Lilieci · ecolocație

# Liliacul nu e orb, dar vânează cu urechile. Găsește și tu molia după ecou

Un liliac mic, ca cei care zboară vara pe lângă felinare, găsește o molie în beznă după ecoul propriului strigăt. Ecoul se întoarce în cam o sutime de secundă. De 10 ori mai încet, îl poți auzi. Apoi vânezi tu.

Pune căștile: în ele auzi și din ce parte vine ecoul. Sunetul pornește doar când apeși. Pe iPhone, scoate telefonul de pe silențios.

## Ești liliacul. Undeva în fața ta e o molie

Un liliac pitic (Pipistrellus pipistrellus) strigă, când caută hrană, cam de 10–12 ori pe secundă. Strigătul de aici e sintetizat din măsurători. Apasă și ascultă un strigăt la viteza lui reală. N-o să auzi nimic, și asta e prima surpriză.

Cum se joacă: strigă de câteva ori (butonul sau tasta Space), ascultă cât de repede vine ecoul și din ce parte, apoi atinge locul unde crezi că e molia. Cu tastatura: săgețile mută ținta, Enter o fixează. Cu cât ecoul vine mai repede, cu atât molia e mai aproape; diferența e de câteva sutimi de secundă. Fără căști, te ghidezi doar după întârziere.

Pe scurt: liliacul strigă, sunetul ajunge la molie și se întoarce; din întârzierea ecoului, liliacul știe cât de departe e prada.

## Ce ai auzit, de fapt

Strigătul unui liliac pitic are cea mai mare parte a energiei pe la 45 de kiloherți, iar urechea omului se oprește pe la 20. Și nu e un strigăt slab: unii lilieci tropicali care vânează în aer liber ajung la 122–134 de decibeli, măsurați la 10 centimetri de gură. Pentru noi, e liniște. Strigătul durează cam 6 milisecunde.

Ca să-l aduci în auzul tău, îl încetinești, cum fac cercetătorii cu înregistrările. De 10 ori mai încet, strigătul coboară la 4,5–5,6 kiloherți și ține cam o zecime de secundă. Ecoul vine la fel, încetinit și el.

1,1–2,2 m distanța la care un liliac pitic observă o insectă, măsurată în natură
6,6–12,8 ms cât face ecoul dus-întors pe aceste distanțe
343 m/s viteza sunetului în aer la 20 °C

Socoteala e cea pe care ai făcut-o cu urechea: sunetul merge la molie și se întoarce, deci distanța e timpul înmulțit cu viteza sunetului și împărțit la doi. La 2,2 metri, ecoul se întoarce după 12,8 milisecunde. Liliacul primește un asemenea ecou la fiecare strigăt, de zeci de ori pe secundă, din zbor.

## Un atac întreg durează mai puțin de o secundă

Când vânează, liliacul strigă tot mai des. Întâi caută, cu un strigăt la 85–95 de milisecunde. Când a prins un ecou, se apropie și strigă mai scurt și mai des. Pe ultimii 50 de centimetri pornește un bâzâit: până la 180–200 de strigăte pe secundă. Urmărirea întreagă, de la apropiere până la prinderea insectei, durează de obicei 0,2–0,55 secunde.

căutare
apropiere
bâzâitul final

Apasă ca să auzi atacul.

Atacul de aici e o schemă făcută din valorile măsurate pe lilieci pitici în natură, nu o singură înregistrare: 34 de strigăte în 774 de milisecunde: trei de căutare, apoi o urmărire de 519 milisecunde, încheiată cu bâzâitul de 160 de milisecunde și 24 de strigăte. Detectoarele de lilieci împart frecvența fără să încetinească timpul; așa sună noaptea pentru cei care îi numără.

## O molie aude liliacul de la 30 de metri

Multe molii au urechi. La o molie comună în Europa (Noctua pronuba), cercetătorii au măsurat neuronul auditiv: răspunde la strigătul liliacului lui Leisler (Nyctalus leisleri) de la până la 33,2 metri. Liliacul observă molia abia de la 8,7–15,4 metri. Molia află prima și are timp să se ferească.

