# Ce-a câștigat de fapt Plevna?

*Plevna, 1877 – 1878*

În mai 1877 România a proclamat independența; în august soldații ei au năvălit asupra redutei Grivița; până în decembrie Plevna căzuse – iar în iulie 1878 Berlinul a recunoscut ce câștigase războiul. Iată mecanismul din spatele sloganului, în patru capitole, șapte planșe și patru depeșe.

Marius Comper · 18 septembrie 2026

## Asediul, în patru capitole

În mai 1877 România a proclamat independența; în august soldații ei au plătit proclamația la reduta Grivița; în decembrie Plevna a căzut; în iulie 1878 Berlinul a pecetluit deznodământul. Asediul a durat 143 de zile, între 20 iulie și 10 decembrie.

Harta de mai jos e o schemă desenată: Dunărea, Vitul, localitățile și inelul de redute. Datele sunt perechi stil vechi / stil nou – 30 august din calendarul românesc e 11 septembrie în cel rusesc.

## I. 9 mai

*aprilie – iulie 1877 · proclamarea*

- Convenția cu Rusia: București, 4/16 aprilie 1877
- Independența citită: 9/21 mai 1877, parlamentul
- Bateriile de la Calafat: spre Vidin, la început de mai

La 4 aprilie 1877, stil vechi, România a semnat la București o convenție: armatele ruse puteau trece prin țară spre Dunăre, iar Rusia se legă să respecte integritatea României. Bucureștiul a mobilizat, iar la începutul lui mai bateriile românești de la Calafat, de pe malul de nord, schimbau deja focuri cu tunurile Vidinului de peste fluviu.

La 9 mai stil vechi – 21 mai în calendarul de azi – Mihail Kogălniceanu s-a ridicat în parlament și a citit actul independenței ca voință a poporului român. Prințul Carol l-a semnat a doua zi. Cinci veacuri de suzeranitate otomană au fost lepădate printr-un discurs; ca lepădarea să țină, a trebuit un război.

Războiul a venit repede. Rușii au trecut Dunărea și au luat Nicopolea la 16 iulie; Osman Nuri Pașa, pornit din Vidin cu vreo 12.000 de oameni și 54 de tunuri, a găsit Nicopolea deja pierdută și a cotit spre sud. La 19 iulie a ocupat Plevna cu circa 15.000 de oameni – chiar în dimineața în care vreo 9.000 de ruși soseau în fața ei. Asediul a început a doua zi.

> Mihail Kogălniceanu a citit actul independenței României ca voință a poporului român.
> – «Romanian War of Independence», Wikipedia în engleză, 21 mai [9 mai stil vechi] 1877 (traducerea redacției)

**Între timp** În timp ce armatele mărșăluiesc, Londra joacă tenis: primul turneu de la Wimbledon se dispută între 9 și 19 iulie 1877.

## II. Asediul

*iulie – septembrie 1877 · reduta*

- Prima bătălie: 20 iulie 1877
- Marele Asalt: 30 august stil vechi / 11 septembrie
- Tunurile: 112 piese Krupp românești

La 20 iulie rușii au încercat să ia Plevna din marș. Oamenii generalului Schilder-Schuldner i-au alungat pe otomani din lucrările exterioare, dar Osman Pașa a contraatacat și i-a aruncat înapoi: 3.000 de ruși căzuți contra 2.000 de otomani. A doua bătălie, de la sfârșitul lui iulie, pornită din trei părți deodată, s-a frânt de redutele de la nord și est de oraș.

Bucureștiul a răspuns chemării rusești în ajutor. Carol I a preluat comanda armatelor unite ruso-române din fața Plevnei; Skobelev a tăiat drumul aprovizionării la Lovcea, pe 3 septembrie; generalul Cernat a trecut Dunărea cu 43.414 oameni. La 11 septembrie – 30 august în calendarul românesc – a pornit Marele Asalt: Skobelev a luat două redute sudice, iar Divizia 4 română a generalului Manu, cu prințul Carol alături, a năvălit asupra redutei Grivița.

Au trebuit patru asalturi sângeroase, iar căpitanul Valter Mărăcineanu, printre alții, nu s-a mai întors. Turcii au reluat cele două redute ale lui Skobelev, dar n-au mai putut să-i clintească pe români din Grivița – singura redută pe care aliații aveau s-o țină până la capătul asediului. După septembrie asalturile frontale au încetat, iar generalul Totleben, inginerul Sevastopolului, a preluat lucrările de asediu.

