# Ziua în care a plouat cu pietre lângă Cluj *Mociu · vineri, 3 februarie 1882 · ora 15:45* Un meteor a trecut pe cerul Clujului, iar peste satele din jurul Mociului, la vreo 34 de kilometri est de Cluj-Napoca, au căzut pe zăpadă mii de pietre: cele mici la un capăt al câmpului, cele mari la celălalt. Mai jos le vezi căzând din nou, pe harta desenată atunci de profesorul care le-a adunat. Iar în spatele „pietrei de 56 de kilograme” din cărți stau, de fapt, 102 pietre cântărite la un loc. ## Cum a căzut ploaia de pietre de la Mociu ### 15:45. O minge de foc, ziua Din Cluj, mulți oameni văd trecând pe cer un meteor strălucitor, cam de la nord-vest spre sud-est. În urma lui rămâne o dâră lungă și îngustă de fum cenușiu-alb. Doar cei care se uită chiar atunci văd în vârful ei o minge de foc bătând în violet, care zboară repede înainte. La marginea pădurii dinspre Vișea, pădurarul Cristuran Juon vede venind dinspre dealul Botos o flacără orbitoare, groasă cât un braț, din care sar scântei. El o numește dragon de foc. Săgeata cu care Koch a desenat direcția din care au venit pietrele pornește de lângă Bonțida. ### Trei pocnete deasupra satului La Coasta, tânărul Godulan Victor privește de pe un loc mai înalt, cu vedere spre nord-vest. Vede un nor cenușiu-alb și strălucitor, cât o roată de car, care pare să stea pe loc deasupra satului. Urmează trei pocnete tari, iar norul se risipește în toate părțile. Apoi vine un răpăit ca de focuri de armă și, la sfârșit, un vâjâit ca de vânt, deși nu adie deloc. Koch a fost sigur că vâjâitul îl făceau nenumăratele pietre care cădeau. La Cluj, bubuiturile ajung cam trei minute după trecerea meteorului, adânci și lungi, și fac ferestrele să tremure. ### La un capăt, cele mici La capătul dinspre nord-vest, pe la Coasta și Vișea, pietrele cad cel mai des și sunt cele mai mici, pe un strat subțire de zăpadă. La Vișea, una cât un ou de porumbel cade în mijlocul oamenilor și, din fericire, nu lovește pe nimeni. Alta cade pe casa unei văduve; femeia o ridică și o găsește caldă. ### Apoi, tot mai mari și mai rare Spre sud-est, pe la Bărăi, Vaida-Cămăraș, Pălatca și Chesău, bucățile cresc și se răresc. În pădurea de la Pălatca, cineva găsește o piatră de 8,15 kg și, din curiozitate, o sparge cu toporul în șase bucăți. ### La capăt, cele mai mari Lângă Oláh-Gyéres, azi Ghirișu Român, cade o piatră cât un cap de om, de 8,37 kg. Cea mai mare cade la marginea pădurii, la sud de Mociu: lovește un copac, îi rupe crengile și intră 65 de centimetri în pământul înghețat. Căldura ei topește zăpada din jur, iar pământul se face noroi. Articolul scris la centenar dă și locul: pădurea Paphely, la vreo 1,3 kilometri sud-est de sat, iar copacul era un stejar. ### A doua zi, cete întregi pleacă la căutat Când oamenii din Coasta află că profesorul de geologie Antal Koch cumpără pietrele căzute din cer, a doua zi, cete întregi de bărbați, femei și copii pornesc în căutarea pietrelor. Koch însuși n-a găsit niciuna: călăuzele lui le vedeau înaintea lui, pe zăpadă. Până la jumătatea anului s-au adunat 911 bucăți, de 174 kg. Koch a socotit că au căzut vreo 3.000, de aproape 300 kg. ### Satele din zona căderii: numele de azi și cele din 1882 - **Coasta** (Gyulatelke): Aici a fost cea mai deasă ploaie de pietre mărunte. Una cât un pumn a căzut pe ulița mare și a