# Moscopole: orașul care făcea negoț, ținea școală și tălmăcea limbi

> Echivalentul Markdown al paginii https://mariuscomper.uk/moscopole/ —
> aceeași teză, aceleași dovezi, aceleași limite. English edition:
> https://mariuscomper.uk/moscopole/en/

## Pe scurt, într-un minut

Moscopole — Moschopolis în grecește, Voskopoja în albaneza de azi — a fost
în secolul al XVIII-lea un mare centru comercial și de învățământ din
Balcanii otomani, locuit în covârșitoare majoritate de aromâni, vorbitori ai
unei limbi romanice înrudite cu româna. Bogăția venea din vite, lână și negoț
pe distanțe lungi; banii au zidit biserici, au întreținut școli și au adus o
tiparniță — a doua din imperiu, după cea din Constantinopol. Limba școlii și
a cărții era greaca. Tot aici au apărut primele lexicoane care pun aromâna
alături de greacă, albaneză și bulgară. După loviturile din 1769 și 1788 și
schimbarea drumurilor comerciale, oamenii, banii și cărțile s-au risipit spre
Viena, Buda, Veneția și Țările Române. Legătura cu România de mai târziu
trece prin negustori, dascăli, cărți și școli.

## Un chip ieșit din tiparnița orașului

Grigorie de Durrës, cel care a supravegheat tipografia Moscopolei în primii
ei ani, apare într-o gravură publicată într-o carte tipărită chiar în oraș,
în 1742 (gravură de epocă, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons).

## Un oraș, trei circuite

- **Negoțul** lega orașul de Veneția (prin Durrës, din secolul al XVII-lea),
  de Europa Centrală (după tratatele din 1718 și 1739) și de Țarigrad și
  târgurile din jur.
- **Școala** însemna Academia Nouă (din 1744), tiparnița (din 1731, circa
  20 de titluri cunoscute) și o bibliotecă vestită.
- **Limbile** se întâlneau în greaca școlii și a cărții, în aromâna, albaneza
  și bulgara vorbite pe ulițe și în lexicoanele din 1770, 1794 și 1797.
- **Risipirea** a mutat rețeaua la Viena și în alte orașe; legătura
  Bucureștiului — comitet, școli, cărți — este documentată după 1860.

## Firul anilor

- **În jurul lui 1630** — mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul arată creșterea
  așezării.
- **Înainte de 1700** — școală grecească organizată.
- **1713** — statut de 22 de articole, 12 reprezentanți aleși; 13–17 bresle.
- **1715–1760** — nouă biserici noi.
- **1731** — tiparnița începe să lucreze (variante relatate: 1720, 1735);
  circa 20 de titluri până în 1760.
- **1744 / 1750** — Academia Nouă, apoi Phrontisterionul elenic.
- **1769** — prima mare lovitură; începe emigrarea susținută.
- **1770** — Protopiria lui Cavalioti, lexic trilingv de circa 1.170 de
  cuvinte (locul tipăririi: Viena sau Veneția, după autori).
- **1788** — a doua mare lovitură.
- **1794–1813** — cărțile diasporei: Daniil (1794, 1802), Ucuta (Viena,
  1797), Roja (Pesta, 1808), Boiagi (Viena, 1813).
- **1862–1864** — comitetul macedo-român la București (1863); prima școală
  românească din Macedonia, la Târnova (2 iulie 1864).
- **Azi** — Voskopoja, sat în sud-estul Albaniei, cu biserici pictate de
  secol XVIII.

## Patru nume pentru aceiași oameni?

**Aromânii** sunt vorbitorii limbii romanice din sudul Dunării; **vlah** e
numele vechi, dat din afară; **moscopolean** înseamnă omul din Moscopole;
legătura cu **românii** de la nord de Dunăre s-a strâns în secolul al XIX-lea,
prin școli, cărți și societăți culturale.

