# A fost România inventată la Paris?

*Tratatul de la Paris, 30 martie 1856*

În 1856, marile puteri au redesenat Principatele pe hârtie: fără protectorat rusesc, suzeranitate otomană, garanție colectivă – și adunări care să întrebe poporul. Hârtia a ținut, dar nu cum scria. Citește articolele, apoi cei nouă ani până la unire.

Marius Comper · 18 septembrie 2026

## De la articole la unire

La 30 martie 1856, Tratatul de la Paris a desfăcut protectoratul rusesc asupra Moldovei și Țării Românești și a poruncit fiecărei provincii un divan ad-hoc. Mai jos, ce-au pus articolele în mișcare: dorințele din 1857, Convenția din 1858, dubla alegere din 1859 – și ce-a rămas.

Traseele de pe hartă sunt reprezentative, desenate prin locurile verificate ale unirii. Portretele de mai jos sunt oamenii ei.

## I. Tratatul

*1856 · 1856, articolele*

- Semnat: 30 martie 1856
- Articolele: XX–XXVII
- Județe cedate: Cahul, Bolgrad, Ismail

Războiul Crimeii s-a sfârșit la Paris la 30 martie 1856, iar articolele XX–XXVII ale tratatului au rescris locul Principatelor în Europa. Moldova și Țara Românească au rămas despărțite, sub suzeranitatea Sultanului – dar sub garanția tuturor puterilor contractante, fără „protecție exclusivă” din partea vreuneia. Protectoratul rusesc se sfârșise.

Rusia a mai dat și pământ: frontiera s-a rectificat în sudul Basarabiei, iar ținutul cedat – organizat ca județele Cahul, Bolgrad și Ismail – a fost alipit Moldovei. O comisie europeană a stat la București ca să lucreze cu ceea ce tratatul poruncea mai departe: în fiecare provincie, un divan ad-hoc, „ca să arate dorințele poporului”.

Oamenii care aveau să folosească aceste articole erau deja la Paris. Ion C. Brătianu, exilat din 1848, a pledat pe lângă opinia franceză pentru unire și autonomie și și-a publicat broșurile în franceză; C. A. Rosetti, la Paris din decembrie 1848, a militat în gazetele exilului pentru unificare. Amândoi le-au fost elevi lui Michelet și Quinet; amândoi aveau să stea în divanuri.

> Principatele Țării Românești și Moldovei vor continua să se bucure, sub suzeranitatea Porții și sub garanția puterilor contractante, de privilegiile și imunitățile pe care le au în stăpânire. Nicio protecție exclusivă nu va fi exercitată asupra lor de vreuna dintre puterile garante.
> – Tratatul de la Paris, 30 martie 1856, art. XXII (traducerea noastră)

> Maiestatea Sa Sultanul făgăduiește să convoace îndată, în fiecare dintre cele două provincii, un divan ad-hoc, alcătuit astfel încât să înfățișeze cât mai îndeaproape interesele tuturor claselor societății.
> – Tratatul de la Paris, art. XXIV (traducerea noastră)

**Între timp** Tratatul s-a semnat în Salon des Ambassadeurs, pe Quai d'Orsay.

## II. Divanurile

*1857 · 1857, dorințele*

- Osborne: 6–10 august 1857
- Cele patru dorințe: 7/19 octombrie 1857
- O lege pentru toți: 73 din 77

Divanurile mai că nu s-au întrunit libere. Caimacamul moldovean Nicolae Vogoride, lucrând cu antiunioniștii austro-turci, a falsificat alegerile; Franța, Rusia, Prusia și Sardinia au rupt-o cu Poarta din pricina lor. La Osborne, în 6–10 august 1857, Victoria și Napoleon III au căzut la învoială, după „concesii reciproce” și fără să semneze nimic, să anuleze votul moldovenesc.

Alegerile reluate au dat divanuri unioniste la Iași și București, care au stat din septembrie până în decembrie 1857. La 7/19 octombrie, Divanul moldovean a primit cele patru dorințe – autonomie, unire, prinț străin ereditar, guvernământ constituțional; la 29 octombrie, după o comisie cu Kogălniceanu între membri, a votat o singură lege pentru toți, oaste pentru toți și sfârșitul scutirilor de rang, 73 din 77, cu 4 abțineri.

