București, 21 noiembrie 1972 · douăzeci de țevi măsurate
Naiul sună mai jos decât spune legea
La 21 noiembrie 1972, la București, Gottfried Habenicht a măsurat naiul cu 20 de țevi al meșterului Urucu: diametrul interior al fiecărei țevi și adâncimea de la gură până la ceară. După formula din manual, fiecare țeavă ar suna mai sus decât nota ei scrisă, cu 73–272 de cenți (un semiton are 100). Ca notele să iasă, la fiecare țeavă trebuie adăugată în calcul cam 0,80 din diametru. Buza de jos, care acoperă o parte din gură, e unul dintre felurile în care cântărețul coboară nota.
Mutați corecția și urmăriți acele de sub țevi.
La 25 °C și cu nota la de referință la 440 Hz, valoarea 0,80 apropie cel mai mult notele calculate de cele scrise. La 20 °C ar fi 0,76, la 30 °C 0,85.
Apăsați pe o țeavă și glisați peste celelalte
Fișa din 21 noiembrie 1972
Meșterul Urucu, care locuise la București și se mutase la Craiova, a făcut naiul din 20 de țevi de bambus. Stelian Bizgu, un băiat de 14 ani din București, cântase la el vreo două luni. Etnomuzicologul Gottfried Habenicht a desenat instrumentul și a notat în milimetri, pentru fiecare țeavă, diametrele exterior și interior la gură, lungimea exterioară aproximativă cu tot cu suport și adâncimea de la gură până la ceara de albine.
Deasupra tabelului sunt notele, scrise cu o octavă mai jos decât sună: de la si la sol, trei octave fără o terță mare, în sol major, cu fa diez. Fișa a apărut în 1984 în revista germană Tibia, la sfârșitul studiului lui Tiberiu Alexandru despre naiul românesc.
Legea din manual
Într-o țeavă închisă la un capăt, lungimea de undă a notei fundamentale e de aproximativ patru ori lungimea coloanei de aer. Aerul de imediat de dincolo de gură vibrează și el, așa că țeava sună ca și cum ar fi puțin mai lungă. Lungimea adăugată în calcul se numește corecție de capăt; la o țeavă cu gura complet liberă, fără nimic în jur, e de circa 0,30 din diametrul interior.
Cu această valoare, formula dă pentru toate țevile lui Urucu note mai înalte decât cele scrise: cu 73 de cenți la țeava cea mai apropiată și cu 272 la cea mai depărtată, de la trei sferturi de semiton la mai mult de două semitonuri și jumătate.
Ce lipsește din calcul
Corecția care apropie cel mai mult notele celor 20 de țevi de cele scrise e de 0,80 din diametrul interior, de aproape trei ori cât dă manualul pentru o țeavă liberă. Cu ea, abaterea tipică scade la 59 de cenți, iar 12 din cele 20 de țevi ajung la cel mult o jumătate de semiton de nota scrisă. Calculul nu spune de unde vine diferența. Cântărețul suflă peste gura țevii și o acoperă parțial cu buza de jos, iar o gură mai mică face țeava să sune ca una mai lungă; marginea gurii e și ea rotunjită spre buze.
Corecția necesară pentru ca fiecare țeavă să sune exact nota scrisă diferă de la o țeavă la alta, între 0,53 și 1,24 din diametru: în medie 0,96 la cele șapte țevi grave și 0,65 la cele șase acute. La țeava 20, un milimetru de ceară mută nota cu aproape două treimi de semiton; la cele șapte țevi grave, cu 10–18 cenți. Rotunjirea măsurătorilor e prea mică pentru a explica cea mai mare parte a abaterilor, iar cauza lor rămâne deschisă.
