ### F11 · Pace și 24 de ani de domnie (p. 232) Ediția din 1847: Si în acestasĭ chipŭ tocmitu-si-au Radulŭ Vodă țéra cu bună pace, că încă nu era de turcĭ împresurată, si au domnitŭ pînă la mórte, îngropându-lŭ la biserica lui din Argesiŭ. Si au domnitŭ anĭ 24. Română de azi: Și în același chip și-a tocmit Radu Vodă țara cu bună pace, că încă nu era de turci împresurată, și a domnit până la moarte, îngropându-l la biserica lui din Argeș. Și a domnit ani 24. ### F12 · Trecerea la alți domni (p. 233) Ediția din 1847: De aice se începe povestea altorŭ Domnĭ carii au venitŭ pre urma Negrului Vodă, precumŭ arată mai josŭ. Română de azi: De aici se începe povestea altor domni care au venit pe urma Negrului Vodă, precum arată mai jos. ## Pribegia: trei valuri peste munți La trei veacuri după Descălecare, boierii munteni pribegesc în Ardeal în 1629–1632, în 1658–1659 și în 1673–1677. 1. Vulcan–Hațeg, 1629–1632: „s-au sculat toți și au pribegit în Țara Ungurească, trecând pe plaiul Vulcanului la Hațeg” (P1). 2. Brașov și Moldova, 1658–1659: „au scăpat în cetatea Brașovului cu jupânese, cu coconi, cu toți” (P4). 3. Sibiu și Brașov, 1673–1677: „a trecut la Brașov, unde erau și ceilalți frați ai lui” (P6). ## Pribegia, cuvânt cu cuvânt ### P1 · Fuga din octombrie 7138 (p. 311) Ediția din 1847: Ear' cându au fostu la Octomvrie 17, an. 7138, vezîndu acei boiari că nu mai potu birui, se sculară toți de pribegiră în țéra Unguréscă, trecând pre plaiulu Vulcanului la Hațagu; însă boiarii anume: Matei Aga din Brâncovéni, si Aslanu Vorniculu, si Gorganu Spătariulu, si Barbulu Paharniculu Brădesculu, si Michaiu Spătariulu, si Dumitru Slugiariulu si Filisianulu, si Mitrea Vistiariulu, si alți mulți boiari, si toți locuiră la un locu, avându mare cinste si socotință dela Racoți Georgie Craiulu, si dela Grofulu, si dela Zolomi David, si dela toți némisii. Română de azi: Iar când a fost la octombrie 17, anul 7138, văzând acei boieri că nu mai pot birui, s-au sculat toți și au pribegit în Țara Ungurească, trecând pe plaiul Vulcanului la Hațeg; iar boierii anume: Matei Aga din Brâncoveni, și Aslan Vornicul, și Gorgan Spătarul, și Barbu Paharnicul Brădescu, și Mihai Spătarul, și Dumitru Slugiarul și Filisianul, și Mitrea Vistierul, și alți mulți boieri, și toți au locuit la un loc, având mare cinste și socotință de la Gheorghe Rákóczi, craiul, și de la groful, și de la Zolomi David, și de la toți nemeșii. ### P2 · Mazilirea lui Leon Vodă (p. 314) Ediția din 1847: Ear' cându au fostu la Julie 21, an. 7140, venit'au dela pórtă, de au luat domnia lui Leon Vodă, si în dată au purcesu de s'au dusu la Țarigradu. Si au domnit (Leon Vodă) ani doi si jumetate fără 8 zile. Română de azi: Iar când a fost la iulie 21, anul 7140, au venit de la Poartă de au luat domnia lui Leon Vodă, și îndată au purces de s-au dus la Țarigrad. Și au domnit (Leon Vodă) doi ani și jumătate fără 8 zile. ### P3 · Constantin Șerban trece muntele (p. 345) Ediția din 1847: Cându au fostu Genarie 5, an. 7166, trimis'au împeratulu Sultanŭ Mechmet si Vezirazemulŭ Kiupriuliulu Mechmet pasia de au mazilitu pre Costandinŭ Vodă, si au trimisŭ pre altŭ Domnŭ ce-i zicea Michnea, încă cu osti Turcesci, cu 30000; ear' Costandinŭ Vodă déca prinse de veste au trecutŭ muntele la Ardealŭ, cu tótă casa lui întrégă, si cu toți boiarii țerei. Si au domnitŭ Costandinŭ Vodă 4 ani fără 3 luni, an. 7166. Română de azi: Când a fost ianuarie 5, anul 7166, au trimis împăratul, sultanul Mehmed, și marele vizir, Köprülü Mehmed pașa, de l-au