Tomis, 8 – 17 sau 18 d.Hr. · Constanța de azi
În anul 8, Augustus l-a relegat pe Ovidiu la Tomis, pe malul Mării Negre. Nu s-a mai întors: din anul 8 până la moartea sa, în 17 sau 18, a scris nouă cărți de versuri despre frig, dor și o greșeală rezumată doar ca un poem și o greșeală. Azi, statuia lui din 1887 străjuiește Piața Ovidiu din Constanța.
Născut în 43 î.Hr., la Sulmona · Relegat în anul 8, la 50 de ani · Mort la Tomis în 17 sau 18, la 59 sau 60 de ani
Cartea întâi a Tristelor include poeme despre plecare și călătorie: furtuni în Adriatică, îmbarcarea la Cenchreae, strâmtorile, Samotracia, apoi coasta Pontului până la Tomis. Harta de mai jos arată opt etape editoriale reconstruite după Tristia 1.10–1.11, nu opt popasuri numite ca atare în poem.
Ovidiu era încă pe drum și scria în decembrie; călătoria este plasată de obicei în iarna 8/9, cu sosirea la Tomis în 9. În linie dreaptă, Roma și Constanța de azi, pe situl Tomisului, sunt la 1.330 de kilometri una de alta; pe mare și pe jos, drumul lui a fost mult mai lung.
Noaptea plecării, Tristia 1.3. Ordinul lui Augustus îl scoate din Italia.
Reper editorial: furtuni și versuri scrise pe valuri, Ovidiu spune că scria în decembrie, Tristia 1.2, 1.4, 1.11.
Aici spune că se îmbarcă pe corabia Minervei, Tristia 1.10.
Reper editorial: strâmtoarea, pe lângă Troia, Tristia 1.10.
Aici spune că lasă corabia și merge pe jos prin Tracia, Tristia 1.10.
Corabia, fără Ovidiu plecat pe jos, este rugată să treacă de Bizanț, la gurile Pontului, Tristia 1.10.
Reper editorial ce grupează orașele de pe ruta dorită corabiei: Apollonia, Anchialus, Mesembria, Odesos, Dionysopolis, Callatis, Tristia 1.10.
Sosirea, în 9. Moare aici în 17 sau 18, nechemat înapoi.
Fiecare poem este însoțit de dată, de textul latin și de traduceri în română și engleză: traducerea engleză a lui A. S. Kline (2003) și traducerea în română a lui Marius Comper.
Tristia 1.3.1–2
în drum spre exil, iarna 8/9
Tristia 1.3 deschide cartea cu ultima noapte la Roma.
Latina
Cum subit illius tristissima noctis imago,
quae mihi supremum tempus in urbe fuit,
Româna, traducerea lui Marius Comper
Când îmi răsare în minte imaginea acelei nopți atât de triste,
ceasul meu din urmă în cetate,
Engleza, A. S. Kline
When the saddest memory comes to mind,
of that night, my last hour in the city,
Tristia 2.207–208
Tomis, probabil 9–10
Tristia 2, o pledoarie de 578 de versuri către Augustus. Aici își rezumă motivele drept un poem și o greșeală, fără a destăinui greșeala.
Latina
Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error,
alterius facti culpa silenda mihi:
Româna, traducerea lui Marius Comper
Două învinuiri m-au pierdut, poemul și greșeala,
vina celei de-a doua fapte trebuie s-o trec sub tăcere:
Engleza, A. S. Kline
Though two charges, carmen et error, a poem and an error,
ruined me, I must be silent about the second fault:
Tristia 3.10.37–38
Tomis, probabil 9–10
Tristia 3.10. Ovidiu afirmă că a văzut Pontul înghețat și că a mers pe gheață.
Latina
Vidimus ingentem glacie consistere pontum,
lubricaque inmotas testa premebat aquas.
Româna, traducerea lui Marius Comper
Am văzut Pontul uriaș închegat de gheață,
cum o coajă lunecoasă apăsa apele nemișcate.
Engleza, A. S. Kline
I’ve seen the vast waters frozen with ice,
a slippery shell gripping the unmoving deep.
Tristia 3.3.73–76
Tomis, probabil 9–10
Tristia 3.3. Își dictează singur inscripția de pe mormânt.
Latina
hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
ingenio perii Naso poeta meo;
at tibi qui transis ne sit grave quisquis amasti
dicere Nasonis molliter ossa cubent.
Româna, traducerea lui Marius Comper
Aici zac eu, cel ce m-am jucat cu gingașele iubiri,
Naso, poetul, pierdut de propriul meu talent;
iar ție, trecătorule, oricine ești care ai iubit,
să nu-ți fie greu să spui: lin să se odihnească oasele lui Naso.
Engleza, A. S. Kline
I LIE HERE, WHO TOYED WITH TENDER LOVE,
OVID THE POET BETRAYED BY MY GENIUS:
BE NOT SEVERE, LOVER, AS YOU PASS BY,
SAY ‘EASY MAY THE BONES OF OVID LIE’
Tristia 4.10.3–4
Tomis, probabil 11–12
Tristia 4.10, autobiografia. Sulmona, la 90 de mile de Roma, adică 133 de kilometri.
Latina
Sulmo mihi patria est, gelidis uberrimus undis,
milia qui novies distat ab Vrbe decem.
Româna, traducerea lui Marius Comper
Sulmona îmi e patria, bogată în unde reci,
la nouăzeci de mile depărtare de Roma.
Engleza, A. S. Kline
Sulmo’s my native place, rich in icy streams,
and ninety miles distant from the City.
