# România în ziarul Chinei: 80 de ani de relații româno-chineze, în 16.793 de articole

„Renmin Ribao” („Cotidianul Poporului”), ziarul Partidului Comunist Chinez, a pomenit România în 16.793 de articole din 1946 până în 2025. Numărate lună de lună, ele arată când a contat România pentru ziarul de la Beijing, cât de mult și de când contează puțin.

În România, despre prietenia cu China s-a vorbit mai mult în lozinci decât în date. O măsură există totuși, iar ea se află la Beijing: de câte ori a scris despre România ziarul partidului. În 1978, din fiecare 22 de articole ale ziarului, unul o pomenea. În 2023, unul din 1.236.

Curba, pe scurt: în anii ’50, România e una dintre cele opt țări „frățești” din Europa de Est; în primii ani ai Revoluției Culturale aproape dispare din ziar; între 1970 și 1978 are cel mai mult spațiu și e, an de an, prima sau a doua dintre cele opt. După 1978, spațiul scade.

Cei 80 de ani cuprind o notă diplomatică semnată de Ana Pauker, cinci studenți români care coboară din tren la Beijing, un an în care ziarul aproape că tace, un mesaj al lui Zhou Enlai pentru Casa Albă, trimis prin București, și vestea unei execuții, dată în 90 de caractere.

Poți derula mai jos cei 80 de ani și te poți opri la oricare dintre ei, de pildă la cel în care te-ai născut.

## Cei 80 de ani, lună de lună

Trage de grafic sau apasă „Derulează anii”. Linia roșie arată anul la care te afli, iar fișa de dedesubt se schimbă odată cu el. Pătratele roșii marchează momentele explicate mai jos.

În spate, cu gri, e Albania, statul est-european despre care ziarul a scris cel mai mult din 1962 până în 1974; poți adăuga celelalte șase state est-europene luate în calcul: Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Iugoslavia, Polonia și Ungaria. Sub axa orizontală, cu albastru, e măsura din cealaltă parte: de câte ori apărea China într-un număr al „Scînteii”, ziarul partidului de la București.

## Prima știre numai despre România a fost o condamnare la moarte (1946–1949)

Un ziar cu numele „Renmin Ribao” a apărut la 15 mai 1946, în regiunea din nordul Chinei ținută de comuniști, cu trei ani înainte ca aceștia să câștige războiul civil; în 1948 s-a unit cu alt ziar regional, iar din august 1949 e organul Comitetului Central al partidului. La 19 mai, într-o trecere în revistă a partidelor comuniste din lume, România are o frază. La 24 mai, pe prima pagină, o știre de 52 de caractere anunța că „dictatorul fascist” Ion Antonescu a fost condamnat la moarte. La 8 iunie, alta, de 53 de caractere: Antonescu fusese împușcat.

*1946–1950. Articole care pomenesc România, la o mie de articole ale ziarului, pe lună.*

La 1 octombrie 1949 a fost proclamată Republica Populară Chineză. Două zile mai târziu, la București, ministra de externe Ana Pauker a semnat nota prin care România hotăra să stabilească relații diplomatice. Zhou Enlai, premierul și ministrul de externe al noii Chine, a răspuns la 5 octombrie, iar la 6 octombrie ziarul a tipărit ambele texte pe prima pagină. România a fost al treilea stat care a făcut acest pas, după Uniunea Sovietică și Bulgaria.

> 罗马尼亚人民共和国政府在研究了中国中央人民政府十月一日的公告中的建议之后，已决定建立罗马尼亚人民共和国与中华人民共和国之间的外交关系。 / „Guvernul Republicii Populare Române, după ce a studiat propunerea din proclamația de la 1 octombrie a Guvernului Popular Central al Chinei, a hotărât să stabilească relații diplomatice între Republica Populară Română și Republica Populară Chineză.”
> — Nota Anei Pauker din 3 octombrie 1949, așa cum a tipărit-o „Renmin Ribao” la 6 octombrie 1949, pagina 1. Traducere din chineză.

Trei zile mai târziu, o știre din Shanghai: președintele asociației românilor din oraș spunea că relațiile cu noua Chină sunt „dorința poporului român”. În 1949, la Shanghai trăiau destui români cât să aibă o asociație.

## Un frate printre alții (1950–1959)

În anii ’50, România apare în aproximativ 20 de articole dintr-o mie: delegații, telegrame de 23 August, recolte, sonde de petrol. Cuvântul care o însoțește e 兄弟, „frate”: în 1959 îl conțin 135 de articole despre România. Între cele opt state socialiste din Europa de Est, ea e pe locul patru, cinci sau șase; Polonia și Cehoslovacia primesc aproape în fiecare an mai mult spațiu.

*1950–1959. În jur de 20 de articole dintr-o mie pomenesc România.*

La 30 noiembrie 1950, cinci studenți români au ajuns cu trenul la Beijing. Ziarul le dă numele pe prima pagină și scrie că i-au așteptat în gară peste 200 de oameni și că vor învăța la Universitatea Tsinghua. Doi dintre ei, Romulus Budura și Anna Szász (mai târziu Budura), și-au amintit în 2015 ziua de 4 decembrie 1950, când au intrat pe poarta universității; au stat în China șase ani. Budura a editat mai târziu volumele de documente diplomatice din care se scrie azi istoria acestor relații. Toni Radian, tot din grupul celor cinci, a condus din 1956 prima secție de limba chineză de la Universitatea din București.

În august 1953 a intrat în cinematografele chineze primul film românesc dublat în chineză, „Viața învinge” (为了美好的生活), despre un savant metalurgist care îi biruie pe spionii americani. Săptămâna filmului românesc s-a ținut în 20 de orașe chineze, începând de la 30 decembrie 1954; potrivit cercetătorilor Tan Hui și He Yuan, cele 95 de proiecții de la Beijing au avut 57.900 de spectatori.

