Mâna stângă interzisă

În 1986, revista National Geographic a strâns răspunsuri de la 1.177.507 americani cu vârste între 10 și 86 de ani, despre mâna cu care scriu și cea cu care aruncă. Cercetătorii Avery Gilbert și Charles Wysocki au sortat răspunsurile după anul nașterii: 3–4% dintre cei născuți înainte de 1920 erau stângaci, față de 11–12% dintre cei născuți după 1950, de trei ori mai mulți, în aceeași țară, la aceeași întrebare. sursă: Hand preference and age in the United States

Un sondaj uriaș poate ascunde o eroare de memorie sau de rușine socială. De aceea contează al doilea rezultat, obținut fără să întrebe pe nimeni nimic: I.C. McManus și Alex Hartigan au recodat cadru cu cadru 391 de englezi filmați între 1897 și 1913 de operatorii Mitchell și Kenyon, numărând cu ce mână flutură din mână spre cameră. În aceleași filmări, oamenii mai în vârstă foloseau mâna stângă mai des decât cei mai tineri, tiparul unui minim chiar în jurul anului 1900, obținut fără raportarea participanților. sursă: The decline of left-handedness in Victorian England: arm-waving in the films of Mitchell and Kenyon

Genetica singură nu poate explica o schimbare atât de rapidă, dintr-o generație în alta. O meta-analiză din 2022 pe 21.127 de perechi de gemeni arată că moștenirea genetică răspunde pentru cel mult un sfert din diferențele de stângăcie dintre oameni; restul rămâne deschis unor factori care nu țin de gene, singurii care s-ar fi putut schimba de la bunici la nepoți fără nicio mutație. sursă: Handedness in twins: meta-analyses

Printre schimbările documentate între bunicii născuți înainte de 1920 și nepoții născuți după 1950 se numără slăbirea disciplinei școlare care obliga copiii stângaci să scrie cu dreapta. Această schimbare poate explica o parte din evoluție; studiile citate nu stabilesc cât anume și nu exclud alte cauze.

Niciuna dintre cele două surse istorice nu oferă date pentru fiecare an: sondajul din 1986 grupează respondenții pe decenii de naștere, iar filmările Mitchell și Kenyon acoperă doar 1897–1913. Pagina arată deci doi poli fermi, înainte de 1920 și după 1950, cu un gol între ei.

Pragurile „dreptaci”, „amestecat” și „stângaci” de mai sus vin dintr-o singură convenție (Veale, 2014); alte studii trasează limitele altfel, așa că LQ-ul tău exact contează mai mult decât eticheta pe care i-o punem.

Procentele din studiul genetic provin din mâna declarată pentru scris, în timp ce testul de aici calculează LQ din zece gesturi. Cele două clasificări trebuie citite separat.