mazilit pe Constantin Vodă, și au trimis alt domn căruia îi zicea Mihnea, încă și cu oști turcești, cu 30.000; iar Constantin Vodă, de cum a prins de veste, a trecut muntele în Ardeal, cu toată casa lui întreagă și cu toți boierii țării. Și a domnit Constantin Vodă 4 ani fără 3 luni, anul 7166. ### P4 · Pană Filipescu scapă la Brașov (pp. 349–350) Ediția din 1847: Atuncé pre acea vréme, era si Costandinŭ Cantacuzino Postelniculŭ cu tótă casa lui si cu ginere-seŭ Pană Filipesculŭ bivŭ vel-Spătariŭ, ear' cu casa lui la satele lorŭ dela munte, prè apa Praovei, den porunca Michnii lăsați cu voia lui, si cu carte iscălită cu mâna lui, ca să siéză acolo să se odihnéscă cu bună pace, nebântuiți de nimine, numai au pohtitŭ pre 2 coconi ai lui Costandinŭ Postelnicu, anume, Drăghiciŭ Logofetulŭ si Serbanŭ Postelniculŭ ca să se afle lângă dînsulŭ cu slusbă dréptă, precumu s'au si aflatŭ. [...] lovitu-i-au fără véste, Marți diminéța, Avgustŭ 16, an. 7166. Gonitu-i-au pre toți munții Praovei, dóue zile si dóue nopți, pînă le-au deschisŭ Dumnezeu calea, si au scăpatŭ în cetatea Brasiovului cu jupânése, cu coconi, cu toți, si nici pre unulŭ n'au prinsŭ. Văzîndŭ acesti boiari atâta nebunie a Michnii Vodă pornită asupra lorŭ, socotiră că nu vorŭ puté trăi în zilele lui, ci au trecutŭ în țéra Moldovei cu totulu, si au datŭ véste si fiiu-seŭ lui Serbanŭ, de au fugitŭ dela Michnea, cândŭ era tabăra la Sibiiŭ, si s'au curtenitŭ la Ghica Vodă. Română de azi: Atunci, pe acea vreme, era și Constantin Cantacuzino Postelnicul cu toată casa lui și cu ginerele său Pană Filipescu, fost mare spătar, iar cu casa lui la satele lor de la munte, pe apa Prahovei, din porunca lui Mihnea lăsați cu voia lui și cu carte iscălită cu mâna lui, ca să șadă acolo să se odihnească cu bună pace, nebântuiți de nimeni; numai a pohtit pe 2 feciori ai lui Constantin Postelnicul, anume Drăghici Logofătul și Șerban Postelnicul, ca să se afle lângă dânsul cu slujbă dreaptă, precum s-au și aflat. [...] I-au lovit fără veste, marți dimineața, august 16, anul 7166. I-au gonit prin toți munții Prahovei, două zile și două nopți, până le-a deschis Dumnezeu calea, și au scăpat în cetatea Brașovului cu jupânese, cu coconi, cu toți, și nici pe unul nu l-au prins. Văzând acești boieri atâta nebunie a lui Mihnea Vodă pornită asupra lor, au socotit că nu vor putea trăi în zilele lui, ci au trecut în Moldova cu totul, și au dat de veste și fiului său lui Șerban, de a fugit de la Mihnea, când era tabăra la Sibiu, și s-au curtenit la Ghica Vodă. ### P5 · Băleanul trece muntele la Sibiu (p. 13) Ediția din 1847: Ear' Băleanulŭ si cu ginere-seŭ Chrizea, si cu Negoe Vorniculŭ Săcuianulŭ, si cu Radulŭ Banulŭ Năsturelŭ, si cu Staico Paharniculŭ Bucsanulŭ numai de câtŭ prinseră pre Costandinŭ Slugiarulŭ si-lŭ puseră în butuci [...], ear' apoi simțindŭ că adeveratŭ vine Duca Vodă Domnŭ, ei începură a fugi în susŭ, cătră Pitesti, luândŭ cu dînsii si pre Costandinŭ Slugiarulŭ, ducându-lŭ pînă la monăstirea din Argesiu, ear' Băleanulŭ si cu ginere-seŭ si cu Negoe Vorniculŭ aŭ trecutŭ muntele la Sibiiŭ; ear' Radulŭ Năsturelŭ si cu Staico aŭ fugitŭ la munte. Decĭ sosindŭ si Duca Vodă la scaunŭ în zioa de svântulŭ Nicolae, Dechemvrie 6, an. 7182, [...] Română de azi: Iar Băleanul și cu ginerele său Hrizea, și cu Neagoe Vornicul Săcuianul, și cu Radu Banul Năsturel, și cu Staico Paharnicul Bucșanul numaidecât l-au prins pe Constantin Slugiarul și l-au pus în butuci [...], iar apoi simțind că adevărat vine Duca Vodă domn, ei au