Funigei · păianjeni care zboară
În zilele senine de toamnă, prin aer plutesc fire de mătase. Multe sunt ale unor păianjeni de doi-trei milimetri, care s-au urcat într-un loc înalt, au dat drumul la fir și au plecat. Cum se ridică în aer un animal fără aripi? Nici cercetătorii nu sunt siguri.
Desen, nu fotografie. Păianjenul real are doi-trei milimetri, cât un bob de susan.
Cercetătorii numesc zborul acesta „ballooning”: păianjenul pleacă pe fire de mătase. O pornire obișnuită are patru pași.
Un vârf de iarbă, un stâlp de gard, o creangă. Darwin a văzut păianjeni pornind de pe „vreo mică înălțime” și, mai târziu, un păianjen mai mare pornind de pe un stâlp.
Își ridică abdomenul și își întinde picioarele. Cercetătorii spun că păianjenii stau așa înainte să plece.
Într-un tunel de vânt, păianjeni-crab de 16–20 de miligrame au scos câte 50–60 de fibre, de 3,2 metri în medie și mai subțiri de o miime de milimetru.
Dacă ceva din aer ține firul sus, firul îl ridică. Darwin a notat că a văzut de mai multe ori păianjenul cum „își ridică abdomenul, trimite un fir și apoi pleacă plutind pe orizontală”.
Aerul în mișcare poate duce un păianjen agățat de fir. În laborator, un câmp electric l-a ridicat și el. Afară, nimeni nu a arătat cât contează fiecare. Alege ce e în aer și dă drumul la fir. Desenul urmează câteva reguli simple din lucrări; nu e o măsurătoare.
De obicei, peste 3 m/s păianjenii nu pornesc.
Observat afară
Explicația cea mai răspândită. Păianjenii pornesc, de obicei, doar când vântul e sub 3 m/s.
Cho și colegii (2018) au filmat afară păianjeni-crab de 6–25 de miligrame pornind. Au calculat că un curent ascendent de 0,04–0,2 m/s ar ajunge să-i ridice și au măsurat pe un câmp cu iarbă curenți ascendenți de câteva zecimi de metru pe secundă. Vântul din locul unde au pornit păianjenii nu a fost măsurat.
Idee veche, model matematic
Darwin a scris, la Santa Fe, despre „un curent ascendent de aer încălzit”.
Un model de dispersie din 2007 leagă distanța zborului de starea aerului la plecare: cei mai mulți păianjeni ajung la câteva sute de metri, iar sute de kilometri sunt posibili. E un model, nu un zbor urmărit.
Experiment de laborator
Aerul are un câmp electric natural: într-o zi senină, deasupra unui teren neted, cam 120 V/m. În 2018, o echipă din Bristol a pus 36 de păianjeni din genul Erigone într-o cutie cu mișcarea aerului limitată și a aplicat câmpuri de 1.250 și 6.250 V/m, de 10 și de 52 de ori mai puternice.
Păianjenii s-au lăsat mai des pe fir în amândouă și au stat mai des pe vârfuri în cel puternic. Într-o analiză ulterioară a filmărilor din aceeași cameră, trei păianjeni au fost văzuți ridicându-se, în câmpuri puternice de laborator.
Un calcul din 2020 spune că un singur fir, în câmpul unei zile senine, ar produce o forță ascendentă de cam 2% din greutatea unui păianjen Erigone; cu fire mai lungi și mai multe, în calcul, păianjenul ar pluti. Un model arată că lângă vârful unei tulpini câmpul ar putea ajunge la aproape 1.000 V/m.
Autorii scriu că forțele electrice sunt suficiente, dar poate nu întotdeauna necesare, și propun că ele și vântul ușor pot lucra împreună. Dacă îi ajunge câmpul de afară, nu s-a verificat.
La 1 noiembrie 1832, nava Beagle, cu care Charles Darwin călătorea în jurul lumii, se afla în largul Americii de Sud. Darwin scrie că, în gura fluviului La Plata, tachelajul navei a fost acoperit de pânze de păianjen, iar în dimineața de 1 noiembrie aerul era plin de „petice de pânză pufoasă”. A notat:
Corabia se afla la șaizeci de mile de țărm, în direcția unei brize constante, deși ușoare. Un număr uriaș de păianjeni mici, de cam o zecime de inch lungime și de un roșu întunecat, erau prinși de pânze. Trebuie să fi fost, presupun, câteva mii pe corabie.
Originalul, în engleză
The ship was sixty miles distant from the land, in the direction of a steady though light breeze. Vast numbers of a small spider, about one-tenth of an inch in length, and of a dusky red colour, were attached to the webs. There must have been, I should suppose, some thousands on the ship.
