Pata de cerneală

În 1986, revista National Geographic a strâns răspunsuri de la 1.177.507 americani cu vârste între 10 și 86 de ani, despre mâna cu care scriu și cea cu care aruncă. Cercetătorii Avery Gilbert și Charles Wysocki au sortat răspunsurile după anul nașterii: 3–4% dintre cei născuți înainte de 1920 erau stângaci, față de 11–12% dintre cei născuți după 1950, de trei ori mai mulți, în aceeași țară, la aceeași întrebare. sursă: Hand preference and age in the United States

Un sondaj uriaș poate ascunde o eroare de memorie sau de rușine socială. De aceea contează al doilea rezultat, obținut fără să întrebe pe nimeni nimic: I.C. McManus și Alex Hartigan au recodat cadru cu cadru 391 de englezi filmați între 1897 și 1913 de operatorii Mitchell și Kenyon, numărând cu ce mână flutură din mână spre cameră. În aceleași filmări, oamenii mai în vârstă foloseau mâna stângă mai des decât cei mai tineri, tiparul unui minim chiar în jurul anului 1900, confirmat printr-o metodă la care nimeni nu putea minți sau uita. sursă: The decline of left-handedness in Victorian England: arm-waving in the films of Mitchell and Kenyon

Genetica nu explică diferența dintre bunici și nepoți. O meta-analiză din 2022 pe 21.127 de perechi de gemeni arată că moștenirea genetică răspunde pentru cel mult un sfert din variația stângăciei: restul rămâne mediu, schimbabil de la o generație la alta fără nicio mutație. sursă: Handedness in twins: meta-analyses

Ce s-a schimbat, atunci, între bunicii născuți înainte de 1920 și nepoții născuți după 1950? Nu genele lor. Disciplina cu care erau corectați la școală, și în particular mâna cu care li se cerea să scrie.

Niciuna dintre cele două surse istorice nu oferă un an cu an: sondajul din 1986 grupează respondenții pe decenii de naștere, iar filmările Mitchell și Kenyon acoperă doar 1897–1913. Pagina arată deci doi poli fermi, înainte de 1920 și după 1950, nu o curbă lină între ei.

Pragurile „dreptaci”, „amestecat” și „stângaci” de mai sus vin dintr-o singură convenție (Veale, 2014); alte studii trasează limitele altfel, așa că LQ-ul tău exact contează mai mult decât eticheta pe care i-o punem.

Studiul genetic pe 1.766.671 de oameni, folosit pentru compararea populației, e încă un preprint, nepublicat la data acestei pagini într-o revistă cu recenzie inter pares.