# Un român, o corabie și prima iarnă din Antarctica

*Emil Racoviță și Belgica, 1897–1899*

În 1898, Belgica a rămas prinsă în banchiza Mării Bellingshausen, cu un naturalist român la bord. Treisprezece luni de derivă, o noapte polară, doi morți – și știința care a întemeiat o disciplină. Citește călătoria, apoi fotografiile expediției.

Marius Comper · 18 septembrie 2026

## De la Rio la Marea Bellingshausen

În august 1897, Belgica a plecat din Anvers cu naturalistul român Emil Racoviță ca om de știință al expediției. În martie 1898, nava era deja prinsă în banchiza Mării Bellingshausen, la începutul celor treisprezece luni de derivă și al nopții polare de mai jos.

Traseele de pe hartă sunt reprezentative, desenate prin locurile verificate ale călătoriei. Fotografiile de mai jos sunt ale expediției, publicate în 1900.

## I. Naturalistul

*1868 – 1897 · 1868–1897, formarea unui naturalist*

- Născut la Iași: 15 noiembrie 1868
- Belgica pleacă: 16 august 1897, Anvers
- Revine la bord: Punta Arenas

Emil Racoviță s-a născut la Iași la 15 noiembrie 1868 și s-a format la Paris, apoi la laboratorul marin Arago de la Banyuls-sur-Mer, sub îndrumarea lui Henri de Lacaze-Duthiers. Când ofițerul de marină belgian Adrien de Gerlache a căutat un naturalist pentru expediția antarctică, Racoviță a venit cu recomandările lui Henryk Arctowski, ale lui Lacaze-Duthiers și ale lui Édouard van Beneden – iar invitația a sosit prin scrisoare.

Nava era o balenieră norvegiană convertită, Patria din 1884, cumpărată în 1896, reamenajată și rebotezată Belgica. A plecat din Anvers la 16 august 1897 – fără naturalistul ei, care o luase înainte din Rio de Janeiro cu o navă mai rapidă și a revenit la bord la Punta Arenas, ultima escală de aprovizionare.

Racoviță era singurul naturalist al expediției: zoolog și botanist, stăpânul laboratorului de la bord. Alături de el se aflau secundul navei, norvegianul Roald Amundsen, și un chirurg american care făcea și pe fotograful, Frederick Cook – nume pe care noaptea polară avea să le facă celebre.

> Scopul expedițiilor antarctice trebuie să fie, deocamdată, științific. E mult mai puțin important să atingi latitudini mari în acele ținuturi decât să aduci cât mai multe informații științifice.
> – Emile Racovitza, anexa I din Cook (1900), p. 409 (traducerea noastră)

**Între timp** Racoviță avea 28 de ani când Belgica a plecat din Anvers.

## II. Drumul spre sud

*1897 – 1898 · 1897–1898, spre sud, spre gheață*

- Cercul Polar trecut: 15 februarie 1898
- Debarcări: circa 20
- Prinsă în gheață: 2–5 martie 1898

De la Punta Arenas, Belgica a mers spre sud, în ape necartografiate. Între 23 ianuarie și 12 februarie 1898, expediția a făcut circa 20 de debarcări, cartografiind strâmtoarea pe care de Gerlache a numit-o mai întâi strâmtoarea Belgica – strâmtoarea Gerlache de pe hărțile de azi.

La 15 februarie 1898, nava a trecut Cercul Polar Antarctic. În ianuarie, un marinar norvegian, Carl August Wiencke, fusese deja smuls de valuri – insula Wiencke îi păstrează numele. De-a lungul strâmtorii, naturalistul a privit pinguini cu miile: Cook a estimat o colonie la 40.000 de păsări.

Împingând spre vest, dincolo de strâmtoare, Belgica a intrat în banchiza groasă la 28 februarie 1898 și a rămas prinsă în câteva zile – sursele dau 2–5 martie – lângă insula Petru I, la 70°20′ S, 85° V. Nu mai exista cale de întoarcere: expediția avea să ierneze acolo unde o ducea gheața.

**La bord:**

- Adrien de Gerlache – comandant
- Emil Racoviță – naturalist
- Roald Amundsen – secund
- Frederick Cook – chirurg și fotograf

**Între timp** Insulele Wiencke și Danco poartă amândouă numele unor membri ai expediției.

## III. Noaptea

*1898 – 1899 · 1898–1899, noaptea polară*

- Noaptea polară: 17 mai – 23 iulie 1898
- Morții: 2: Danco și Wiencke
- Eliberată din gheață: 14 martie 1899

Soarele a apus la 17 mai 1898 și n-a mai răsărit până la 23 iulie. Cook a diagnosticat ceea ce a numit anemie polară: paloare, tulburări de inimă și de cap, oameni incapabili să se concentreze. De Gerlache și Lecointe s-au îmbolnăvit atât de grav încât și-au scris testamentele; Cook și Amundsen au preluat comanda. Leacul a fost carnea proaspătă – pinguin și focă crude, bogate într-o vitamină C pe care nimeni n-o numise încă.

