# Ce s-a întâmplat cu Cloșca cu puii de aur? *Pietroasa–Moscova, 1837 – 1956* În Postul Paștelui din 1837 doi pietrari au găsit 22 de piese de aur lângă Pietroasa; au urmat toporul, un proces, un jaf prin tavan și drumul lung spre Moscova. Au rămas 12 piese – și un dosar lung de un secol. Marius Comper · 18 septembrie 2026 ## De la Pietroasa la Moscova și înapoi În Postul Paștelui din 1837 tezaurul a ieșit dintr-un mal de carieră; în 1842 ședea într-un muzeu din București. Expozițiile l-au dus la Paris, Londra și Viena, un hoț l-a suit prin tavan, un restaurator l-a cârpit la Berlin – iar în 1916 s-a deschis drumul Moscovei, pentru 40 de ani. Mai jos, tezaurul în patru capitole – găsirea, muzeul, jaful și Moscova. Drumurile de pe hartă sunt reprezentative, trasate prin locurile verificate ale poveștii. ## I. Găsirea *1837 – 1842 · 1837–1842, găsirea* - Găsirea: Postul Paștelui 1837, Valea Urgoaiei - Vânzarea: 4.000 de lei lui Anastase - Sentința: 29 septembrie 1839 În Postul Paștelui din 1837, doi pietrari, Ion Lemnaru și socrul său Stan Avram, tăiau piatră pe Valea Urgoaiei, sub Via Ardelenilor de lângă Pietroasa, pe atunci în județul Saac. Între două lespezi mari, aproape de suprafață, au găsit lucruri de aur – vase și podoabe, unele cu pietre – cu un pământ negru lipit de ele, în care cercetătorii citesc o învelitoare putrezită care le-a apărat timp de 1.400 de ani. Găsitorii au ascuns tezaurul un an, apoi l-au vândut lui Anastase Tarpa, arnăut din Bitolia zis sârbul, pentru 4.000 de lei. Acesta a sfărâmat piesele cu toporul în casa unui sătean, până au căzut pietrele; mătura a dus praful în colbul curții, de unde l-au cules apoi copiii. Ordinul nr. 2987 din 10 iulie 1838 a trimis Poliția Buzăului după toți primitorii, iar interogatoriile au numărat tezaurul în patru feluri: 16, 17, 22 și 26 de piese. Anastase a îngropat ce avea la podul de la Câlnău și a dat vina pe o viitură; pus să sape, a scos talerul cu chipuri și restul. La 14 iulie 1838 domnitorul a poruncit depunerea pieselor în Muzeul Național, iar în 1839 s-a judecat procesul: cei doi găsitori au murit în închisoare, doi săteni au primit câte 30 de lovituri și un an fiecare, iar Anastase – spărgătorul – a fost achitat. > Am găsit niște lucruri de aur, vârâte între două pietre. > – Din declarația lui Ion Lemnaru, 1838 **Între timp** Nimeni nu știe locul exact: în august 1838 însuși Departamentul din Lăuntru a scris că locul e necunoscut. ## II. Muzeul *1842 – 1875 · 1842–1875, expozițiile* - Sfântul Sava: 28 martie 1842 - Parisul: 1867, 16 piese - Londra: 1868, 9 luni La 28 martie 1842 Departamentul din Lăuntru a vestit că aurul de la Pietroasa merge la Colegiul Sfântul Sava din București; lista de primire din 7 aprilie a înșirat piesele – 18,7975 kg de aur – iar ele au devenit sămânța Muzeului Național de Antichități. Giuvaiergiul Bisterfeld fusese tocmit deja să le dreagă: 40 de galbeni împărătești, gata la 13 ianuarie 1840. În 1867 Alexandru Odobescu, comisar general al participării românești, a dus tezaurul la Expoziția Universală de la Paris: 12 poziții de inventar, 16 piese, într-o vitrină specială care se cobora într-o casetă de fier. Presa română l-a acuzat că a vândut sau a amanetat tezaurul – de fapt un război prin intermediari între Cezar Bolliac și Ion Brătianu – iar Odobescu a răspuns cu o dare de seamă tipărită în 1869. De la Paris tezaurul a mers la Muzeul South Kensington din Londra pentru 9 luni, la invitația lui Henri Cole, unde a fost fotografiat și copiat prin galvanoplastie; fotografiile acelea din 1868 sunt singura mărturie a stării lui de după Paris. A urmat Viena în 1873, apoi iar Bucureștiul: aripa de vest a vechii clădiri a Universității, cu Senatul șezând chiar deasupra. > Să aduci înapoi și să așezi la locul lor acele odoare precioase, acele odoare care făceau mândria noastră