## Când Moscova și Beijingul se ceartă, România urcă pe locul al doilea (1960–1966)

În anii rupturii dintre China și Uniunea Sovietică, ziarul scrie tot mai puțin despre Europa de Est. Între 1960 și 1966, Bulgaria, Ungaria, Polonia și RDG, rămase alături de Moscova, coboară de la câteva sute de articole pe an la câteva zeci. Albania, care a ales Beijingul, trece de 500. România scade și ea până în 1963.

*1960–1966. În fundal, cu gri, Albania (medie anuală).*

În martie 1964, o delegație a partidului, condusă de premierul Ion Gheorghe Maurer, vine la Beijing cu propunerea ca polemica dintre cele două mari partide să înceteze. Din delegație face parte și Nicolae Ceaușescu. La 10 martie, oaspeții sunt primiți de Mao Zedong. Conducerea chineză refuză, iar un apel scris, trimis de la București la 25 martie, rămâne fără răspuns. Istoricul Mihai Croitor susține, pe baza stenogramelor, că la convorbiri s-a discutat puțin despre mediere și mult despre apropierea dintre București și Beijing. Din acel an până în 1966, România e a doua țară est-europeană în ziar, după Albania.

La 19 martie 1965 moare Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ziarul îi dă prima pagină mai multe zile, iar Zhou Enlai conduce delegația chineză la funeralii. În iunie 1966, Zhou se întoarce pentru opt zile: București, Constanța, Craiova, Slatina, Pitești. Ziarul scrie despre „peste o sută de mii de oameni” ieșiți în stradă la Constanța.

Nu scrie despre neînțelegerea din timpul convorbirilor. Zhou voia să condamne public politica Moscovei; Ceaușescu i-a cerut să n-o facă. Istoricul Ioan Scurtu, care citează stenogramele publicate de Romulus Budura, scrie că mitingul de la Sala Palatului, anunțat pentru ora 17, a început la 21:20; după „Renmin Ribao”, conducătorii au intrat în sală „puțin după ora șapte seara”. Niciuna dintre cele două relatări nu consemnează, la miting, vreo referire la disputa cu Moscova.

## Anul cu 22 de articole (1967–1969)

Când Zhou a venit în România, Revoluția Culturală fusese deja lansată în China. Până la sfârșitul lui 1966, România mai are în jur de 12 articole pe lună; în 1967 rămâne cu câteva, iar în iulie 1967, cu niciunul. În 1967, România apare în 59 de articole; în 1968, în 22; în 1969, în 40. În 1968 e ultima dintre cele opt state; Albania are 475 de articole.

*1966–1970. România aproape dispare; Albania (gri) rămâne la peste 450 de articole pe an.*

Tocmai în 1968 vine gestul chinez cel mai des amintit în România. În noaptea de 20 spre 21 august, trupele Uniunii Sovietice și ale altor state din Tratatul de la Varșovia intră în Cehoslovacia; a doua zi, de la balconul Comitetului Central, Ceaușescu condamnă invazia. La 23 august, la recepția ambasadei române din Beijing, vine Zhou Enlai. Ambasadorul nu prevăzuse cuvântări; cu o seară înainte, partea chineză anunțase că premierul vrea să vorbească:

> 罗马尼亚目前正面临着遭受外来的干涉和侵略的危险。罗马尼亚政府正在动员人民为捍卫自己的独立和主权而斗争。在无产阶级文化大革命中锻炼得更加坚强的中国人民支持你们。 / „România se află acum în fața primejdiei unei intervenții și a unei agresiuni din afară. Guvernul român mobilizează poporul la luptă pentru apărarea independenței și a suveranității sale. Poporul chinez, călit și mai mult în Marea Revoluție Culturală Proletară, vă sprijină.”
> — Zhou Enlai, 23 august 1968; „Renmin Ribao”, 24 august 1968, pagina 1. Traducere din chineză.

Ambasadorul Aurel Duma a telegrafiat la București că diplomații statelor care trimiseseră trupe au părăsit sala la primele cuvinte despre „clica revizionistă sovietică” și că Zhou i-a promis, între patru ochi, tunuri, dacă România va avea nevoie de ele. Ziarul a tipărit discursul a doua zi, pe prima pagină. Apoi a tăcut din nou: până la sfârșitul anului, România a mai apărut în 10 articole.

În august 1969, președintele american Richard Nixon vine la București. Îi spune lui Ceaușescu că Statele Unite nu vor intra într-un bloc care să „îngrădească” China și că ar vedea cu ochi buni un rol de mijlocitor pentru România. În 1969, niciun articol din „Renmin Ribao” în care apar România sau Bucureștiul nu pomenește vizita; o amintește unul din decembrie 1973, despre călătoria lui Ceaușescu la Washington. În septembrie, Maurer se oprește de două ori la Beijing, în drum spre funeraliile lui Ho Și Min și la întoarcere, și îi transmite lui Zhou dorința lui Nixon. Zhou răspunde rece: americanii au luat Taiwanul, deci ei sunt cei datori. Ziarul notează doar că „cele două părți au avut o convorbire prietenească”.

## Un împrumut în ziar și un mesaj care nu s-a tipărit (1970–1972)

În mai 1970, apele acoperă o mare parte din România. Zhou Enlai trimite o telegramă, Crucea Roșie chineză donează 500.000 de yuani, iar la 29 iunie se semnează la Beijing un protocol de ajutor nerambursabil. Ziarul enumeră ce pleacă spre România: bumbac, fire de bumbac, cocs, carne de porc congelată, soia, pește congelat și pește sărat, lapte praf, praf de ouă, piei de porc și de capră.