O Britannica a vremii a numit votul unanim: divanurile, scria ea, au purces îndată să voteze „unirea celor două principate într-un singur stat sub numele de România... cârmuit de un prinț străin”. Parisul ceruse dorințe; a primit un program.

> Au purces îndată să voteze cu unanimitate unirea celor două principate într-un singur stat sub numele de România... cârmuit de un prinț străin.
> – Encyclopaedia Britannica, ed. a IX-a, vol. 21 (traducerea noastră)

**Între timp** La Osborne nu s-a semnat nimic – târgul s-a pecetluit doar prin bunăvoință.

## III. Unirea

*1858 – 1862 · 1858–1862, dubla alegere*

- Convenția: 7/19 august 1858
- Dubla alegere: 5 și 24 ianuarie 1859
- Contopirea: 5 februarie 1862

Parisul a răspuns dorințelor cu o Convenție, semnată la 7/19 august 1858: „Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești” – dar fără unire deplină și fără prinț străin. Doi domni pământeni pe viață, două guverne, două adunări, două capitale; comune erau doar o Comisie Centrală la Focșani, o Înalta Curte și o organizare ostășească.

Convenția oprea un singur tron, dar nu un singur om pe două tronuri. La 5 ianuarie 1859, Iașii l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza; la 24 ianuarie l-a ales și Bucureștiul – la nouăsprezece zile depărtare, o unire personală pe care puterile au trebuit s-o înghită. Firmanul Sultanului din 1861 a recunoscut unirea administrativă doar pe viața lui Cuza.

Contopirea s-a vestit la 24 ianuarie/5 februarie 1862, cu Bucureștiul capitală, sub numele „Principatele Unite Române” – România, neoficial. Primul guvern a toată România, al lui Barbu Catargiu, a ținut din 22 ianuarie până în iunie 1862; Catargiu a fost asasinat la 8 iunie.

**1859:**

- Iași, 5 ianuarie: Cuza ales domn al Moldovei
- București, 24 ianuarie: același Cuza, domn al Țării Românești
- Două tronuri, un om – portița Convenției

**Între timp** 24 ianuarie se prăznuiește și azi ca Ziua Unirii – Mica Unire.

## IV. Urma

*1866 – 1958 · 1866–1958, ce-a rămas*

- Carol I: 10 mai 1866
- Independența: 9 mai 1877
- Muzeul: 1958

Cuza a căzut în februarie 1866; un plebiscit l-a chemat pe principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a intrat în București ca domn la 10/22 mai 1866. Independența s-a vestit la 9/21 mai 1877 și s-a întărit a doua zi; la Berlin, în 1878, România și-a păstrat coroana, dar a dat înapoi sudul Basarabiei – pentru Dobrogea de Nord.

Urmele se pot vizita. Muzeul Unirii din Iași, reședința lui Cuza din 1859–62, e muzeu din 1958; memorialul Kogălniceanu și palatul de la Ruginoasa stau în aceeași familie de muzee. La Paris, sala semnării, Salon des Ambassadeurs, e tot a lui Quai d'Orsay – dar nicio placă a ceasului românesc din 1856 n-a fost găsită.

A fost deci România inventată la Paris? Tratatul a ținut Principatele despărțite și suzerane; unirea s-a votat la Iași și București, s-a smuls prin dubla alegere a lui Cuza și s-a plătit în războaie. Parisul a dat hârtia și presiunea – pagina-pereche din catalog spune jumătatea franceză; aceasta a spus articolele.

**Ce-a rămas:**

- Iași: Muzeul Unirii, casa lui Cuza, muzeu din 1958
- Paris: Salon des Ambassadeurs, unde s-a semnat tratatul
- Catalogul: Franța în geneza României moderne, 1848–1859

**Între timp** Pagina-pereche acoperă 1848–1859 dinspre partea franceză.

## Testul Parisului

Patru întrebări despre articole, despre divanuri și despre prinț. Alege, apoi verifică cu sursele.