Un liliac a găsit o cale de ocolire: liliacul cârn (Barbastella barbastellus) strigă în șoaptă. Măsurat la 10 centimetri de gură, strigătul lui are 94 de decibeli, față de 127 la liliacul lui Leisler. Neuronul moliei răspunde la el abia de la mai puțin de 3,5 metri, iar liliacul cârn observă molia de la 2,2–5 metri, adesea mai departe decât îl aude ea.

## Și totuși vede

„Orb ca liliacul” e o expresie, nu biologie. Cele mai multe specii de lilieci au ochi funcționali, cu conuri, iar multe au păstrat sensibilitatea la ultraviolet. Un liliac care polenizează flori în America tropicală (Glossophaga soricina) vede lumina ultravioletă până la 310 nanometri.

La vânătoarea de insecte mici, ochii contează puțin. Liliacului nordic (Eptesicus nilssonii) văzul i-a folosit doar la molii cu anvergura de cel puțin 5 centimetri, pe care le zărea în medie de la 3,5 metri. Pentru o insectă măruntă, în beznă, rămâne ecoul. Liliecii de fructe din Lumea Veche (Africa, Asia, Australia) nu au ecolocația din laringe a celorlalți lilieci (câțiva ecolocalizează cu clicuri din limbă); ei se bizuie mai mult pe văz.

## O mie de țânțari pe oră? Nimeni n-a măsurat asta

Numărul circulă de zeci de ani. Pare să vină dintr-un experiment al lui Donald Griffin și al colegilor săi, publicat în 1960: lilieci ținuți într-o cameră mică plină de insecte, lăsați liberi 10–15 minute. Cel mai bun rezultat cu țânțari a fost 9,5 pe minut, timp de 15 minute, la un liliac de 3,7 grame. Cu musculițe de oțet, ritmul a ajuns la 20 pe minut.

Înmulțite cu 60, dau 600 sau 1.200 „pe oră”. Dar lucrarea nu dă niciun număr pe oră, iar în natură nu există o cameră plină de țânțari. Un liliac mic nord-american (Myotis lucifugus) mănâncă, după măsurătorile din teren, între 1,8 și 3,7 grame de insecte pe noapte, multe musculițe și alte muște mici, dar și gândaci și molii, nu doar țânțari.

## În România: 32 de specii, toate ocrotite

Centrul de Cercetare a Liliecilor din Carpați numără 32 de specii în România. Toate sunt ocrotite prin lege. Specia pe care ai ascultat-o e liliacul pitic: 3–8 grame, cu aripile deschise de 20–23,5 centimetri.

Dacă găsești un liliac căzut, nu-l atinge cu mâna goală: poate purta virusuri înrudite cu turbarea, iar mușcătura e atât de mică încât poate trece neobservată. Pune mănuși groase sau cheamă un specialist. Dacă ai fost mușcat sau zgâriat, spală bine rana și mergi la medic.

Iarna, liliecii hibernează în peșteri, poduri și pivnițe. O rezervație de lilieci din vestul Poloniei, Nietoperek, e închisă vizitatorilor între 15 octombrie și 15 aprilie, cât dorm. Fiecare trezire îi costă scump: trezirile din timpul iernii pot consuma 60–85% din energia întregii hibernări. Un vizitator care îl deranjează îl poate trezi și îl poate lăsa fără rezervele de care are nevoie ca să apuce primăvara.

## Diseară

Liliecii pitici ies din adăpost cam la 20 de minute după apus (așa s-a măsurat în Marea Britanie). Stai lângă un felinar sau deasupra unei ape liniștite și uită-te după zborul lor frânt, în zigzag. Unele cotituri bruște sunt atacuri: un bâzâit pe care nu-l auzi, încheiat în mai puțin de o secundă.

## Cum am făcut

Toate sunetele sunt sintetizate în browser din valori publicate, nu înregistrate. Strigătul: 6 milisecunde, o coborâre de frecvență urmată de o coadă aproape constantă la 45 kHz (Kalko și Schnitzler, 1993). Încetinirea de 10 ori împarte frecvențele la 10 și înmulțește duratele cu 10. În joc, molia stă la 1,1–2,2 metri, distanța de detectare măsurată pe lilieci pitici în natură (Kalko, 1995). Tăria ecoului și direcția din căști sunt aproximative: urechea ta folosește aceleași indicii ca liliacul, dar nu la fel de fin. Atacul e o schemă: intervalele sunt cele măsurate pentru căutare, apropiere și bâzâit, nu ale unei singure treceri; urmărirea din schemă durează 519 milisecunde, în intervalul măsurat.