*1970–1972. Iunie 1971 e luna cu cea mai mare pondere din toți cei 80 de ani: 102 din 868 de articole.*

În octombrie 1970, la Washington, Nixon îi spune lui Ceaușescu că rolul lui de mijlocitor e „foarte util” în relațiile cu China. În noiembrie vine la Beijing vicepremierul Gheorghe Rădulescu. Ziarul anunță pe prima pagină convorbirea lui cu Zhou și, la 26 noiembrie, semnarea acordului pentru un împrumut chinezesc pe termen lung, fără dobândă. Un lucru nu se tipărește: Zhou îi dă lui Rădulescu un răspuns pentru Nixon. Ambasadorul Corneliu Bogdan i-l transmite lui Henry Kissinger la Casa Albă, la 11 ianuarie 1971:

> „Comunicarea președintelui Statelor Unite nu este nouă. Între noi există o singură problemă nerezolvată: ocuparea Taiwanului de către Statele Unite. […] Dacă Statele Unite doresc să rezolve problema și au o propunere, Republica Populară Chineză va fi gata să primească la Beijing un trimis special american.”
> — Mesajul lui Zhou Enlai, așa cum l-a consemnat Henry Kissinger în nota către Nixon din 12 ianuarie 1971 (Foreign Relations of the United States, 1969–1976, vol. XVII, doc. 102). Traducere din engleză.

Un mesaj aproape identic ajunsese la Washington cu o lună mai devreme, prin președintele Pakistanului. Kissinger i-a scris lui Nixon că mesajul adus de români îl confirmă pe cel pakistanez. Istoricii vorbesc despre un „canal românesc” și unul pakistanez. Din august 1969 până în ianuarie 1971, România a dus de două ori la Beijing mesajele lui Nixon și s-a întors de două ori cu un răspuns: în decembrie 1969, nimic precis; în ianuarie 1971, invitația pentru un trimis special. Vizita secretă a lui Kissinger la Beijing, din iulie 1971, a fost însă pregătită prin Pakistan.

Între 1 și 9 iunie 1971, Ceaușescu vizitează China. Iunie 1971 e luna cu cea mai mare pondere din toți cei 80 de ani: 102 din cele 868 de articole ale lunii pomenesc România. La 3 iunie îl primește Mao, alături de Lin Biao, succesorul lui desemnat, care avea să moară trei luni mai târziu, într-un accident de avion în Mongolia. Printre membrii delegației, ziarul îl numește și pe Ion Iliescu.

La întoarcere, Ceaușescu a lansat „Tezele din iulie”, care au înăsprit controlul ideologic. Că Tezele ar fi fost aduse din China e o idee răspândită, pe care istoricii o primesc cu rezerve. Cezar Stanciu arată, pe baza stenogramelor de partid, că primii pași fuseseră făcuți încă din toamna lui 1968; el socotește mai plauzibil că schimbarea a fost determinată de raporturile cu Moscova și că drumul în Asia doar a grăbit-o, chiar dacă metodele alese s-au inspirat în parte din modelul chinez.

## Patru ani pe primul loc (1972–1979)

Din 1970 până în 1978, ziarul scrie despre România de cinci ori mai mult decât, în medie, despre fiecare dintre Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia și Ungaria. În cinci dintre acești ani, România are singură mai multe articole decât Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia și Ungaria la un loc. Din 1975 până în 1978 e prima dintre toate cele opt, înaintea Albaniei.

*1972–1979. Albania (gri) coboară de la 243 de articole în 1976 la 16 în 1978.*

Istoricul Cezar Stanciu rezumă astfel politica Bucureștiului din acei ani: România contesta dominația Moscovei în blocul sovietic, rămânea neutră în disputa dintre China și Uniunea Sovietică și cultiva relații bune cu China. Albania, aliata din anii ’60, rupe cu Beijingul după moartea lui Mao: de la 243 de articole în 1976 ajunge la 112 în 1977 și la 16 în 1978.

Anul de vârf e 1978. În mai, Ceaușescu e din nou în China. La 16 august, Hua Guofeng, succesorul lui Mao, aterizează la București; e prima lui călătorie în Europa, iar ziarul scrie despre „aproape 200.000 de oameni” pe străzi. La 18 august, „Renmin Ribao” tipărește 20 de articole care pomenesc România, cele mai multe dintr-o singură zi: pe lângă știrile vizitei, o pagină de literatură română, un articol despre Carpați, unul despre salinele românești și unul despre o „bibliotecă pe roți”.

După 1978, China se deschide spre Statele Unite, Japonia și Europa de Vest. Numărul articolelor care pomenesc România scade de la 602 în 1978 la 335 în 1979 și la 310 în 1980.

## Gimnastică, decorații și o execuție în 90 de caractere (1979–1989)

Între 1979 și 1989, ponderea României scade de la 19,1 la 6,5 articole la mie; ca număr, de la 335 la 196, în timp ce corpusul crește de la 17.554 la 30.049 de articole pe an. Se schimbă și subiectele: în 1981, cuvântul „gimnastică” (体操) apare în 36 de articole care pomenesc România. Vizitele continuă: Ceaușescu vine în China în 1982, 1985 și 1988. În august 1984, la 40 de ani de la 23 August, președintele Li Xiannian e la București, iar Ceaușescu îl decorează, prin decret, pe Deng Xiaoping.

*1979–1990. De la 19,1 la 5,2 articole la mie.*

În noiembrie 1989, la două săptămâni după căderea Zidului Berlinului, Qiao Shi, din conducerea partidului chinez, vine la Congresul al XIV-lea al PCR, iar Jiang Zemin îl felicită pe Ceaușescu pentru realegere. La 18 noiembrie, ziarul publică un interviu cu Ceaușescu. După nici șase săptămâni, la 27 decembrie, pe pagina a patra, apare știrea:

> 新华社布加勒斯特12月25日电　罗马尼亚电视台当地时间25日20时30分（北京时间26日凌晨2时30分）宣布，罗特别军事法庭25日判处尼·齐奥塞斯库和埃列娜·齐奥塞斯库死刑并已执行。 / „Xinhua, București, 25 decembrie. Televiziunea română a anunțat la 25 decembrie, ora locală 20:30 (26 decembrie, ora 2:30 la Beijing), că Tribunalul Militar Excepțional i-a condamnat la moarte, în aceeași zi, pe N. Ceaușescu și pe Elena Ceaușescu și că sentința a fost executată.”
> — Textul întreg al știrii, fără titlul ei: „Renmin Ribao”, 27 decembrie 1989, pagina 4. Traducere din chineză.

