# Opt din zece

*Stratigrafia numelor de râuri și de sate. Ediția în limba română: https://mariuscomper.uk/opt-din-zece/ · English: https://mariuscomper.uk/opt-din-zece/en/*

Cele mai lungi zece râuri ale României: opt aveau numele scris înainte de anul 600, cu secole înainte ca vreun sat de azi să fie pomenit. Din următoarele 140 de râuri pe care le-am putut judeca, șase. Apa ține minte mai mult decât pământul.

## Apa ține minte mai mult decât pământul

Un râu mare e cunoscut de toată lumea de pe malurile lui, în orice limbă s-ar vorbi acolo. Numele lui trece de la un popor la altul ca o unealtă prea folositoare ca să fie aruncată. Un pârâu și un sat sunt ale celor care stau lângă ele, iar cei care vin pe urmă le botează din nou. De aceea, când așezi cele 150 de râuri ale hărții în ordinea lungimii și colorezi fiecare nume după stratul din care vine, auriul se strânge în stânga.

| # | Râul | km | Prima formă scrisă sau etimonul | Strat |
| ---: | --- | ---: | --- | --- |
| 1 | Dunărea | 1.075 | Ἴστρος; Danuvius (430 î.Hr.) | antic |
| 2 | Mureș | 761 | Μάρισος; Marisia (18) | antic |
| 3 | Prut | 742 | Πορατα / Πυρετός (430 î.Hr.) | antic |
| 4 | Olt | 615 | Ἄλουτας; Aluta (150) | antic |
| 5 | Siret | 559 | Τιάραντος; Ἱέρασος (430 î.Hr.) | antic |
| 6 | Someș | 465 | Samus (Samum) (200) | antic |
| 7 | Ialomița | 417 | sl. ilov- „lut” | slav |
| 8 | Argeș | 350 | Ὀρδησσός (430 î.Hr.) | antic |
| 9 | Jiu | 339 | origine deschisă | discutat |
| 10 | Buzău | 302 | Μουσαῖος (372) | antic |

Lungimile sunt cele din Atlasul Cadastrului Apelor, preluate din lista Wikipedia a râurilor după lungime; pentru râurile de sub 144 de kilometri, lungimea e calculată din geometria OpenStreetMap. Tisa, cu 966 de kilometri în total, are doar 65 pe teritoriul României și cade pe locul 41.

Criteriul favorizează râurile mari: un pârâu cu nume la fel de vechi putea foarte bine să nu ajungă niciodată sub pana unui geograf grec, așa că auriul numără atestări, iar vârsta reală a numelor mici rămâne deschisă. Continuitatea nu e nici o linie dreaptă: între ultimul text antic și primul document medieval, numele au stat în gura slavilor, apoi a maghiarilor, și fiecare limbă le-a modelat după regulile ei; Olt e mai aproape de Aluta lui Iordanes decât de Alutas al lui Ptolemeu, Someș continuă Samus cu o vocală mișcată, iar Mureș vine din Marisos fie direct, fie prin maghiarul Maros.

**Ce spun cele două excepții.** Ialomița poartă un nume slav, de la cuvântul pentru lut, și e singurul râu din primele zece cu un botez sigur de după anul 600. Unii îl caută în Naparis al lui Herodot, dar potrivirea e o presupunere. Jiul nu are nicio formă antică pe care s-o continue: Ptolemeu trece pe hartă un Rhabon cam în locul lui, iar Iordanes un Gilpil, dar niciunul nu dă, prin regulile cunoscute ale limbii, forma Jiu. Un nume vechi, foarte probabil, dar nescris.

**Ce spun cele șase de mai jos.** Dincolo de primele zece, atestarea antică apare rar și, de fiecare dată, cu o explicație. Timișul și Crișul Alb sunt râuri mari de câmpie, notate de Ptolemeu și de Iordanes. Tisa e uriașă, doar că trece puțin pe la noi. Bârzava supraviețuiește în singura propoziție rămasă din cartea lui Traian despre războaiele dacice: „inde Berzobim, deinde Aizi processimus”. Ampoiul a ținut numele orașului roman al aurului, Ampelum, după ce orașul însuși a devenit Zlatna, adică tot aur, în slavă. Motru e pus în legătură cu Amutrium al lui Ptolemeu, o identificare veche și încă neverificabilă.

## Șase straturi

Fiecare strat are un tipar recognoscibil și o zonă în care se îngroașă. Numărul din fiecare rând e ce se poate număra cu o regulă declarată, pe cele 18.214 locuri din GeoNames și pe cele 150 de râuri ale hărții.