1. **Tratatul.** Tratatul de la Paris (30 martie 1856) a lăsat Moldova și Țara Românească: *Despărțite. Suzerane Sultanului, garantate de toate puterile, protejate exclusiv de niciuna – unirea avea să mai aștepte nouă ani.*
2. **Divanul.** Divanurile ad-hoc din 1857 au votat pentru: *Unirea și celelalte. Cele patru dorințe din 7/19 octombrie 1857 – apoi, la 29 octombrie, o lege pentru toți, 73 din 77.*
3. **Prințul.** Cuza a luat amândouă tronurile: *La nouăsprezece zile depărtare. Iașii la 5, Bucureștiul la 24 – 24 ianuarie e și azi Ziua Unirii.*
4. **Basarabia.** În 1856, Moldova a redobândit: *Doar sudul. Trei județe la gurile Dunării – retrocedate Rusiei în 1878, pentru Dobrogea de Nord.*

## Șapte portrete ale unirii

Șapte imagini ale vremii, în ordinea poveștii: negociatorii, prințul, tribunul de două ori, harta, cele două capitale. Atinge un portret ca să-l studiezi – sau citește toată unirea dintr-o suflare.

### Portretul 1856: Negociatorii

- Walewski, Clarendon, Cavour și Buol, fotografiați de Mayer & Pierson la Paris, 1856.
- Congresul a stat pe Quai d'Orsay; tratatul s-a semnat în Salon des Ambassadeurs.
- Scanare BnF, via Wikimedia Commons.

### Portretul c.1865: Prințul fotografiat

- Cuza în jurul lui 1865, fotografiat de Carol Szathmari, primul fotograf de război al României.
- Domn din ianuarie 1859; detronat în februarie 1866.
- Dubla alegere l-a făcut unirea în persoană.

### Portretul Misu Popp: Kogălniceanu pictat

- Mihail Kogălniceanu, pictat de Mișu Popp.
- În Divanul moldovean a stat în comisia dinapoia legilor din 29 octombrie 1857.
- 73 din 77 au votat o lege pentru toți.

### Portretul 1855: Ajunul Congresului

- Harta lui J. H. Colton, 1855: Turcia europeană în ajunul Congresului.
- Principatele, Dunărea, frontiera basarabeană așa cum avea s-o redeseneze Parisul.
- O privire americană de atlas asupra Chestiunii Orientale.

### Portretul 1856: Capitala munteană

- București în 1856, din Illustrated London News.
- Sediul comisiei europene – și al Divanului muntean din 1857.
- Trupele austriece de ocupație au defilat aici în același an.

### Portretul 1837: Orașul care a votat primul

- Iașii în 1837, mănăstirea Trei Ierarhi, de Auguste Raffet.
- Capitală moldoveană; la 5 ianuarie 1859 l-a ales prima pe Cuza.
- Muzeul Unirii îi păstrează azi casa.

### Portretul 1857: Anii Divanului

- Kogălniceanu la 18 decembrie 1857, desen de Henric Cortazzi.
- Divanurile au stat din septembrie până în decembrie 1857.
- Datat chiar din lupta pentru unire.

Portrete și vederi via Wikimedia Commons (toate domeniu public). Datele sunt ale lucrărilor.

## Unirea în șase numere

Fiecare număr de mai jos vine din textul tratatului și din istoriile citate. Numerele disputate rămân pe dinafară.

- **1.856** – se semnează tratatul la Paris
- **XX–XXVII** – articole despre Principate
- **73** – de voturi pentru o lege pentru toți, 29 octombrie 1857
- **2** – tronuri, un om
- **1.859** – Cuza ales de două ori
- **1.958** – se deschide Muzeul Unirii la Iași

## Trei lucruri pe care lumea le greșește

### Parisul a creat România

Fals așa cum sună: tratatul a ținut Principatele despărțite, suzerane și garantate – a sfârșit protectoratul rusesc și a poruncit adunări, nu un stat. Unirea a venit prin dubla alegere din 1859, contopirea administrativă din 1861–62, numele din 1866 și independența din 1877–78.

### Cuza a fost ales în aceeași zi

Fals: la nouăsprezece zile depărtare, stil vechi – domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, al Țării Românești la 24 ianuarie. Ziua de 24 se prăznuiește ca Ziua Unirii, Mica Unire.

### Basarabia a fost înapoiată în 1856

Adevărat doar pentru sud: județele Cahul, Bolgrad și Ismail, cu o parte din gurile Dunării. Restul a rămas rusesc – iar sudul s-a întors în 1878, schimbat pe Dobrogea de Nord.