În același număr, pe prima pagină, sub titlul „China respectă alegerea poporului român”, un adjunct al ministrului chinez de externe îl primește pe ambasadorul român și anunță ajutoare de la Crucea Roșie. Numărul din 28 decembrie tipărește telegramele de felicitare trimise în ajun de președintele și de premierul Chinei noilor conducători de la București. În articolele din acele zile nu există niciun comentariu despre omul al cărui nume apăruse, numai în 1978, în 219 dintre articolele care pomeneau România.

## Mai puține cuvinte, mai multă marfă (1990–2012)

Ion Iliescu, pe care ziarul îl pomenise printre membrii delegației din 1971, vine la Beijing ca președinte în ianuarie 1991. În iulie 1994, premierul Li Peng ajunge la Constanța și la București chiar în zilele în care România joacă sfertul de finală la Campionatul Mondial de fotbal; numărul care îi anunță sosirea are și un articol intitulat „Hagi, sufletul Dunării”. În acel an, cuvântul „fotbal” (足球) apare în 38 de articole care pomenesc România.

*1990–2012. Scara e mărită față de graficele de mai sus: vârful din iulie 1994 ajunge la 21,3 la mie.*

În iulie 1995, primindu-l la Beijing pe premierul Nicolae Văcăroiu, președintele Jiang Zemin spune că la începutul anilor ’70 a lucrat o vreme în România, ca șef al unui grup de specialiști trimis de ministerul chinez al construcțiilor de mașini. În 1996 vine la București în vizită de stat. În iunie 2004 vine Hu Jintao, iar cele două țări încheie un „parteneriat amplu de prietenie și cooperare”. Alături de numele României, ziarul scrie tot mai des 北约 și 欧盟: NATO, în care România intră în 2004, și Uniunea Europeană, în care intră în 2007.

Legătura se mută din ziar în piețe. În anii ’90, mii de negustori chinezi se așază în București. Importurile din China, 1,3% din totalul României în 2000, ajung la 5,5% în 2010.

## Un articol la o mie (2013–2025)

În noiembrie 2013, Bucureștiul găzduiește reuniunea șefilor de guvern din China și din 16 state ale Europei Centrale și de Est. Vine premierul Li Keqiang, iar o știre de 123 de caractere anunță că o companie chineză a semnat un acord pentru dezvoltarea energiei nucleare în România. Tot anul adună 59 de articole.

*2010–2025. Aceeași scară mărită: câte un articol sau două la mie.*

Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă nu au fost construite împreună cu China General Nuclear: memorandumul din 2015 a fost abandonat în 2020, la cererea statului român. O lege din 2021 le-a impus furnizorilor de echipamente 5G să obțină autorizarea guvernului; în februarie 2024, cererea Huawei a fost respinsă. În articolele despre România, ziarul nu pomenește niciuna dintre aceste hotărâri. Scrie, pur și simplu, mai puțin. În 2023 apar 22 de articole, adică 0,8 la mie, cea mai mică pondere din toți cei 80 de ani: tot atâtea articole ca în 1968, dintr-un total de aproape trei ori mai mare. În 2024, Ungaria are 189 de articole, iar Serbia 177; România, 35.

La 24 mai 2025, pe prima pagină, 226 de caractere: știrea că Xi Jinping l-a felicitat, la 22 mai, pe președintele ales Nicușor Dan. În august 1978, într-o singură zi, ziarul tipărise 20 de articole.

## Ce a însemnat România, cuvânt cu cuvânt

Numele României stă în ziar lângă alte cuvinte, iar ele se schimbă. Fiecare grafic arată, an de an, câte dintre articolele care pomenesc România conțin cuvântul; linia roșie e anul de vârf. Fiecare grafic are scara lui. Pentru NATO și UE s-au numărat 北约 și 欧盟.

În anii ’50, România e „frate” (兄弟) și țară cu petrol (石油). Din 1964 până în 1966 și din nou din 1970 până în 1978 e țara care își apără „independența” (独立自主). Dintre articolele care pomenesc România, 219 conțin numele lui Ceaușescu în 1978 și 37 în 1989; din 1990 până în 2025, opt, cu totul.

După 1980 urcă gimnastica (体操), cu vârful în 1981, și fotbalul (足球), cu vârful în 1994, anul sfertului de finală de la Campionatul Mondial. Între 1997 și 2008, România e pomenită alături de NATO și de Uniunea Europeană (北约, 欧盟). Din 2015, alături de „Centura și Drumul” (一带一路), numele chinezesc al programului de infrastructură și comerț lansat de Xi Jinping.

## România între cele opt state est-europene, 1949–1989

Aceeași numărătoare, făcută pentru Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Iugoslavia, Polonia și Ungaria, arată locul României. Fiecare pătrat e un an: cu cât culoarea e mai intensă, cu atât ziarul a scris mai mult despre țara respectivă. Roșu înseamnă primul loc din acel an.

România e pe primul loc patru ani la rând, din 1975 până în 1978. În 1968 e pe ultimul. În 1970, 1971, 1972, 1974 și 1978 are singură mai multe articole decât Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia și Ungaria la un loc.

Ungaria e prima în 1956 și 1957, anii revoluției de la Budapesta; Polonia, în 1981 și 1982, anii „Solidarității” și ai legii marțiale. Albania, aliata Chinei împotriva Moscovei, ține primul loc din 1962 până în 1974 și dispare aproape cu totul după ruptura din 1978.

## Cealaltă parte: China în „Scînteia”

Ziarul partidului de la București se numea „Scînteia”; la Beijing i se spunea 火花报, iar „Renmin Ribao” l-a citat în sute de articole. O transcriere integrală, liber accesibilă, nu a fost găsită, dar Biblioteca Județeană din Deva a scanat colecția, cu text recunoscut automat din 1962 încoace. Dintr-un eșantion de 2.282 de numere (unul din patru, 1962–1989) reiese de câte ori apare China într-un număr obișnuit.