## Școala, tiparul și limbile

Averea venea din vite, lână și negoț pe distanțe lungi, prin negustorii
itineranți (*pragmatefți*), spre Adriatica, Țările Române și Europa Centrală.
Academia Nouă (1744) oferea unul dintre cele mai înalte programe de studiu
la care putea ajunge un creștin din Balcani. Tiparnița — a doua din imperiu
după Constantinopol (1627) — a scos circa 20 de titluri cunoscute. Pe ulițe
se vorbeau aromâna, greaca, albaneza și bulgara; în școală și cărți stăpânea
greaca. Protopiria (1770) și Învățătura introductivă a lui Daniil (1794,
1802) consemnau limbile tocmai pentru a sluji școala grecească: prefața în
versuri îi chema pe vorbitorii de altă limbă să se pregătească „a deveni
romei”, adică greci prin cultură.

## Drumul spre România

**Negustorii**: familia Sina, plecată din Moscopole, a clădit la Viena o
bancă ajunsă a doua din imperiu; Simeon Sina (1753–1822) și fiii au fost
înnobilați. Familiile Mocioni, Nako și Gojdu au ajuns proprietari și oameni
politici în Banat și Crișana. **Cărțile**: Petru Maior cunoștea lexicul lui
Cavalioti prin Thunmann (Leipzig, 1774); Roja tipărea la Pesta în 1808 (în
românește la Craiova, 1867); gramatica lui Boiagi (Viena, 1813) a fost
retipărită pentru cititorii din spațiul românesc. **Școlile**: comitetul
macedo-român (București, 1863), prima școală la Târnova (1864), rețea în
creștere după 1878 — cu bănuiala contemporanilor, păstrată în poveste.

## Risipa și ce a rămas în urmă

Loviturile din 1769 și 1788, mutarea drumurilor negoțului și plecarea
familiilor cu dare de mână spre imperiul habsburgic. Relatările dau cifre
foarte diferite pentru populația de vârf (circa 20.000–70.000 de oameni);
pagina nu alege o cifră. Bisericile de secol XVIII cu fresce se păstrează și
azi.

## De ce mai contează

Pentru cultura greacă, Moscopole e un vârf al iluminismului din provinciile
europene ale imperiului. Pentru aromâni și români, orașul dovedește că o
comunitate de limbă romanică a ținut pasul cu veacul prin școală și tipar;
cărțile moscopolenilor se numără printre cele mai vechi mărturii scrise ale
aromânei.

## Ce știm bine / ce rămâne discutat

Știm: oraș creștin majoritar aromân; Academia Nouă (1744); tiparniță din
anii 1730; greaca limbii școlii; lovituri în 1769 și 1788; legături
documentate cu spațiul românesc (1863–1864). Discutat: populația de vârf;
anul tiparniței (1731 / 1720 / 1735); locul Protopiriei (Viena / Veneția);
versiunea din 1764 a lexicului în patru limbi; actorii loviturilor.

## Surse

1. Barka 2022, Cosmopolitan Civil Societies 13(3) —
   https://epress.lib.uts.edu.au/journals/index.php/mcs/article/download/7899/7923?inline=1
2. Lascu 2016, Annals of the Academy of Romanian Scientists 8(2) —
   https://www.aos.ro/wp-content/anale/IVol8Nr2Art.7.pdf
3. Ciorogariu 2023, Society and Politics 17(2) —
   https://socpol.uvvg.ro/docs/2023-2/1.%20Ciorogariu.pdf
4. Lascu 2017, Revue Roumaine d'Histoire LVI —
   http://rrh.ro/wp-content/uploads/2020/07/04rrh_2017_Lascu.pdf
5. Consiliul Europei, Doc. 7728 (1997) —
   https://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewHTML.asp?FileID=7661&lang=en
6. Koukoudis, Vlachs.gr (pistă secundară verificată) —
   https://www.vlachs.gr/en/table-of-contents/moschopolis-the-glory-days-1700-1769