# De ce sunt cele mai vechi mănăstiri ale Țării Românești acolo unde sunt?

Pune trei semne pe hartă, acolo unde crezi că stăteau. Apoi lasă hrisoavele să le așeze, în ordinea în care apar în documente, și încearcă pe rând explicațiile.

## Unde crezi că stăteau?

Harta arată doar relieful și apele dintre Carpați și Dunăre, fără granițe. În secolul al XIV-lea, Țara Românească nu avea un contur fix: puterea domnului se sprijinea pe legături cu comunități și boieri locali, iar întinderea ei s-a precizat treptat.

Pune trei semne acolo unde crezi că s-au ridicat primele mănăstiri.

## Ordinea în care apar în documente

Fiecare punct apare în anul primului document păstrat care numește mănăstirea. Punctele pline au dată scrisă în act; pentru cele goale, editorii au stabilit datarea după conținut. Până în 1500, documentele atestă 16 case și învoirea de a zidi încă una, la Licura; 14 dintre ele pot fi puse pe hartă.

Anul de pe hartă nu e anul întemeierii. Este prima dată când mănăstirea e atestată în scris; poate fi mult mai veche.

## Pe dealuri și în câmpie, nu la munte

Din cele 14 case atestate până în 1500 și puse pe hartă, 10 stau pe dealuri, patru în câmpie, niciuna la munte, peste 800 de metri. Cea mai sus stă Bistrița, la poalele muntelui.

Câmpia nu e goală: Snagov, pe un lac, Bolintin, „din pădurea cea mare”, Glavacioc și Târgșor apar înainte de 1500.

Iar prima din listă, Vodița, stă chiar pe malul Dunării.

## Păzeau trecătorile spre Transilvania?

Dintre casele atestate până în 1500, Cozia și, dacă identificarea e bună, Ostrov, de lângă ea, se află pe culoarul Oltului spre Transilvania, iar Vodița lângă Porțile de Fier. Pe drumurile de la Rucăr spre Bran și de pe Prahova nu apare niciuna în acest răstimp.

Niciun hrisov consultat nu încredințează vreunei mănăstiri paza trecătorilor. Acolo unde apare, legătura cu trecătorile ține de veniturile vamale: în 1415 Mircea dă Coziei vama de la Genune, iar scutirea de vamă a carelor ei, dată pe la 1406 (după editori) și din nou în 1419, e reînnoită în 1451 „la târguri, la vaduri sau pe drumurile munților”.

**Documentele nu o susțin.**

## S-au ferit de Dunăre, de teama turcilor?

Cronologia nu se potrivește. Vodița (pe la 1374), Tismana (1385), Cozia și Cotmeana (1388) sunt atestate înainte ca otomanii să stăpânească cetăți pe Dunăre: Nicopole era a lor la asediul din 1396, țaratul de la Vidin se încheie în același an, iar Giurgiul e luat în 1417 sau, după cercetări mai noi, în 1420. Vodița e chiar pe Dunăre.

Mai târziu, Dunărea aduce venit mănăstirilor: Tismana primește vama de la Calafat (1480), iar Bolintin e scutit de vamă la Brăila, Dârstor și Giurgiu (între 1479 și 1480). Un hrisov al lui Mircea din 1409 e scris chiar la Giurgiu.

**Datele nu arată că s-au ferit de Dunăre.**

## Stăteau aproape de domn?

Hrisoavele spun unde erau scrise. În primul volum al documentelor Țării Românești, cel mai vechi act datat la Argeș e din 1369, la Târgoviște din 1418, la București din 1459. Din cele 14 case atestate până în 1500 și marcate pe hartă, 12 stau la cel mult 61 de kilometri de Argeș sau de Târgoviște; cea mai depărtată dintre ele e Snagov.

Cele două din afară sunt Vodița și Tismana, în vest, la peste 130 de kilometri. Snagov e și un caz la limită în timp: primul său hrisov, pus de editori între 1407 și 1418, poate fi mai vechi decât primul act datat la Târgoviște.

Tiparul se vede cel mai clar pe hartă, dar imaginea e înșelătoare într-o privință: vedem mănăstirile prin daniile domnului, deci vedem mai ales mănăstirile domnului. Iar apropierea nu spune de ce au fost întemeiate acolo.