Curba „Scînteii” are aceeași formă ca a ziarului de la Beijing. În 1965, un număr pomenea China, în medie, de 6,9 ori; în 1968, de 1,6 ori. Tăcerea a fost de ambele părți. Cele două vârfuri sunt aceleași: 1971, cu 15,7 mențiuni pe număr, și 1978, cu 13,3. În anii ’80, fiecare dintre cele două ziare scrie despre cealaltă țară cam la jumătate din nivelul de vârf: „Scînteia”, la 42% din mențiunile pe număr; „Renmin Ribao”, la 49% din numărul de articole (ca pondere din totalul articolelor, la 21%).

Cele două serii nu se pot compara ca mărime: una numără articole, cealaltă cuvinte dintr-un text recunoscut automat, cu greșeli. Se poate compara forma lor.

## Ce a rămas: mărfuri, oameni, filme

Graficul ziarului coboară după 1978; cel al comerțului urcă. În 1980, China cumpăra 4,4% din exporturile României, iar mărfurile chinezești însemnau 4,7% din importurile ei. În 2025, România a importat din China bunuri de 10,3 miliarde de dolari, adică 7% din tot ce a importat, și i-a vândut bunuri de 0,8 miliarde, 0,7% din exporturi. Din 1958 până în 1989, România i-a vândut Chinei ceva mai mult decât a cumpărat de la ea (7,5 miliarde de dolari față de 6,7); în 2025 a cumpărat de 12,7 ori cât a vândut.

La sfârșitul lui 2025, 8.408 cetățeni chinezi aveau permis de ședere în România (numărul nu îi cuprinde pe cei naturalizați). Pentru anii 1999–2000, cercetătorul Pál Nyíri estima între 14.000 și 20.000. Complexul comercial „Dragonul Roșu”, din nord-estul Bucureștiului, funcționează din 2003.

Chinezii care mergeau la cinema în anii ’60 și ’70 țin minte România din filme. Între 1953 și 1963 s-au dublat în chineză 26 de filme românești, iar câteva dintre ele, scriu Tan Hui și He Yuan, au rămas printre puținele filme străine care au mai rulat în timpul Revoluției Culturale. Altele noi au urmat la mijlocul anilor ’70: „Explozia”, despre care ziarul scrie în decembrie 1974, „Ștefan cel Mare” (iunie 1977) și „Zile fierbinți” (ianuarie 1978). O zicală despre cinematografele acelor ani, citată și azi de presa chineză în mai multe variante, spune că filmele vietnameze au avioane și tunuri, cele coreene plâns și râs, cele albaneze sunt de neînțeles, iar cele românești au îmbrățișări. Între articolele care pomenesc România, „Renmin Ribao” o citează o singură dată, în 2013, într-o variantă în care îmbrățișările sunt ale filmelor albaneze. În 2014, primindu-l pe premierul Victor Ponta, Xi Jinping a spus despre anii tinereții lui:

> 那时候，罗马尼亚的优秀影片在中国家喻户晓。 / „Pe atunci, cele mai bune filme românești erau cunoscute în fiecare casă din China.”
> — Xi Jinping, 2 septembrie 2014; „Renmin Ribao”, 3 septembrie 2014. Traducere din chineză.



În sens invers, TIFF vorbește despre „nu mai puțin de 140” de filme chinezești distribuite în România între 1951 și 1994. Limba chineză se predă la Universitatea din București din 1956, iar româna la Universitatea de Studii Străine din Beijing tot din 1956. Din 30 noiembrie 2024, românii cu pașaport simplu pot intra în China fără viză pentru cel mult 30 de zile, în scop de afaceri, turism, vizite sau tranzit; măsura e valabilă până la 31 decembrie 2026.

## Momentele marcate pe grafic

### 24 mai 1946: prima știre numai despre România

Pe prima pagină, 52 de caractere: Ion Antonescu, „dictatorul fascist al României dinainte de război”, a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului. Ziarul avea nouă zile.

### 5 octombrie 1949: relații diplomatice

A doua zi, ziarul tipărește pe prima pagină nota Anei Pauker din 3 octombrie și răspunsul lui Zhou Enlai din 5 octombrie. România e al treilea stat care stabilește relații cu Republica Populară Chineză.

### 3 decembrie 1950: cinci studenți români

„Cinci studenți români vin la Beijing să învețe”, pe prima pagină. Ajunseseră cu trenul la 30 noiembrie și urmau să studieze la Universitatea Tsinghua.

### 22 august 1953: primul film românesc dublat în chineză

„Viața învinge” (为了美好的生活), regia Dinu Negreanu, rulează la Beijing din ajunul zilei de 23 August.

### Aprilie 1961: mondialele de tenis de masă de la Beijing

Echipa feminină a României ajunge în grupa finală, alături de China și Japonia. În 1961, „tenis de masă” (乒乓) apare în 93 de articole care pomenesc România.

### 10 martie 1964: Mao primește delegația condusă de Maurer

Din delegație fac parte Emil Bodnăraș, Nicolae Ceaușescu și Chivu Stoica. Convorbirile cu Liu Shaoqi și Deng Xiaoping au durat de la 3 la 10 martie.

### 16–24 iunie 1966: Zhou Enlai în România

București, Constanța, Craiova, Slatina, Pitești. Ziarul relatează fiecare zi pe prima pagină. Din 1967, în plină Revoluție Culturală, România aproape dispare din ziar.

### 23 august 1968: discursul lui Zhou Enlai

La recepția de 23 August a ambasadei române din Beijing, Zhou Enlai condamnă invadarea Cehoslovaciei și spune că poporul chinez sprijină România. Relatarea e unul dintre cele 22 de articole din tot anul.

### 7 și 11 septembrie 1969: Maurer la Beijing

În drum spre funeraliile lui Ho Și Min și la întoarcere, Maurer vorbește cu Zhou Enlai și îi transmite dorința lui Nixon de a normaliza relațiile. Ziarul scrie doar că a avut loc „o convorbire prietenească”.