fost spartă și cărată înainte să ajungă profesorul. - **Vișea** (Visa): O piatră cât un ou de porumbel a căzut în mijlocul oamenilor; alta, pe casa unei văduve, era caldă când a ridicat-o. - **Bărăi** (Báré): Câteva pietre au căzut printre case. Koch a cumpărat de aici 10 bucăți, de până la 326 de grame. - **Tăușeni** (Marokháza): La marginea ploii dese, pe harta lui Koch. - **Vaida-Cămăraș** (Vajda-Kamarás): Patru pietre dăruite muzeului cântăresc împreună aproape 1,4 kg; o bucată de 3,194 kg a ajuns la colegiul din Aiud. - **Pălatca** (Palatka): În pădure, o piatră de 8,15 kg, spartă cu toporul în șase bucăți de cel care a găsit-o. - **Chesău** (Keszü): O bucată întreagă de 4,75 kg și un fel de cub de 4,6 kg, ajuns la British Museum. - **Ghirișu Român** (Oláh-Gyéres): A doua piatră ca mărime, 8,37 kg, cât un cap de om, și altele de 6,06 și 5,6 kg. - **Mociu** (Mócs): Uriașa de 35,70 kg, căzută la vreo 1,3 km sud-est de sat, la marginea pădurii Paphely. - **Bonțida** (Bonczhida): În afara câmpului. Lângă el, Koch a desenat o săgeată care arată din ce direcție au venit pietrele. ## De ce au căzut pietrele mari la capăt? Pune alături cea mai mare piatră cunoscută din fiecare loc, de la nord-vest la sud-est, la scară, și regula se vede singură. - Coasta, Vișea, Bărăi: 0,845 kg - Vaida-Cămăraș: 3,194 kg - Pălatca: 8,15 kg - Ghirișu Român: 8,37 kg - Chesău: 4,75 kg - Mociu: 35,70 kg Koch a explicat-o așa: bucățile mici și-au pierdut primele viteza adusă din spațiu, iar cele mari au păstrat-o cel mai mult, așa că au căzut răsfirate, tot mai departe de-a lungul drumului meteorului. Aceeași regulă se văzuse la căderea de la Pultusk, în 1868. După măsurătorile lui Koch, câmpul are vreo 15 kilometri lungime și 3 kilometri lățime: 45 de kilometri pătrați. Doar Chesăul iese din rând: e cam la fel de departe pe drum ca Ghirișu Român, dar cea mai mare piatră cunoscută de acolo are 4,75 kg. ## Cât cântărea cea mai mare piatră de la Mociu? 35,70 kg. Atât a trecut Koch în raportul lui din februarie 1882 pentru piatra adusă la Cluj, căreia îi lipsea un colț. O lucrare americană din 1961 a scris că piatra cea mai mare cântărea cam 56 de kilograme. Iar 56 de kilograme e chiar numărul dat de Koch, rotunjit, pentru toate cele 102 pietre intrate în muzeu, cântărite la un loc. ### Loturile de pe cântar - 83 de pietre de la Coasta, Vișea și Bărăi: 8,08 kg. Cumpărate de Koch în două zile sau dăruite muzeului de familia Naláczy. Cea mai mare dintre ele cântărea 460 de grame. - Uriașa de la Mociu: 35,70 kg. Adusă la Cluj de colegul lui Koch, Franz Herbich, după ce un funcționar din Mociu, Pál Csobánczi, a salvat-o pentru știință. - 4 pietre de la Vaida-Cămăraș: 1,39 kg. Dăruite muzeului de contele Daniel Bethlen. - 19 bucăți aduse pe 19 februarie: 1,78 kg. De la Chesău, Pălatca, Bărăi și Coasta: 11 pietre întregi și 8 cioburi. - A doua piatră ca mărime: 8,37 kg. Cât un cap de om, căzută la Ghirișu Român, trimisă tot de Csobánczi. - 3 cioburi de la Gherla: 0,53 kg. Trimise de profesorul Ludwig Mártonfi. Cel mai mare s-ar fi desprins din uriașă. Pentru toate cele șase loturi, Koch consemnează 102 pietre, sparte în 121 de bucăți. Numerele din dreptul loturilor însumează 111, pentru că etichetele amestecă pietre întregi, bucăți și cioburi. Koch nu explică diferența, așa că pagina păstrează