## Surse

Kalko E.K.V., Schnitzler H.-U. (1993). Plasticity in echolocation signals of European pipistrelle bats in search flight. Behavioral Ecology and Sociobiology 33: 415–428. [doi:10.1007/BF00170257](https://doi.org/10.1007/BF00170257)

Kalko E.K.V. (1995). Insect pursuit, prey capture and echolocation in pipistrelle bats. Animal Behaviour 50: 861–880. [doi:10.1016/0003-3472(95)80090-5](https://doi.org/10.1016/0003-3472(95)80090-5)

Griffin D.R., Webster F.A., Michael C.R. (1960). The echolocation of flying insects by bats. Animal Behaviour 8: 141–154. [doi:10.1016/0003-3472(60)90022-1](https://doi.org/10.1016/0003-3472(60)90022-1)

Elemans C.P.H. et al. (2011). Superfast muscles set maximum call rate in echolocating bats. Science 333: 1885–1888. [doi:10.1126/science.1207309](https://doi.org/10.1126/science.1207309)

Goerlitz H.R. et al. (2010). An aerial-hawking bat uses stealth echolocation to counter moth hearing. Current Biology 20: 1568–1572. [doi:10.1016/j.cub.2010.07.046](https://doi.org/10.1016/j.cub.2010.07.046)

Surlykke A., Kalko E.K.V. (2008). Echolocating bats cry out loud to detect their prey. PLoS ONE 3: e2036. [doi:10.1371/journal.pone.0002036](https://doi.org/10.1371/journal.pone.0002036)

Simões B.F. et al. (2019). As blind as a bat? Opsin phylogenetics illuminates the evolution of color vision in bats. Molecular Biology and Evolution 36: 54–68. [doi:10.1093/molbev/msy192](https://doi.org/10.1093/molbev/msy192)

Liu Z. et al. (2022). Molecular convergence and transgenic evidence suggest a single origin of laryngeal echolocation in bats. iScience 25: 104114. [doi:10.1016/j.isci.2022.104114](https://doi.org/10.1016/j.isci.2022.104114)

Winter Y., López J., von Helversen O. (2003). Ultraviolet vision in a bat. Nature 425: 612–614. [doi:10.1038/nature01971](https://doi.org/10.1038/nature01971)

Müller B. et al. (2009). Bat eyes have ultraviolet-sensitive cone photoreceptors. PLoS ONE 4: e6390. [doi:10.1371/journal.pone.0006390](https://doi.org/10.1371/journal.pone.0006390)

Rydell J., Eklöf J. (2003). Vision complements echolocation in an aerial-hawking bat. Naturwissenschaften 90: 481–483. [doi:10.1007/s00114-003-0464-x](https://doi.org/10.1007/s00114-003-0464-x)

Anthony E.L.P., Kunz T.H. (1977). Feeding strategies of the little brown bat, Myotis lucifugus, in southern New Hampshire. Ecology 58: 775–786. [doi:10.2307/1936213](https://doi.org/10.2307/1936213)

Centrul de Cercetare a Liliecilor din Carpați, [Bats of Romania](https://lilieci.ro/en/world-of-bats/bats-of-romania/); Raportul național al României către EUROBATS (2026), [PDF](https://www.eurobats.org/sites/default/files/document/2026-08/EUROBATS%20National%20Implementation%20Report%20MoP10%20-%20Romania.pdf).

Bat Conservation Trust, [Common pipistrelle](https://www.bats.org.uk/about-bats/what-are-bats/uk-bats/common-pipistrelle) (greutate, anvergură, frecvență, ieșirea după apus).

Villada-Cadavid T. et al. (2025), Oecologia , [doi:10.1007/s00442-025-05835-9](https://doi.org/10.1007/s00442-025-05835-9); Borzęcka J. et al. (2021), Biology 10: 593, [doi:10.3390/biology10070593](https://doi.org/10.3390/biology10070593).

CDC, [Rabies and bats](https://www.cdc.gov/rabies/exposure/animals/bats.html).