# Sub lupă: 7.652 de monede și medalii ale Muzeului Național de Istorie

Deschide un sertar, ridică o monedă și mută lampa în jurul ei: legenda tocită iese din umbră. Scrie anul tău sau alege județul în care s-a găsit o monedă și primești o tavă numai a ta.

## Denarul s-a ușurat: 3,72 grame în Republică, 2,73 sub Severi

Bătut din jurul anului 211 î.Hr., denarul a fost vreme de aproape cinci secole moneda de argint a Romei. Fișele muzeului dau greutatea a 505 denari datați la cel mult 40 de ani; graficul de mai jos îi așază după an și după greutate.

În vremea Republicii, mediana lor este 3,72 grame (209 piese). Între reforma lui Nero, datată de obicei în anul 64, și moartea lui Commodus, în 192, coboară la 3,11 grame (219 piese), iar sub dinastia Severilor, între 193 și 235, la 2,73 grame (76 de piese).

Mediana a scăzut cu 27%. Greutatea arată doar o parte din pierdere: în aceleași secole a scăzut și proporția de argint din aliaj, pe care fișele muzeului n-o dau. Apasă pe un punct din grafic și denarul acela vine sub lupă.

## Ce e în sertare

Muzeul Național de Istorie a României are pe Europeana 34.775 de fișe, iar imaginile lor au licența CC BY-SA 4.0. Dintre ele, 8.357 sunt monede, medalii, plachete, jetoane, insigne și decorații. Sertarele țin 7.652 de piese: cele la care fotografia arată limpede cel puțin o față. La aproape toate celelalte 705, fața nu se poate decupa curat din fotografie (piese pe fundal închis, obiecte care nu sunt rotunde, foi de hârtie).

Sertarele: greci, geți și daci (856), Roma (1.474), Bizanț (467), Evul Mediu (424), după 1500, alte țări (542), România de după 1867 (32), medalii și plachete (3.495), jetoane, insigne și decorații (362). În fiecare tavă piesele urmează data din fișă.

La 1.425 de piese fișa dă județul sau regiunea unde a fost găsită piesa, de regulă pentru tezaure și pentru monede clasate în patrimoniu. Atenție la diferență: locul de descoperire este satul sau orașul unde a ieșit moneda din pământ, iar monetăria este orașul unde a fost bătută, adesea foarte departe.

În sertarul de după 1500, 32 de monede sunt imitații după șilingii regilor Suediei bătuți la Riga, pe care fișele le atribuie monetăriei din Suceava, în secolul al XVII-lea. Pe 62 de fișe apare observația că moneda va fi restituită unui proprietar privat, în baza unei decizii a Tribunalului Cluj din 2015, rămasă definitivă la Curtea de Apel Cluj în 2016. Fișele nu spun dacă restituirea s-a făcut.

## Cum citești o monedă

Aversul este fața cu portretul sau cu semnul celui care a emis moneda; reversul, cealaltă față. Legenda este inscripția monedei, de obicei pe margine și prescurtată: IMP vine de la imperator (împărat), AVG de la Augustus, P P de la pater patriae (părintele patriei). Exerga este spațiul de sub imaginea principală, de obicei despărțit printr-o linie, unde stă uneori marca monetăriei sau anul.

Pe o monedă tocită legenda se citește cel mai bine cu lumina venită din lateral, aproape culcată pe suprafață: fiecare literă ridicată își aruncă umbra. Lupa de aici face același lucru. Relieful se calculează din luminozitatea fotografiei, fiindcă metalul ridicat prinde mai multă lumină într-o fotografie de muzeu luminată uniform. E o aproximare: o pată închisă la culoare poate părea o adâncitură.

Datele sunt cele în care a fost bătută moneda, cum le dă fișa: un an, un interval (de exemplu domnia unui împărat) sau un secol. O monedă putea circula zeci de ani după aceea, iar fișele nu spun cât. De aceea „anul tău” arată piesele datate chiar atunci și pe cele datate într-un interval scurt care cuprinde anul.

## Lumina și sunetul

Sunetul e simulat. Când ridici o monedă sau o întorci, ea sună pe frecvențele unui disc subțire de metal, calculate din diametrul și masa din fișă și din elasticitatea și densitatea metalului ei; grosimea rezultă din masă, diametru și densitate. Un disc mai mare sună mai jos, unul mai gros mai sus. Unde fișa nu dă diametrul sau masa, calculul folosește valori obișnuite. Monedele adevărate nu sunt discuri perfecte, așa că sunetul rămâne o aproximare.

Butonul „Mărime aproximativă” arată moneda la diametrul din fișă, în milimetrii pe care îi socotește browserul; pe ecran mărimea poate diferi puțin de cea reală.

## Surse

Fișele și fotografiile: Muzeul Național de Istorie a României, prin Europeana (furnizor de date „National Museum of Romanian History”), descărcate pe 22 noiembrie 2026. Fotografiile monedelor clasate în patrimoniu vin de la cIMeC, celelalte de pe Culturalia; pentru acestea din urmă pagina folosește miniaturile de 400 de pixeli ale Europeana.

Licență: CC BY-SA 4.0. Decupajele din tăvi și monedele reluminate sub lupă sunt adaptări ale fotografiilor muzeului și au aceeași licență.

Frecvențele discului: A. W. Leissa, Vibration of Plates, NASA SP-160, 1969 (modurile unei plăci circulare cu marginea liberă).
