# Ce au scufundat minele și navele României în Marea Neagră

Harta interactivă a celor 18 nave sovietice pierdute în minele și în acțiunile României în Marea Neagră, 1941–1944: 6 atribuiri solide, 10 contribuții probabile, 2 cazuri disputate.

Ediția completă, cu hartă, cronologie și fișe documentate: <https://mariuscomper.uk/nave-sovietice-scufundate/>

## Teza

Câmpurile de mine au produs cele mai multe pierderi: 16 dintre cele 18 din dosar. România nu avea nevoie de o flotă cât cea sovietică: minarea apelor de lângă țărm și escortarea convoaielor au produs pierderi reale, pentru că submarinele sovietice își căutau de regulă prada aproape de coastă.

## Navele din dosar

### Atribuiri solide (6)

- **Moskva** (lider de distrugătoare, 26 iunie 1941) — mină din barajul S-10, pus între 16 și 19 iunie 1941 de Murgescu, Regele Carol I și Aurora. Epava, cercetată în 2011 la 45 de metri adâncime, arată o provă distrusă; echipa de scafandri a considerat artileria puțin probabilă și torpila proprie cea mai slabă ipoteză.
- **ShCh-206** (submarin, 9 iulie 1941) — grenade antisubmarin ale torpilorului Năluca și ale vedetelor Viscolul și Vijelia, la Mangalia, după reperarea periscopului de canoniera Stihi Eugen. Data și locul pierderii coincid cu raportul românesc de luptă.
- **M-33** (submarin de coastă, 22–25 august 1942) — mină lângă Odesa, în poziția 46°20′ N, 30°54′ E. Barajul fusese pus la 24 iunie 1942 de Murgescu și Dacia; istoricul Dacia consemnează M-33 între cele două submarine confirmate pe acest baraj.
- **M-60** (submarin de coastă, 23–26 septembrie 1942) — mină în același baraj de la Odesa, la o lună după M-33; a doua confirmare din istoricul Dacia.
- **ShCh-212** (submarin, după 11 decembrie 1942) — mină din barajele Insulei Șerpilor, puse la 29–30 octombrie și 5 noiembrie 1942. Aceleași mine au avariat crucișătorul Voroshilov la 1 decembrie — dovada că barajul era acolo și era letal.
- **ShCh-213** (submarin, după 14 octombrie 1942) — mină din barajul defensiv de la Constanța. Epava, găsită în 2008 și confirmată în 2010, a infirmat revendicarea germană a vânătorului de submarine UJ-116.

### Contribuții probabile (10)

- **M-58** (octombrie 1941) — mină în zona gurilor Dunării; zona și perioada corespund barajului S-10, dar ziua exactă, epava și documentul de luptă lipsesc.
- **M-34** (după 3 noiembrie 1941) — mină în largul Constanței; martirologul rus, cronologia de specialitate și lista S-10 converg, fără dovadă pozitivă.
- **M-59** (sfârșitul lui octombrie – începutul lui noiembrie 1941) — mină la est de Constanța. Revendicarea distrugătorului Regele Ferdinand (lupta de la Jibrieni, 17 decembrie) a fost infirmată de documente: nava nu mai avea combustibil după 8 decembrie.
- **ShCh-211** (după 14 noiembrie 1941) — mină din câmpul S-18, la sud de Varna; epava a fost găsită în 2005 la capul Galata, dar locul pierderii și locul epavei diferă.
- **ShCh-210** (după 12 martie 1942) — mină din câmpul S-15, lângă capul Șabla; câmp numit, fără epavă și fără poziție exactă.
- **ShCh-208** (după 23 august 1942) — mină în largul coastei româno-bulgare; ambele linii susțin originea românească, dar diferă asupra locului.
- **M-31** (după 17 decembrie 1942) — mină în apele Insulei Șerpilor; revendicarea târzie a liderului Mărășești (iulie 1943) nu se potrivește cu data dispariției.
- **L-24** (15–29 decembrie 1942) — mină din câmpul S-15, la capul Șabla; epava a fost găsită în 1991, dar apele zonei au fost minate de ambele tabere.
- **YA-26** (18 aprilie 1944 — dată dintr-o singură sursă, neconfirmată independent) — mină în largul Odesei, din barajul pus la 24 iunie 1942; dosar subțire, fără epavă cercetată.
- **YA-27** (18 aprilie 1944 — aceeași rezervă asupra datei) — ca la nava-soră YA-26, pierdere pereche pe același baraj.

### Cazuri disputate (2)

- **S-34** (12 sau 13 noiembrie 1941) — mină sigură în golful Burgas, proprietate nesigură: câmp bulgăresc sau câmpul românesc al operațiunii Varna. Nu intră în totalul atribuirilor solide.
- **M-118** (1 octombrie 1942) — revendicat de canonierele Ghiculescu și Stihi Eugen la capul Burnas, după scufundarea transportului Salzburg; epava nu a fost găsită în locul indicat, iar ipotezele concurente sunt hidroavionul german și o mină.

## Cum s-a pierdut Moskva

La 26 iunie 1941, după bombardarea Constanței, nava s-a retras sub foc românesc și german și a intrat în barajul S-10. Explozia de la 04:26 a rupt-o în două: 268 de morți, 69 de salvați. Epava, găsită în 2011 la 45 de metri adâncime, susține ipoteza minei, probabil amplificată de torpilele de pe punte.

## Metoda

Dosar închis la 20 septembrie 2026. Verificarea s-a sprijinit pe istorii de specialitate ale navelor (uboat.net, acolo unde există fișă), pe cercetări de epave, pe istoricul românesc al puitorului Dacia, pe o enciclopedie navală independentă și — numai pentru originile unităților românești — pe istoria oficială a Marinei Române. Pozițiile exacte apar doar unde o sursă le dă; restul sunt zone aproximative. Efectivele apar doar unde sunt documentate. Explicațiile concurente stau lângă fiecare fișă, cu sursa fiecăreia.

Fără cele două cazuri disputate, totalurile ar fi de 15 mine și 1 atac direct.

## Surse

- uboat.net, fișele navelor: https://uboat.net/allies/warships/
- Fișa epavei Moskva, Romanian Black Sea Wrecks: https://www.blackseawrecks.ro/wiki/wrecks/moskva
- Epava Moskva, relatarea echipei de scafandri, X-Ray Mag: https://old.xray-mag.com/content/what-sank-soviet-destroyer-moscow
- Istoricul puitorului Dacia, worldwar2.ro: http://worldwar2.ro/arr/?article=254
- Marina română în Al Doilea Război Mondial, Naval Encyclopedia: https://naval-encyclopedia.com/ww2/romanian-navy.php
- Istoria Marinei Române, prin GlobalSecurity: https://www.globalsecurity.org/military/world/europe/ro-navy-history-3.htm
- Cronologia pierderilor de submarine sovietice, Axis History Forum (extras prin căutare): https://forum.axishistory.com/viewtopic.php?f=79&t=267854
- Poziția epavei L-24, Wikimapia (relatare de scafandri): https://wikimapia.org/11182197/Soviet-submarine-L-24-wreck

Paginile de campanie apar în dosar numai ca piste de lectură, la sfârșitul listelor de surse, niciodată ca dovadă principală.