început a fugi în sus, către Pitești, luând cu dânșii și pe Constantin Slugiarul, ducându-l până la mănăstirea din Argeș, iar Băleanul și cu ginerele său și cu Neagoe Vornicul au trecut muntele la Sibiu; iar Radu Năsturel și cu Staico au fugit la munte. Deci sosind și Duca Vodă la scaun în ziua de Sfântul Nicolae, decembrie 6, anul 7182, [...] ### P6 · Cantacuzinii trec la Brașov (pp. 15–16) Ediția din 1847: ear' frate-seŭ Jordache cu cumnatu-său Barbulŭ Fărcășianulŭ Vistiariulŭ scăpară den ochii lorŭ, si trecură la Brasiovŭ. [...] Atuncé si Mateiŭ Aga [...] si îndată se învârteji si trecù pre Teléjină în țéra Unguréscă. [...] Ear' Michaiŭ Spătariulŭ scăpândŭ trecut-aŭ la Brasiovŭ, unde era și ceilalți frațĭ aĭ luĭ. Română de azi: iar fratele său Iordache cu cumnatul său Barbu Fărcășanu Vistierul au scăpat din ochii lor și au trecut la Brașov. [...] Atunci și Matei Aga [...] și îndată s-a învârtejit și a trecut pe Teleajen în Țara Ungurească. [...] Iar Mihai Spătarul, scăpând, a trecut la Brașov, unde erau și ceilalți frați ai lui. ### P7 · Al patrulea an din domnia Ducii Vodă (p. 17) Ediția din 1847: Ear' după aceea, cându fu alu patrulea anu din domnia Ducăi Vodă, sculatu-s-au Mechmet pașia Veziriulŭ cu tótă puterea împerătéscă de s'aŭ dusŭ la țéra Căzăcéscă, la o cetate ce se chiamă Cechrinŭ, aprópe de apa Niprului, [...] Română de azi: Iar după aceea, când fu al patrulea an din domnia Ducăi Vodă, s-a sculat Mehmed pașa Vizirul cu toată puterea împărătească de s-au dus la Țara Căzăcească, la o cetate ce se cheamă Cehrin, aproape de apa Niprului, [...] ## Temeiuri Textul urmează ediția princeps a cronicii, tipărită de Nicolae Bălcescu în *Magazinu istoricu pentru Dacia*, tomul IV, București, 1847, după un manuscris din vremea lui Ștefan Cantacuzino. Redacția lui Bălcescu diferă pe alocuri de ediția critică din 1960 (ex. „s-au coprins” față de „izvodindu-se”; titlușul în română, nu în slavonă). Episoadele Pribegiei vin din aceeași ediție (tomul IV și tomul V), după manuscrisul din vremea lui Ștefan Cantacuzino, azi la Cluj, fond Blaj nr. 112; anii cronicii sînt bizantini, cu începutul la 1 septembrie. Slăbirea Hoardei de Aur după 1341 și înaintarea Ungariei și a Poloniei în anii 1340 alcătuiesc cadrul verificat al începutului moldovean; pentru Țara Românească, neatârnarea se câștigă față de Ungaria, la Posada, în 1330. Moldova lui Dragoș și Banatul de Severin sunt formațiuni de graniță ale regilor Ungariei; Țara Românească se rupe de sub suzeranitatea ungară la 1330. ## Întrebări **De ce anul 1290 nu e fapt stabilit?** Pentru că ține de tradiția cronicii: așa povestește Letopisețul Cantacuzinesc, iar istoricii de azi nu-l socotesc fapt stabilit. **Ce ediție citește pagina?** Ediția princeps a cronicii, tipărită de Nicolae Bălcescu în *Magazinu istoricu pentru Dacia*, tomul IV, București, 1847, după un manuscris din vremea lui Ștefan Cantacuzino. **Ce este Pribegia?** Trei valuri de fugă ale boierilor munteni peste munți, în Ardeal: în 1629–1632, în 1658–1659 și în 1673–1677, povestite tot de cronică. **Unde se află manuscrisul?** La Cluj, în fondul Blaj, nr. 112: manuscrisul după care s-a tipărit ediția din 1847. **Cât a domnit Radu Negru, după cronică?** 24 de ani. Cronica spune că l-au îngropat în biserica lui de la Argeș. **Ce sunt anii 7138 sau 7166?** Ani bizantini, numărați de la Adam, cu începutul la 1 septembrie: octombrie 7138 înseamnă octombrie 1629, iar august 7166 înseamnă august 1658. Un proiect de Marius Comper. Tălmăciri: Marius Comper.