națională. > – Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților, ianuarie 1868 **Între timp** Odobescu și-a depus proiectul monografiei la 2 mai 1874: între 500 și 800 de pagini, 500 de exemplare, în franceză. ## III. Jaful *1875 – 1900 · 1875–1900, jaf, incendiu, restaurare* - Jaful: noaptea de 19–20 noiembrie 1875 - Sentința: nr. 1603, 7 mai 1876 - Berlinul: raportul lui Telge, iulie 1884 În noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1875 tezaurul a fost furat din Muzeul de Antichități. Hoțul, Dumitru Pantazescu-Popescu din Titu, în vârstă de 21 de ani – izgonit din Seminar, cu dosar din 1871 – s-a strecurat în Biblioteca Senatului de deasupra, a tăiat dușumeaua, s-a lăsat pe o frânghie, a tăiat geamurile cu diamantul și a suit comoara în pantaloni legați ca un sac. Sala păzită de dedesubt n-a auzit nimic. La 20 noiembrie s-a pus un premiu de 5.000 de lei; poliția a puricat Condica Pungașilor, unde Pantazescu era cap de listă, și a găsit asupra lui cheia bibliotecii. Intrase după ora 6 seara și plecase după 3 și jumătate noaptea; mare parte din tezaur s-a găsit la el acasă. A evadat din Prefectură în noaptea de 24–25 noiembrie, a fost prins în noaptea de 26–27 noiembrie într-un bordel din București cu 50 de galbeni, iar sfertul de tavă și brățara cu inscripție au ieșit la iveală la 12 ianuarie 1876 la un argintar – parte din brățară topită. Sentința nr. 1603 din 7 mai 1876 i-a dat lui Pantazescu 6 ani, iar argintarului Costache Constantinescu 1 an. În noaptea de 24–25 martie 1884 Palatul Universității a ars, iar salvarea grăbită a șifonat tezaurul, așa că regele Carol I l-a trimis la Paul Telge, la Berlin: raportul lui din iulie 1884 a găsit 53 de găuri date în vasul dodecagonal, piese schimbate cu cel octogonal și cositor de separat pe cale chimică – pe meșterul dinainte l-a numit simplu cârpaci. > O mișcare imensă în tot orașul ne vesti că Tezaurul s-a regăsit. > – Românul, 22–23 noiembrie 1875 **Între timp** Pantazescu a fost împușcat la Cozia în august 1884, fugind deghizat; directorul închisorii a fost suspendat. ## IV. Moscova *1916 – 1956 · 1916–1956, drumul lung* - Trenul: al doilea transport, 3 august 1917 - Întoarcerea: 28 iulie 1956, 39.320 de piese - Muzeul: MNIR, 8 mai 1972 La sfârșitul lui 1916, cu Bucureștiul amenințat de Puterile Centrale, România și-a evacuat tezaurul la Moscova în două transporturi. Primul tren – lingouri ale Băncii Naționale și giuvaierurile reginei Maria – a sosit la 21 decembrie / 6 ianuarie 1917; al doilea, cu arhive, tablouri și tezaurul de la Pietroasa printre piesele muzeului, a sosit la 3 august 1917. Au urmat decenii de revendicări eșuate: memoriul de la Genova din aprilie 1922, tratativele de la Viena din martie–aprilie 1924, iar în 1935 o restituire de 1.443 de lăzi fără nicio urmă de Pietroasa. În iunie 1956 Hrușciov i-a spus lui Dej că partidul sovietic va înapoia valorile istorice de artă ale României – în aceeași primăvară în care a înapoiat Dresdenului capodoperele Galeriei. O delegație condusă de Mihai Ralea, cu Tudor Arghezi, Andrei Oțetea, George Oprescu, Constantin Prisnea și Marius Bunescu, a ajuns la Moscova la 28 iulie 1956; generalul Vedenin al Kremlinului a prețuit restituirea la 39.320 de piese, numai aurul de Pietroasa cântărind 19,736 kg. La 23 august 1956 tezaurul înapoiat s-a deschis publicului la Muzeul de Artă din București; Scânteia îl anunțase cu o zi înainte, iar Arghezi, Călinescu, Daicoviciu și Oprescu au scris toți pentru prilej. Tezaurul stă la Muzeul Național de Istorie a României de la inaugurarea lui din 8 mai 1972 – douăsprezece supraviețuitoare din douăzeci și două, 19,75533 kg de aur și pietre, cu dosarul intact. > Comorile noastre se întorc acasă. > – George Oprescu, 1956 **Între timp** Restituirea din 1956 n-a adus aurul Băncii – povestea lui e pe pagina tezaurului de la Moscova. ## Urmărește tezaurul Patru momente din dosar: vânzarea, noaptea, Berlinul și trenul. Alege, apoi verifică în surse. 