totalul consemnat de el. Toate șase fac 55,84 kg, iar Koch a scris „rund 56”, adică în jur de 56. Uriașa singură trage 64% din greutate. ### Cât de mare era Ca sferă din aceeași rocă, uriașa ar avea 27,6 cm în diametru. Piatra de 56 de kilograme din lucrarea din 1961 ar fi avut 32,0 cm. Adevărata avea forma unei piramide neregulate, ca și a doua ca mărime. ## Cum arată un meteorit de la Mociu? Pe dinafară, pietrele întregi poartă o crustă de fuziune subțire, de o treime până la două treimi de milimetru, brun-roșcată și închisă, de obicei mată. Pietrele mici găsite pe zăpadă luceau de parcă ar fi fost lăcuite. E semnul căderii prin aer: suprafața pietrei s-a topit și s-a răcit repede. Înăuntru, piatra e cenușiu-deschis, cu vinișoare brune și negre și cu grăunțe rare de metal care lucesc. E sfărâmicioasă: bucățile mici se pot freca între degete. În aer umed, ruginește repede în jurul grăunțelor de fier. Specialiștii o numesc condrită ordinară, de tip L5-6, cel mai răspândit fel de meteorit. ## Unde sunt azi pietrele de la Mociu? Muzeul de Istorie Naturală din Viena spunea în 2012 că are cea mai mare colecție. Un studiu din 2010 număra bucăți în peste 30 de muzee din lume. - **Cluj**: În 1979, catalogul universității număra 63 de bucăți, între ele uriașa de 35,70 kg. Un studiu din 2010 a analizat o probă din colecția clujeană. - **Viena**: Cea mai mare colecție, la Muzeul de Istorie Naturală. Tschermak scria în 1882 că multe pietre ajunseseră deja acolo. - **Budapesta, Londra**: Piatra de 8,37 kg a ajuns la Muzeul Național Maghiar; o piramidă de 3,5 kg și un cub de 4,6 kg, la British Museum. - **București, Aiud, Dej**: 3 bucăți la universitatea din București, 7 la muzeul din Aiud și una la liceul „Andrei Mureșanu” din Dej, după o numărătoare din 1968. ### Pietrele cântărite pe nume - 35,70 kg: Mociu, marginea pădurii Paphely → universitatea din Cluj (catalogul din 1979) - 8,37 kg: Ghirișu Român → Muzeul Național Maghiar, Budapesta - 8,15 kg: pădurea de la Pălatca → spartă în șase; negustorul Ferenc Benke - 6,06 kg: Ghirișu Român → negustorul Ferenc Benke - 5,60 kg: Ghirișu Român → cabinetul imperial de minerale, Viena - 4,75 kg: Chesău → preotul Ludwig Mike, Jebucu - 4,60 kg: Chesău → British Museum, Londra - 3,50 kg: între Ghirișu Român și Mociu → British Museum, Londra - 3,194 kg: Vaida-Cămăraș → Colegiul Bethlen, Aiud - 3,18 kg: Mociu → universitatea din Cluj (catalogul din 1979) - 2,15 kg: Vaida-Cămăraș → Colegiul Reformat din Cluj - 2,13 kg: hotarul dintre Pălatca și Chesău → negustorul Jakab Azbey, Cluj Restul s-a risipit în colecții mici și la particulari. Koch scria încă din februarie că pietre frumoase și destul de mari se găsesc mereu, se sparg și se cară. ## De unde știm Orele, locurile, martorii și loturile de pe cântar vin din raportul lui Koch din februarie 1882, citit în originalul german, iar greutățile loturilor au fost verificate pe paginile scanate. Pentru loturile de pe 19 februarie, Koch a tipărit un subtotal de 1.598,5 g care lasă pe dinafară ciobul de la Chesău; cântarul de aici adună cele patru rânduri, 1.775,9 g. Socotelile verii, 911 bucăți, 174,115 kg, vreo 3.000 de pietre și vreo 300 kg, vin din al doilea raport al lui Koch, cunoscut doar prin citatele din articolul scris la centenar, în 1980. Tot de acolo vin pietrele pe nume de după