### 29 iunie 1970: ajutor după inundații

Protocolul semnat la Beijing prevede bumbac, cocs, carne de porc și pește congelate, soia, lapte praf, praf de ouă și piei. În noiembrie urmează un împrumut pe termen lung, fără dobândă.

### 1–9 iunie 1971: Ceaușescu în China

Beijing, Nanjing, Shanghai. La 3 iunie îl primesc Mao Zedong și Lin Biao. Iunie 1971 e luna cu cea mai mare pondere din toți cei 80 de ani.

### 23 august 1974: 30 de ani de la 23 August

La aniversarea de la București vine vicepremierul Li Xiannian. La Beijing se țin adunări la Universitatea Peking și la o fabrică de mașini-unelte.

### Martie 1977: cutremurul

Hua Guofeng trimite o telegramă la 6 martie; la 18 martie pleacă spre România o delegație de specialiști chinezi în cutremure. În 1977, cuvântul „cutremur” (地震) apare în 41 de articole care pomenesc România.

### 16–21 august 1978: Hua Guofeng în România

Prima călătorie a lui Hua Guofeng în Europa; România e prima țară europeană pe care o vizitează. La 18 august, ziarul tipărește 20 de articole care pomenesc România, cele mai multe dintr-o singură zi.

### 23 august 1984: Li Xiannian la București

La a 40-a aniversare, președintele Chinei e la București, iar Ceaușescu îl decorează prin decret pe Deng Xiaoping. În acel an, numele lui Ceaușescu apare în 127 dintre articolele care pomenesc România.

### 27 decembrie 1989: execuția, în 90 de caractere

Pe pagina a patra, știrea despre condamnarea și execuția lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Pe prima pagină: „China respectă alegerea poporului român”.

### Iulie 1994: Li Peng și Campionatul Mondial

Premierul chinez ajunge la Constanța, apoi la București, unde e primit la 11 iulie. În aceleași zile, ziarul scrie despre Hagi și despre sfertul de finală pierdut de România la penaltiuri.

### 13 iunie 2004: parteneriatul

În timpul vizitei de stat a lui Hu Jintao, cele două țări anunță un „parteneriat amplu de prietenie și cooperare”; ziarul publică declarația la 14 iunie.

### 26 noiembrie 2013: reuniunea de la București

Li Keqiang se întâlnește la București cu șefii de guvern din 16 state ale Europei Centrale și de Est. Tot anul are 59 de articole care pomenesc România.

### 24 mai 2025: o telegramă

Ziarul anunță că Xi Jinping l-a felicitat, la 22 mai, pe președintele ales Nicușor Dan: 226 de caractere pe prima pagină. În 2025, România apare în 31 de articole.

## Cum s-a numărat și ce nu arată numărătoarea

Corpusul. Textul integral al ziarului „Renmin Ribao” de la 15 mai 1946 (primul număr al ediției regionale din care s-a format ziarul central) până la 31 decembrie 2025, în transcrierea publicată ca set de date deschis (Papersnake/people_daily_news, parte din CialloCorpus): 1.991.747 de articole. Nu e o ediție oficială: provine din mai multe arhive digitale, iar setul nu spune din care vine fiecare articol. Repetările exacte ale unui articol în aceeași zi (22.299 cu totul, cele mai multe în 2004 și 2007) s-au numărat o singură dată. Lipsește ianuarie 1971; anul 1951 are 347 de zile.

Regula. Un articol intră în numărătoare dacă numele 罗马尼亚 (România) apare cel puțin o dată în titlu sau în text. Au rezultat 16.793 de articole. Aceeași regulă s-a aplicat numelor celorlalte șapte state. Pentru Cehoslovacia s-au numărat 捷克斯洛伐克 și 捷克, pentru RDG 民主德国, 德意志民主共和国 și 东德. Ponderea se calculează față de toate articolele din aceeași lună sau din același an, fiindcă ziarul și-a schimbat mult mărimea.

Ce nu arată. „Renmin Ribao” e vocea conducerii de partid, nu a publicului chinez; ce au crezut oamenii despre România nu se vede aici. Un articol care doar pomenește România într-o listă de delegații cântărește cât unul de o pagină. Iar tăcerea ziarului nu înseamnă lipsă de relații: în 1969, când ziarul a pomenit România în doar 40 de articole, premierul român a stat de vorbă de două ori cu Zhou Enlai.

Clasamentul celor opt se oprește în 1989, ultimul an întreg în care au existat toate opt. După 1990, numele se schimbă (捷克 înseamnă Cehia), RDG dispare și Iugoslavia se destramă.

„Scînteia”. Eșantionul cuprinde fiecare al patrulea număr din fiecare an al colecției scanate de biblioteca din Deva, dintre cele care au text recunoscut automat. În textul fiecărui număr s-au numărat formele „China”, „Chinei”, „chinez…”, „Pekin” și „Beijing”. Recunoașterea automată confundă litere și rupe cuvinte la capăt de rând, deci numărul de apariții e subestimat.

Titlurile. Cele trei titluri ale fiecărui an au fost alese de autor, cu precădere dintre știrile despre legăturile celor două țări. Sunt reproduse întocmai din corpus; traducerile îi aparțin lui Marius Comper.