1. **Vânzarea.** În 1838 găsitorii au vândut comoara lui Anastase sârbul pentru: *4.000 de lei, împărțiți pe hârtie în cinci – apoi toporul: Anastase a sfărâmat piesele până au căzut pietrele.* 2. **Noaptea.** În noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1875 Pantazescu a ajuns la tezaur: *Prin tavan: a tăiat dușumeaua bibliotecii după ora 6 seara și a plecat după 3 și jumătate cu comoara în pantaloni.* 3. **Berlinul.** Pentru vasele găurite și legate cu sârmă, Telge a cerut în iulie 1884: *Bronz: a numărat 53 de găuri numai în vasul dodecagonal și a numit cârpeala dinainte ruinarea unui cârpaci.* 4. **Trenul.** Tezaurul de la Pietroasa a ajuns la Moscova: *Cu al doilea: a sosit la 3 august 1917 și s-a întors după 39 de ani, la 23 august 1956.* ## Șapte planșe ale tezaurului Șapte imagini, în ordinea albumului: frontispiciul, colanele, patera, ibricul, fibula cea mare, perechea mijlocie, vasul octogonal. ### Planșa 1889: Frontispiciul - Frontispiciul lui Trenk la Le Trésor de Pétrossa al lui Odobescu, volumul întâi, 1889. - Fibula-cloșcă tronează peste vase, colane și pietre. - Au urmat trei volume: 1889, 1896 și 1900. ### Planșa pl. I: Colanele - Planșa I: cele două colane simple, armile de aur împletit. - Unul poartă inscripția cu rune gotice. - Telge a găsit o slovă ruinată prin tăiere. ### Planșa pl. IV: Patera - Planșa IV: tipsia rotundă cu chipuri orfice în relief. - Șaisprezece chipuri mitologice înconjoară o zeiță pe tron. - Statueta din mijloc ține în mâini un păhăruș cilindric. ### Planșa pl. VI: Ibricul - Planșa VI: vasul oenochoe, înalt de 36 de centimetri, 1,7155 kg. - O singură toartă, o păsărică la încheietură. - Cositorul unei cârpeli vechi încă se ținea de el când l-a văzut Telge. ### Planșa pl. IX: Fibula cea mare - Planșa IX: agrafa cu cap de vultur, cloșca însăși. - Almandine și granate în cloisonné și caboșon. - Fotografiile vechi arată că odată capul îi era desprins. ### Planșa pl. X: Perechea mijlocie - Planșa X: două fibule mijlocii, legate odinioară cu un lănțișor. - Purtate pereche de femeile gotice, zice legenda. - Cinci pandantive atârnă de lănțișoare împletite. ### Planșa pl. XIII: Vasul octogonal - Planșa XIII: vasul octogonal ajurat. - Toarte-panteră, una dintre ele refăcută. - Telge l-a numit piesa cea mai ruinată a setului. Gravuri după Henric Trenk din albumul Odobescu (1889–1900), prin Wikimedia Commons (domeniu public). Datele sunt trimiteri de planșă. ## Pietroasa în șase numere Toate numerele de mai jos vin din istoriile citate. Anii sunt șira spinării tezaurului, 1837–1956. - **1.837** – găsirea din Postul Paștelui, la Pietroasa - **22** – de piese în numărătoarea lui Lemnaru - **12** – piese păstrate la MNIR - **1.875** – jaful prin tavan - **1.916** – evacuarea spre răsărit începe - **1.956** – tezaurul se întoarce acasă ## Patru lucruri pe care lumea le greșește ### Cloșca e blestemată Nicio sursă din epocă nu spune asta. Sămânța documentată e o glumă: după 30 de incendii de coș alături, la expoziția de la Paris din 1900, Edmond Pottier a răsuflat ușurat când a văzut „piaza rea” părăsind Luvrul – „Le porte-malheur borna là son influence”. Orice rană adevărată are autor omenesc: toporul din 1838, dalta, brățara topită, cositorul. ### A fost tezaurul regelui Athanaric Odobescu a susținut-o, după Neumeister – dar arheologii de azi nu pot lega tezaurul de Athanaric, căpetenia tervingă moartă în 381. Ce arată însă setul e o slujbă de rege sau de mare prelat: fără monede, fără arme, vase și giuvaieruri de aceeași mână. ### Odobescu l-a vândut la Paris O calomnie politică. După expoziția din 1867 Bolliac a acuzat ministerul Brătianu că a vândut aurul muzeului; Odobescu a răspuns cu o dare de seamă tipărită în 1869, iar piesele s-au întors toate. ### Găsitorii