> Divizia 4 română condusă de generalul George Manu a luat reduta Grivița după patru asalturi sângeroase, asistată personal de prințul Carol.
> – «Siege of Plevna», Wikipedia în engleză, 11 septembrie 1877 (traducerea redacției)

**Între timp** La Șipca, pe 21 august, rușii resping al doilea atac otoman asupra trecătorii.

## III. Căderea

*octombrie 1877 – ianuarie 1878 · capitularea*

- Rahova: 19–21 noiembrie 1877
- Spargerea: 9 decembrie, peste Vit
- Capitularea: 28 noiembrie stil vechi / 10 decembrie

În timp ce Plevna flămânzea, aliații i-au smuls sprijinirile exterioare. În noiembrie o forță româno-rusă sub Slăniceanu și Meyendorf a luat cu asalt Rahova de pe Dunăre, garnizoana care l-ar mai fi putut aproviziona pe Osman Pașa. În jurul Plevnei nu mai rămăsese decât o întrebare: ieșire prin spargere sau capitulare.

În noaptea de 9 decembrie otomanii au încercat spargerea: peste Vit, pe poduri aruncate în tăcere, pe un front de două mile, prin prima linie rusească de tranșee. Osman Pașa a fost rănit în luptă, iar a doua zi – 10 decembrie, 28 noiembrie în calendarul românesc – a predat orașul, garnizoana și sabia colonelului român Mihail Cerchez.

După cădere, armata română s-a întors spre Dunăre și a dus operațiunile Vidin–Smârdan din ianuarie 1878. Pentru Plevna campania se sfârșise; pentru România prestigiul era câștigat, dar lucrarea juridică – recunoașterea pe care nicio armată nu și-o poate da singură – abia urma, în martie la San Stefano și în iulie la Berlin.

> La 9 decembrie forțele otomane au ieșit în tăcere în miez de noapte, au aruncat poduri peste râul Vit și l-au trecut, au atacat pe un front de două mile și au străpuns prima linie rusească de tranșee.
> – «Siege of Plevna», Wikipedia în engleză, 9 decembrie 1877 (traducerea redacției)

**Între timp** În răsărit, cetatea Kars cade în mâinile rușilor, în noiembrie 1877.

## IV. Tratatele

*martie – iulie 1878 · pecetea*

- San Stefano: 3 martie 1878
- Congresul de la Berlin: 13 iunie – 13 iulie 1878
- Schimbul: Dobrogea de Nord intră, Basarabia de sud iese

La 3 martie 1878 Rusia și Imperiul Otoman și-au semnat pacea la San Stefano. Marile puteri ale Europei au refuzat s-o recunoască, iar tratatul s-a întors pe masă: în iunie un congres s-a adunat la Berlin ca să redeseneze ce desenase San Stefano.

Tratatul de la Berlin s-a semnat la 13 iulie 1878. A recunoscut independența României – și a impus schimbul: Dobrogea de Nord și Delta Dunării României, cele trei județe sud-basarabene Cahul, Bolgrad și Ismail Rusiei, în pofida rugăminților delegaților români. Ocupația rusească a Bulgariei a fost plafonată la nouă luni.

Așadar sloganul are nevoie de trei date. Independența a fost proclamată la București în mai 1877, plătită la reduta Grivița în august și recunoscută în Europa în iulie 1878. Războiul a fost necesar; tratatul a fost suficient. Citește primul mit de mai jos înainte să repeți sloganul.

> La 13 iulie 1878 s-a semnat Tratatul de la Berlin: România și-a primit independența (dar a fost silită să cedeze Basarabia Rusiei, primind în schimb Dobrogea).
> – Encyclopaedia Britannica, 1911, 13 iulie 1878 (traducerea redacției)

**Între timp** La Constantinopol, corespondentul MacGahan moare de tifos la 9 iunie 1878.

## Depeșele

Asediul a avut public pentru că a avut corespondenți. Patru cartonașe datate – coloana sonoră a hărții de mai sus – îl urmează pe MacGahan de la Daily News de la atrocitățile bulgare până la Pera.

### iulie–august 1876: Scrisorile despre atrocități

În iulie și august 1876 MacGahan străbate pentru Daily News ținuturile bulgare pustiite, întrebând sătenii rusește. Scrisorile lui sunt retipărite la Londra în broșura „Turkish Atrocities in Bulgaria”.