### Toți anii, în tabel

| An | Articole în corpus | Pomenesc România | La mie | Loc între cele opt state (1949–1989) | Primul dintre cele opt |
|---|---|---|---|---|---|
| 1946 | 5.954 | 34 | 5,7 | – | – |
| 1947 | 10.773 | 57 | 5,3 | – | – |
| 1948 | 8.246 | 81 | 9,8 | – | – |
| 1949 | 18.967 | 253 | 13,3 | 5 | Polonia |
| 1950 | 20.008 | 364 | 18,2 | 4 | Polonia |
| 1951 | 13.762 | 273 | 19,8 | 5 | Cehoslovacia |
| 1952 | 13.385 | 342 | 25,6 | 4 (egal cu RDG) | Polonia |
| 1953 | 12.795 | 308 | 24,1 | 5 | Cehoslovacia |
| 1954 | 13.973 | 371 | 26,6 | 5 | Polonia |
| 1955 | 15.613 | 415 | 26,6 | 4 | RDG |
| 1956 | 23.721 | 437 | 18,4 | 6 | Ungaria |
| 1957 | 25.402 | 470 | 18,5 | 5 | Ungaria |
| 1958 | 28.065 | 425 | 15,1 | 5 | Polonia |
| 1959 | 22.854 | 366 | 16,0 | 6 | RDG |
| 1960 | 23.449 | 370 | 15,8 | 6 | RDG |
| 1961 | 21.993 | 382 | 17,4 | 6 | Polonia |
| 1962 | 17.349 | 245 | 14,1 | 6 (egal cu Bulgaria) | Albania |
| 1963 | 15.204 | 220 | 14,5 | 6 | Albania |
| 1964 | 16.636 | 287 | 17,3 | 2 | Albania |
| 1965 | 16.244 | 359 | 22,1 | 2 | Albania |
| 1966 | 12.197 | 185 | 15,2 | 2 | Albania |
| 1967 | 9.290 | 59 | 6,4 | 3 | Albania |
| 1968 | 9.219 | 22 | 2,4 | 8 | Albania |
| 1969 | 10.129 | 40 | 3,9 | 3 | Albania |
| 1970 | 10.572 | 191 | 18,1 | 2 | Albania |
| 1971 | 10.425 | 424 | 40,7 | 2 | Albania |
| 1972 | 14.336 | 398 | 27,8 | 2 | Albania |
| 1973 | 14.850 | 406 | 27,3 | 2 | Albania |
| 1974 | 12.838 | 360 | 28,0 | 2 | Albania |
| 1975 | 13.365 | 403 | 30,2 | 1 | România |
| 1976 | 12.266 | 305 | 24,9 | 1 | România |
| 1977 | 12.720 | 376 | 29,6 | 1 | România |
| 1978 | 13.436 | 602 | 44,8 | 1 | România |
| 1979 | 17.554 | 335 | 19,1 | 2 | Iugoslavia |
| 1980 | 27.246 | 310 | 11,4 | 3 | Iugoslavia |
| 1981 | 28.382 | 362 | 12,8 | 3 | Polonia |
| 1982 | 28.353 | 303 | 10,7 | 3 | Polonia |
| 1983 | 31.156 | 328 | 10,5 | 2 | Iugoslavia |
| 1984 | 31.978 | 428 | 13,4 | 2 | Iugoslavia |
| 1985 | 34.351 | 300 | 8,7 | 4 | Iugoslavia |
| 1986 | 33.579 | 272 | 8,1 | 7 | Iugoslavia |
| 1987 | 32.703 | 217 | 6,6 | 7 | Polonia |
| 1988 | 33.551 | 226 | 6,7 | 7 | RDG |
| 1989 | 30.049 | 196 | 6,5 | 7 | Polonia |
| 1990 | 31.719 | 166 | 5,2 | – | – |
| 1991 | 33.827 | 218 | 6,4 | – | – |
| 1992 | 37.372 | 215 | 5,8 | – | – |
| 1993 | 36.514 | 156 | 4,3 | – | – |
| 1994 | 34.004 | 247 | 7,3 | – | – |
| 1995 | 37.633 | 215 | 5,7 | – | – |
| 1996 | 37.139 | 199 | 5,4 | – | – |
| 1997 | 34.327 | 206 | 6,0 | – | – |
| 1998 | 33.706 | 173 | 5,1 | – | – |
| 1999 | 34.830 | 157 | 4,5 | – | – |
| 2000 | 34.716 | 127 | 3,7 | – | – |
| 2001 | 35.627 | 98 | 2,8 | – | – |
| 2002 | 34.811 | 99 | 2,8 | – | – |
| 2003 | 43.227 | 128 | 3,0 | – | – |
| 2004 | 46.092 | 132 | 2,9 | – | – |
| 2005 | 39.384 | 97 | 2,5 | – | – |
| 2006 | 39.253 | 98 | 2,5 | – | – |
| 2007 | 37.156 | 75 | 2,0 | – | – |
| 2008 | 33.384 | 166 | 5,0 | – | – |
| 2009 | 26.908 | 71 | 2,6 | – | – |
| 2010 | 27.934 | 33 | 1,2 | – | – |
| 2011 | 27.021 | 41 | 1,5 | – | – |
| 2012 | 26.963 | 40 | 1,5 | – | – |
| 2013 | 28.814 | 59 | 2,0 | – | – |
| 2014 | 29.506 | 44 | 1,5 | – | – |
| 2015 | 29.311 | 41 | 1,4 | – | – |
| 2016 | 29.426 | 49 | 1,7 | – | – |
| 2017 | 27.956 | 45 | 1,6 | – | – |
| 2018 | 28.106 | 44 | 1,6 | – | – |
| 2019 | 24.852 | 48 | 1,9 | – | – |
| 2020 | 25.929 | 35 | 1,3 | – | – |
| 2021 | 23.846 | 40 | 1,7 | – | – |
| 2022 | 25.187 | 36 | 1,4 | – | – |
| 2023 | 27.188 | 22 | 0,8 | – | – |
| 2024 | 28.423 | 35 | 1,2 | – | – |
| 2025 | 30.718 | 31 | 1,0 | – | – |