au numărat exact 22 de piese Mărturiile din 1838 nu se potrivesc: raportul zice 16, Frunzăverde 17, Lemnaru 22 de piese într-o declarație și 26 în alta. Douăzeci și două e numărătoarea lui Lemnaru, păstrată prin convenție – iar douăsprezece e ce a rămas. ## Surse și metode Povestea urmează cele două istorii ale tezaurului (română și engleză), clădite pe dosarele anchetei din 1838–1839, pe monografia lui Odobescu din 1889–1900 și pe actele muzeului; datele trenurilor și ale restituirii sunt verificate încrucișat cu pagina tezaurului de la Moscova. Toate cele treisprezece imagini sunt domeniu public sau CC BY-SA cu credit, prin Wikimedia Commons. Mărturiile citate păstrează numărătorile alăturate, fără împăcare; locul găsirii e dat ca presupus, fiindcă însuși Departamentul din Lăuntru l-a declarat necunoscut în 1838. Citatele traduse își arată obârșia în rândul-sursă. Citirea runelor, data trimiterii la Telge, soarta albumului din 1941 și orice atac cu acid asupra aurului sunt nedocumentate aici – așa că nimic din ele nu e afirmat. Ce nu dovedesc dosarele e marcat disputat, niciodată inventat. ### Găsirea - [Găsirea din Postul Paștelui 1837: Ion Lemnaru și Stan Avram, cariera de pe Valea Urgoaiei, cele două lespezi, pământul negru](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Anchetele din 1838: ordinul nr. 2987 din 10 iulie, vânzarea de 4.000 de lei către Anastase sârbul, toporul, podul de la Câlnău, numărătoarea de 16/17/22/26 de piese](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Procesul din 1839: dosarele Buzău–Agie–Ilfov, achitarea lui Anastase, sentința din 29 septembrie 1839](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) ### Muzeul - [Intrarea în muzeu: 28 martie 1842 la Sfântul Sava, lista din 7 aprilie 1842, 18,7975 kg de aur; restaurarea Bisterfeld 1838–1840](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Paris 1867 (12 poziții, 16 piese), acuzațiile din presă și răspunsul lui Odobescu din 1869; Londra 1868, Viena 1873](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Monografia lui Odobescu: Le Trésor de Pétrossa, 3 volume, Paris 1889–1900, planșele lui Henric Trenk](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) ### Jaful - [Furtul din noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1875: Pantazescu, tavanul Bibliotecii Senatului, frânghia, diamantul](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Evadarea din 24–25 noiembrie, prinderea, scrisoarea înghițită și brățara topită; sentința nr. 1603 din 7 mai 1876](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Incendiul din 24–25 martie 1884 și restaurarea lui Paul Telge la Berlin: raportul din iulie 1884, bronzul, cositorul separat chimic](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) ### Moscova - [Evacuarea din 1916–1917: două transporturi, trenul al doilea cu Pietroasa, sosire la Moscova 3 august 1917](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Restituirea din 1956: decizia din iunie, delegația din 28 iulie, 39.320 de piese, expoziția din 23 august 1956](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [Tezaurul ca ansamblu gotic de secol IV, cele 12 piese păstrate la București, atribuirea lui Athanaric neconfirmată](https://en.wikipedia.org/wiki/Pietroasele_Treasure) ### Jocul - [Wikipedia (Tezaurul de la Pietroasa RO/EN): datele din cărțile de joc](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) ### Cele șapte planșe - [Frontispiciul și planșele albumului Odobescu–Trenk (1889–1900), prin Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Pietroasele_Treasure) ### Harta - [Natural Earth, contururi de țări, lacuri, râuri și regiuni geografice la scara 1:50m (domeniu public); drumurile sunt reprezentative](https://www.naturalearthdata.com/) --- Text, hartă și ilustrații de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/pietroasa/