Șaizeci de mile înseamnă între 97 și 111 de kilometri, după felul milei; Darwin nu spune. „Câteva mii” e o estimare a lui. O zecime de inch înseamnă 2,5 milimetri. A fost o zi cu briză ușoară, nu fără vânt.
În altă zi a văzut cum pleacă un păianjen:
Am văzut de mai multe ori același soi de păianjen mic, fie așezat, fie urcat pe vreo mică înălțime, cum își ridică abdomenul, trimite un fir și apoi pleacă plutind pe orizontală, cu o viteză pe care n-am putut-o explica.
Originalul, în engleză
I repeatedly observed the same kind of small spider, either when placed or having crawled on some little eminence, elevate its abdomen, send forth a thread, and then sail away horizontally, but with a rapidity which was quite unaccountable.
Mai târziu, la Santa Fe, oraș din Argentina de azi, un păianjen de vreo 7,6 milimetri (trei zecimi de inch), cu totul deosebit de cei de pe corabie, stătea pe un stâlp și a trimis patru-cinci fire care se desfăceau în evantai. Darwin a căutat explicația în aer:
Ziua era călduroasă și aparent cu totul liniștită; totuși, în asemenea împrejurări atmosfera nu e niciodată destul de calmă încât să nu miște o giruetă atât de sensibilă ca firul unei pânze de păianjen.
Originalul, în engleză
The day was hot and apparently quite calm; yet under such circumstances, the atmosphere can never be so tranquil as not to affect a vane so delicate as the thread of a spider's web.
A pomenit și o explicație electrică, atribuită unui domn Murray, pentru felul în care firele se desfac în evantai:
s-a încercat să se explice desfacerea firelor, cred că de către domnul Murray, prin starea lor electrică asemănătoare.
Originalul, în engleză
the divergence of the lines has been attempted to be explained, I believe by Mr. Murray, by their similar electrical condition.
Aproape două sute de ani mai târziu, o parte din întrebarea lui e încă deschisă.
Traducere: Marius Comper. Textul original, în engleză, e dedesubt.
Între anii 1926 și 1931, cercetătorul american P. A. Glick a zburat deasupra statului Louisiana într-un avion cu site de prins insecte. A adunat 1.461 de păianjeni din aer, de la 20 de picioare deasupra solului până sus, iar cel mai de sus a fost prins pe un avion la 15.000 de picioare, adică 4.572 de metri. A fost un singur păianjen.
Cel mai înalt vârf din România, Moldoveanu, din Munții Făgăraș, are 2.544 de metri. Păianjenul a fost prins cu cam doi kilometri mai sus, la o altitudine de 1,8 ori mai mare decât a vârfului; Louisiana e o câmpie joasă, deci altitudinea față de sol și față de nivelul mării diferă puțin. Glick nu spune dacă acel păianjen zburase singur pe un fir. A notat însă fire albe de mătase plutind „chiar și la 11.000 de picioare sau mai sus”, adică la cel puțin 11.000 de picioare (3.353 de metri).
Cât de departe ajung? Un model din 2007 spune că cei mai mulți ajung la câteva sute de metri, dar că sute de kilometri sunt posibili. Distanțele din model nu sunt zboruri urmărite.
Dicționarul explicativ al limbii române definește funigeii drept „firul unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă”. Un alt nume popular, trecut în dicționare, e mătasea-morților.
Un dicționar din anii 1926–1931 notează, din Moldova și din Transilvania, că mulți funigei plutind prin aer toamna erau semn de toamnă lungă. Cuvântul a ajuns și în literatură: Legenda funigeilor e un poem dramatic de Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif.
germană
„vara bătrânelor”: firele plutitoare au fost asemănate cu părul alb al bătrânelor, încă din secolul al XVIII-lea.
engleză
poate de la „goose summer”, vara gâștelor; originea cuvântului e discutată.
română
DEX 2009 trece originea drept necunoscută; dicționare mai vechi propun o derivare din latină, din „funis” (funie) sau din „fuligo” (funingine).
Când vezi toamna un fir lucind în aer, mai poți întreba ceva ce încă nu are răspuns: ce l-a ridicat?
Numerele de pe pagină (câmpuri, numărul de păianjeni, greutăți, înălțimi) vin din lucrările de mai jos sau sunt calculate din ele: rapoarte, conversii de unități. Desenate: păianjenul, firele, stâlpul, cerul și felul în care se mișcă. Desenul nu calculează fizica zborului. Urmează trei reguli simple, luate din lucrări: la vânt de 3 m/s sau mai mult nu pornește; în câmpul puternic din laborator (6.250 V/m) se ridică; în cel slab (1.250 V/m) se lasă pe fir. Nu sunt praguri măsurate pentru toți păianjenii.