### 1877: Corespondența de război

Trimis la războiul din 1877, MacGahan se alătură armatei ruse; depeșele lui și ale lui Archibald Forbes sunt adunate chiar în acel an în „The war correspondence of the Daily News, 1877” – de la trecătoarea Șipca la căderea Plevnei.

### 1877: Vorba care a rămas

Despre invazia din 1877 MacGahan scrie: „I can safely say I have done more to smash up the Turkish empire than anybody else… except the Turks themselves.” Pe românește: „Pot spune liniștit că am făcut mai mult ca oricine ca să dărâm imperiul turc… în afară de turcii înșiși.” (traducerea redacției) Depeșele fac România celebră între bătălii.

### 9 iunie 1878: Pera

În timpul tratativelor de la San Stefano, MacGahan rămâne la Pera printr-o epidemie de tifos exantematic și se molipsește el însuși. Moare la 9 iunie 1878 și e îngropat în cimitirul grec, în fața diplomaților, a corespondenților de război și a generalului Skobelev.

Nicio depeșă nu e inventată: coloana sonoră folosește fapte datate și o singură citație verificată, fiecare cu trimiterea ei la surse.

## Grivița, 30 august

Patru hotărâri în cadrul documentat – asalturile, tunurile, comanda, depeșele, pecetea. Datele, unitățile și deznodămintele sunt din surse; alegerile sunt ilustrative. Alege, apoi verifică cu sursele.

1. **30 august, ora trei după-amiaza.** Trei asalturi s-au frânt de reduta Grivița 1. Divizia 4 a lui Manu sângerează în fața șanțurilor. Ce ordoni? *Al patrulea asalt a luat reduta – „după patru asalturi sângeroase”, cum consemnează istoriile – iar românii au ținut-o până la capătul asediului.*
2. **Cartierul general.** După două bătălii pierdute, rușii cer Bucureștiului ajutor. Cine comandă armatele unite din fața Plevnei? *Carol I a fost numit comandant al trupelor unite ruso-române din fața Plevnei, cu 112 tunuri moderne Krupp românești în linie.*
3. **Depeșa.** Londra vrea să știe ce se întâmplă la Plevna. De unde citește? *Depeșele lui Daily News din 1877, adunate cu Forbes într-un volum chiar în acel an, merg de la Șipca la căderea Plevnei.*
4. **13 iulie 1878.** Plevna a căzut în decembrie. E independența câștigată? *Berlinul a recunoscut independența României la 13 iulie 1878: Dobrogea intră, Basarabia de sud iese. Războiul a fost necesar; tratatul a fost suficient.*

## Șapte planșe ale Plevnei

Șapte imagini în ordinea poveștii: harta asediului, câmpul de luptă, asaltul, apărătorul, corespondentul, cartierul, pecetea.

### Planșa 1890: Harta asediului

- Meyers Konversations-Lexikon, 1890: asediul așa cum îl desenau enciclopediile un deceniu mai târziu.
- Plevna în centru, inelul de redute în jur, aliații strângând din toate părțile.
- Harta proprie a paginii e o schemă nouă – aceasta e cea de epocă.

### Planșa 1900: Câmpul de luptă

- „Câmpul de luptă Plevna–Grivița”, 1900: pământul celei de-a treia bătălii.
- Vitul se strecoară pe lângă oraș; înălțimile Griviței stau la nord.
- Plevna era un târg între vii, într-o vale adâncă de piatră – pământ bun de apărat.

### Planșa 1885: Asaltul

- Nikolai Dmitriev-Orenburgski, 1885: asaltul redutei Grivița.
- Divizia 4 română, generalul Manu, prințul Carol alături – al patrulea asalt.
- Singura redută pe care aliații au luat-o și-au ținut-o.

### Planșa c.1895: Apărătorul

- Osman Nuri Pașa, de frații Abdullah, Constantinopol, pe la 1890–1895.
- Un portret postbelic: barba e mai albă decât era în tranșee.
- 19 iulie – 10 decembrie 1877 – 143 de zile de apărare.

### Planșa 1878: Corespondentul

- „Răposatul domn J. A. MacGahan”, Illustrated London News, 22 iunie 1878.
- Corespondent Daily News: Bulgaria 1876, armata rusă 1877, Pera 1878.
- Presa ilustrată a dus războiul – și România – în lume.