Alexandru scrie că, ridicând ușor naiul, cântărețul coboară nota: din re iese re bemol. Ridicând instrumentul treptat în timp ce suflă într-o singură țeavă, poate coborî sunetul chiar cu o octavă, un portamento. În anii 1930, unii lăutari încă mai puneau în țevi alice de plumb, pietricele, boabe de fasole sau firimituri de pâine; coloana de aer se scurta, iar nota urca, de exemplu de la do la do diez.
Intervalele și octava
Temperatura aerului și frecvența de referință după care a fost acordat naiul nu se cunosc. La o corecție dată, intervalele dintre țevi nu depind de ele. În sol major, începând de la si, semitonurile vin după țevile 1, 5, 8, 12, 15 și 19. Atât cu corecția din manual, cât și cu cea potrivită după note, cinci dintre aceste șase intervale se numără printre cele mai mici șase. Între țevile 19 și 20, calculul dă aproape un ton: adâncimile sunt 25 și 22 mm, iar rotunjirea la milimetru poate muta acest interval cu circa 60 de cenți. Nici asta nu explică singură diferența.
Fișa poartă semnul de octavă deasupra portativului. Și lungimile o confirmă: ca să sune si-ul la înălțimea scrisă, țeava cea mai lungă ar avea nevoie de circa 35 cm de lungime acustică, iar coloana ei de aer măsoară 15,9 cm, iar țeava întreagă, cu suport, circa 21,5 cm.
Un nai cu țevi largi
Într-un articol publicat în 2005, fizicianul Neville Fletcher a descris un nai din Europa de Est și a găsit, pentru țevile lui, o regulă care leagă diametrul interior de lungimea țevii. La aceeași lungime, țevile lui Urucu au diametre interioare cu 23–65% mai mari decât dă regula, cu 44% la mijloc. Cele mai scurte șase țevi sunt sub cea mai scurtă țeavă măsurată de Fletcher, deci acolo regula e extinsă; între lungimile măsurate de el, diferența e de 23–56%. La aceeași adâncime, o țeavă mai largă are o corecție de capăt mai mare, deci aceeași schimbare a coeficientului îi mută mai mult nota.
Surse și metodă
Frecvența fiecărei țevi se calculează cu formula f = c / [4 (L + α d)], unde c e viteza sunetului, L adâncimea coloanei de aer până la ceară, d diametrul interior, iar α coeficientul corecției de capăt. Calculul folosește viteza sunetului la 25 °C, 346,1 m/s; frecvențele notelor scrise sunt în temperament egal, cu nota la de referință la 440 Hz. Ambele sunt presupuneri. Valoarea lui α e cea pentru care suma pătratelor abaterilor în cenți e cea mai mică; abaterea tipică e rădăcina pătrată a mediei acestor pătrate. Barele din grafic presupun o rotunjire a fișei de ±0,5 mm la adâncime și ±0,25 mm la diametru. Ceara din desen are o grosime schematică.
- T. Alexandru, „Die rumänische Panflöte. Monographische Skizze”, Tibia 1984, nr. 1, pp. 20–30; „Instrumentenzettel von G. Habenicht, Bukarest, am 21.11.1972”, p. 30. moeck.com Măsurile celor 20 de țevi, notele, desenul instrumentului; ridicarea instrumentului și alicele din anii 1930 (p. 27). În fișa originală, diametrul interior al țevii 9 e de 12 mm.
- N. H. Fletcher, „Stopped-pipe wind instruments: Acoustics of the panpipes”, J. Acoust. Soc. Am. 117 (2005), 370–374. unsw.edu.au Regula d = 1,32 L0,43 (în mm) pentru naiul măsurat de el; buza și jetul de aer.
- H. Levine, J. Schwinger, „On the radiation of sound from an unflanged circular pipe”, Phys. Rev. 73 (1948), 383. doi.org Corecția de capăt 0,6133 r pentru o țeavă fără flanșă, la frecvențe joase.
- J. Wolfe, UNSW, frecvențele notelor. unsw.edu.au Temperament egal, cu nota la de referință la 440 Hz.