# Când a ajuns modernitatea la tine?

*Marius Comper · 8 septembrie 2026 · [Ediția HTML](https://mariuscomper.uk/modernitatea/) · [English edition](https://mariuscomper.uk/modernitatea/en/)*

Institutul Național de Statistică numără în fiecare an, pentru fiecare localitate din țară, kilometrii de conducte de apă, de canalizare și de gaze și gigacaloriile livrate prin încălzirea centralizată. Puse cap la cap, cele 36 de ediții devin o cronologie a modernizării, comună cu comună. Ea arată că modernitatea a venit în straturi: în 2025, 1.065 de localități au rețea de apă, dar nu și canalizare, cu 2,96 milioane de locuitori. În altele, canalizarea a venit la peste 30 de ani după apă. Iar un strat a plecat: din 382 de localități care au avut încălzire centralizată, mai au 56.

- **1.065** de localități au, în 2025, rețea de apă potabilă, dar nu au canalizare. În 2010 erau 1.465, cel mai mare număr din serie.
- **33 de ani** a așteptat comuna Ghizela, din Timiș, între apariția apei în statistică (1992) și apariția canalizării (2025).
- **382 → 56** de localități cu încălzire centralizată: cele care apar vreodată în serie, față de cele care mai apar în 2025.
- **736** de localități au, în 2025, toate cele trei rețele de bază, apă, canalizare și gaze. 187 le aveau deja în 1990.

Ediția HTML are un explorator: căutați-vă localitatea și vedeți, pentru fiecare dintre cele patru rețele, în ce an apare prima dată în statistică și cum a evoluat de atunci, pe o hartă a celor 3.181 de localități, an cu an, din 1990 până în 2025.

## Apa a venit întâi, canalizarea a venit după

În 1990, din cele 3.181 de localități de astăzi, 1.349 aveau o rețea de apă potabilă, 520 aveau canalizare și 311 aveau conducte de gaze. Toate cele 103 de municipii aveau apă și canalizare, dar numai 74 aveau și gaze. Dintre cele 2.627 de comune de atunci, 1.037 aveau rețea de apă, 223 aveau canalizare, 148 aveau gaze și 1.522 nu aveau niciuna dintre cele trei. În 2025, apa ajunge în 2.740 de localități, canalizarea în 1.696 și gazele în 1.006.

Apa a avut valul ei în anii 2000: în 2004 apar în serie 121 de localități noi cu rețea de apă, cel mai mare număr dintr-un singur an, iar între 2004 și 2010 se adaugă 506. Canalizarea a așteptat: în cele două decenii dintre 1991 și 2010 apar 372 de localități noi cu canalizare, iar în cei cincisprezece ani de după 2010 apar 915. Anul aderării la Uniunea Europeană, 2007, stă chiar la granița dintre cele două valuri. Tratatul de aderare a dat României termen până la sfârșitul lui 2018 ca să colecteze și să epureze apele uzate din toate așezările de peste 2.000 de locuitori-echivalenți; termenul a trecut, procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este în curs, iar rețelele continuă să apară în ritmul cel mai rapid din toată seria. Aproximativ 190 de comune înființate după 2000 apar în serie odată cu înființarea lor, de aceea vârful din 2004 este parțial administrativ: 48 din cele 121 de localități sunt comune noi.

Gazele urmează geografia zăcămintelor și a magistralelor: 311 de localități le aveau în 1990, aproape trei din cinci în doar opt județe, Mureș, Sibiu, Alba, Cluj și Brașov în Transilvania, Prahova, Dâmbovița și Argeș în Muntenia, iar în 2025 sunt 1.006. Chiar și așa, 64 din cele 319 de orașe și municipii ale țării nu au conducte de gaze în 2025, printre ele Borșa, cu 28.653 de locuitori, Băilești, Vicovu de Sus, Cernavodă și Calafat.

## Cât durează de la robinet la canal

Pentru localitățile în care atât apa, cât și canalizarea apar în serie după 1990 se poate măsura distanța dintre ele. Sunt 679 de asemenea localități care existau deja în 1992. În 188 dintre ele cele două rețele apar în același an. În 473 dintre ele canalizarea vine mai târziu, la o distanță mediană de 11 ani. În 277 de localități distanța trece de zece ani, iar în 85 trece de douăzeci.

Recordul este la Ghizela, o comună de 1.181 de locuitori din câmpia Timișului: apa apare în statistică în 1992, canalizarea în 2025. Luciu (Buzău), Livada (Arad) și Hoghilag (Sibiu) au așteptat 32 de ani. Și mai mare este grupul celor care încă așteaptă: 891 de localități existente în 1992 au rețea de apă în 2025 și nu au canalizare, iar 322 dintre ele au apa de dinainte de 1990. Cea mai populată este Vicovu de Sus, un oraș din Suceava cu 17.842 de locuitori și rețea de apă din 1990. În 2025, 441 de localități din România nu au încă nicio rețea publică de apă potabilă; în ele locuiesc 1,26 milioane de oameni.

