Microhidrocentralele României: 370 de centrale pe râuri, cât curent dau și cât au primit din facturi

#Cât curent dau microhidrocentralele

La sfârșitul lui 2025, 155 de microhidrocentrale ale 82 de producători erau acreditate pentru certificate verzi, cu 194 MW. Microhidrocentralele cu certificate verzi, inclusiv cele a căror acreditare a expirat în cursul anului, au produs în 2025 466 GWh, adică 0,85% din consumul final brut de electricitate al României (55.132 GWh). ANRE nu publică în aceste rapoarte producția celorlalte centrale mici din registru, între care aproape toate cele ale Hidroelectrica.

În același an, cei 295.476 de prosumatori, oameni, firme și instituții care își produc singuri curentul, aproape toți cu panouri solare, au trimis în rețea 1.770 GWh. E doar curentul pe care nu l-au consumat ei înșiși. Numai casele (persoanele fizice) au trimis 1.080 GWh, de 2,3 ori cât microhidrocentralele subvenționate. Comparația e cu microhidrocentralele subvenționate, singurele a căror producție o publică ANRE. Prosumatorii nu primesc certificate verzi (schema s-a închis pentru centrale noi la sfârșitul lui 2016), dar au propriul sprijin: compensarea curentului trimis în rețea cu cel luat din rețea.

#Cât au primit din certificate verzi

Un certificat verde e un bonus pe care producătorul îl primește pentru curentul din surse regenerabile, peste prețul curentului. Furnizorii de electricitate sunt obligați să cumpere certificate și le trec separat în factură: în 2025, în medie 73,1 lei pe MWh, pentru toate tehnologiile. Consumul scutit al marilor consumatori a fost de circa 7,8 TWh, așa că ceilalți plătesc mai mult.

Rapoartele anuale ale ANRE arată, pe tehnologii, cât au încasat producătorii din vânzarea certificatelor. Microhidrocentralele au primit 2.273 de milioane de lei în 2018–2025, 10,5% din toți banii plătiți pentru certificate verzi în acești opt ani. Suma începe cu 2018; schema plătește microhidrocentrale din 2005, deci totalul e mai mare.

În 2025, microhidrocentralele au încasat 191 de milioane de lei din vânzarea certificatelor, inclusiv a unora amânate din anii anteriori, și 261 de milioane din vânzarea curentului. Certificatele emise pentru producția din 2025 (1.116.540, la circa 146 de lei bucata) valorează în jur de 163 de milioane de lei, adică aproape 350 de lei pe MWh, peste prețul curentului.

Ce a estimat ANRE despre câștiguri

ANRE verifică în fiecare an dacă producătorii câștigă mai mult decât a aprobat Comisia Europeană când a autorizat schema. În raportul pe 2025, rata internă de rentabilitate pe care ANRE o estimează pentru microhidrocentrale pe toată durata schemei, într-un scenariu de bază, e în medie de 6,6%, sub pragul de 7,4% stabilit de Comisie în 2015. Pentru centralele acreditate în 2015 și 2016, însă, estimarea e de 8,2% și 9,1%, peste prag. ANRE conclude că, pe ansamblu, nu există risc de supracompensare. ANRE nu propune nicio măsură: regula permite doar reducerea certificatelor pentru producătorii noi, iar schema nu mai primește producători noi din 2017 (raportul de supracompensare pe 2025).

#Izvoarele Argeșului: 12 centrale pe Capra și Buda

Argeșul se naște din două râuri ale Munților Făgăraș, Buda și Capra, care se unesc deasupra lacului Vidraru (Wikipedia). Registrul ANRE are, în comuna Arefu, 12 microhidrocentrale care le poartă numele, 7 pe al Caprei și 5 pe al Budei, cu 15,2 MW. Toate au licența acordată în 2013 și toate erau acreditate pentru certificate verzi la sfârșitul lui 2025. Zece aparțin firmei Imob Expert Consulting, două firmei Mobil Den Steel.

Ambele râuri, așa cum apar pe OpenStreetMap, trec în comuna Arefu prin situl Natura 2000 Munții Făgăraș și prin rezervația Golul alpin Moldoveanu – Capra. În 2015, Comisia Europeană a deschis procedura INFR(2015)4036 pentru microhidrocentralele autorizate pe râuri alpine din trei situri Natura 2000. În noiembrie 2023 a trimis României o scrisoare suplimentară, pentru că autorizațiile nu au fost modificate și deteriorarea unui corp de apă nu a fost remediată. Comisia scrie că planul de management al apelor arată deteriorarea corpului de apă „Argeș izvor – intrare acumulare Vidraru și afluenții” și că unele microhidrocentrale au fost autorizate fără evaluarea cerută de Directiva Habitate (comunicatul Comisiei). Comunicatul nu numește centralele.

Un caz ajuns în instanță: microhidrocentrala de pe râul Taia, lângă Petrila. Într-o decizie relatată în ianuarie 2018, Tribunalul Hunedoara a constatat că proiectul e parțial în situl Natura 2000 Grădiștea Muncelului – Cioclovina și în rezervația Cheile Taia; decizia nu era definitivă (Adevărul, ianuarie 2018). MHC Taia e în registru, cu 3,6 MW, și era acreditată pentru certificate verzi la sfârșitul lui 2025.

Arată Arefu pe hartă

#Câte microhidrocentrale sunt pe râuri din arii protejate

Cea mai precisă așezare pe care o permit datele deschise e râul: 110 centrale poartă numele unui râu pe care l-am găsit pe harta OpenStreetMap în comuna lor. Pentru 79 dintre ele, râul trece, în acea comună, printr-un sit Natura 2000; pentru 11, și printr-un parc național (Munții Rodnei, Călimani, Cozia, Retezat, Buila - Vânturarița).

Un râu care traversează un sit nu înseamnă că priza de apă sau centrala sunt în sit: pot fi înainte sau după. Când alegi o centrală pe hartă, vezi râul ei în comună și ariile protejate prin care trece.

Alte 27 de centrale le-am găsit chiar pe harta OpenStreetMap, cu numele lor; 6 stau într-o arie protejată. Pentru 204 știm doar satul din registru; 28 dintre aceste sate sunt în arii protejate.

#Cum am lucrat și ce nu știm

• Centralele: situația puterilor instalate în capacitățile de producere, ANRE, la 24.04.2023. Rândurile pe grupuri au fost adunate pe centrală; am păstrat centralele de cel mult 10 MW, pragul schemei de certificate verzi.
• Certificatele verzi: lista centralelor acreditate la 31.12.2025, potrivită cu registrul după nume; 150 din 155 au fost găsite.
• Banii, producția și consumul: rapoartele anuale de monitorizare ANRE 2018–2025 și raportul de supracompensare pe 2025. Prosumatorii: raportul ANRE pe 2025.
• Așezarea pe hartă: comuna după nomenclatorul SIRUTA și contururile UAT (geo-spatial.org); râurile, satele și centralele cartografiate din OpenStreetMap. Un râu e potrivit doar dacă numele lui apare în numele centralei.
• Ariile protejate: siturile Natura 2000 (Agenția Europeană de Mediu, 2024) și ariile naționale (baza europeană a ariilor desemnate național). Relieful: Copernicus GLO-30.
• Ce lipsește: locul exact al centralelor și al prizelor de apă, lungimea de râu din care apa e luată în conductă, debitul lăsat în albie și producția centralelor fără certificate verzi. Niciuna dintre ele nu e publicată ca date deschise.