Doi oameni au murit. Locotenentul Emile Danco, măcinat de o inimă slabă și de epuizare, a murit la 5 iunie 1898 – insula Danco îi păstrează numele. Iar întunericul a frânt cel puțin o minte: Cook a scris despre un marinar împins pe marginea nebuniei, care și-a revenit odată cu soarele; marinarul norvegian Adam Tollefsen, cuprins de paranoia și delir, a trebuit internat la întoarcere.

Când s-a întors soarele, gheața n-a eliberat nava. Explozibilii n-au ținut de frig – tonita, scria Cook, „nu taie gheața” – așa că șaisprezece oameni au tăiat cu fierăstrăul un canal de circa 2.200 de picioare, prin gheață groasă de până la șapte picioare, câte opt ore pe zi, din seara de 11 ianuarie 1899. Belgica s-a urnit la 14–15 februarie și a ieșit din gheață la 14 martie 1899, la 70°30′ S, 103° V.

> Încet se risipește bezna nopții polare în albeața zilei ce vine... Am simțit cu toții din plin urmările nopții. Moartea lui Danco, ca și nebunia unui marinar, se datorează acestei retrageri a luminii.
> – F. A. Cook, Through the First Antarctic Night (1900), cap. 27, p. 365 (traducerea noastră)

> Dacă vrem să fim liberi, trebuie s-o câștigăm prin puterile noastre, cu fierăstrăul și toporul.
> – F. A. Cook, Through the First Antarctic Night (1900), p. 395 (traducerea noastră)

**Între timp** Canalul tăiat cu fierăstrăul măsura circa 2.200 de picioare – peste 650 de metri.

## IV. Moștenirea

*1899 – 2011 · 1899–2011, știința și numele*

- Cétacés: 1903
- Institutul din Cluj: 26 aprilie 1920
- Law-Racoviță: 2006

Belgica a ajuns la Punta Arenas la 28 martie 1899 și la Anvers la 5 noiembrie 1899, primită cu onoruri de stat. Racoviță s-a întors acasă cu 1.200 de mostre zoologice și cu 400 de mostre botanice – primele colecții făcute vreodată dincolo de Cercul Polar Antarctic – între care exemplarele-tip ale țânțarului fără aripi Belgica antarctica și ale ierbii Deschampsia antarctica.

Monografia balenelor, *Cétacés* (1903), a rămas lucrarea de referință ani de zile; 74 de specialiști i-au prelucrat materialul. Un manuscris de 513 de pagini despre foci a rămas neterminat la București. Apoi au venit peșterile: *Essai* din 1907 a întemeiat biospeologia, iar legea din 26 aprilie 1920 a ridicat la Cluj primul institut de speologie din lume, sub direcția lui până la moarte, în noiembrie 1947.

Onorurile l-au urmat pe om. Louis Dollo a numit după el, în 1900, un gen de pești din Oceanul Austral, Racovitzia; trei insule de lângă Țara Graham poartă grafia franțuzească, Racovitza; iar stația antarctică a României, ridicată în dealurile Larsemann în 2006, este stația Law-Racoviță – Law-Racoviță-Negoiță din decembrie 2011.

**Ce-a rămas:**

- Insulele Racovitza: 3 insule la 64°31′ S, 62°05′ V – cu grafia franțuzească
- Stația Law-Racoviță: deschisă în 2006, Law-Racoviță-Negoiță din decembrie 2011
- Cluj: Institutul de Speologie, întemeiat în 1920 – pagina-pereche din catalog îi spune povestea

**Între timp** Stația care-i poartă numele funcționează doar vara australă.

## Testul Belgica

Patru întrebări despre gheață, despre noapte și despre ce s-a întors acasă. Alege, apoi verifică cu sursele.