- **Atestat în Antichitate, înainte de anul 600: 14 râuri.** Nume scrise de Herodot, Strabon, Pliniu, Ptolemeu, Iordanes, într-o pătimire de martir și pe o inscripție de castru. Aproape toate sunt ale râurilor mari.
- **Slav, secolele VI–X: 270 de nume cu tipar (239 de locuri, 31 de râuri).** Râurile mijlocii și mici, apoi satele: Bistrița, Dâmbovița, Târnava, Prahova, Craiova, Târgoviște. Sufixele -ov, -ova, -ovăț și -ăuți sunt slave. Petrovici a arătat că h în loc de g, ca în Dorohoi și Horodiștea, trădează un grai slav de răsărit, iar Vâlcea unul bulgăresc.
- **Turcic (pecenegi, cumani), secolele XI–XIII: 64 de nume cu tipar (53 de locuri, 11 râuri).** Râurile în -ui și -lui, de la Bahlui la Călmățui, Teleormanul, „pădurea nebună”, Caracalul, Bărăganul. Numele de familie Coman, care era numele cumanilor, a făcut sate românești în -ești.
- **Prin maghiară, după anul 1000: 148 de nume cu tipar (134 de locuri, 14 râuri).** În acest strat intră forme românești luate din maghiară sau construite în paralel: Oradea din Várad, Timișoara din Temesvár; la Cluj, Kolozsvár stă alături de seria mai veche Clus/Cluș, a cărei origine rămâne discutată. Sfinții în Sân- redau Szent-, iar dintre cele 98 de nume în Sân- aproape toate stau înăuntrul arcului carpatic. Miercurea Ciuc și Baia Mare sunt traduceri.
- **German, după anul 1150: 813 locuri cu nume german paralel.** Sașii și șvabii au dat rar forma românească a unui nume. Au lăsat, mai des, un al treilea nume, care trăiește lângă celelalte două: Hermannstadt lângă Sibiu și Nagyszeben, Kronstadt lângă Brașov și Brassó.
- **Românesc, secolele XIV–XX: 5.855 de locuri clasificate.** 2.631 de sate în -ești, apoi -eni și -ani, Valea, Poiana, Lunca, Gura, Dealu. Stratul care umple harta, făcut adesea cu materiale mai vechi: Curtea de Argeș pune un cuvânt latinesc pe un nume de râu antic.

Nu sunt colorate 11.884 de locuri, aproape două treimi: regulile proiectului nu recunosc un tipar pentru numele lor. Eticheta „fără tipar recunoscut” descrie regula de numărare, nu originea numelui. Originea se verifică nume cu nume, iar carota păstrează etimonul, sursa și îndoiala acolo unde cercetarea nu a închis discuția.

## Trei nume pentru același loc

În Transilvania straturile nu s-au așezat unul peste altul; au rămas unul lângă altul. Sibiu / Nagyszeben / Hermannstadt: româna și maghiara continuă numele râului Cibin, germana pune numele unui fondator. Bistrița / Beszterce / Bistritz: un singur nume, slav, în trei limbi. Sebeș / Szászsebes / Mühlbach: româna din maghiarul „repede”, germana „pârâul morii”. Târnava / Küküllő / Kokel: slav (spin), turcic vechi (porumbar), iar germana îl ia pe cel maghiar. În OpenStreetMap, 4.824 de locuri din România au un nume maghiar, 813 au unul german și 757 le au pe toate trei.

## Metodă și limite

Harta folosește cele 18.214 locuri locuite din GeoNames pentru România și 150 de râuri cu geometria din OpenStreetMap, extrasă pe 6 septembrie 2026. Secașul Mare și Secașul Mic au fost adăugate printr-un supliment WaterwayMap/OSM consultat pe 7 septembrie; pentru Secașul Mic, linia disponibilă acoperă doar segmentul cartografiat. „Atestat înainte de anul 600” înseamnă că numele de azi continuă o formă scrisă într-un text sau pe o inscripție de dinainte de sosirea slavilor la Dunăre: Herodot (IV, 48), Strabon (VII, 3, 13), Pliniu cel Bătrân (IV, 79–80), Ptolemeu (III, 8), Iordanes (Getica XII, 74 și XXII, 113), Pătimirea Sfântului Sava Gotul, inscripția CIL III 827 de la Cășeiu și fraza lui Traian păstrată de Priscian. Straturile slav, turcic, maghiar și românesc sunt numărate pe tipare declarate; etimologiile verificate nume cu nume stau în carotă, iar cele 150 de râuri evaluate și cele 89 de locuri din carota interactivă au fiecare o sursă: Iordan (1963), Petrovici (1960, 1965), Conea și Donat (1958), Bocșan și Ungureanu (2015), Kiss Lajos (1988), plus sursele academice și instituționale listate în ledger. Numele paralele maghiare și germane vin din etichetele OpenStreetMap și măsoară cât de completă e harta, iar un nume german lipsă poate însemna doar că nu l-a adăugat nimeni.

Această pagină continuă „Cine a numit România” (https://mariuscomper.uk/numele-satelor/) și „Straturile unui cuvânt” (https://straturi.mariuscomper.uk/).