**Cea mai bună potrivire, cu o rezervă.**

## Le leagă ceva pe cele două din vest?

Vodița și Tismana sunt în aceleași acte. Hrisovul lui Dan I din 1385 cere să se păstreze la Tismana „orânduiala și datina lui Nicodim”. Din 1387, cele două sunt întărite împreună, în același act al lui Mircea.

Regele Ungariei, Sigismund, dă în 1418 liberă trecere călugărilor de la Vodița, apoi le ocrotește pe amândouă, prin acte de ocrotire datate de editori în 1419 și 1428; cel din 1419 e scris chiar la Vodița. Actele le leagă pe amândouă de Severin și de regatul vecin.

**Explică perechea din vest, nu restul.**

## Căutau pădurea și singurătatea?

Un singur hrisov spune asta limpede: Bolintin e „mănăstirea din pădurea cea mare” (1437). Snagov stă pe un lac.

Dar nu există o hartă a pădurilor din secolul al XV-lea. Fără ea, explicația nu poate fi pusă la încercare pe toată harta.

**Nu poate fi verificată.**

## Sau vedem doar ce a păstrat arhiva?

Mare parte din ce știm vine din danii păstrate de mănăstirile înseși; unele acte au ajuns la noi doar în copii din condicile lor, ca hrisovul Coziei din 1388. O casă care și-a pierdut actele nu apare aici, oricât de veche ar fi fost.

Harta arată deci unde a dăruit domnul și unde au păstrat călugării, iar asta favorizează exact tiparul „aproape de domn”.

**Trebuie ținută minte la orice răspuns.**

## Ce le leagă de drumuri: vama

Documentele nu desenează drumuri. Numesc locuri unde mărfurile plăteau vamă: Câmpulung și „drumul Brăilei” în privilegiul dat brașovenilor în 1368, Slatina în 1369, Rucăr și Dâmbovița în 1413.

Liniile arată venituri pe care hrisoavele le leagă de un loc: vama de la Calafat și sarea de la Râmnic pentru Tismana, scutirile Bolintinului la vadurile Dunării. Alte venituri nu au un loc sigur pe hartă: vama de la Genune pentru Cozia (1415), vama Prahovei pentru Snagov (1464).

Unele mănăstiri primeau venituri din vămi sau scutiri de vamă, pe lângă sate, pământ și sare.

## Și după 1550?

Punctele pătrate sunt 12 ctitorii cunoscute de mai târziu. Anii lor sunt ai clădirilor de azi, ai ctitoriei sau ai unei prime mențiuni, nu ai primului document păstrat, deci nu se compară direct cu punctele rotunde.

Apar totuși ctitorii la București, unde domnii dau acte din 1459, și în câmpia Olteniei, lângă Craiova. Dar harta nu coboară toată: Arnota stă mai sus decât orice casă atestată înainte de 1500.