## Surse

- [Papersnake/people_daily_news: textul „Renmin Ribao”, 1946–2025 (set de date, CialloCorpus)](https://huggingface.co/datasets/Papersnake/people_daily_news)
- [Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva: colecția scanată „Scînteia”](https://www.bibliotecadeva.ro/periodice/scanteia.html)
- [Correlates of War, Trade v4.0 (Barbieri și Keshk): comerț bilateral, 1870–2014](https://correlatesofwar.org/data-sets/bilateral-trade/)
- [ONU Comtrade: comerțul României cu China, 2000–2025](https://comtradeplus.un.org/)
- [Eurostat, migr_resvalid: permise de ședere valabile, cetățeni chinezi în România](https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/migr_resvalid/default/table)
- [FRUS 1969–1976, vol. XXIX, doc. 183: convorbirea Nixon–Ceaușescu, București, 2 august 1969](https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76v29/d183)
- [FRUS 1969–1976, vol. XXIX, doc. 199: convorbirea Nixon–Ceaușescu, Washington, 26 octombrie 1970](https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76v29/d199)
- [FRUS 1969–1976, vol. XVII, doc. 102: Kissinger către Nixon despre mesajul adus de ambasadorul Bogdan, 12 ianuarie 1971](https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76v17/d102)
- [FRUS 1969–1976, vol. XVII, doc. 100: mesajul lui Zhou Enlai transmis prin Pakistan, 9 decembrie 1970](https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76v17/d100)
- [FRUS 1969–1976, vol. XVII, doc. 118: răspunsul lui Zhou Enlai din 21 aprilie 1971](https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76v17/d118)
- [Wilson Center Digital Archive, doc. 113289: telegramele ambasadei române din Beijing, 22–24 august 1968](https://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/113289)
- [Wilson Center Digital Archive, doc. 117758: convorbirea Maurer–Zhou Enlai, 7 septembrie 1969](https://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/117758)
- [Total Bankruptcy of Soviet Modern Revisionism, Foreign Languages Press, Beijing, 1968 (discursul lui Zhou Enlai din 23 august 1968, în engleză)](https://www.marxists.org/history/erol/china/bankruptcy.pdf)
- [Peking Review, 1970, nr. 22 și 28: ajutorul după inundații](https://www.marxists.org/subject/china/peking-review/1970/PR1970-28.pdf)
- [Luo Ming (Romulus Budura) și Sa Anna (Anna Budura): amintiri despre Tsinghua, 2015](https://www.tsinghua.edu.cn/info/1182/41633.htm)
- [Declarația comună China–România din 14 iunie 2004 (Ministerul chinez de Externe)](https://www.mfa.gov.cn/gjhdq_676201/gj_676203/oz_678770/1206_679426/1207_679438/200406/t20040614_9343467.shtml)
- [Nuclearelectrica: memorandumul cu China General Nuclear, 9 noiembrie 2015](https://nuclearelectrica.ro/snn/en/2015/11/10/the-signing-of-the-memorandum-of-understanding-regarding-the-development-construction-operation-and-decommissioning-of-units-3-and-4-of-cernavoda-npp/)
- [Mircea Munteanu, „Romania and the Sino-American Rapprochement, 1969–1971”, CWIHP Bulletin 16](https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/publication/CWIHPBulletin16_p4.pdf)
- [Mihai Croitor, „From Moscow to Beijing: Romania and the Mediation of the Sino-Soviet Split”, Transylvanian Review 21, supl. 3 (2012)](https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/181245)
- [Ioan Scurtu, despre vizita lui Zhou Enlai din iunie 1966, cu stenogramele din volumul Budura (2005)](https://ioanscurtu.ro/vizita-lui-zhou-enlai-in-romania-17-23-iunie-1966/)
- [Cezar Stanciu, „The End of Liberalization in Communist Romania”, The Historical Journal 56/4 (2013)](https://www.cambridge.org/core/journals/historical-journal/article/end-of-liberalization-in-communist-romania/E19F5D89FB1D076FE51EA59B53D4614F)
- [Tan Hui și He Yuan, „Romanian Films in China”, Studii și Cercetări de Istoria Artei, 2018](https://www.scia.istoria-artei.ro/resources/2018/Art%2006-Tan_Hui_He_Yuan_Romanian_Films_in_China.pdf)
- [Dorottya Nagy, „Fiery Dragons: Chinese Communities in Central and Eastern Europe”, 2011](https://update124test.asienhaus.de/upload/pdf/materialien/RCTC_2011-1.71-86_Nagy_Fiery_Dragons.pdf)
- [Cao, Bălan și Zhou, despre predarea limbii chineze în România, Sinologia Hispanica 16 (2023)](https://revistas.unileon.es/index.php/sinologia/article/download/7679/6634/36446)
- [Nanfang Renwu Zhoukan (prin Sina), 31 ianuarie 2008: zicala despre filmele străine](https://news.sina.com.cn/c/2008-01-31/162614873052.shtml)
- [TIFF 2019: afișe de filme românești în China](https://tiff.ro/expozitii/eveniment/afise-de-filme-romanesti-china)
- [HotNews, noiembrie 2024: românii pot călători în China fără viză](https://hotnews.ro/oficial-romanii-pot-vor-putea-calatori-fara-viza-in-china-din-30-noiembrie-1842424)
- [Ministerul chinez de Externe: relațiile dintre China și România](https://www.mfa.gov.cn/web/gjhdq_676201/gj_676203/oz_678770/1206_679426/sbgx_679430/)

## Mai mult despre România și China

- [Relațiile României cu China: o cronologie din 1949](https://mariuscomper.uk/relatia-ro-cn/ro/): Unsprezece date, fiecare cu documentul oficial.
- [Solul țarului la împăratul Chinei era un moldovean](https://mariuscomper.uk/milescu-in-china/): Nicolae Milescu, de la Vaslui la Beijing, 1675–1678.
- [Dragonul Roșu: orașul en-gros chinezesc al Bucureștiului](https://mariuscomper.uk/dragonul-rosu/ro/): Trei decenii de comerț chinezesc în România.
- [Tabloul de bord România–China](https://mariuscomper.uk/ro-cn-dashboard/): Cele mai noi date de comerț.
- [Decembrie 1989](https://mariuscomper.uk/decembrie-1989/): Cronologia zilelor în care a căzut regimul Ceaușescu.
- [Marco Polo a ajuns în China. Cine a făcut drumul invers?](https://mariuscomper.uk/exploratori-chinezi/): Șapte călători plecați din China între 399 și 1433.
- [Autori legați de România, traduși în chineză](https://mariuscomper.uk/carti-in-chineza/ro/): Ediții verificate una câte una.

Text, numărătoare și grafică: Marius Comper. Datele se pot refolosi cu indicarea sursei.