februarie și muzeele în care au ajuns. Punctele care se aprind pe hartă sunt cele tipărite de Koch, recunoscute pe scanare după formă. Cele trei pătrate hașurate prin care Koch a marcat pietrele cele mai mari au fost așezate de mână. Punctele de lângă Bogács lipsesc: oamenii au spus că acolo ar fi căzut pietre, dar direcția lor se abătea cu vreo 45° de la drumul meteorului, iar Koch a bănuit că fuseseră culese de lângă Coasta și Bărăi. Scara de 5 km vine din distanța de azi dintre Coasta și Mociu, de 14,2 km. Punctele se aprind de la nord-vest spre sud-est ca să arate explicația lui Koch; nicio sursă nu spune în ce ordine au atins pământul. Mărimile pietrelor sunt diametrele unor sfere cu densitatea 3,25 g/cm³: densitatea pulberii măsurată de Koch (3,609), scăzută cu o zecime pentru porii rocii, după intervalul de 5–15% din literatura de specialitate. ### Unde se opresc sursele - Sursele nu dau masa, viteza sau orbita meteoritului înainte de cădere: doar drumul lui pe cer, ora și zgomotul. - Al doilea raport al lui Koch n-a putut fi citit direct; numerele verii vin prin citat. - Koch scrie 45 de kilometri pătrați; articolul din 1980 îi atribuie 60, poate din al doilea raport. - Doar câteva pietre au greutatea scrisă pe nume. Punctele lui Koch sunt clase de mărime; un catalog al fiecărei pietre nu există. - Numărătorile muzeelor sunt din cataloagele anilor 1968–1979. ### Căderea - Koch, A. (1882). Meteorsteinfall von Möcs in Siebenbürgen. Sitzungsberichte der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften, Mathematisch-Naturwissenschaftliche Classe 85, pp. 116–129. https://archive.org/details/sitzungsberichte85kais - Tschermak, G. (1882). Über die Meteoriten von Mocs. Ibid. 85, pp. 195–209. https://archive.org/details/sitzungsberichte85kais - Mason, B., Wiik, H.B. (1961). The composition of the Ottawa, Chateau-Renard, Mocs, and New Concord meteorites. American Museum Novitates 2069. https://archive.org/details/compositionotta2069maso - Brassói Fuchs, H. (1980). Száz éves a mócsi meteorit. Földtani Tudománytörténeti Évkönyv 9, pp. 263–272. https://epa.oszk.hu/03200/03205/00009/pdf/EPA03205_foldt_tudtort_evkonyv_1980-1981_09_263-272.pdf ### Piatra - Tănăselia, C. et al. (2010). Preliminary investigation of Mocs meteorite by lead isotopic ratio. Studia UBB Chemia LV(3). https://repository.ukim.mk/bitstream/20.500.12188/14845/1/XIII_1706.pdf - Tănăselia, C. et al. (2016). Revised rare earth elements composition of Mocs meteorite. Studia UBB Chemia LXI(3). https://cloud.elearning.ubbcluj.ro/index.php/chemia/article/download/8362/8114/15940 - Korotev, R.L. Meteorite fusion crust. Some Meteorite Information, Washington University in St. Louis. https://sites.wustl.edu/meteoritesite/items/meteorite-fusion-crust-2/ - Flynn, G.J. et al. (2023). Physical properties of the stone meteorites (invited review). NASA NTRS 20230000872. https://ntrs.nasa.gov/api/citations/20230000872/downloads/20230000872.pdf ### Locurile și muzeele - Naturhistorisches Museum Wien (2012). Presseinformation zur Neueröffnung des Meteoritensaals. https://www.nhm.at/jart/prj3/nhm-resp/data/uploads/Presse/Presseinfo_Neueroeffnung_Meteoritensaal_final.pdf - Articolele despre satele din zona căderii, pe Wikipedia în română și în maghiară. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mociu,_Cluj