### Planșa 1877: Cartierul

- Carol Szathmari, 1877: cartierul prințului Carol la Poradim, Bulgaria.
- Fotograful curții și-a urmat domnitorul pe front.
- Clișeele lui au devenit albumul „Suvenir din Resbelul 1877-78”.

### Planșa c.1878: Pecetea

- Anton von Werner, schiță în ulei, c.1878: Șuvalov, Bismarck, Mehmed Ali.
- Niciun român în cadru – delegații au pledat de pe culoar.
- Semnat 13 iulie 1878: independența, cu prețul basarabean.

Imagini via Wikimedia Commons, toate domeniu public cu verificare dosar cu dosar. Datele sunt ale planșelor.

## Plevna în șase numere

Fiecare număr de mai jos vine din istoriile citate. Cele 143 de zile sunt recalculate din datele asediului, 20 iulie – 10 decembrie 1877.

- **1.877** – războiul de independență începe
- **9** – mai – proclamarea, stil vechi
- **30** – august – Grivița, stil vechi
- **143** – de zile de asediu, 20 iulie – 10 decembrie
- **1.878** – pacea: San Stefano, apoi Berlin
- **13** – iulie – tratatul semnat

## Trei lucruri pe care lumea le greșește

### Independența s-a câștigat la Plevna

Pe jumătate adevărat – și rostul întregii pagini: independența a fost proclamată la București la 9 mai 1877, plătită la reduta Grivița la 30 august și recunoscută în Europa la Berlin, la 13 iulie 1878. Războiul a fost necesar; tratatul a fost suficient.

### Plevna a căzut prin asalt

Fals: după septembrie asalturile frontale au fost oprite, iar Totleben a înfometat cetatea în schimb. Plevna a căzut printr-o spargere eșuată la 9 decembrie și o capitulare la 10 decembrie – nu printr-o năvală.

### Dobrogea a fost răsplata

Înșelător: Dobrogea de Nord și Delta au venit la pachet cu cedarea silită a Basarabiei de sud – Cahul, Bolgrad, Ismail – către Rusia, în pofida rugăminților delegaților români. Un schimb impus, nu un premiu.

## Surse și metode

Povestea urmează istoriile engleze ale asediului și ale războiului românesc, Britannica din 1911 și două lucrări de specialitate; fiecare dată importantă e pereche stil vechi / stil nou, în afară de Rahova, Kars și Smârdan, ținute la precizia lunii și marcate ca atare.

Harta e o schemă desenată, nu o ridicare topografică: pozițiile redutelor sunt aproximative, iar fiecare traseu e o linie reprezentativă punctată. Scenele capitolelor citează cuvânt cu cuvânt sursele indicate; jocul se joacă în cadrul documentat, cu alegeri ilustrative.

Toate cele șapte imagini sunt domeniu public, verificate dosar cu dosar prin API-ul Commons. Din volumul Daily News nu se citează nimic dincolo de referința indicată; ce n-a putut fi dovedit e exclus, niciodată aproximat.

### 9 mai

- [Convenția româno-rusă, București, 4/16 aprilie 1877: trupele ruse pot trece prin România, integritatea respectată](https://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_War_of_Independence)
- [9/21 mai 1877: Mihail Kogălniceanu citește în parlament actul independenței; semnat de prințul Carol la 10/22 mai](https://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_War_of_Independence)
- [La începutul lui mai bateriile românești de la Calafat angajează tunurile Vidinului peste Dunăre](https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Russo-Turkish_Wars)
- [13 iulie: Osman pleacă din Vidin (circa 12.000 de oameni, 54 de tunuri); Nicopole cade la 16 iulie; ocupă Plevna cu circa 15.000 de oameni la 19 iulie](https://en.wikipedia.org/wiki/First_Battle_of_Plevna)
- [Între timp: primul turneu de la Wimbledon, 9–19 iulie 1877, câștigat de Spencer Gore](https://en.wikipedia.org/wiki/1877_Wimbledon_Championship)