1. **Capcana.** Banchiza s-a închis în jurul navei Belgica în: *Martie 1898. Prinsă între 2 și 5 martie la 70°20′ S, 85° V, Belgica a derivat circa treisprezece luni și a ieșit din gheață la 14 martie 1899.*
2. **Noaptea polară.** Soarele a stat sub orizont: *17 mai – 23 iulie 1898. Întunericul, conservele și frigul i-au măcinat pe oameni până la ceea ce Cook a numit anemie polară – vindecată cu carne proaspătă de pinguin și focă.*
3. **Leacul.** Ce i-a salvat pe oameni de scorbut? *Carnea crudă de pinguin și focă. Cook a prescris carne proaspătă – vitamina C, deși nimeni n-o știa încă – iar de Gerlache și Lecointe, care-și scriseseră testamentele, și-au revenit.*
4. **Cluj.** În 1920, Racoviță a întemeiat la Cluj: *Primul institut de speologie din lume, prin legea din 26 aprilie 1920. Stația antarctică a României, Law-Racoviță, a urmat în 2006.*

## Șapte fotografii din gheață

Șapte fotografii ale expediției, în ordinea călătoriei: nava, laboratorul, canalul tăiat, urma iernii pe chipuri, harta, comandantul, secundul. Atinge o fotografie ca s-o studiezi – sau citește toată călătoria dintr-o suflare.

### Fotografia 1898: Nava în gheață

- Belgica în Antarctica, 1898, fotografiată de Frederick Cook – chirurg, antropolog și fotograf într-unul singur.
- O balenieră norvegiană convertită, Patria din 1884: cumpărată în 1896, reamenajată, rebotezată.
- A plecat din Anvers la 16 august 1897 și s-a întors acasă la 5 noiembrie 1899.

### Fotografia Cook 1900, p. 208: Laboratorul

- Racovitza la microscop: laboratorul de la bord, unde singurul naturalist a prelucrat două veri polare de colectări.
- 1.200 de mostre zoologice și 400 de mostre botanice – primele culese vreodată dincolo de Cercul Polar Antarctic.
- Cook (1900), p. 208.

### Fotografia 1899: Canalul tăiat

- Ianuarie 1899: echipajul a tăiat cu fierăstrăul un canal de circa 2.200 de picioare până la apa liberă – fotografia lui Cook cu pauza „ceaiului de la ora cinci”.
- Explozibilii nu ținuseră de frig; șaisprezece oameni au tăiat câte opt ore pe zi, prin gheață de până la șapte picioare.
- Nava s-a urnit la 14–15 februarie și a ieșit la larg la 14 martie 1899.

### Fotografia Cook 1900, p. 360: Înainte și după

- Racovitza la îmbarcare și după noaptea polară: urma iernii pe un singur chip.
- Aceeași pereche există pentru Amundsen și pentru Cook – argumentul tăcut al cărții despre cât a costat noaptea.
- Cook (1900), p. 360.

### Fotografia Lecointe 1900: Harta expediției

- Harta lui Georges Lecointe a călătoriei: strâmtoarea, debarcările, deriva.
- Lecointe s-a îmbolnăvit în noapte atât de grav încât și-a scris testamentul – și și-a revenit cu leacul lui Cook, carnea proaspătă.
- În Cook (1900), harta-frontispiciu.

### Fotografia BnF: Comandantul

- Adrien de Gerlache, fotografiat de André Desgranges. BnF.
- A plănuit o expediție științifică și s-a ales cu o iernare fără voie – prima din regiunea antarctică.
- Anversul a primit-o pe Belgica acasă cu onoruri de stat la 5 noiembrie 1899.

### Fotografia Cook 1900, p. 360: Secundul

- Roald Amundsen, secundul norvegian, la îmbarcare și după noapte.
- Alături de Cook, a preluat comanda cât timp de Gerlache și Lecointe au zăcut bolnavi.
- Cook (1900), p. 360.

Fotografii: F. A. Cook, Through the First Antarctic Night (Heinemann, Londra, 1900), via Project Gutenberg; portrete via Wikimedia Commons (MAS Anvers, BnF). Numerele paginilor sunt ale cărții.

## Călătoria în șase numere

Fiecare număr de mai jos vine din istoriile citate și din cartea expediției. Numerele disputate rămân pe dinafară.

- **1.897** – Belgica pleacă din Anvers
- **13** – luni de derivă în banchiză
- **1.600** – de mostre aduse acasă, zoologice și botanice (1.200 + 400)
- **71°36′** – cel mai sudic punct, 31 mai 1898
- **2** – morți: Wiencke și Danco
- **1.920** – institutul din Cluj, primul din lume

## Trei lucruri pe care lumea le greșește

### Primul român din Antarctica

Adevărat, în formularea obișnuită: Racoviță a fost primul român dintr-o expediție științifică în Antarctica, iar numele stației îl cinstește ca primul român ajuns pe continent. Nu se știe alt pretendent mai timpuriu.

### Primii care au iernat în Antarctica

Adevărat, cu o precizare: Belgica a fost prima expediție care a iernat în regiunea antarctică – fără voie, la bord, prinsă în banchiză. Primii care au iernat *pe* continent au fost oamenii lui Borchgrevink, cu Southern Cross la Capul Adare, în 1899.