## România cu apă, dar fără canalizare

Numărul localităților cu robinet și fără canal a crescut de la 846 în 1990 la 1.465 în 2010, când două din trei localități cu rețea de apă nu aveau canalizare. De atunci scade, an de an, până la 1.065 în 2025. Socotit în oameni, după populația cu domiciliul înregistrat, 2,96 milioane de români locuiesc în 2025 într-o localitate care are rețea de apă, dar nu și canalizare, adică 13,7% din populație; în 2010 erau 21,6%. Alte 1,26 milioane de persoane, 5,8%, locuiesc într-o localitate fără nicio rețea de apă; în 1992 erau unul din patru. Cele mai multe localități fără apă în rețea sunt în Suceava (40), Dolj (33), Teleorman (33), Botoșani (27) și Giurgiu (27).

Printre orașe, patru nu au canalizare în 2025: Vicovu de Sus, Milișăuți și Miercurea Sibiului nu au avut-o niciodată în serie, iar Răcari, din Dâmbovița, o avea în 1990 și dispare din statistică după 2004. Trei orașe nu au nici rețea de apă: Miercurea Sibiului, Milișăuți și Cajvana, un oraș de 10.577 de locuitori din Suceava care raportează rețea de apă până în 2003 și nu mai raportează după.

## Anul completării

Pentru 187 de localități, în general orașe, apa, canalizarea și gazele apar împreună din 1990 sau mai devreme. Alte 551 de localități existente în 1992 le-au completat între 1991 și 2025, mai mult de două treimi dintre ele, 381, după aderarea din 2007. În 2025 sunt 736 de localități cu toate trei, iar 2.445 nu le au pe toate, cele mai multe fiindcă le lipsește canalizarea sau gazul. Anul completării este anul primei apariții în statistică; inaugurarea poate fi mult mai veche.

## Cum a murit încălzirea centralizată

În 1993, primul an cu date pe localități, 330 de orașe și comune primeau căldură printr-o rețea publică, în total 36,3 milioane de gigacalorii. În 2025 mai sunt 56 de localități și 5,7 milioane de gigacalorii, cu 84% mai puțin. Din cele 382 de localități care apar vreodată în serie cu energie termică distribuită, 326 au dispărut din ea: 107 până în 2000, alte 110 până în 2005, restul într-o picurare care nu s-a oprit nici după 2020. Șapte comune mai au încălzire centralizată în 2025.

Supraviețuirea în serie nu înseamnă sănătate. Dintre cele 56 de sisteme rămase, 20 livrează în 2025 sub o zecime din maximul lor: Brașov a coborât de la 1,17 milioane de gigacalorii (1999) la 26.572, Galați de la 1,08 milioane la 12.882, Sfântu Gheorghe de la 662.000 la circa 3.000, Baia Mare de la 653.000 la circa 2.000. Bucureștiul, care livra 9,55 milioane de gigacalorii în 1997, mai livrează 2,64 milioane, adică 46,5% din tot ce se distribuie în țară. Excepțiile sunt puține: Oradea a atins maximul în 2005 și păstrează o treime din el, Ploiești a atins maximul abia în 2013, iar Cernavodă distribuie în 2025 aproape cât în anul ei de vârf, 2021.

Dispariția din serie înseamnă că localitatea nu mai raportează energie termică distribuită; țevile pot rămâne în pământ ani buni după aceea. 53 de localități au întreruperi în raportare, iar la 45 dintre ele seria se încheie oricum înainte de 2025.

## Străzile modernizate ale orașelor

Pentru cele 319 de orașe și municipii, INS raportează și lungimea străzilor și a celor modernizate. În 1990 erau modernizate 12.082 din 21.065 de kilometri de străzi orășenești, 57,4%. În 2025 sunt 24.554 din 32.465, 75,6%. Orașul median a trecut de la 55,6% la 78,0%. La Bârlad ponderea a urcat de la 49,0% la 72,6%.

## Metodă

Datele vin din baza TEMPO-Online a INS, matricele pe județe și localități GOS106B (apă), GOS110A (canalizare), GOS116A (gaze), GOS109A (energie termică), GOS104A și GOS105A (străzi), actualizate la 27 august 2026, pentru anii 1990–2025 (1993–2025 pentru energia termică). INS înregistrează o valoare numai dacă rețeaua există pe teritoriul localității; absența valorii este singurul semnal de absență, iar prezența rețelei lasă deschisă întrebarea câte gospodării sunt racordate. „Apare în 2004” înseamnă primul an cu valoare; inaugurarea poate fi mai veche. 235 de localități înființate după 2000 (fără populație înregistrată la 1 ianuarie 1992) sunt excluse din calculul decalajului și al anului completării. Numărul de localități cu fiecare rețea coincide cu matricele-sumar INS pentru 2010, 2020 și 2025, iar sumele pe localități coincid cu totalurile naționale la fiecare an. Procentele de populație folosesc populația după domiciliu (POP107D). Contururile: geo-spatial.org și ANCPI, CC BY-SA 4.0.

Sursa: [TEMPO-Online](http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table). Context european: [Comisia Europeană, SWD(2022) 271](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:52022SC0271).