## Toate mănăstirile

- Mănăstirea Vodița: pe la 1374 (datare a editorilor); DRH B I, nr. 6; DIR B XIII–XV, nr. 20
- Mănăstirea Tismana: 3 octombrie 1385; DRH B I, nr. 7; DIR B XIII–XV, nr. 22
- Mănăstirea Cozia: 20 mai 1388; DRH B I, nr. 9; DIR B XIII–XV, nr. 26 și 27
- Mănăstirea Cotmeana: 20 mai 1388; DIR B XIII–XV, nr. 26
- Mănăstirea Snagov: între 1407 și 1418 (datare a editorilor); DRH B I, nr. 34; DIR B XIII–XV, nr. 40
- Mănăstirea Strugalea: 11 mai 1409; DRH B I, nr. 35; DIR B XIII–XV, nr. 48
- Mănăstirea Dealu: 17 noiembrie 1431; DRH B I, nr. 72; DIR B XIII–XV, nr. 79
- Mănăstirea Bolintin (Buna Vestire "din pădurea cea mare"): 15 martie 1433; DRH B I, nr. 75; DIR B XIII–XV, nr. 84
- Schitul Sărăcinești: între ianuarie și august 1437 (datare a editorilor); DRH B I, nr. 79
- Mănăstirea de la Licura (Dorotei): 16 septembrie 1440; DRH B I, nr. 91; DIR B XIII–XV, nr. 98
- Mănăstirea Glavacioc: 14 mai 1441; DRH B I, nr. 94; DIR B XIII–XV, nr. 101
- Mănăstirea Govora: 26 septembrie 1485; DRH B I, nr. 196; DIR B XIII–XV, nr. 186
- Mănăstirea Bistrița (Vâlcea): 16 martie 1494; DRH B I, nr. 247; DIR B XIII–XV, nr. 233
- Mănăstirea Tutana: 1 aprilie 1497; DIR B XIII–XV, nr. 259
- Mănăstirea Sf. Nicolae din Târgșor: 4 iunie 1497; DRH B I, nr. 275; DIR B XIII–XV, nr. 260
- Mănăstirea Râncăciov: 19 iulie 1498; DRH B I, nr. 285; DIR B XIII–XV, nr. 269
- Mănăstirea (Schitul) Ostrov, Călimănești: 26 aprilie 1500; DRH B I, nr. 300; DIR B XIII–XV, nr. 285
- Mănăstirea Nucet: între septembrie și decembrie 1501 (datare a editorilor); DRH B II, nr. 9
- Mănăstirea (Schitul) Iezer: 23 mai 1501; DRH B II, nr. 4; DIR B XVI/1, nr. 3
- Mănăstirea Valea: 1 septembrie 1506; DRH B II, nr. 49; DIR B XVI/1, nr. 36
- Schitul Brădet (Brădetu): 14 mai 1506; DIR B XVI/1, nr. 31
- Mănăstirea Vișina: între 1512 și 1521 (datare a editorilor); DRH B II, nr. 97
- Mănăstirea Clocociov: între 1512 și 1521 (datare a editorilor); DRH B II, nr. 96; DIR B XVI/1, nr. 87
- Mănăstirea Corbii de Piatră: 23 iunie 1512; DRH B II, nr. 103; DIR B XVI/1, nr. 78
- Mănăstirea Cornet: 11 ianuarie 1515; DRH B II, nr. 133
- Mănăstirea Argeșului (Curtea de Argeș): 7 ianuarie 1517; DRH B II, nr. 148; DIR B XVI/1, nr. 119
- Mănăstirea Mărgineni (Drăghicești, "de pe Cricov"): 22 noiembrie 1517; DRH B II, nr. 165
- Mănăstirea Gura Motrului: 13 ianuarie 1519; DRH B II, nr. 176; DIR B XVI/1, nr. 140
- Mănăstirea Seaca (Mușetești): 16 septembrie 1519; DRH B II, nr. 189; DIR B XVI/1, nr. 151
- Mănăstirea Potoc (Butoiu-Potoc): 10 ianuarie 1520; DRH B II, nr. 191; DIR B XVI/1, nr. 153
- Schitul Dobrușa: 2 septembrie 1520; DRH B II, nr. 198
- Mănăstirea Vărbila: între 1526 și 1527 (datare a editorilor); DIR B XVI/2, nr. 28
- Mănăstirea Sadova: între iunie și august 1530 (interval stabilit de editori); DIR B XVI/2, nr. 82
- Mănăstirea Tânganu: 6 iulie 1530; DIR B XVI/2, nr. 85
- Mănăstirea Fântânele: între 1542 și 1544 (datare a editorilor); DRH B IV, nr. 115; DIR B XVI/2, nr. 282
- Mănăstirea Mislea: aprilie 1543; DRH B IV, nr. 138; DIR B XVI/2, nr. 303–304

## Ce nu știm

- Anul de pe hartă e cel al primului act păstrat. Nu spune când s-a întemeiat mănăstirea.
- Strugalea, Licura, Sărăcinești și Fântânele nu au un loc identificat; Iezer, Potoc și Vărbila au doar identificări nesigure.
- Pentru Snagov, Vodița, Nucet și alte câteva case, anul e o datare a editorilor, nu o dată scrisă în act.
- Anii clădirilor de azi (Cozia, Dealu, Govora și cele de după 1550) vin în mare parte din Lista monumentelor istorice și nu au fost verificați pe pisanii.
- Pentru acest timp nu există o hartă a pădurilor sau a moșiilor domnești; de aceea două explicații rămân deschise.