### Racoviță a descoperit-o

Cel mult pe jumătate adevărat: el a descris izopodul orb de peșteră *Typhlocirolana moraguesi* în 1905, dar genul antarctic de pești *Racovitzia* a fost numit *după* el de Louis Dollo în 1900 – nu întoarce onoarea pe dos.

## Surse și metode

Cook este citat din *Through the First Antarctic Night* (Heinemann, Londra, 1900), domeniu public; fotografiile expediției vin din aceeași carte, via Project Gutenberg. Traducerile românești ne aparțin.

Data prinderii în gheață e dată ca intervalul 2–5 martie 1898 pe care-l susțin sursele; data eliberării, 14 martie 1899, e a lui Cook. Pozițiile sunt cele publicate: 70°20′ S, 85° V la prindere, 70°30′ S, 103° V la eliberare.

Viața lui Racoviță de mai târziu, cea speologică, își are pagina ei în acest catalog, trecută printre surse.

### Naturalistul

- [Fundația Racoviță: biografia lui Emil Racoviță (1868–1947), Banyuls, invitarea pe Belgica](https://racovita-foundation.org/en/EmilRacovita_bio.html)
- [Wikipedia, *Emil Racoviță*: Iași 1868, naturalistul expediției, îmbarcarea la Punta Arenas](https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Racovi%C8%9B%C4%83)
- [Wikipedia, *RV Belgica (1884)*: fosta balenieră Patria, plecarea din Anvers, 16 august 1897](https://en.wikipedia.org/wiki/RV_Belgica_(1884))

### Drumul spre sud

- [Wikipedia, *Belgian Antarctic Expedition*: strâmtoarea Gerlache, cele c.20 de debarcări, Cercul Polar, 15 februarie 1898](https://en.wikipedia.org/wiki/Belgian_Antarctic_Expedition)
- [Machowski (Polish Polar Research, 1998): prinși în banchiză la 2–5 martie 1898, la 70°20′ S, 85° V (PDF)](http://journals.pan.pl/Content/110828/PDF/1998-1-2_015-030.pdf)

### Noaptea

- [F. A. Cook, *Through the First Antarctic Night* (1900): noaptea polară, anemia polară, morțile, tăierea canalului (domeniu public)](https://archive.org/details/throughfirstan00cook)
- [Machowski (1998): deriva de c.13 luni, 71°36′ S la 31 mai 1898, eliberarea la 14 martie 1899 (PDF)](http://journals.pan.pl/Content/110828/PDF/1998-1-2_015-030.pdf)
- [Wikipedia, *Belgian Antarctic Expedition*: Punta Arenas, 28 martie 1899; Anvers, 5 noiembrie 1899](https://en.wikipedia.org/wiki/Belgian_Antarctic_Expedition)

### Moștenirea

- [E. Racovitza, *Cétacés* (1903) și *La vie des animaux et des plantes dans l'Antarctique* (1900): 1.200 de mostre zoologice + 400 botanice](https://racovita-foundation.org/en/EmilRacovita_bio.html)
- [Legea din 26 aprilie 1920: Institutul de Speologie din Cluj, primul din lume; *Essai* (1907)](https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Racovi%C8%9B%C4%83)
- [Wikipedia, *Racovitzia*: genul de pește numit după Racoviță de Dollo, din 1900](https://en.wikipedia.org/wiki/Racovitzia)
- [Insulele Racovitza (SCAR, 3 insule la 64°31′ S, 62°05′ V) și stația Law-Racoviță (2006, Law-Racoviță-Negoiță din 2011)](https://en.wikipedia.org/wiki/Law-Racovi%C8%9B%C4%83-Negoi%C8%9B%C4%83_Station)
- [Pagina-pereche din catalog: institutul de speologie din 26 aprilie 1920](https://mariuscomper.uk/treizeci-si-sapte-de-ani/)

### Testul

- [Wikipedia, *Belgian Antarctic Expedition* și Cook (1900): datele din cărțile de joc](https://en.wikipedia.org/wiki/Belgian_Antarctic_Expedition)

### Cele șapte fotografii

- [F. A. Cook, *Through the First Antarctic Night* (Heinemann, Londra, 1900): fotografiile expediției, via Project Gutenberg](https://www.gutenberg.org/cache/epub/72211/pg72211-images.html)
- [Portretul lui Racoviță de Geruzet (MAS, Anvers), Belgica de Cook (1898–1899), de Gerlache de Desgranges (BnF), via Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Belgica_schiff.jpg)

### Harta

- [Natural Earth, contururi de țări, lacuri, râuri și regiuni geografice la scara 1:50m (domeniu public); drumurile sunt reprezentative](https://www.naturalearthdata.com/)

---

Text, hartă și ilustrații de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/racovita-belgica/