### Asediul

- [Asediul 20 iulie – 10 decembrie 1877; prima bătălie 20 iulie (3.000 de ruși căzuți contra 2.000 de otomani); a doua bătălie la sfârșitul lui iulie](https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Plevna)
- [Marele asalt, 11 septembrie (30 august stil vechi): Skobelev ia două redute sudice; Divizia 4 română (general George Manu), cu prințul Carol alături, ia reduta Grivița „după patru asalturi sângeroase”](https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Plevna)
- [143 de zile de asediu; Lovcea redusă la 3 septembrie; Cernat trece Dunărea cu 43.414 oameni; Totleben preia conducerea asediului](https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Plevna)
- [112 tunuri moderne Krupp românești; Carol I numit comandant al trupelor unite ruso-române din fața Plevnei](https://en.wikipedia.org/wiki/Osman_Nuri_Pasha)
- [Căpitanul Valter Mărăcineanu (1840 – 30 august/11 septembrie 1877), Regimentul 8 Linie, căzut la Grivița](https://alchetron.com/Valter-M%C4%83r%C4%83cineanu)
- [Între timp: Șipca, 21 august 1877 – al doilea atac otoman asupra trecătorii e respins](https://en.wikipedia.org/wiki/Battles_of_the_Russo-Turkish_War_(1877%E2%80%9378))

### Căderea

- [9 decembrie: otomanii trec Vitul noaptea, pe un front de două mile, și străpung prima linie; Osman rănit; la 10 decembrie (28 noiembrie stil vechi) predă orașul, garnizoana și sabia colonelului Mihail Cerchez](https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Plevna)
- [Rahova (Oriahovo), 19–21 noiembrie 1877: cucerită de coaliția româno-rusă (Slăniceanu + Meyendorf) ca să nu-l mai aprovizioneze pe Osman](https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Oryahovo)
- [După Plevna: operațiunile Vidin–Smârdan, ianuarie 1878 (atacuri de la 29 decembrie/10 ianuarie; încercuirea la 11/23 ianuarie)](https://rndc.bg/wp-content/uploads/2023/11/23-2-4-eng.pdf)
- [Între timp: Karsul cade în mâinile rușilor, noiembrie 1877](https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Kars_(1877))

### Tratatele

- [San Stefano, 3 martie 1878: pacea ruso-otomană, respinsă de Puterile Centrale](https://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_War_of_Independence)
- [Congresul de la Berlin se adună la 13 iunie 1878 ca să revizuiască San Stefano](https://biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/icem/bipi/02-bipi-dobrogea-si-marea-unire-la-centenar_2018-02.pdf)
- [Tratatul de la Berlin, semnat la 13 iulie 1878: recunoaște independența României – care cedează Basarabia de sud Rusiei și primește Dobrogea](https://en.wikisource.org/wiki/Page:EB1911_-_Volume_27.djvu/481)
- [Doar Dobrogea de Nord trece la România (Cahul, Bolgrad, Ismail rămân Rusiei); ocupația rusă a Bulgariei limitată la 9 luni](https://en.wikipedia.org/wiki/1878_Treaty_of_Berlin)
- [Între timp: MacGahan moare la Constantinopol, 9 iunie 1878](http://en.wikipedia.org/wiki/Januarius_MacGahan)

### Jocul

- [Grivița cade după patru asalturi; cele 112 tunuri Krupp; comanda unită a lui Carol I](https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Plevna)
- [Depeșele lui MacGahan pentru Daily News, de la Șipca la căderea Plevnei; volumul din 1877 (Forbes + MacGahan)](https://archive.org/details/warcorrespondenc00forbrich)
- [Independența, recunoscută la Berlin la 13 iulie 1878 – războiul necesar, tratatul suficient](https://en.wikisource.org/wiki/Page:EB1911_-_Volume_27.djvu/481)

### Cele șapte planșe

- [Harta asediului, Meyers 1890; câmpul Plevna–Grivița, 1900; cucerirea redutei de Dmitriev-Orenburgski, 1885](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Siege_of_Plevna_MKL_Bd._13_1890_(128904668).jpg)
- [Osman Pașa (Abdullah frères, c.1895); MacGahan (Illustrated London News, 22 iunie 1878); cartierul lui Carol la Poradim (Szathmari, 1877); Congresul de la Berlin (Werner, c.1878)](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:The_late_Mr._J._A._MacGahan_-_ILN_1878.jpg)

### Harta

- [Hartă schematică desenată pentru pagină: Dunărea, Vitul, localitățile și inelul de redute; toate traseele sunt linii reprezentative](https://en.wikipedia.org/wiki/Siege_of_Plevna)

---

Text, hartă și planșe de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/plevna-1877/