Ex Ponto 4.13.19–20
Tomis, după moartea lui Augustus; Ovidiu o numește a șasea iarnă
Ex Ponto 4.13. Ovidiu afirmă că a scris versuri în limba locului, lucrare pierdută, eveniment necoroborat independent.
Latina
A! pudet et Getico scripsi sermone libellum
structaque sunt nostris barbara uerba modis:
Româna, traducerea lui Marius Comper
Ah, rușine: am scris până și o cărticică în grai getic,
iar vorbele barbare le-am clădit în măsura versului nostru:
Engleza, A. S. Kline
Ah! Shameful: I’ve even written a work in Getic,
where savage words are set to Italian metres.
Tomisul era, în relatarea etiologică a lui Ovidiu din Tristia 3.9, o colonie milesiană printre geți. Potrivit datării tradiționale, colonie milesiană întemeiată în jurul secolului al VI-lea î.Hr., actuala Constanța ocupă situl Tomisului.
O mare parte a Tomisului antic se află sub orașul modern, iar vestigiile vizibile sunt în principal din faze romane mai târzii. Pavimentul antic al edificiului cu mozaic este estimat la circa 2.000 de metri pătrați, din care circa 400 de metri pătrați se păstrează in situ. Edificiul a fost ridicat la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea.
Ovidiu afirmă că a învățat limba locului și relatează că ascultătorii geți au dat din cap și au murmurat aprobator la versurile sale în graiul lor, Ex Ponto 4.13.19–38, lucrare pierdută, eveniment necoroborat independent. În Tristia 3.10, Ovidiu afirmă că a văzut Pontul înghețat.
În 1887, la aproape 1.900 de ani după moartea poetului din 17 sau 18, Constanța i-a ridicat o statuie în Piața Ovidiu. Autorul e italianul Ettore Ferrari; în 1925, la Sulmona natală a fost amplasată o replică identică, după 38 de ani.
Ovidiu ceruse în versuri să nu fie uitat. Cererea poetului de a fi ținut minte capătă la Constanța o formă monumentală în 1887.
Nu s-a păstrat edictul lui Augustus și nicio sursă nu identifică precis greșeala. Ovidiu o pomenește des și n-o numește niciodată. Aici despărțim ce știm de ce bănuim.
Așa își rezumă Ovidiu motivele, în Tristia 2.207–208, și adaugă că vina trebuie trecută sub tăcere. Cercetătorii identifică de regulă poemul cu Arta iubirii; greșeala rămâne necunoscută. Numele greșelii nu apare nicăieri în cele 96 de poeme ale exilului, în împărțirea Kline.
Edictul lui Augustus a fost aspru, însă denumirea pedepsei era mai blândă: Tristia 2.135–137. Ovidiu și-a păstrat cetățenia și averea, dar a fost obligat să rămână departe de Roma.
Augustus a murit în 14, Ovidiu în 17 sau 18, tot la Tomis. Anii de speranțe sub Tiberiu n-au adus grațierea.
Cercetătorii identifică de regulă poemul cu Arta iubirii, apărută cu ani buni înainte de 8, așa că mulți cred că Augustus a folosit-o doar ca pretext. Ovidiu însuși își apără cartea pe larg în Tristia 2.
Au fost propuse legături cu scandalurile din familia imperială, inclusiv exilarea Iuliei celei Tinere în anul 8, dar nu există consens și nicio dovadă directă nu îl leagă pe Ovidiu de ele.
Ipoteza, propusă de J. J. Hartman în 1923 și reluată de G. D. Fitton Brown în 1985, rămâne marginală; biografiile și studiile de specialitate tratează în mod obișnuit relegarea la Tomis ca fapt istoric.
Verifică ce-ai reținut: fiecare răspuns îți arată dovada, cu trimiterea la vers.
1
Ovidiu și-a pierdut cetățenia romană în urma sentinței.
Fals. Edictul îl numește relegat, nu exilat (Tristia 2.135–137): și-a păstrat cetățenia și averea, dar a fost obligat să rămână departe de Roma.
2
Ovidiu își numește greșeala în versuri.
Fals. Spune doar atât: un poem și o greșeală (Tristia 2.207–208), iar vina trebuie trecută sub tăcere.
3
În exil, Ovidiu a scris 9 cărți: 5 volume din Tristele și 4 din Scrisori din Pont.
Adevărat. 5 cărți cu 50 de elegii și 4 cărți cu 46 de scrisori, în total 96 de poeme în împărțirea Kline.
4
Ovidiu spune că a scris un poem în limba geților.
Adevărat. Ex Ponto 4.13.19–20: o cărticică în grai getic, în iarna pe care Ovidiu o numește a șasea la Tomis.
5
Augustus l-a iertat înainte de moarte.
Fals. Augustus a murit în 14, Ovidiu în 17 sau 18, tot la Tomis, după 9 sau 10 ani de exil.
6
Statuia din Constanța e din anul 1887.
Adevărat. Ettore Ferrari, Piața Ovidiu; replica de la Sulmona a fost amplasată în 1925, după 38 de ani.
Niciun răspuns deocamdată
Textul latin al versurilor este cel publicat de The Latin Library, text necritic; numerotarea a fost verificată direct în cărți. Traducerea engleză îi aparține lui A. S. Kline și este atribuită ca atare; traducerea în română îi aparține lui Marius Comper.
Numărul poemelor, 50 și 46, urmează împărțirea din cuprinsurile Kline; ediția critică Hall desparte altfel șase unități, deci totalul depinde de segmentare. Pentru anii exilului am urmat Cronica lui Ieronim, care indică anul 17, cu alternativa 18; vârstele țin seama că nu există anul zero.
.jpg){kind=link}