## Surse și metode

Tratatul e citat din textul englez (PDF ECF); divanurile din Britannica ed. a IX-a (Wikisource), amândouă domeniu public. Traducerile românești ne aparțin.

Datele urmează calendarul sursei lor; perechile stil vechi/stil nou sunt date unde s-au verificat – evenimentele Parisului stil nou, ale Principatelor stil vechi, stilul istoriografiei române.

Luna întoarcerii lui Brătianu, numărătorile exacte ale divanurilor și orice placă pariziană a lui 1856 sunt neverificate aici – așa că niciuna nu e pretinsă. Jumătatea franceză a poveștii e a paginii-pereche.

### Tratatul

- [Tratatul de la Paris, semnat 30 martie 1856: art. XX–XXVII, textul englez (PDF, ECF)](http://content.ecf.org.il/files/M00934_TreatyOfParis1856English.pdf)
- [Wikipedia, *Treaty of Paris (1856)*: sfârșitul protectoratului rus, garanția colectivă](https://en.wikipedia.org/wiki/Treaty_of_Paris_(1856))
- [Britannica, *Moldova/History*: rectificarea din Basarabia, județele Bolgrad, Cahul, Ismail](https://www.britannica.com/place/Moldova/History)

### Divanurile

- [D. Ivănescu, *Revue Roumaine d'Histoire* (2004): frauda lui Vogoride, Osborne 6–10 august 1857 (PDF)](http://rrh.ro/wp-content/uploads/2020/08/08rrh_2004_Ivanescu.pdf)
- [Wikipedia, *1857 Wallachian parliamentary election*: divanurile din toamna 1857, voturile unioniste](https://en.wikipedia.org/wiki/1857_Wallachian_parliamentary_election)
- [Britannica, ed. a IX-a (Wikisource): divanurile votează «cu unanimitate» unirea sub numele de Romania (domeniu public)](https://en.wikisource.org/wiki/Page:Encyclop%C3%A6dia_Britannica,_Ninth_Edition,_v._21.djvu/33)
- [Wikipedia, *Mihail Kogălniceanu*: cele patru dorințe (7/19 octombrie 1857), legea din 29 octombrie (73 din 77)](https://en.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu)

### Unirea

- [Convenția de la Paris, 7/19 august 1858: Principatele Unite, doi domni, Comisia Centrală de la Focșani (MAE)](http://www.mae.ro/node/16926)
- [Wikipedia, *Alexandru Ioan Cuza*: 5 ianuarie 1859 Iași, 24 ianuarie 1859 București](https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuza)
- [Wikipedia, *Barbu Catargiu cabinet*: contopirea din 24 ianuarie/5 februarie 1862, primul guvern](https://en.wikipedia.org/wiki/Barbu_Catargiu_cabinet)

### Urma

- [Carol I, 10/22 mai 1866; independența, 9/21 mai 1877; sudul Basarabiei retrocedat 1878 pentru Dobrogea de Nord](https://en.wikipedia.org/wiki/United_Principalities_of_Moldavia_and_Wallachia)
- [Muzeul Unirii Iași (reședința lui Cuza 1859–62, muzeu din 1958); semnarea la Salon des Ambassadeurs, Paris](https://palatulculturii.ro/muzeul-unirii-iasi)
- [Pagina-pereche din catalog: Franța în geneza României moderne, 1848–1859](https://franta-romania.mariuscomper.uk/)

### Testul

- [Tratatul (PDF ECF), Britannica ed. a IX-a și Wikipedia: datele din cărțile de joc](https://en.wikipedia.org/wiki/Treaty_of_Paris_(1856))

### Cele șapte portrete

- [Congresul (Dubufe, Mayer & Pierson 1856), Cuza (Strixner, Szathmari), Kogălniceanu (Popp, Cortazzi 1857), Brătianu, Rosetti, harta Colton 1855, București ILN 1856, Iași Raffet 1837, via Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Edouard_Dubufe_Congr%C3%A8s_de_Paris.jpg)

### Harta

- [Natural Earth, contururi de țări, lacuri, râuri și regiuni geografice la scara 1:50m (domeniu public); drumurile sunt reprezentative](https://www.naturalearthdata.com/)

---

Text, hartă și ilustrații de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/paris-1856/