Roda, Cairo · minimele anuale 622–1284
Nilometrul de pe insula Roda: memoria Nilului în 663 de ani de măsurători
Pe insula Roda din Cairo, o coloană gradată se înalță într-un puț de piatră pe care tuneluri îl umpleau odinioară cu apă din Nil. Pentru fiecare an între 622 și 1284, cronicile au păstrat nivelul cel mai scăzut al fluviului, citit în cea mai mare parte la Roda. Alege o durată, de pildă vârsta ta sau o domnie, și compară mediile pe asemenea perioade cu aceiași 663 de ani în ordine aleatorie.
O coloană într-un puț
Nilometrul de pe insula Roda datează din 861 și a urmat unui instrument mai vechi, terminat acolo în jurul anului 715. Trei tuneluri lăsau odinioară apa Nilului să intre în puțul de piatră, unde se înalță o coloană gradată; clădirea a fost reparată și restaurată de multe ori. Seria alcătuită în 1925 de istoricul egiptean Omar Toussoun cuprinde 663 de valori, câte un minim pentru fiecare an dintre 622 și 1284.
Citirile se făceau în coți și degete, câte 24 de degete la cot; Toussoun le-a transformat în metri deasupra nivelului mării, pe scara istorică de la Roda. Minimele sunt cuprinse între 9,35 și 14,66 metri, cu o medie de 11,48 metri. Cele mai vechi sunt dinainte ca Roda să aibă un instrument: Toussoun credea că provin de la Memphis și le-a adus la aceeași scară, iar alți cercetători au propus alte instrumente din jurul Cairoului. Seria se citește deci cel mai bine ca nivelul apelor mici ale Nilului în zona Cairoului, mai ales la Roda.
Anii cu ape mici tind să se succeadă
Dacă reordonezi aleatoriu cei 663 de ani, fiecare își păstrează valoarea; se schimbă doar ordinea. Valorile anuale au aceeași răspândire în ambele serii. Diferența apare când se calculează medii pe mai mulți ani. Dacă anii ar fi independenți, abaterea standard a mediilor pe 30 de ani ar fi de circa cinci ori și jumătate mai mică decât cea a valorilor anuale, pentru că 5,5 e rădăcina pătrată a lui 30. Mediile Nilului se strâng mult mai încet: la 30 de ani sunt de peste trei ori mai răspândite decât ar da independența, iar la 70 de ani de circa patru ori.
După un an în care minimul Nilului a fost sub mediană, și minimul anului următor a fost sub mediană în aproximativ 70 de cazuri din 100; în seria reordonată, cam o dată din două. Cel mai lung șir sub mediană a durat 33 de ani, între 758 și 790.
Exponentul Hurst
Hidrologul britanic Harold Edwin Hurst a studiat Nilul timp de decenii. În 1951 a arătat de ce contează grupările de ani slabi când dimensionezi un rezervor care trebuie să furnizeze o anumită cantitate de apă și că seriile naturale se grupează mai mult decât ar sugera întâmplarea. Exponentul care îi poartă numele, H, măsoară cât de încet scade răspândirea mediilor pe măsură ce perioada crește: 0,5 pentru ani independenți, mai aproape de 1 cu cât scade mai încet. În 1968, Benoît Mandelbrot și James Wallis au numit această persistență efectul Iosif, după anii de belșug și de foamete din Geneză.
Într-un capitol scris în 2004 și publicat în 2005, hidrologul Demetris Koutsoyiannis a calculat abaterea standard a sumelor pe perioade pentru cele 663 de minime de la Roda și a găsit H = 0,85. Pagina folosește mediile pe perioade, care dau același H, și estimează 0,852 pentru perioade de 1 până la 50 de ani. Cinci reordonări fixe ale acelorași numere dau între 0,43 și 0,55; alte reordonări variază.
Ce nu spune seria
H descrie această serie pe aceste perioade; nu o explică. Cea mai mare parte a viiturii de vară a Nilului vine din ploile de pe podișul Etiopiei, care variază de la un deceniu la altul, dar cauza persistenței din seria minimelor rămâne neclară. Nimic de aici nu e o predicție.
Citirile au fost păstrate în cronici medievale și adunate de Toussoun, iar instrumentele s-au schimbat de-a lungul secolelor. Schimbările albiei, ale instrumentului sau ale scării pot adăuga tendințe lente care seamănă cu memoria. Nimic nu arată că cei care citeau coloana observaseră persistența din numerele lor.
Surse
Sursa fiecărui număr de pe pagină e indicată în notele proiectului.
- Omar Toussoun, Mémoire sur l’histoire du Nil, Mémoires de l’Institut d’Égypte, 1925, pp. 366–385 (seria minimelor); seria digitizată
NileMinîn pachetul R longmemo (J. Beran), GPL. - Demetris Koutsoyiannis, „Hydrologic persistence and the Hurst phenomenon”, în Water Encyclopedia, Wiley, 2005 (preprint 2004, ITIA): abaterea standard a sumelor pe perioade pentru minimele de la Roda, H = 0,85.
- H. E. Hurst, „Long-term storage capacity of reservoirs”, Transactions of the American Society of Civil Engineers 116, 1951, 770–799.
- B. B. Mandelbrot, J. R. Wallis, „Noah, Joseph, and operational hydrology”, Water Resources Research 4 (5), 1968, 909–918.
- Jan Beran, Statistics for Long-Memory Processes, Chapman & Hall, 1994, setul de date 1.